Deficienta mintala de gradul II: Imbecilitatea

Deficienta mintala de gradul II:Imbecilitatea

Imbecilitatea este o deficienta mintala grava, situandu-se sub raportul gradului intre debilitatea mintala si idiotie.Varsta mintala se situeaza intre 2-7 ani Q.I. variaza intre 20-50.

Utilizand criteriul achizitiilor verbale, Esquirol definea imbecilul, comparative cu idiotul, ca avand posibilitatea insusirii intr-un anumit grad a formei orale a limbajului.

Spre deosebire de idioti, care au la indemana numai "paleointelectul",imbecilii, ating nivelul "neo intelectului" care le permite sa se serveasca de experientele anterioare pentru a se adapta la o situatie noua.

Cel afectat de imbecilitate este, partial, educabil, lucru foarte important pentru stabilirea masurilor de asistenta sociala si recuperare profesionala.

Termeni echivalenti.Limite in diferite clasificari

Corespondenta termenului de imbecile si imbecilitate in diferite limbi este urmatoarea:

limba germana: schwachsinniger, imbezillitat,

limba franceza: imbecile, imbecillite,

limba engleza: imbecile, imbecility,stupidness,

limba spanilola: imbecil, imbecilidad,

limba italiana: imbecile.

In ceea ce priveste limitele psihometrice ale imbecilitatii ele variaza de la autor la autor.

Binet-Simon V.W 2-7

D. Wechesler Q.I=20-49

L.M. Terman V.M 3-7 ani

A.I. Rosca Q.I 22-50

R. Lafon V.M 3-7 ani

Unii autori prefera utilizarea termenului de infirmitate mintala,deoarece acest concept inglobeaza nu numai ansamblul cazurilor clinice, ci si toate implicatiile sociale ridicate de acesti deficienti mintali care reprezinta 2% din populatie.

Caracteristici somatice

Fiind vorba de afectiuni care in majoritatea cazurilor sunt contractate in cursul perioadei fetale, avand ca support etiopatogenic o tulburare genetica, metabolica, cromozomiala sau embrio-fetopatica, frecventa malformatiilor somatice este de regula ridicata.Dintre malformatiile intalnite notam: - aspectul displastic facio-cranian

- malformatii viscerale: hepato_spleno-megalie,hernia ale peretelui abdominal;

- tulburari de dezvoltare somatica cu deficit ponderostatural, disproportii

evidente intre lungimea corpului si a membrelor;

- modificari ale cutano-mucoaselor ;

- modificari osteo-articulare ;

- anomalii genitale

Stigmate neurologice

La fel cu modificarile somatice si cele neurologice sunt intilnite la imbecili intr-o proportie mai mare decat la debilii mintali, insa mai discrete si mai constante decit la idioti.

Caracteristic acestei forme clinice este tulburarea de motricitate. In adevar motricitatea este slab dezvoltata si insuficient diferentiata. Imbecilul nu poate executa o miscare izolata (de exemplu nu poate inchide un ochi singur), mai sunt stangace si lipsite de finete prezentind numeroase sincinezii mai ales la nivelul membrelor superioare.

In afara de aceste tulburari intalnim si o serie de sindroame neurologice bine conturate, ca: microcefalie hihrocefalie,craniostenoze, displazii faciale(mongoliana, hurleriana etc.), anomalii cranio-faciale insotite cu malformatii ale organelor senzoriale (vizual, auditiv).

Sunt intalnite sindroame neurologice motorii (hemiplegii, parapareze), tulburari extrapiramidale si spinocerebeloase (ataxie, miscari involuntare, tremor intentional, tulburari de echilibru, hipertonie muscuiara cu hiporeflexie), vestibulare si atingeri de nervi cranieni (motricitatea extrinseca a globilor oculari, pareze faciale) toate acestea intregind tabloul deficientei mintale de gradul II.

Tabloul psihopatologic

Pe plan intelectual, spre deosebire de idioti, imbecilii ajung sa-si insuseasca sistemul simbolic al limbajului in vederea comunicarii.Vorbirea lor este insa imperfecta.Sub raportul pronuntiei prezinta numeroase defecte de articulatie, iar inteligibilitatea este redusa. Vocabularul este restrans la cuvintele uzuale.Structura gramaticala a limbii nu este insusita si datorita acestui fapt vorbirea lor este frecvent agramaticala.

Prin definitie ei nu reusesc sa-si insuseasca citit-scrisul, iar atunci cind totusi reusesc deprinderea este mecanica, se bazeaza pe unele mecanisme de globalizare ci este partiala si prin aceasta imperfecta referindu-se numai la o serie din elementele limbajului scris.Gandirea inibecililor ramane prin excelenta o gandire concreta, situationala restrangandu-se la rezolvari mecanice.La sfarsitul dezvoltarii lor, imbecilii nu depasesc mecanismele gandirii conceptuale si modurile operationale care caracterizeaza gandirea copilului de 7 ani. Imbecilii nu reusesc sa inteleaga relatiile spatiale si nu pot sa achizitioneze notiunea de numar.

Afectivitatea imbecililor este intotdeauna foarte imatura si labila. Imaginile parentale constitule singurul lor sistem de referinta, singura experienta relationala, din aceasta decurgand infantilismul lor marcant.

Imbecilii au o mare nevoie de securitate. Ei prezinta conduite reactive la o situatie de abandon si pe acest fond se pot dezvolta structuri mintale obsesionale, fobice sau hipocondrice.

Comportamentul imbecilibor este dominat de emotivitate care insa este intotdeauna rau controlata, este constant punctat de insecuritati, deoarece lumea ii apare ca fiind ostila. Imbecilii nu au un sentiment profund de incapacitate si inferioritate.

Numeroasele comportamente aberante intalnite la imbecili nu sunt decat reactii de insecuritate si furie sau atitudini de prestanta. De multe ori comportamentul lor nu este decit o tentativa de a evita o situatie de esec.

Saracia experientei inertia explica tendinta imbecililor de a circumscrie lumea lor la o zona restransa in care toate elementele sunt cunoscute.

Afectivitatea imbecilului ramane deci elementara. Unii sunt indiferenti, inactivi, izolati, altii sunt afectuosi, emotivi si arata un atasament exclusiv persoanelor care se ocupa de ei.

Aceasta labilitate afectiva se manifesta prin plans si crize nemotivate, furii subite, violente, paroxistice, un oarecare negativism fata de anturaj.

Fondul afectiv este alcatuit din puerilism si vanitate, reactii ostile frecvente, trasaturi care fac foarte dificila integrarea sociala a imbecililor. Trebuie sa adaugam si frecventa unor manifestari psihopatice. Deliruri de revendicare si persecutie, episoade de depresie anxioasa in cursul carora poate apare suicidul, uneori imbecilul poate deveni periculos pentru viata sociala, ajungand pana la crima.

Atentia este caracterizata prin instabilitate atunci cand este interesat, pentru scurt vreme, imbeci1ul se poate concentra.

Memoria este de regula diminuata insa uneori poate sa fie hipertrofiata, exceptionala.Prezenta hipermneziei a dat nastere la o grupa numita abuziv ,,idioti savanti" in timp ce in realitate ei sunt niste imbecili. Sunt cunoscuti in primul rind imbecilii calculatori, dintre care cel mai celebru ramane Inaudi, apoi

calculatorii de calendare raportati de Blin (1910), Heuyer (1926), Delay (1947). Toti acesti imbecili cu o memorie exceptionala vin de fapt si ilustreaza aceasta dizarmonie a dezvoltarii intelectuale intilnite la acesti deficienti mintali.

In literatura de specialitate sunt definite un oarecare numar de tipuri clinice, nu numai dupa etiologie, ci si dupa trasaturile comune ale aspectelor clinice si de evolutie. Dintre aceste tipuri amintim: mongolismul, intarzierea cu note autistice, cretinismul, intirzierea mixedematoasa. Se intilnesc si imbecili euforici, de regula verbali care pot ajunge la unele performante scolare insa care sunt cu totul inutilizabile pentru ei. Aceasta incercare de a desprinde unele tipuri clinice are o valoare prognostica si educativ-terapeutica deosebita, nuantand atitudinea recuperatorie fata de acesti deficienti.

Incadrarea sociala si familiala.Posibilitati si realitati

Inca de la inceput trebuie sa aratam ca imbecilul este incapabil de a se autoconduce in relatiile cu lumea si cu el insusi, de aceea el ramane un asistat permanent, insa mult mai putin imperativ ca idiotul.

El are nevoie de o tutela si o supraveghere constanta. Intr-un cadru social a carui structurare nu este prea complexa, imbecilul este utilizabil si semiperfectibil. In mediul rural mai ales el poate face unele operatii simple, sub control constant. Insertia sa sociala depinde intr-o larga masura de afectivitatea sa: unii imbecili stabili pot sa se supuna la o disciplina sociala elementara, altii din contra, prezinta o mare labilitate si manifestari psihopatice care fac necesara internarea. O serie de imbecili pot comite crime, agresiuni sexuale, furturi, toate acestea insa purtand pecetea impulsivitatii si a lipsei de judecata.

In ultimele decenii prognosticul adaptarii sociale a imbecililor a fast radical modificat datorita sistematizarii metodelor reeducative speciale care exploateaza in mod particular ,,inteligenta senzorio-motrica", datorit formelor de munca adaptata, prin intelegerea familiei in efortul de educare ( Asociatia parintilor infirmilor mintali), prin organizare administrativa si legislativa (legi de asistenta si ajutor social), prin cercetarea formelor vietii adulte compatibile cu handicapul inte1ectual (ateliere sub tutela).

Imbecili pot sa fie educati sa se alimenteze singuri, in general autoservirea le este accesibila. Pot efectua o serie de munci simple sub supraveghere. Sunt considerati partial recuperabili, insa nefiind capabili sa se autoconduca, ramin dependenti social.

Pentru acesti deficienti mintali, la noi in tara s-a creat de catre Ministerul Muncii si prevederilor sociale un tip de institutie special: camin-scoala.

In ceea ce priveste latura educationala exista astazi puse la punct tehnici care au la baza o buna cunoastere a structurii psihologice a imbecililor, precum si o aplicare corepunzatoare a teoriilor psihologice ale invataturii.Unul din modelele educationale , apreciat ca cel mai consistent si cu cea mai buna eficienta practica este cel aplicat in institutii speciale pentru deficientii mintahi de gradul IIde catre_Gunzburg. Este vorba de deprinderile sociale si deprinderile de munca.

Efortul educativ are o tinta bine precizata de la inceput: obtinerea unei maturizari sociale si a unei deprinderi de munca care sa faca posibila integrarea intr-o activitate productiva simp1a in cadrul gospodariei familiei.