INECUL (SUBMERSIA)

INECUL (SUBMERSIA)

Inecul sau submersia este un accident grav care duce la asfixie si stop respirator urmat la scurt timp, de stopul cardiac. Cauzele lui sunt:

1. Inundarea cailor respiratorii cu apa care impiedica schimbul de oxigen si bioxid de carbon necesar vietii. Acesta este inecul propriu- zis.

2. Hidrocutarea sau hidrocutia este moartea subita care se produce la simplul contact cu apa, mai ales apa rece, avand cauza stopul cardiorespirator reflex. Acest accident se produce la bolnavii care au o sensibilitate deosebita la apa si mai ales la apa rece. In general acesti bolnavi manifesta o teama de apa (hidrofobie).

3. Traumatissme sau accidente care se produc in apa. Traumatismele care pott sa aiba loc in apa: traumatisme cranie- ne, toracice, abdominale sau accidente survenite intamplator in apa; infarct de miocard, accident vascular cerebral, crize de epi- lepsie.

1. Inecul propriu- zis se face prin aspiratie de lichid care blocheaza caile respiratorii. Aspectul victimei este de "inecat albastru", datorita cianozei tegumentelor si mucoaselor. Acest accident poate apare la cei care nu stiu sa inoate, la inotatorii cu- prinsi de panica sau la cei la care apare, la un moment dat, epuizarea fizica. Se produce o apnee reflexa, prin spasm glotic provocat de contactul cu apa in caile respiratorii, urmat de dispnee. Inundarea plamanilor cu apa produce asfixiere. Lipsa de oxigen in alveo- lele pulmonare precum si acumularea de CO 2 in sange, determina tahicardia si cresterea brusca a tensiunii arteriale urmate de pier- derea cunostintei. Aceasta are drept cauza hipoxia si intoxicarea centrilor cerebrali cu CO 2. La scurt timp se produce moartea prin stop cardiac. Victima are tegumentele si mucoasele cianotice (vinete).

Inecul in apa dulce, care este hipotona fata de sange, este deosebit fata de inecul in apa de mare care este hipertona. Apa dulce, mai putin concentrata decat sangele, trece din alveolele pulmonare in sange producand hemodilutia si cres- terea brusca a volumului circulant. In acest fel, inima dreapta a accidentatului este supraincarcata brusc, ducand la edem pulmo- nar acut. Concomitent, hemodilutia produce hemoliza adica distrugerea masiva a globulelor rosii. In acest fel, se produce o ane- mie brutala care are drept consecinta hipoxia si cresterea potasiului in sange (hiperpotasemie). Acestea, combinate cu edemul pulmonar, antreneaza, la scurt timp, stopul cardiac.

Apa sarata, fiind mai concentrata in saruri decat sangele, atrage apa din plasma in alveolele pulmonare si caile res- piratorii. Se produce edemul pulmonar acut. Concomitent, are loc hemoconcentratia si scaderea volumului sanguin (hipovole- mia) care antreneaza colapsul si tahicardia. Inima lipsita de oxigen face un efort suplimentar, prin tahicardie, oboseste si se o- preste (stop cardiac).

2. Hidrocutia (hidrocutarea) se produce, fara aspiratie de apa in caile respiratorii. Este un accident supraacut care se produce, la contactul cu apa rece, care determina stopul cardiorespirator reflex (sincopa cardiorespiratorie). Spasmul laringi- an, instalat reflex, nu permite intrarea apei in caile respratorii. Aspectul victimei este de "inecat alb", caracterizat prin lipsa cianozei tegumentelor si mucoaselor, moartea fiind subita.

3. Inecul prin traumatisme este cauzat de loviri, in timpul plonjarii in apa, urmate de traumatisme craniene sau visce- rale. Accidentele, in timpul sederii in apa, pot fi datorate unui efort excesiv sau unor tare preexistente cardiovasculare. Victima poate sa faca un infarct de miocard, o lipotimie, un accident vascular cerebral, o criza de epilepsie etc.

Primul ajutor este de mare importanta, pentru ca, el trebuie sa reasigure oxigenarea si restabilirea respiratiei.

El consta in:

1. Curatarea nasului, gurii si faringelui, de apa, secretii, mal, nisip, alge.

2. Eliminarea apei din plamani, prin intoarcerea inecatului pe burta sau lateral, cu capul in jos. Copiii sau acciden- tatii mai slabi se tin cu capul in jos, apucati de glezne cateva secunde. Cand acest lucru nu este posibil datorita greutatii corporale a victimei, se va aseza cu toracele pe coapsele salvatorului care sta in genunchi. Cu toracele si capul aplecat in jos, se aplica cateva lovituri, intre omoplatii victimei, pentru a forta evacuarea apei, din torace. Acelasi lucru, se poate face, punand victima pe burta, cu capul pe o parte, iar salvatorul, cu mainile sub abdomenul victimei, exercita cateva ridicari care ajuta apa sa iasa din torace.

3. Controlul respiratiei si pulsului la carotida. In cazul in care acestea lipsesc se incepe, rapid, respiratia gura la gura sau gura la nas (daca victima are falcile inclestate). Masajul cardiac extern se incepe, concomitent cu respiratia gura la gura, in cazul lipsei pulsului, la carotida.

4. Victima se transporta cat mai rapid, la o unitate sanitara care are mijloace de reanimare.

In spital, se iau urmatoarele masuri:

- intubatia orotraheala si aspiratia traheobronsica, prin sonda de intubatie a apei si secretiilor;

- sondajul gastric pentru eliminarea apei din stomac ;

- oxigenoterapia prin sonda de intubatie si pulmomat ;

- combaterea tulburarilor hidroelecrolitice, acidobazice edemului cerebral si altor complicatii posibile: infectii pul- monare, infarct de miocard etc.