Examene paraclinice sistem cardiovascular

EXAMENE PARACLINICE SISTEM CARDIOVASCULAR

Date generale

Explorarile cardiovasculare urmaresc:

stabilirea capacitatii functionale si a posibilitatilor de adaptare la efort a inimii si a vaselor sanguine

evidentierea tulburarilor functionale incipiente, precizarea gradului si intensitatii acestor tulburari

stabilirea mecanismului prin care s-a instalat deficitul functional.

1 Determinarea tensiunii arteriale

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sângele circulant asupra peretilor arteriali. Se deosebesc o tensiune arteriala maxima sau sistolica care corespunde sistolei ventriculare si o tensiune arteriala minima sau diastolica care corespunde sfârsitului diastolei.

Diferenta dintre cele doua valori se numeste tensiune diferentiala.

Valoarea normala a tensiunii arteriale sistolice este de 110-130 mmHg, iar a tensiunii arteriale diastolice este de 65-85 mmHg.

Tensiunea arteriala variaza în functie de:

vârsta

sex

efort muscular

greutate corporala

excitatii psihice.

Conditii necesare pentru masurarea corecta a tensiunii arteriale:

masurarea tensiunii arteriale se face dupa 2-3 minute de la prezentarea pacientului, dupa 2-3 minute de repaus, în clinostatism si ortostatism

manseta tensiometrului trebuie sa fie putin larga

dezumflarea camerei de presiune trebuie facuta foarte lent, mai ales în cazul existentei tulburarilor de ritm sau conducere

pentru diagnostic sunt necesare trei seturi de determinari la interval de cel putin o saptamâna

înainte de determinare pacientul nu trebuie sa consume cafea, stimulente adrenergice, sa nu fumeze.

Tensiunea arteriala se determina cu ajutorul sfigmomanometrelor (aparatul Riva -Rocci sau Vaquez-Laubry). Valoarea aratata de manometru la aparitia primului zgomot indica tensiunea arteriala maxima (sistolica). Tensiunea arteriala diastolica se noteaza în momentul când zgomotele dispar complet sau devin mai asurzite. Hipertensiunea arteriala poate fi esentiala sau secundara.

2. Determinarea pulsului

Pulsul este o expansiune ritmica sincrona cu bataile inimii si se percepe când se comprima o artera pe un plan dur (os).

Se palpeaza cu trei degete (index, mediu si inelar) artera radiala si se numara expansiunile timp de un minut.

Se studiaza :

frecventa si ritmul

normal frecventa este de 70-80 pulsatii pe minut

în stari patologice pulsul se accelereaza (tahicardie) sau se rareste (bradicardie)

pulsul bigeminat se caracterizeaza prin doua pulsatii - una puternica si alta slaba, urmata de o pauza mai lunga, apar în extrasistole

deficitul de puls apare în fibrilatie atriala (bataile cardiace sunt mai numeroase decât pulsatiile periferice)

amplitudinea sau intensitatea

Se deosebesc:

puls mic si rapid (în colapsul vascular)

puls saltaret si depresibil - în insuficienta aortica (pulsul CORRIGAN)

egalitatea batailor.

Presiunea venoasa

Presiunea venoasa reprezinta presiunea exercitata de sângele venos asupra peretilor venelor.

Masurarea presiunii venoase este indicata pentru aprecierea insuficientei cordului drept si a gradului de umplere a patului vascular venos.

Presiunea venoasa centrala se masoara prin intermediul cateterismului cardiac, iar presiunea venoasa periferica pe una din venele superficiale mari ale membrelor, de obicei la plica cotului.

Masurarea se face cu diferite aparate (manometrul cu apa tip MORITZ-TABORA, manometrul CLAUDE). Valoarea normala a presiunii venoase centrale este de 10-12 cm H₂0.

Presiunea venoasa creste în :

insuficienta cardiaca dreapta si globala

pericardite constrictive

Presiunea venoasa scade în :

colapsul periferic.

4. Timpul de circulatie

Timpul de circulatie este perioada de timp (în secunde) în care o substanta parcurge un segment vascular.

Durata timpului de circulatie este în functie de :

viteza de circulatie

debitul cardiac

volemie.

Se cerceteaza:

timpul brat-limba

timpul brat-plamân

timpul brat-brat

Alungirea lor apare în:

insuficienta cardiaca

pericardita constrictiva

tahicardii paroxistice.

Scurtarea lor apare în cazurile când debitul cardiac creste.

5 Electrocardiograma

Electrocardiograma reprezinta înregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. Permite diagnosticul unei suferinte miocardice, coronariene sau boli de inima care evolueaza clinic latent. În practica curenta se înregistreaza 12 derivatii (conduceri):

3 derivatii bipolare notate Dj, Du , D_m

3 derivatii unipolare ale membrelor notate a VR, aVL, aVF

6 derivatii precordiale notate V₁ , V₂ , V₃ , V₄ , V₅ , V₆

Pentru efectuarea electrocardiogramei pacientul se aseaza în decubit dorsal, relaxat fizic si psihic. Electrozii se pun în contact cu membrele pe regiuni neparoase (prin intermediul unor fâsii de pânza udate cu solutie salina, iar cei de pe torace se fixeaza cu o curea).

Montarea electrozilor pe membre se face astfel:

rosu - mâna dreapta

galben - mâna stânga

verde - piciorul stâng

negru - piciorul drept

Montarea electrozilor precordiali se face astfel:

V₁ - în spatiul IV intercostal pe marginea dreapta a sternului

V₂ - în spatiul IV intercostal pe marginea stânga a sternului

V₃ - între V₂ si V₄

V₄ - spatiul V intercostal pe linia mediociaviculara stânga

V₅ - ia intersectia de la orizontala dusa din V₄ si linia axilara anterioara stânga

- V₆ - la intersectia dintre orizontala dusa din V₄ si linia axilara
mijlocie stânga

Interpretare:

Pe o electrocardiograma normala definim:

1)   unde numite P, Q, R, S, T, U

2)   segmente - reprezinta distanta dintre doua unde PQ, ST

3)   intervale - unda P si segmentul PQ

- unda QRS, segmentul ST si unda T

Între doua cicluri cardiace se înregistreaza linia zero potential (linie izoelectrica). Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive (+), cele care se gasesc sub ea sunt negative (-). Unda P si segmentul PQ reprezinta expresia electrica a activitatii atriilor. Undele QRS, segmentul ST si unda T reprezinta expresia electrica a activitatii ventriculare.

6. Alte metode grafice

1. Vectocardiografia este o metoda grafica derivata din electrocardiogra­ma, care da o reprezentare spatiala a activitatii electrice a inimii.

2. Fonocardiograma reprezinta înregistrarea grafica a zgomotelor si suflurilor produse de inima în cursul unui ciclu cardiac.

Zgomotele cardiace sunt captate de un microfon special cu cristal piezoelectric care le transforma în semnale electrice si dupa filtrare si amplificare sunt înregistrate pe hârtie.

3. Sfigmografia consta în înscrierea grafica a pulsului arterial, în special a celui radial, dar si carotidian.

4. FIebografia reprezinta înregistrarea pulsatiilor venei jugulare.

5. Apexograma reprezinta înregistrarea grafica a socului apexian.

7. Ecocardiografia este o metoda de explorare bazata pe înregistrarea ultrasunetelor strabatute si reflectate la nivelul cordului.

8. Cateterismul cardiac este o metoda de explorare a cordului si consta în introducerea unei sonde radioopace speciale prin sistemul vascular periferic, permitând recoltari de sânge si înregistrari de presiuni în cavitatile inimii.

Metoda permite:

precizarea diagnosticului unor boli congenitale, prin evidentierea traiectelor anatomice (sonda fiind radioopaca, este vizibila radiologie)

masurarea presiunilor intracavitare, recoltari de probe de sânge pentru dozarea oxigenului si dioxidului de carbon, efectuarea unor examene speciale: electrocardiograma si fonocardiograma intracavitara.

Cateterismul inimii drepte este cel mai frecvent, se face prin una din venele de la plica cotului, patrunzând în vena cava superioara, atnul drept, ventriculul drept, artera pulmonara, sub control radioscopic.

Contraindicatiile cateterismului cardiac:

infarct miocardic acut

reumatism articular acut

insuficienta cardiaca

stari febrile

Complicatiile cateterismului cardiac:

tulburari de ritm

tebra

edem pulmonar

accidente tromboembolice.

9. Examenul radiologic al inimii

În mod obisnuit se efectueaza:

radioscopia - este un examen subiectiv, care nu permite o comparatie în timp

radiografia - ofera o imagine obiectiva care permite comparatia în timp

teleradiografîa (MRF )

angiocardiografia este un examen care pune în evidenta cavitatile inimii si marile vase cu ajutorul unei substante radioopace, introduse prin cateterism. Este utila în diagnosticul cardiopatiilor congenitale.

La examenul radiologie al inimii se apreciaza:

pozitia

marimea

forma

marginea dreapta alcatuita din doua arcuri:

cel superior format din vena cava superioara

cel inferior din atriul drept

marginea stânga alcatuita din trei arcuri:

superior dat de butonul aortic

mijlociu ( concav) de artera pulmonara si urechiusa stânga

inferiorf convex ) de ventriculul stâng

pulsatiile inimii cresc în insuficienta aortica si scad în insuficienta cardiaca.

10. Explorari functionale ale vaselor periferice

1.  Proba mersului sau ridicarea pe vârful picioarelor permit aprecierea claudicatiei intermitente.

2. Ischemia plantara

în mod normal ridicarea unui membru timp de 30 secunde produce o usoara paloare

în obstructiile arteriale apare rapid o lividitate.

Eritroza decliva: - în mod normal coborârea membrului ridicat sub nivelul patului readuce culoarea normala în 5-10 secunde.

În insuficientele arteriale timpul este mult prelungit.

4. Timpul de umplere venoasa este revenirea la coborârea piciorului a turgescentei venelor colabate prin ridicarea membrului.

La individul normal are loc în 10 secunde, timpul este prelungit în insuficienta arteriala.

5. Oscilometria masoara oscilatiile arteriale cu oscilograful Pachon.
Valorile se înregistreaza la ambele membre inferioare, dar si antebrat si brat.

În mod normal valorile variaza între 3-6 diviziuni la coapsa, 2-4 diviziuni în treimea superioara a gambei si 3-4 diviziuni la membrele superioare. Metoda este limitata deoarece exploreaza numai trunchiul arterial principal, nu si circulatia colaterala.

6. Arteriografia consta în injectarea intravenoasa a unei substante
radioopace pentru evidentierea sistemului arterial.

Arteriografia poate da relatii asupra:

sediului

naturii

întinderii leziunilor.

Substanta radioopaca se injecteaza în artera brahiala pentru membrul superior, în artera femurala pentru membrul inferior si în aorta în caz de obstacol sus situat.