IMUNITATEA TRACTUSULUI DIGESTIV

IMUNITATEA TRACTUSULUI DIGESTIV

Mucoasa tractusului digestiv si in special cea intestinala sunt sedii rezidentiale pentru numeroase celule izolate, provenite din circulatia sanguina, care vin sa-si stabileasca domiciliul permanent in aceste locuri.

Majoritatea acestor celule sunt limfocite si plasmocite.

La om, proportiile de plasmocite pentru IgA, IgE, IgG se situeaza aproximativ la nivelul de 85,10% din numarul total de plasmocite. Plasmocitele pentru IgD si IgE sunt in numar foarte limitat: acestea pot uneori sa creasca de o maniera semnificativa in anumite alergii sau parazitoze. La numeroase specii, numarul de plasmocite pentru IgA domnina lejer in comparatie cu alte izotipuri. Aceste celule imune provin in mare parte din imunoblastele canalului toracic si intr-o oarecare masura, din placile lui Peyer (Fig. 55)

Fig. 55 Placa Peyer

Timpul de injumatatire al plasmocitelor intestinale este relativ scurt, de 2-5 zile la soareci.

Lamina proprie a mucoasei intestinale contine in egala masura numeroase limfocite T, mai ales auxiliare (CD4), dar si citotoxice/supresoare (CD8).

Cele 5 clase de imunoglobuline care se cunosc la om si animale, se regasesc, practic, in toate lichidele biologice ale organismului. Totusi, concentratia lor variaza in anumite limite in functie de localizarea lor. In secretiile interne, raportul IgG/IgA se situeaza aproximativ la valoarea 4, ca si in serul sangvin. Din contra, in secretiile externe, asa cum sunt cele din pulmon sau lumenul intestinal, raportul IgG/IgA este egal sau inferior cifrei 1. Aceste raporturi demonstreaza cu claritate ca Ig gasite in secretiile externe nu sunt rezultatul unor simple filtratii a plasmei sangvine, sinteza IgA secretorii fiind realizata la nivelul mucoaselor.

Caracteristicile proprii ale moleculelor IgA sunt:

- rezistenta lor la depolimerizare prin agenti capabili sa rupa legaturile disulfurice;

- polimerizarea lor si prezenta lanturilor proteice suplimentare;

- piesa de jonctiune si componentul secretor. Acestea le confera IgA secretorii determinanti antigenici suplimentari si o greutate moleculara superioara celei a IgA serice.

Proprietatea cea mai interesanta atribuita anticorpilor IgA este puterea lor neutralizanta asupra toxinelor si virusurilor prin blocarea receptorilor membranari.

Enorma acumulare de plasmocite in mucoasa tractusului intestinal pare dependenta in mod esential de stimularile antigenice provenite de la flora intestinala, in timp ce acestea practic lipsesc la animalele axenice.

Antigenul introdus pe cale orala, induce raspunsul imun la nivelul mucoasei intestinale si care se caracterizeaza printr-o abundenta de plasmocite precursoare pentru IgA. In anumite circumstante este deasemenea, posibil inducerea raspunsurilor imune pentru IgE.

O alta categorie de fenomene declansate prin ingestia orala a antigenului o reprezinta toleranta. Mai multi autori au demonstrat ca adminsitrarea pe cale orala a unui antigen la sobolan sau la soarece, asa cum este ovalbumina, conduce rapid la o toleranta sau cel putin, la o neta hiporeactivitate fata de acelasi antigen, inoculat pe cale generala. Aceasta este data probabil de numeroasa populatie de limfocite T supresoare existenta in placile Peyer al epiteliului intestinal, dar si de alte mecanisme care au fost descrise.

S-au descris la nivelul tractusului intestinal, atat o serie de mecanisme nespecifice de protectie cat si o serie de mecanisme specifice.

Mecanisme nespecifice

Bariera constituita din epiteliul intestinal opune cu certitudine o rezistenta importanta la invazia mediului intern. Acest rol este cu atat mai dificil de jucat cu cat acesta trebuie sa fie si selectiv. Epiteliul intestinal este continu reinoit. Celulele susa se divid in fundul criptelor Lieberkuhn si se distribuie apoi in lungul vilozitatilor. Ajunse la extremitatea lor ele sunt dispersate in lumenul intestinal.

Diverse substante bactericide exista in egala masura si la nivel intestinal, unele fiind deversate in intestin, iar altele sintetizate local. Sucul gastric cu pH foarte scazut si secretiile biliare, pot anihila in mod particular virusurile cu anvelopa lipidica, mucusul cu rol important in protejarea suprafetei intestinale contra variatiilor de pH si a microorganismelor, lizozimul, lactoperoxidaza si uneori, lactoferina, au roluri antibacteriene.

In principal mecanismul de aparare nespecifica este asigurat de flora bacteriana intestinala. Bacteriile sunt considerate ca autohtone cand ele pot creste in anaerobioza, sunt totdeauna prezente la adultul normal, colonizeaza anumite portiuni din intestin, implantandu-se de la nastere si sunt intim asociate epiteliului intestinal. Aceasta flora bacteriana ofera o rezistenta importanta si eficace prin antagonism bacterian fata de toate modificarile produse in intestin si mai ales, in cazul contaminarii cu specii bacteriene patogene.

Mecanisme specifice

Sistemul imunitar intestinal este stimulat de flora intestinala (vezi sch.traficului antigenelor si a limfocitelor B si T de la intestin la intestin) (Fig.56).

Fig. 56 Drumul parcurs de antigene si de limfocitele B si T de la intestin la intestin

Bacteriile patogene din intestin nu pot sa-si exprime patogenitatea decat dupa adeziunea lor la epiteliul intestinal (E. coli, Vibrio cholerae) sau dupa penetrarea acestuia (Shigella, Treponema, Salmonella).

Rolul anticorpilor din clasa IgA in impiedicarea adeziunii bacteriilor patogene la epiteliul intestinal a fost demonstrata de FUBARO si FRETER. Moleculele anticorpilor IgM si IgA pot neutraliza toxinele bacteriene in interiorul mucoaselor intestinale, iar sub forma secretorie in exteriorul mucoaselor. Mai mult, ele pot aglutina virusurile si bacteriile si sa impiedice deasemenea diviziunea acestora din urma. Se pot decela si anticorpi de izotip IgE in mucoasa intestinala si uneori in sucul intestinal in cazul alergiilor digestive sau parazitozelor helmintice. Acesti anticorpi IgE sunt susceptibili sa antreneze reactii alergice locale care participa la eliminarea parazitilor. Anticorpii IgE impreuna cu macrofagele si eozinofilele exercita o actiune citotoxica anticorpodependenta care distruge parazitii.

Reactiile celulare la nivelul intestinului sunt relativ putin cunoscute. Lamina proprie contine numeroase limfocite T. Functiile acestor celule sunt inca putin studiate, dar ele includ fenomene de hipersensibilitate intarziata (tipul IV), citotoxicitate, de citotoxicitate anticorpodependenta precum si de citotoxicitate mediata de celulele NK.