| CATEGORII DOCUMENTE |
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
TEHNICA DENTARA
MATERIALE, BIOPLASTICE IN RESTAURAREA EDENTATIILOR
Cuprins:
Motivatia lucrarii
Partea I-a
Cap .1.
1.1Generalitati despre materialele elastice
1.2.Avantaje si dezavantaje
1.3.Poteza partiala bio plastica - generalitati
1.4.Campul protetic
1.5Elementele componente ale proteze partiale bioplastica
Cap .2.-Etapele clinico-tehnice de realizare a protezei partiale bioplastice:
2.2.Examinarea pacientului
2.3.Amprentarea preliminara
2.4.Modelul preliminar
2.5.Confectionarea lingurii individuale
2.6.Amprentarea functionala si obtinerea modelului de lucru
2.7.Confectionarea modelului duplicat /obtinerea modelului duplicat
2.8.Determinarea relatiilor intermaxilare
2.9.Fixarea modelelului in ocluzor
2.10.Confectionarea machetei scheletului
2.11.Confectionarea tiparului
2.12.Injectarea scheletului
2.13.Dezambalare prelucrarea si lustruirea sheletului
2.14.Proba scheletului in cavitatea bucala
2.15.Monterea dintilor artificiali
2.17.Proba de macheta p schelet
2.18.Confectionarea tiparului
2.19.Dezambalarea,prelucrarea si lustruirea protezei
2.20.Aplicarea protezei in cavitatea bucala
Partea a II -a
A.Studiu de caz:
B.Concluzii
C.Biblografie
1.1.PROTEZELE BIOPLASTICE
Revolutia adusa de materialele termoplastice sa extins rapid in ultimii ani pe intreg mapamondul.Aceasta noua tehnica prin care un material gata polimerizat este modelat cu ajutorul caldurii fara a suferii schimbari chimice,a deschis un nou capitol in executarea lucrarilor protetice .
Usurinta executiei folosind aceste materiale,a dat posibilitatea multor tehnicieni de a excuta lucrari complexe,realizabile pana acum doar prin complicata thehnologie a scheletatelor.Aceasta noua tehnica prin care un material gata polimerizat este modelat cu ajutorul caldurii,fara a suferii schimbari chimice, a deschis un nou capitol in executarea lucrarilor protetiice .Excelentele calitati mecanice ,de biocompatibilitate si estetica,precum si usurinta ralizarii lucrarilor protetice au produs schimbati majore renuntandu se treptat la o parte din lucrarile cu schelet metalice,care presupun tehnici avansate de constructie si ofera grad d scazut de biocompatibilitate confort si estetica .
Protezele elastice se pot realiza in doua tipuri :
Proteze cu shelet elastic si baza ( sea )din acrilat termo -baro sau auto polimerizablil sau total elastic .
AVANTAJE SI DEZAVANTAJE
Avantaje :
Fizionomie
Crosete fizionomice pe gama de culori (A2 ,A3)
Elasticitate mai mare
In cazul desprinderii sau adugarii unui dinte sau mai multi se poate inlocui respectiv adauga
Crosetele se pot adauga tot din material elastic (deoarece acrilatul poate face priza mecanica cu materialul injectat)
Se pot rebaza
Dezavantaje
Timp de lucru mai mare deoarece necesita mai multe etape
Avantaje si dezavantajeale protezelor total elastice :
Avantaje :
Timp de lucru mai redus
Dezavantaje :
In cazul ruperii desprinderii adaugarii nu se pot inlocuii dintii decat printr o noua injectare dar retentia ne find chimica ci doar mecanica nu exista acuratete si precizie
Nu permite rebazari decat cu materiale siliconate care rezista cca 6 luni iar costul este ridicat
1.3 Proteza partiala bioplastica.Generalitati
Edentatia: Definitie: Absenta unitatilor odonto-parodontale de pe arcada care se constituie intr-o entitate patologica si care prin evolutia si complicatiile ei provoaca dezechilibre grave ale aparatului dento-maxilar atat la nivelul componentelor sale cat si la nivel de ansamblu, dezechilibre ce pot duce la instalarea unui sindrom dysfunctional.
Incidenta: -egala la ambele sexe, maximum de varsta intre 30-40 de ani.
Edentatia partiala redusa este o maladie infirmizanta, se instaleaza in perioada de varsta active, tramentul este prin aparate conjuncte; este un tratament invaziv, de ablatie de tesut sanatos; urmat de substituirea artificiala a elementelor odonto-parodontale absente.
Clasificarea edentatiei dupa numarul dintilor absenti:
-edentatie totala (absenta tuturor dintilor)
-edentatie subtotala (pe arcada mai sunt prezenti cel mult 3 dinti)
-edentatie partiala (lipsa a cel mult 12 dinti)
Edentatia partiala se subimparte in:
-edentatie partiala redesa (lipsesc cel mult 3 dinti consecutiv sau cei patru incisvi);
-edentatie partiala intinsa (lipsesc mai mult de 3 dinti consecutive (cu exceptia celor 4 incisivi)
-edentatia extinsa (edentatia care cuprinde si caninul).
Edentatia poate interesa arcada maxilara sau mandibulara sau ambele.
Dupa poziotionarea dintilor restanti edentatia poate fi:
-edentatie terminala- bresa edentata este limitata mezial de dinti restanti;
-edentatie intercalata-bresa edentata este limitata atat mezial cat si distal de dinti restanti;
-edentatie frontala-reprezinta o forma particulara; dintii restanti care limiteaza bresa edentata sunt localizati distal de aceasta.
Etiologia edentatiei partiale: etiologie complexa
-factori congenitali
-factori aparenti
-factori dobanditi
Cauze ereditare (congenitale)
Factorii actioneaza din saptamana a 6-a de viata intrauterina in etapa de proliferare; perturbarea acestei etape rezulta modificari de numar ale formulei dentare (in plus sau minus) atat in dentitia temporara cat si in cea definitive; corespunzand formelor cicatriciale ale distrofiilor dentare primare (dupa Magitot).
Formele clinice ale reducerii numarului de unitati dento-parodontale:
-anodontia- lipsa unitatilor odonto-parodontale
-hipodontia-lipsa a cel mult 5 unitati dento-parodontale
-oligodontia-lipsa a mai mult de 5 unitati dento-parodontale
Anodontia poate fi:
-partiala
-extinsa
-subtotala (cand pe arcada exista 1-3 dinti)
-totala
Frecvent: absenta molarului 3
-incidenta incisivului superior
-premolarul 2
Cauze aparente:
-Dintele este inclus, absent de pe arcada, cu morfologie desavarsita si sac pericoronar integru
Incluzia poate fi : totala sau completa sau partiala, poate fi profunda sau superficiala.
Anclavarea dentara (coroana dentara este partial degajata de os este situata sub mucoasa gingivala dar comunica prin sacul pericoronar cu cavitatea orala; eruptia fiind oprita de un obstacol mechanic.
Cauze dobandite:
Cuprinde totalitatea afectiunilor aparatului dento-maxilar care prin evolutia lor sau prin esecul terapeutic (inclusiv iatrogeniile) conduc la extractia dentara.
afectiunile odontale: caria dentara, etiologie plurifactoriala (triada Keyes: alimentatie, flora cariogena si mediu favorabil la care se adauga factorul timp) i care predomina elementul infectios.
Afectiunile periapicale
Afectiunile parodontale
Extractii in scop ortodontic
Boala de focar
Osteomielite maxilare
Tumori benigne si maligne
Nevralgii trigeminale
Conditii socio-economice
conditii biologice
Iatrogenia stomatologica
Proteza partiala este o piesa protetica cu ajutorul careia se inlocuiesc toti dintii absenti de pe un maxilar si se refac functiile aparatului dento-maxilar modificate esential de starea de edentatie partiala.Proteza partiala este mijlocul de tratament al edentatiei partiale..Proteza partiala se confectioneaza prin etape clinico-tehnice,cele clinice revenind medicului stomatolog iar cele tehnice tehnicianului dentar care executa efectiv lucrarea.Medicul stomatolog pune la dispozitia tehnicianului dentar,amprentele,relatia inrtermaxilara si o serie de indicatii referitoare la dintii artificiali si felul de montare a acestora.
Edentatia partiala este intalnita in general la varsta inaintata,de multe ori chiar la varsta medie,iar foarte rar poate fi congenitala.
Edentatia partiala se instaleaza lent,dupa edentatii partiale mai intai reduse apoi intinse.
Cauzele edentatiei totale sunt,in ordinea frecventei,urmatoarele:
Consecintele edentatiei totale sunt:
1.4.Campul protetic
Campul protetic cuprinde totalitatea tesuturilor cu care proteza vine in contact.Aceste tesuturi sunt:crestele alveolare,bolta palatine,mucoasa ce acopera aceste formatiuni,mucoasa fundurilor de sac vestibulare si linguale,precum si mucoasa ,situate la trecerea dintre palatul dur si palatul moale.Aceste formatiuni sunt puse in evidenta la examenul clinic al pacientului edentate total,stabilindu-se valoarea lor.
Campul protetic se imparte in doua zone:zona de sprijin-cu care proteza vine in contact si care cuprinde crestele alveolare si bolta palatina si zona de mentinere-care cuprinde mucoasa neutrala la nivelul fundurilor de sac vestibulare,linguale si la nivelul liniei AH.
Crestele alveolare: sunt reprezentate de proeminentele intraorale ale oaselor maxilare.Au forma de potcoava si pot fi proeminente,mai putin proeminente,sterse sau chiar disparute(la mandibula).Forme creselor mai poate fi favorabila sau nefavorabila.Crestele favorabile se inscriu in sectiune in forma unui triunghi echilateral cu baza si inaltimea de 10 cm si cu coama rotunda.Crestele nefavorabile sunt cele subtiri de forma lamelara sau negative.Extremitatile distale ale crestelor alveolare sunt reprezentate de tuberozitati la maxilar si tuberculi piriformi la mandibula.Aceste extremitati sunt ,,zone biostatice" care se rezorb foarte lent datorita unei structuri osoase deosebite.
Crestele alveolare bine reprezentate au rol in stabilitatea orizontala a protezelor.De asemenea ele preiau cea mai mare parte a presiunilor ocluzale.
Bolta palatina:formeaza peretele superior al cavitatii bucale.La edentatul total,bolta palatina formeaza o parte a campului protetic maxilar,marind suprafeta acestuia.
Bolta palatina este formata din apofizele palatine ale oaselor maxilare unite pe linia mediana in 2/3 anterioare si lamele orizontale ale osului palatin in 1/3 posterioara.
Poate avea diferite forme:adanca,,medie sau plata.Pe linia mediana se afla torusul palatin care poate avea forme,marimi si pozitii diferite.
Mucoasa campului protetic-este o fibromucoasa ce acopera crestele alveolare si bolta palatina,avand o grosime si un grad de aderenta diferite de osul subiacent.Din punct de vedere topografic si functional este diferentiata in mai multe zone:mucoasa fixa,neutra si mobil.Cea fixa acopera bolta palatina si crestele alveolare,cea neutra sau pasiv mobila se afla la periferia campului protetic unde mucoasa fixa se rasfrange spre cea mobila ,iar cea mobila cuprinde mucoasa care acopera buzele,obrajii valul palatin si planseul bucal.
1.5.Elementele componente ale protezei partiale
Proteza partiala este un corp fizic cu care se restaureaza arcada dentara si care este compusa din urmatoarele parti:
baza protezei
arcada dentara artificiala
Baza protezei-este alcatuita din placa protetica ,numita in acest caz, conector pricipal, si din saua protetica.
Transmite presiunile ocluzale preluate de la dintii artificiali catre zona de sprijin a campului protetic,mai exact catre crestele alveolare si bolta palatina,prin intermediul mucoasei.Baza protezei se confectioneaza in mod obisnuit din rasini acrilice,dar poate fi confectionata si din aliaje inoxidabile(crom-cobalt),aur platinat sau aluminiu.
Rasinile acrilice din care se confectioneaza baza protezei sunt de culoare roz,asemanatoare cu mucoasa sau transparente in conditiile unor pacienti care fac reactii alergice la colorantii roz.Grosimea bazei confectionate din acrilat va fi de 2 mm iar grosimea celei din aliaje metalice va fi de 0,25 mm.
Baza protezei prezinta doua suprafete:una interna sau mucozala si una externa.Suprafata mucozala are contact cu mucoasa fixa a campului protetic si are un relief identic cu aceasta dar in negativ,obtinut printr-o amprentare fidela.Acesta suprafata nu se lustruieste.
Suprafata externa este orientata catre cavitatea bucala si vine in contact cu limba.Din acest motiv se lustruieste pentru a nu produce leziuni si pentru a nu favoriza aderarea alimentelor.
Placa protetica se aplica pe bolta palatina fiind numita placa palatinala/conector principal.Se intinde de la baza crestelor alveolare pana la limita dintre palatul dur si palatul moale,unde se termina pierdut cu grosime redusa.
Saua protezei acopera creasta alveolara avand o suprafata interna in contact cu mucoasa si o suprafata externa cu doua versante,unul vestibular si altul oral.Versantul vestibular se intinde pana in fundurile de sac iar cel oral pana la baza crestei unde se continua cu placa palatinala.Distal,saua protetica acopera tuberozitatile maxilare.
Marginea seii are un relief rotunjit,corespunzator formei si grosimii fundului de sac si ocoleste bridele laterale si frenul buzei superioare.
ARCADA DENTARA ARTIFICIALA-este realizata din dinti confectionati din acrilat sau ceramica,fixati pe saua protetica.Dintii din acrilat se fixeaza chimic,saua protetica fiind confectionata tot din acrilat iar dintii din ceramica se fixeaza prin intermediul unor retentii mecanice.
La o proteza totala se monteaza 14 dinti,molarul al treilea nefiind necesar.Dintii din acrilat se confectioneaza manual sau industrial,intr-o gama variata de forme,marimi si culori.Cei industriali sunt livrati in garnituri de cate 6 dinti frontali superiori,6 dinti frontali inferiori,8 laterali superiori,8 laterali inferiori si in garnituri complete de 28 de dinti.
Mentinerea si stabilizarea protezei totale
Factorii care asigura mentinerea si stabilizarea sunt factori naturali sau biologici .Ei sunt:succiunea,adeziunea,tonicitatea musculara,retentivitatile anatomice ale campului protetic si deglutitia.
SUCCIUNEA-este fenomenul fizic de retinere ce apare intre doua corpuri,determinat de existenta unei presiuni negative intre ele,in conditiile etanseizarii marginilor.Intre cele doua corpuri apare un vid intretinut de presiunea atmosferica exterioara care apropie cele doua corpuri.Valoarea fortei de succiune depinde de volumul spatiului dintre corpuri,de diferenta dintre presiunea atmosferica si cea din interiorul clopotului si de gradul de etanseizare a marginilor ce delimiteaza spatiul.Umezirea marginilor favorizeaza etanseizarea.
Succiunea totala-este factorul principal de mentinere si stabilizare a protezei totale.Cand marginile protezei sunt bine etanseizate la nivelul fundurilor de sac si a liniei AH ,in momentul cand proteza este presata pe campul protetic,aerul dintre mucoasa si proteza se elimina.Dupa etanseizarea protezei,presiunea negative de sub proteza de pe o parte si presiunea atmosferei din exterior,pe de alta parte,impiedica desprinderea protezei.
ADEZIUNEA-este forta de atractie intermoleculara ce apare intre doua suprafete paralele puse in contact,intre care exista o pelicula de lichid.Valoarea fortei de adeziune este direct proportionala cu marimea suprafetelor puse in contact,cu paralelismul suprafetelor,cu grosimea stratului de lichid si vascozitatea lui si cu distanta dintre cele doua suprafete.In cazul protezelor totale,suprafetele paralele sunt reprezentate de campul protetic si fata mucozala a protezei,iar lichidul este saliva.
TONICITATEA MUSCULARA-fibrele orizontale ale muschiului orbicular al buzelor si muschiului buccinator,orientate paralel cu suprafetele protezelor,apasa protezele mentinandu-le in contact cu campul protetic.Pe de alta parte,actiunea limbii si muschilor orofaciali se neutralizeaza intr-o anumita zona.Montarea arcadelor dentare artificiale in aceasta zona numita "spatiu neutral"favorizeaza stabilitatea protezei.
RETENTIILE ANATOMICE ALE CAMPULUI PROTETIC-crestele alveolare bine reprezentate,cu contur triunghiular in sectiune,tuberozitatile maxilare proeminente,tuberculii piriformi,bolta palatine adanca si o suprafata mare sunt retentivitatile campului protetic,care favorizeaza stabilitatea protezelor.
DEGLUTITIA-este actul reflex de inghitire a bolului alimentar.In cazul purtatorului de proteze totale,contactul dintre arcadele dentare artificiale impinge protezele pe campurile protetice,actionand ca factor de stabilitate.
CAP.2. ETAPELE CLINICO - TEH NICE DE REALIZARE A PROTEZEI PARTIALE
2.1.EXAMINAREA PACIENTULUI:este prima etapa de lucru,clinica,in care medicul analizeaza valoarea morfologica si fiziologica a campului protetic.Prin examen clinic se urmaresc reliefurile osoase din cavitatea bucala,marimea si aspectul crestelor alveolare,raportul dintre ele,bolta palatina,torusul palatin,tuberozitatile maxilare,tuberculii piriformi,liniile oblice interne,apofizele genii si torusul mandibular.
Pe langa toate aceste aspecte se mai analizeaza starea de sanatate generala a organismului care poate influenta restaurarea protetica.
Tot acum se intocmeste fisa clinica si cea tehnica.
2.2 AMPRENTA PRELIMINARA
Este o etapa clinica in care se inregistreaza campul protetic intr-un material de amprentare sustinut intr-o portamprenta sau lingura standard.Este o copie negativa a campului protetic.
Obiectivele generale ale amprentarii preliminare sunt:
realizarea modelului preliminar
copierea cu exactitate a suprafetei zonei de sprijin,rezolvand integral problema sprijinului corect si partial,problemele de stabilitate ale protezei
marginile amprentei trebuie sa fie cat mai fidele ca intaltime si grosime,in armonie cu limitele anatomice si fizionomice ale structurilor orale
reproducerea cat mai exacta a pozitiei functionale a formatiunilor mobile de la periferia campului protetic
rezolvarea unor probleme de mentinere,neputand solutiona aspectele privind fizionomia si fonatia
realizarea unei linguri individuale
Pentru realizarea amprentarii preliminare sunt necesare:
lingura standard corespunzatoare
un material adecvat de amprentare
tehnica de amprentare corespunzatoare
Lingurile standard alese ca portamprenta,trebuie sa corespunda unor cerinte indispensabile obtinerii unei reproduceri corecte a campului protetic:
sa fie rigide
sa poata fi modificate la nevoie,in functie de particularitatile campului protetic
sa retentioneze materialul de amprenta,asigurandu-i o grosime cat mai uniforma
sa fie prevazute cu maner,stopuri si puncte de reper,necesare unei centrari corecte
sa poata fi sterilizate,pentru a putea fi refolosite,cu exceptia celor de unica folosinta
la maxilar,marginea distala a lingurii sa depaseasca cu 1-2 mm linia de reflexie a valului palatin
la mandibula,marginea lingurii sa se plaseze la 1-2 mmdeasupra liniei oblice interne
Alegerea materialului de amprenta si a tehnicii de amprentare
Materialul de amprentare folosit difera in functie de particularitatile campului protetic si anume:
-crestele edentate, tuberozitatile retentive impun folosirea unui material elastic(alginate,siliconi)
-existenta unui camp protetic cu mucoasa rezilienta,deformabila,necesita un material cu vascozitate mica(alginte,gips)
-prezenta unui camp protetic dur,cu mucoasa subtire nedeformabila,permite amprentarea cu materiale cu vascozitate crescuta de tip Stents
-posibilitatea folosirii vechilor proteze ca portamprente cere utilizarea materialelor cu vascozitate lent progresiva,tip Hydrocast
-existenta campurilor protetice normale,fara caracteristici particulare ne determina sa folosim alginatele
GIPSUL-in momentul prizei are o consistenta rigida.Se prepara in amestec cu apa,in proportie de 2/1.Pentru ca gipsul amprentei sa se deosebeasca de gipsul din care se va confectiona modelul,amestecului i se poate adauga albastru de metil.Timpul de priza este influentat de temperatura apei folosite,de timpul de spatulare si de folosirea acceleratorilor de priza.
MATERIALELE TERMOPLASTICE TIP STENTS-in momentul prizei au o consistenta semirigida.Se plastifiaza in apa calda,la temperatura de 50-60 grade C.Dupa amprentarea campului protetic,amprenta este racita cu apa si se indeparteaza din cavitatea bucala.
ALGINATELE-sunt materiale din categoria hidrocoloizilor ireversibili,care se prepara in amestec cu apa.
CONTROLUL AMPRENTEI PRELIMINARE
Corectitudinea amprentei preliminare este apreciata in primul rand de medic,dar si de tehnicianul dentar,acestia analizeaza amprenta urmarind urmatoarele obiective:
-daca limitele campului protetic sunt inregistrate corect.Aceste limite trebuie trasate cu un creion chimic de catre medic.Ele sunt situate in zona de mucoasa neutra,relativ inregistrate de amprentarea in portamprenta standard.In absenta trasarii limitelor campului protetic poate rezullta un model preliminar deformat si o portamprenta ce ar necesita o adaptare obositoare pentru medic si pacient deoarece zona de mucoasa neutra poate fi impinsa de o amprentare in lingura standard cu margini mari.Limitele campului protetic trasate se vor transpune pe ghipsul modelului in timpul turnarii accestuia si tehnicianul va sti unde sa plaseze marginile portamprentei individuale.
-daca materialul de amprentare este in contact cu portamprenta standard.Se poate intampla ca marginile amprentei sa nu fie sustinute de portamprenta,situatie in care se pot rupe sau deforma.
-daca materialul de amprentare a fost in contact cu campul protetic pe toata suprafata acestuia,deci sa se prezinte neted,in strat continuu,fara goluri
-daca nu lipsesc fragmente din amprenta,in special la cele luate cu ghips,material care se poate fractura la indepartarea dupa campul protetic.
-daca amprentele luate cu alginate prezinta aspectul normal al materialului sau pierzand apa,au un aspect ratatinat,semn ca a trecut un timp de la amprentare,iar pastrarea nu s-a facut in mediu umed.
2.3.CONFECTIONAREA MODELULUI PRELIMINAR SI MODELULUI DE STUDIU MODELE DE STUDIU
Pentru elaborarea celui mai adecvat plan al lucrarii protetice este nevoie de a se reproduce cu ajutorul modelelor situatia de la nivelul maxilarelor. In acest scop se va lua amprenta maxilarului si mandibulei cu pasta de ghips sau cu materiale elastice.
Prin turnarea amprentelor, dupa procedee cunoscute, se vor obtine modelele de studiu. Pe aceste modele se vor confectiona sabloane de ocluzie in vederea fixarii in ocluzor sau articulator este posibila fara sabloane de ocluzie, atunci se va realiza folosind ceara de ocluzie sau simpla angrenare a unor perechi de antagonisti care pot sa asigure stabilitatea modelelor care redau relatiile intermaxilare corecte. Modelele fixate in ocluzor sau articulator se trimit cabinetului.
Modelul preliminar este confectionat din gips obisnuit,iar obtinerea lui se face dupa urmatoarele operatiuni:
-Spalarea amprentei - este necesara pentru indepartarea salivei si a urmelor de sange prezente pe suprafata amprentei.
-Dezinfectia amprentei-se poate realiza prin metode fizice sau chimice externe sau prin inglobarea in materialul de amprentare a unor substante antiseptice.Majoritatea metodelor de dezinfectie prezinta dezavantaje,de aceea se practica spalarea amprentelor cu jet puternic de apa,utilizarea manusilor de protectie atat in cabinet,cat si in laborator,folosirea solutiilor dezinfectante uzuale(cloramina,hipocloritul de sodiu,solutie glutaraldehida 2%,dezinfectant de electie a amprentelor din alginat).
-Reconstituirea amprentei-este necesara la amprentele preliminare din gips,care s-au fracturat la indepartarea de pe campul protetic.Reconstituirea fragmentelor se face prin lipire cu ceara,in afara limitelor campului protetic.Amprenta reconstituita se solidarizeaza prin lipire de portamprenta standard.
-Izolarea amprentei-se practica in cazul amprentelor preliminare din gips,pentru a favoriza separarea lor de modelul confectionat din acelasi material.Izolarea se face prin introducerea timp de 5-10 min in apa,apa saponata sau prin pensulare cu solutii alginice(Pectizol,Izodent).Prin introducerea in apa,ghipsul amprentei se suprasatureaza si nu mai adera de ghipsul din care se toarna modelul.Apa saponata impregneaza modelul cu un sapun de calciu care astupa porii modelului,favorizand separarea de amprenta.Izolarea cu substante alginice se face prin 2-3 pensulari pe modelul uscat,pana ce formeaza pe suprafata ghipsului o pelicula fina,imperceptibila si impenetrabila,care va izola perfect amprenta de model.
-Confectionarea modelului preliminar la cantitatea de 200g ipsos sunt necesare 70-80g apa;se poate folosi gips dur sau clasa a3a ,care poseda proprietati fizico-chimice si mecanice compatibile cu materialul amprentei preliminare;gipsul se prepara intr-un bol de cauciuc,iar durata spatularii este de cca 40 sec,pana se obtine o consistenta smantanoasa;daca se foloseste vacuum-malaxorul,timpul de amestecare este de 30 sec pasta de gips se toarna strat cu strat,prin depunere in portiunile inalte ale amprentei:bolta palatina la amprenta maxilara,portiunea distala a crestelor la amprenta mandibulara initial,se va acoperi toata suprafata mucozala a amprentei cu un strat uniform de gips,cu o grosime de 0,5-1 cm;apoi se se incarca mai mult gips si se astepta priza acestuia. In timpul turnarii,amprenta se vibreaza manual,prin loviri usoare ale amprentei de masa,fiind sustinuta de manerul lingurii standard,sau pe masuta vibratorie.Utilizarea unui vacuum-malaxor confera o calitate superioara materialului,prin obtinerea unei omogenizari optime,fara incluziuni de aer.Timpul de prelucrare a gipsurilor naturale reprezinta 2/3 din timpul de priza dupa ce amprenta a fost acoperita cu gips,plusul de material ramas se depune pe o foaie de hartie sau pe o placute de sticla,peste care se aplica amprenta,paralel cu masa de lucru,presand ghipsul ca sa ramana un soclu de 1,5cm inaltime.Peste soclul inca in stare plastica,se va depune amprenta cu stratul de gips orientat in jos.De regula,pentru a evita deformarea modelului initial,soclul se toarna din acelasi material din care este realizat si modelul.Pe masura ce priza are loc ,plusul care depaseste amprenta se indeparteaza cu spatula.
La 30-60 min.de la turnarea modelului,dupa priza gipsului,se separa amprenta de model,operatiune numita demulare.Demularea se face la o ora de la turnare,dar duritatea finala nu se atinge decat la 24 de ore de la finalizarea turnarii modelului.Procedeul de demulare se executa cu mare precautie,pentru a nu deteriora modelul propriu-zis.Tehnica demularii se face in mod diferit,in functie de materialul de amprenta:
1 - in cazul amprentelor din ghips-demularea se face prin ciocanire,cu un ciocan de corn.Se indeparteaza mai intai portamprenta standard,apoi suprafata amprentei este ciocanita usor,pe versantele crestelor,pana la fragmentare.Cu varful spatulei se separa fragmentele si se indeprteaza.
2 - in cazul amprentelor din materiale termoplastice- demularea se face prin introducerea amprentei si modelului in apa calda la 80 de grade C,iar dupa plastifierea materialului se tractioneaza portamprenta.Daca modelul este uscat,situatie care apare cand demularea se face a doua zi,se recomanda introducerea ansamblului amprenta-model in apa la temperatura camerei timp de 5 min.pentru hidratare,apoi se trece la demulare.
3 - in cazul amprentelor din alginat-demularea este favorizata de elasticitatea materialului si se realizeaza prin tractionare.Demularea amprentelor se face imediat dupa priza gipsului din care s-a turnat modelul.
Dupa demulare,soclul modelului se fasoneaza cu spatula sau cu ajutorul soclatorului,dandu-i-se forma caracteristica de pentagon pentru maxilar si de trapez pentru mandibula.De obicei,modelul preliminar depaseste limitele campului protetic in toate sensurile,soclul modelului reducandu-se pana la distanta de 3mm de linia de contur.Soclul va avea cel putin 2 cm grosime si va cuprinde in interiorul sau ansamblul lingura standard-material de amprenta-model propriu-zis.Distanta soclu-linie de contur este de 3-4 mm,iar grosimea modelului va fi de 15 mm,cu marginile perpendiculare pe baza.
Examinarea modelului preliminar - daca s-au respectat tehnicile de confectionare,rezulta un model cu suprafata neteda,care reda cu exactitate zona de sprijin a campului protetic si,in limite relative,zona de mentinere.
2.4.CONFECTIONAREA LINGURII INDIVIDUALE
LINGURA INDIVIDUALA-este portamprenta cu caracteristici specifice,individuale campului protetic care urmeaza a fi amprentat.
Este obtinuta pe modelul preliminar,se adapteaza pe toata suprafata de sprijin a viitoarei proteze,reprezentand suportul materialului de amprentare functionala.
Scopul confectionarii lingurii individuale fiind acela de a obtine suportul rigid pentru materialul de amprenta si de a realiza modelarea marginala in vederea obtinerii inchiderii marginale si a adeziunii protezei pe campul protetic.
Indiferent din ce material se confectioneaza(placa de baza,polistiren,acrilat autopolimerizabil si termopolimerizabil),lingura individuala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
sa fie rigida,nedeformabila,in timpul amprentarii finale
sa aiba marginile la distanta de insertia partilor moi
grosimea marginilor este influentata de marimea fundurilor de sac vestibulare,iar marginile sa fie rotunjite si rascroite in dreptul formatiunilor mobile de la periferia campului protetic
sa fie usor de manevrat
sa fie adaptata intim la campul protetic;in majoritatea tehnicilor de amprentare,lingurile se confectioneaza cu contact intim la suprafata campului protetic;distantarea de camp se recomanda in zonele acoperite cu mucoasa sensibila si subtire,cand se foliaza modelul
materialul de amprenta sa adere la lingura
2.5.ELEMENTE COMPONENTE ALE PORTAMPRENTEI INDIVIDUALE
Portamprenta individuala are urmatorele parti componente:
- baza portamprentei
- elemente accesorii:manerul,butonii de presiune(numia la portamprenta mandibulara),intariturile si bordurile de ocluzie
Baza portamprentei sau portamprenta propriu-zisa este suportul materialului de amprentare functionala.Se adapteaza in limitele trasate cu creionul chimic pe model,in raport intim cu aceasta pentru a avea o buna stabilitate pa campul protetic in timpul amprentarii.
Manerul este necesar sustinerii portamprentei in timpul manevrelor de amprentare functionala:aplicarea pe campul protetic,centrarea si indepartarea amprentei.De asemenea manerul este necesar sustinerii portamprentei si amprentei in timpul vibrarii,la turnarea modelului functional.
Manerul se plaseaza pe linia mediana avand inaltimea de 10 mm(cat un incisiv central)si latimea de 15-18 mm(cat doi incisivi centali).Forma fetelor laterale ale manerului trebuie sa fie usor concava pentru a favoriza prinderea intre degete.Pozitia,forma si dimensiunile manerului trebuie sa lase libertate de miscare partilor moi pentru a modela materialul da amprentare.
Butonii de presiune-sunt aplicati numai la portamprenta mandibulara,de fiecare parte,in dreptul premolarilor.Sunt necesari pentru ca in timpul amprentarii sa se exercite presiuni uniforme asupra portamprentei,fara ca degetele medicului sa impiedice partile moi din vecinatate in miscarea lor libera de modelare a marginilor amprentei.
Sunt modelati de forma paralelipipedica avand o lungime de 10 mm,o inltime de 5-7 mm si o latime corespunzatoare crestei alveolare.
Intariturile-sunt aplicate numai la portamprentele individuale confectionate din placa de baza termoplastica sau polistiren.Sunt necesare pentru a intari aceste materiale putin rezistente la nivelul zonei de maxima solicitare care corespunde mijlocului crestelor alveolare.Sunt confectionate din sarma obisnuita cu grosimea de 1,5 mm,din care se rasuceste o bucla pe linia mediana cu rol de suport pentru maner.Sarma incalzita la flacara becului Bunsen se introduce in grosimea placii de baza sau polistiren.
In cazul portamprentei din acrilat ,rezistenta este asigurata de materialul insusi.Daca se doreste o rezistenta sporita,se poate ingrosa materialul sub forma unor nervuri in lungul mijlocului crestelor alveolare.
Bordurile de ocluzie-sunt aplicate la indicatia medicului in cazurile in care amprenta se va efectua sub presiuni ocluzale.Bordurile sunt confectionate din ceara sau stents ,inalte de 10 mm si late de 5 mm in regiunea frontala,iar in regiunea laterala inalte de 5 mm si late 6-8 mm si intinse pe lungimea crestelor alveolare pana la nivelul corespunzator fetei distale a molarului de 12 ani.
METODE SI TEHNICI DE CONFECTIONARE
A.TEHNICA DE CONFECTIONARE DIN PLACA DE BAZA
Operatiunile de confectionare se succed in urmatoarea ordine:
a) - Pe modelul preliminar se accentueaza cu creionul chimic conturul campului protetic transpus de pe amprenta preliminara ale carei limite au fost trasate de catre medic.Se urmareste zona de mucoasa fixa ocolind frenurile si bridele laterale,creasta milohiloidiana, cuprinzand tuberozitatea maxilara si tuberculii piriformi.Apoi se deretentivizeaza dintii restanti cu cera sau hartie
b)-Se confectioneaza baza portamprentei individuale.Aceasta acopera zona de sprijin a campului protetic si trebuie sa aiba o grosime uniforma.Pe modelul umezit se aplica placa de baza care se plastifiaza uniform cu flacara becului Bunsen si se adapteaza manual prin presiuni digitale aplicate mai intai pe bolta palatina,apoi pe versantele crestelor alveolare.
Se sectioneaza cu o foarfeca excesul de placa de baza ce depaseste modelul,iar marginile se rasfrang asfel incat sa ramana la nivelul limitelor trasate pe model.In final,marginile se rotunjesc cu pietre,freze de acrilat sau pile,pentru a nu leza mucoasa in timpul adaptarii si amprentarii.
Se controleaza daca baza amprentei are stabilitate pe model,exercitand presiuni digitale alternativ pe cele doua creste.Daca la acesta manevra baza portamprentei basculeaza,se plastifiaza din nou si se rebazeaza.
c) - Se confectioneaza elementele accesorii:mai intai intaritura de sarma care,prinsa de bucla mediana cu un cleste crampon se incalzeste la flacara becului Bunsen si se preseaza in grosimea placii de baza fara a o strapunge.
Din deseurile de placa de baza plastifiate se acopera intaritura si tot din ele se confectioneaza manerul acoperind bucla mediana a intariturii plasata anterior.Cu freze de acrilat,pietre abrazive sau cu pila se da forma retentiva a fetelor laterale ale manerului.
Din deseuri de placa de baza se confectioneaza butonii de presiune pentru portamprentele mandibulare.
Tehnica de confectionare a portamprentei din placa de polistiren este asemanatoare,dar mai dificila.
B.TEHNICA DE CONFECTIONARE DIN ACRILAT AUTOPOLIMERIZABIL
Modelul preliminar este umezit in apa sau vaselinat.Pasta de acrilat se prepara intr-un godeu si se acopera cu o placuta de sticla.Doua placute de sticla vaselinate sau distantate intre ele prin doua suvite din ceara roz plasata la extremitati.Pe placuta inferioara se aseaza o folie de celofan.Cand pasta de acrilat devine plastica si nelipicioasa se depune intre placutele de sticla ,in cdrul format de suvitele de ceara.Prin presarea intre placutele de sticla,pasta de acrilat se calibreaza la o grosime de 2 mm.Pasta este indepartata cu ajutorul foliei de celofan si este pusa pe model prin rasturnare.
Prin intermediul foliei de celofan placa de acrilat in stare plastica se muleaza pe model sub presiuni digitale apoi se indeparteaza celofanul si excesul de pasta cu ajutorul unei spatule.La nivelul marginilor se rasfrange materialul pana la limitele trasate cu creion chimic,iar din resturile de pasta se,inca in stare plastica,se modeleaza manerul si butonii de presiune.Pentru a favoriza aderarea manerului si butonilor de presiune,baza acestora si zonele de aplicare se umezesc cu monomer.Dupa polimerizare,portamprenta se indeparteza de pe model si se prelucreaza cu freze de acrilat.
Acrilatul autopolimerizabil"Duracrol" utilizat numai pentru confectionarea portamprentelor individuale este preferat avand faza de plasticitate mai mare.
In ambalajul acestui material,fabricantul livreaza o folie de material plastic pe care este imprimat conturul maxilarului si al mandibulei si un snur de bumbac cu sectiunea de 2 mm.Umezind snurul si desfasurandu-l potrivit desenului de pa folia de material plastic,se obtine un cadru in interiorul caruia se depune pasta de acrilat.Se obtine si in acest mod o calibrare a pastei de acrilat care se depune pe modelul umezit,usurand adaptarea si scurtand timpul de lucru.
C.TEHNICA DE CONFECTIONARE DIN ACRILAT TERMOPOLIMERIZABIL
Se realizeaza o macheta din ceara a portamprentei pe modelul umezit.Macheta are toate componentele portamprentei.
Macheta se ambaleaza intr-un conformator,obtinandu-se un tipar in care se indeasa pasta de acrilat termopolimerizabil care este supusa regimului de polimerizare de 150 min la o temperatura ce ajunge in final la 100 grade C.
Dupa polimerizare,portamprenta este dezambalata si prelucrata.
Necesitand un timp de realizare de aproximativ patru ore,aceasta portamprenta este utilizata rar,si numai atunci cand se doreste ca portamprenta sa ramana baza a viitoarei proteze.In aceste cazuri va fi folosita si ca baza a sablonului de ocluzie si a machetei arcadelor dentare artificiale,evident desfiintand manerul si butonii de presiune.
D.TEHNICI MODERNE DE CONFECTIONARE A PORTAMPRENTELOR INDIVIDUALE
Aceste tehnici folosesc diferite materiale pe baza de rasini care,dupa preparare,sunt adaptate pe model si supuse unor procedee de polimerizare rapida,fie fotopolimerizare,fie termopolimerizare uscata in aparate speciale.Folosirea acestor materiale de posibilitatea confectionarii unor portamprente rezistente,obtinute in timp scurt.
2.6 AMPRENTA FUNCTIONALA
Amprenta functionala sau definitiva este o copie negativa a campului protetic edentat total inregistrat cu fidelitate maxima pe toata intinderea sa.Se obtine dupa adaptarea riguroasa a portamprentei individuale pe campul protetic si prin folosirea unor materiale de amprentare cu calitati deosebite.
Adaptarea portamprentei individuale pe campul protetic este o manevra minutioasa care urmareste sa se mentina si sa fie stabila pe campul protetic intocmai ca viitoarea proteza.Numai dupa obtinerea acestor calitati se efectueaza amprentarea functionala care necesita o cantitate redusa de material de amprentare,egal distribuit si modelat functional in zona mucoasei neutre.
Amprenta functionala reda cu fidelitate maxima atat zona de sprijin cat si zona de mentinere a campului protetic.Exactitatea amprentarii zonei de mucoasa neutra la nivelul fundurilor de sac prefigureaza grosimea marginilor viitoarei proteze.
Amprentarea functionala reprezinta primul moment cheie care revine medicului stomatolog pentru reusita tratamentului edentatului total.
1.MATERIALE FOLOSITE PENTRU AMPRENTAREA FUNCTIONALA
Materialul de amprentare functionala este ales in functie de campul protetic,in principal de calitatea mucoasei si secundar de sustratul osos.
In functie de calitatea mucoasei,campurile protetice se impart in urmatoarele categorii: camp protetic moale,camp protetic dur si camp protetic normal.
Pentru campurile protetice moi sunt indicate materiale de amprentare fluide,cum sunt ghipsul si alginatele.
Pentru amprentarea campurilor protetice dure se folosesc materiale de amprentare termoplastice,care au o vascozitate mare.
Materialele de amprentare sunt clasificate in functie de consistenta lor in momentul prizei in:rigide,semirigide si elastice.
MATERIALE DE AMPRENTARE RIGIDE
Sunt materiale nedeformabile dupa priza si cuprind ghipsul si rasinile sintetice.
Ghipsul-din punct de vedere chimic este sulfat de calciu hidratat,se foloseste la amprentarea functionala a campurilor protetice moi,iar amprenta se poate pastra fara limita de timp,fara a suferi deformari esentiale.Daca amprenta functionala se fractureaza la indepartarea de pe campul protetic,ea se poate reconstitui.
Rasinile sintetice-sunt rar utilizate,deoarece produc iritatii asupra mocoasei.Dintre rasinile sintetice folosite amintim Mucoseal si Duracrylul.
MATERIALELE DE AMPRENTARE SEMIRIGIDE
Sunt caracterizate printr-o rigiditate redusa in momentul prizei.Din acesta categorie fac parte:
Pastele ZOE-se caracterizeaza prin plasticitate,exactitate de redare si stabilitate volumetrica buna.Amprentele pot fi pastrate mult timp pana la turnarea modelului.Dintre eceste materiale amintim:Repin,S.S.White.
Materiale bucoplastice-sunt plastifiate prin caldura si raman in aceasta stare la temperatura de 35-37 grade C.Aceste materiale nu au timp de priza,ele fiind racite cu apa inainte de indepartarea din cavitatea bucala.Sunt depuse intr-un bol cu apa rece,iar turnarea modelului se face imediat.Amprentarea cu materiale bucoplastice se face numai in portamprenta individuala confectionate din acrilate auto si termopolimerizabile,materialul in stare plastica fiind depus prin pensulare sau direct din tubul incalzit.Din aceasta categorie fac parte:Dentiplast,Rezinoplast,Adheseal.
Materiale termoplastice tip Stents-se folosesc pentru amprentari partiale,pentru obtinerea inchiderii marginale a portamprentei individuale in zonele cheie:distal,in zona "Ah" si tuberculii piriformi si frontal ,vestibular si sublingual.
MATERIALE ELASTICE
In momentul prizei au consistenta elastica.
Materiale alginice-necesita turnarea imediata a modelului functional;prin amestecare cu apa formeaza un gel,starea fizica fiind ireversibila.Amprenta cu alginate este instabila volumetric,deoarece in mediu uscat pierde apa din compozitie si se micsoreaza,iar in mediu umed se imbiba cu apa,marindu-si volumul.
Materialele alginice sunt indicate pentru amprentarea campurilor protetice moi,cu zone retentive.
Dupa turnarea modelului si priza gipsului (30 min),amprenta trebuie demulata deoarece alginatul nu este inert fizic si chimic fata de gips:alginatul absoarbe apa din gips,deshidratandu-l,si intra in reactie chimica cu gipsul,rezultand un model cu suprafata rugoasa,fara duritate si neconforma campului protetic.Materialele elastice cel mai des folosite sunt:Elastic,Algodent,Calcinat.
Elastomeri de sinteza-cuprind:siliconi,thiocauciucuri si polieteri.Prezinta plasticitate exactitate si stabilitate volumetrica foarte buna.Se pot folosi materiale fluide cum sunt siliconii:Xantropen verde si albastru,Lastic 55 si Silcoflex;thiocauciucurile:Kerr Permlastic si Permaflex;polieteri:Impregnum.
Tehnici de amprentare functionala
In prezent,exista multe metode si tehnici de amprentare finala,fiecare cu avantajele si dezavantajele ei.Tehnicile de amprentare se clasifica in:
Amprentarea muco-dinamica - in timpul amprentarii se efectueaza miscari dirijate ale partilor moi periprotetice
Amprentarea muco-statica - in timpul amprentarii,partile moi nu sunt mobilizate,marginile amprentei sunt modelate static.
Amprentarea cu gura deschisa - este o tehnica folosita in general,care consta in modelarea marginilor amprentei prin miscarile partilor moi,mobilizate de catre medic si pacient.
Amprentarea cu gura inchisa - se face sub presiune ocluzala functionala,cu mandibula situata in relatie centrica.Lingurile individuale prezinta borduri de ocluzie.
Amprentarea compresiva - se indica la campurile protetice dure,cu rezilienta redusa a mucoasei.
Amprenta de despovarare - realizeaza o repartizare a presiunilor in mod diferit,prin despovararea unor zone ale campului protetic.
Analiza amprentei functionale se face in primul rand de catre medicul stomatolog si apoi de catre tehnicianul dentar care,considerand-o corecta,isi asuma responsabilitatea executarii fazelor de lucru urmatoare.
O amprenta functionala este corecta atunci cand:
este centrata pe campul protetic;
materialul de amprenta este distribuit in strat uniform si aderent de portamprenta;
marginile amprentei corespund descrierii anterioare.
AMPRENTA MAXILARULUI
Amprenta maxilarului pune in evidenta urmatoarele detalii:
pe linia mediana este situata impresiunea lasata de frenul buzei superioare sub forma unei incizuri mai mult sau mai putin adanci,corespunzatoare insertiei frenului pe creasta alveolara;
in dreptul incisivilor,marginea amprentei este mai subtire,corespunzatoare formei fundului de sac la acest nivel;
in dreptul caninilor,marginea amprentei este mai inalta si mai groasa,determinata de inaltimea fundului de sac ;
in dreptul premolarilor se observa cate doua incizuri de fiecare parte,de adancime variabila,lasate de bridele de insertie ale mucoasei mobile;
in dreptul molarilor,marginea amprentei este mai groasa si putin rasfranta pe creasta zigomato-molara;
in dreptul tuberozitatilor marginale,marginile amprentei au grosimea si inaltimea maxima in functie de forma si relieful acestor formatiuni;
la nivelul boltii palatine,relieful amprentei corespunde formei si adancimii acesteia si reliefeaza o mica depresiune datorata papilei incisive,traiectul ondulat imprimat de rugile palatine precum si o depresiune mediana de contur,marime si profunzime diferita in cazul existentei torusului palatin.
AMPRENTA MANDIBULEI
Amprenta mandibulei pune in evidenta urmatoarele detalii:
Vestibular
pe linie mediana este situata incizura lasat de frenul buzei inferioare;
in dreptul dintilor frontali,marginea amprentei este mai subtire;
intre premolari,de fiecare parte,apar impresiunile lasate de bridele laterale;
in dreptul premolarilor,marginea amprentei este ceva mai ingrosata,iar la nivelul molarilor grosimea creste progresiv.
Lingual
pe linia mediana este situata incizura lasata de frenul limbii;
anterior,marginea amprentei este ceva mai groasa de o parte si de alta a frenului;
in dreptul premolarilor,impresiunea torusului mandibular cand acesta exista;
in dreptul premolarilor si molarilor,marginile amprentei sunt mai subtiri datorita modelajului facut de musculatura planseului bucal;
distal,de ambele parti,sunt situate impresiunile tuberculilor piriformi.
MODELE DE STUDIU
Pentru elaborarea celui mai adecvat plan al lucrarii protetice este nevoie de a se reproduce cu ajutorul modelelor situatia de la nivelul maxilarelor. In acest scop se va lua amprenta maxilarului si mandibulei cu pasta de ghips sau cu materiale elastice.
Prin turnarea amprentelor, dupa procedee cunoscute, se vor obtine modelele de studiu. Pe aceste modele se vor confectiona sabloane de ocluzie in vederea fixarii in ocluzor sau articulator este posibila fara sabloane de ocluzie, atunci se va realiza folosind ceara de ocluzie sau simpla angrenare a unor perechi de antagonisti care pot sa asigure stabilitatea modelelor care redau relatiile intermaxilare corecte. Modelele fixate in ocluzor sau articulator se trimit cabinetului.
MODELUL FUNCTIONAL
Modelul functional reprezinta copia pozitiva,foarte precisa a campului protetic edentat total,redand cu exactitate atat zona de sprijin cat si cea de mentinere.
Se mai numeste model de lucru sau definitiv pentru ca pe el se vor realiza toate fazele tehnice pana la obtinerea protezei.
Modelul functional permite aprecierea valorii campului protetic mai bine decat direct,pe pacient,in privinta:
formei,volumului,pozitiei si directiei crestelor alveolare;
fundurilor de sac si insertiilor partilor moi;
boltii palatine cu rugile palatine si torusul palatin.
TEHNICA DE REALIZARE A MODELULUI FUNCTIONAL
In cadrul acestei etape tehnice,se parcurg urmatoarele faze:
Examinarea in laborator a amprentei finale
Pregatirea amprentei prin indiguire si cofrare
Turnarea modelului functional
Demularea amprentei
Soclarea modelului pentru montarea in ocluzor sau articulator.
Indiferent de materialul folosit,amprentele sunt spalate pentru a se indeparta urmele de saliva.Nerespectarea indicatiilor privitoare la pastrarea amprentei si la timpul de stationare pana la turnarea modelului final,constituie cauza aparitiei esecurilor.
Scopul pregatirii amprentei in vederea turnarii modelului functional este acela de a expune,pastra si proteja pe modelul de lucru elementele morfologice si functionale redate la mare precizie,prin amprentare cu lingura individuala.
Turnarea propriu-zisa a modelului de lucru in vederea obtinerii protezei totale este precedata de o faza tehnica de importanta majora pentru valoarea finala a protezei.Este vorba de indiuire si uneori cofrarea amprentei(campuri negative,dificile).
Indiguirea amprentei:- este o manevra a carui scop este conservarea fundurilor de sac,asa cum au fost inregistrate prin amprentarea functionala.Consta in adaptarea la exteriorul amprentei a unui rulou de ceara 3-4 mm grosime,care constituie un indicator precis al limitelor pana unde trebuie redus soclul modelului.Se indiguiesc numai amprentele din gips,pasta ZOE,materiale rigide si semirigide,care pot fi lipite cu ceara.
La amrenta maxilara - se taie fasii cu latimea de 6 mm dintr-o placa de ceara roz.In momentul indiguirii amprenta trebuie sa fie uscata,pentru a permite fixarea ruloului.Pornind de la linia mediana anterioara,se adapteaza banda de ceara pe fata externa a amprentei,la o distanta de 3 mm de marginea amprentei.A doua banda de ceara de aceleasi dimensiuni se adapteaza si se lipeste pe jumatatea cealalta a amprentei.A treia fasie de ceara de,cu latimea de 10 mm,se adapteaza pe marginea posterioara a amprentei,in continuitate perfecta cu suprafata de imprimare a acesteia,depasind limita distala a amprentei cu 3-4 mm.
La amprenta mandibulara- atat marginile vestibulare cat si cele linguale ale amprentei sunt indiguite identic cu maxilarul.In zona corespunzatoare planseului bucal se va lipi de rulou o placuta asemanatoare acestui planseu.Aceasta completare este necesara pentru dirijarea materialului din care se toarna modelul si pentru ca soclul sa fie rezistent.
Cofrarea amprentei:- este operatiunea de prefigurare a soclului modelului functional printr-un cofraj realizat dintr-o fasie de ceara lata de 1,5 cm,lipita de ruloul cu care s-a indiguit amprenta.
Cofrarea are urmatoarele avantaje:
in timpul vibrarii amprentei,materialul din care se toarna modelul nu curge in afara amprentei
va rezulta soclul modelului gata fasonat din turnare
se face economie de material
Cofrarea se practica numai daca laboratorul nu dispune de soclator.
Soclul modelului este fasonat intr-o forma asemanatoare campului protetic,avand o grosime de 10 mm in punctul cel mai decliv al boltii palatine(la maxilar) si cu 5 mm mai lat fata de periferia campului protetic.
TURNAREA MODELULUI FUNCTIONAL
Modelul functional trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:
suprafata sa redea perfect contururile,fara a prezenta incluziuni de aer;
soclul cu grosime suficienta,pentru a evita fracturarea in timpul diferitelor manopere de laborator;
sa redea exact limitele functionale ale campului protetic;
sa prezinte o margine de siguranta la nivelul soclului,care sa depaseasca cu 3 mm marginea functionala;
se vor folia torusul maxilar,papila incisiva,exostozele,torusurile mandibulare,gaurile mentoniere in caz da creasta reziduala resorbita.
Izolarea amprentei finale- consta in spalarea cu apa rece inainte de turnare,exceptie facandamprentele din gips,care beneficiaza de mijloace proprii de izolare.
Turnarea modelului se face gips dur Moldano pregatit manual sau cu ajutorul vacuummalaxorului.Priza lenta a gipsului permite o turnare fara riscuri.Turnarea gipsului se face sub vibrare continua,la vacuummalaxor,pe masuta vibratorie sau manual prin lovirea mesei de lucru cu mana care sustine amprenta.
Gipsul se toarna in cantitati mici succesive aplicate in zona cea mai inalta a amprentei(bolta palatina) sau la capete(tuberculii piriformi).
Dupa acoperirea intregii suprafete a amprentei cu gips dur se asteapta inceperea prizei cand sunt create retentii sub forma unor proeminente din moldano sau a unor santuri.
Numai dupa priza completa a gipsului moldano se realizeaza soclul modelului din gips obisnuit,turnat fie in cofraj,fie sub forma unei gramajoare peste care se aseaza amprenta functionala.Daca nu se procedeaza astfel,duritatea de suprafata a modelului va fi slaba sau vor ramane bule in apropierea suprafetei iar la presarea tiparului dupa indesarea acrilatului,stratul superficial din gips se infunda.Va rezulta o proteza cu plusuri pe suprafata mucozala sau aceasta suprafata va fi neconforma dimensional su campul protetic.
Aceasta modificare a gipsului moldano este provocata de astfel:
gipsul obisnuit din care se confectioneaza soclul face priza in 20 min.Daca se toarna inainte de priza completa a gipsului moldano,gipsul obisnuit,facand priza,trage apa din gipsul moldano modificandu-i omogenitatea;
acest fenomen este amplificat si de dilatarea de priza a ghidajului obisnuit care este de doua ori mai mare ca a gipsului moldano.
Recomandarea ca grosimea stratului de gips sa fie de minimum 10 mm in amprenta este insuficienta daca nu se toarna soclul de gips obisnuit dupa priza gipsului moldano.
Modelul de lucru poate fi realizat si din cupru pe cale galvanica.
Demularea amprentei- se face la 60 minute de la turnarea soclului prin procedee diferite,in functie de materialul amprentei:
prin ciocanire si desprindere a fragmentelor cu spatula,in cazul amprentelor din gips;
in cazul amprentelor din materiale buco-plastice,amprenta se introduce in apa rece 10-15 minute,se introduce modelul 5-6 minute in apa calda la 40 grade C,iar in momentulplastifierii materialului de amprenta,se tractioneaza amprenta prin intermediul manerului lingurii;
in cazul amprentelor din materiale termoplastice,acestea se introduc in apa calda la 70-75 grade C ,iar dupa plastifiere se elibereaza modelul de amprenta prin tractiune usoara de manerul lingurii individuale;
amprentele din materiale elastice se indeparteaza de model doar prin simpla tractiune,acestea cedand si eliberand modelul;
Soclarea modelului functional- se face cu ajutorul unui cutit de gips sau cu soclatorul,intr-o forma asemanatoare campului protetic.Soclarea modelelor se realizeaza astfel:suprafetele laterale ale soclurilor se sectioneaza la 70 grade(superior) si 65 grade(inferior) fata de planul frontal.
In regiunea frontala,modelul maxilar se sectioneaza in bizou formand cu acelasi plan frontal un unghi de 30 grade.Cele doua jumatati frontale trebuie sa fie egale.
Posterior,in dreptul molarilor de 6 ani,modelele se sectioneaza oblic,formandu-se cu planul frontal un unghi de 115 grade.
Model mandibular- se rotunjeste in regiunea frontala,de la canin la canin.Este indicat ca modelul definitiv sa aiba forma unei semielipse,cu curbura in regiunea frontala.
Soclarea bazei modelelor trebuie sa fie paralela cu planul de ocluzie,inaltimea fiecaruia ajungand in final la 3,5 cm.Acest gen de soclare a fost recomandat de catre Korhaus si Bruckl,care tin cont de planul meio-sagital si de cel ocluzal.
Folierea modelului:
Modelul final realizat din gips dur nu reda rezilienta mucoasei bucale.Folierea modelului reprezinta procedura de despovarare a unor zone ale campului protetic,realizandu-se distantarea lor de viitoarea proteza.Rolul folierii este acela de a evita aparitia leziunilor,a presiunilor dureroase pe anumite zone ale campului protetic,de a imbunatati stabilitatea protezei prin inlaturarea aparitiei fenomenului de basculare.
Gravarea zonei AH:
Se realizeaza de cele mai multe ori inaintea machetarii protezei ,dar unii tehnicieni folosesc gravarea modelului de lucru in aceasta etapa.Aceasta procedura permite realizarea inchiderii palatine posterioare,iar alegerea tehnicii de gravare depinde de aprecierea reala a rezilientei tesuturilor.
Tehnica clasica de gravare:
se repereaza santurile pterigomaxilare si foveele palatine
se marcheaza prima linie dintre palatul dur si palatul moale
se marcheaza linia de flexie a valului palatin pe macheta si ulterior pe model
linia a doua se marcheaza in functie de pozitia valului palatin
orizontala- la 3-4 mm de linia de flexie,se recomanda o gravare mai putin profunda
verticala- la 0-1 mm de linia de flexie,se recomanda o gravare mai adanca
intermediara- la 1-3 mm de linia de flexie,profunzimea gravarii va fi:1 mm la fovee,1,5 mm in dreptul zonelor Schroder si 0,5 mm in dreptul ligamentelor pterigomaxilare.
2.7 MODELUL DUPLICAT SI OBTINEREA MODELULUI DUPLICAT
Prin modelul duplicat se intelege copia modelului de lucru (asupra caruia s-au efectuat in acest scop anumite pregatiri), obtinuta cu materiale care redau cu precizie imaginea acestuia si realizata din materiale termorezistente.
Modelul duplicat se poate realiza din diferite tipuri de gipsuri extradure sau clasa a 4-a. In vederea duplicarii, se executa pe modelul de lucru o serie de pregatiri, pe de o parte cu scopul de a proteja modelul si pe de alta parte pentru a usura realizarea machetei pe modelul duplicat. Astfel conform desenului efectuat pe modelul de gips se vor folia cu foite de plumb sau de ceara de o grosime 0,5-1 mm crestele alveolare pentru a asigura spatiul necesar intre acestea si sei. Nu se vor folia zonele retentive unde urmeaza a se aplica portiunile elastice ale crosetelor.
Duplicarea cu ajutorul hidrocoloizilor si al ginatelor.
Hidrocoloizi permit multiplicarea modelelor in conditii foarte bune. In prealabil se alege o lingura metalica standard mai mare care sa aiba si marginile mai inalte pentru a cuprinde cat mai bine modelul. Materialul care poate fi negocel, deelastic, dentocol, se introduce in apa fierbinte unde se mentine timp de 10 min. Se aplica apoi pe suprafata lingurii si se amprenteaza modelul exercitand o presiune usoara asupra lui timp de 1 min. Materialul de amprenta se mentine nemiscat pe model cu ajutorul lingurii, se raceste cu jet de apa dupa care se va indeparta prin tractiune in directia dintilor. Se prepara gipsul extradur tip convertin intr-un bol de alginat in proportie 1/3 apa, consistenta gipsului trebuie sa fie smantanoasa, se pune tiparul modelului duplicat pe masuta vibratoare, se toarna gipsul pe cel mai inalt punct al amprentei modelului duplicat. Dupa ce gipsul a facut in intregime priza se demuleaza pentru a fi modelata macheta viitorului schelet elastic.
FOLIEREA MODELULUI
In macheta scheletului se realizeaza pe modelul de lucru confectionat din gips dur, este nevoie ca modelul sa fie pregatit prin foliere. La executarea folierii se va tine seama de desenul scheletului trasat pe model.
Zonele si materialele cu care se executa folierea sunt urmatoarele : crestele alveolare din portiunile edentate unde vor fi plasate seile protezei se vor acoperi cu o folie de 0,5-1 mm; versantul lingual al crestei alveolare inferioare si portiunile sensibile ale mucoasei care intereseaza traseul barelor, se vor folia cu plumb; zonele retentive de la nivelul dintilor stabilite in raport cu directia de insertie a protezei, se vor desfiinta prin adaugare de cement dentar. Scopul urmarit prin foliere este : de a crea, la nivelul seilor, spatiul necesar pentru ca puntea mucozala a acestora sa poata fi acoperita cu material acrilic; de a se evita leziunile mucoasei, si a zonelor sensibile si ale parodontiului marginal; de a permite manoperele de aplicare si indepartare a protezei fata de portiunile retentive ale dintilor existenti pe arcada.
Pe modelul duplicat nu se va efectua nici un fel de foliere.
Modelul duplicat se realizieaza cu ajutorul mai multor materiale reversibile si ireversibile ex:silicon A+B,zeta (material d amprentare) etc
Manopere d executarea modelui duplicat :
Toate zonele retentiva precum rugi proeminete ,leziuni ele extractiilor spatiile interdentare ,zonele retentive ale dintilor se deretentivizeaza cu cera d proteze d 1.5, Se ia un conformator special d duplicat pe care se lipeste bine modelul functional cu ceara pentru a inpiedica desprinderea miscare modelului d capacul conformatorului.
se prepara siliconii d duplicare (se incalzeste/se unesc cele doua parti )apoi se toarna in conformator pasta preparata .
Dupa ce materialul d dupliacat a facut priza se desface conformatorul in care a ramas copia fidela a modelului confectionat .In tipar se toarna gips d clasa a IV sau orice gips extradur,pentru a inpiedica orice fractura a modelului in momentul injectarii.
2.8.DETERMINAREA RELATIILOR INTERMAXILARE
1.1 SABLOANELE DE OCLUZIE
Sabloanele de ocluzie sunt piese auxiliare indispensabile in tehnologia protezelor totale,cu ajutorul carora medicul determina rapoartele intermaxilare si stabileste date referitoare la alegerea si pozitionarea dintilor artificiali.
Prin intermediul sabloanelor de ocluzie se determina nivelul si directia planului de orientare ocluzala,dimensiunea verticala de ocluzie,dimensiunea verticala de postura si relatia centrica.Sabloanele de ocluzie reproduc cu aproximatie baza si arcadele dentare artificiale ale viitoarelor proteze.
Partile componente ale sabloanelor de ocluzie sunt:baza sablonului si bordurile de ocluzie.
Parti componente ale sablonului de ocluzie Baza sablonului de acluzie
Este asemanatoare cu baza portamprentei individuale,putand fi chiar acesta,readaptata pe modelul functional.Se confectioneaza din placa de baza termoplastica,polistiren sau rasina acrilica.
Daca baza sablonului se confectioneaza din placa de baza,are un caracter provizoriu si serveste numai in scopul stabilirii relatiilor intermaxilare.
Daca baza se confectioneaza din rasina acrilica,pe langa inregistrarea relatiilor intermaxilare,are si rolul de suport al machetei cu dinti,ramanand placa viitoarei baze a protezei.
Bazele sabloanelor trebuie sa respecte anumite reguli:
Sa se adapteze perfect pe modelul de lucru
Sa fie stabile din punct de vedere dimensional
Sa fie rigide,nedeformabile la temperatura bucala si sub efectul presiunilor la care vor fi supuse
Sa aiba aceiasi grosime ca si viitoare proteza,netulburand nici un reflex exteroceptiv;marginile bazei sablonului sa patrunda in fundul de sac si sa ajunga la zona AH,reproducand cel putin partial zonele de succiune obtinute in amprentarea functionala
Sa nu prezinte asperitati pe fata mucozala
Sa fie usor de confectionat si ieftine
Sa poata fi indepartata si repusa pe model cu usurinta
Sa nu deterioreze modelul in cursul diferitelor manopere de laborator si de cabinet.Aceasta conditie impune folierea modelului in zonele retentive
Baza sablonului inferior se armeaza cu o intaritura de sarma
Confectionarea bazei sablonului se face pe modelul functional umezit in apa,pe care se aplica placa de baza sau polistiren,adaptandu-se dupa tehnica de confectionare a lingurii individuale.
Baza sablonului se considera perfect adaptata atunci cand acopera in intregime si corect campul protetic,cand are o grosime suficienta pe toata suprafata si cand,apasand alternativ cu degetele in diferite puncte,nu prezinta fenomene de basculare.
Dupa confectionare,baza sablonului se lasa sa se raceasca si dupa aceea,si se inceara indepartarea si repunerea sa pe model,in caz contrar producandu-se deformarea bazei.Marginile bazei sablonului se rotunjesc si netezesc cu o pila sau cu o freza de acrilat.Prin delimitarea marginilor si prin adaptarea intima a bazei la intreaga suprafata a campului protetic se poate obtine fenomenul de adeziune.In acest fel,sabloanele au stabilitate in momentul determinarii relatiilor intemaxilare.La controlul calitativ,baza sablonului trebuie sa acopere in intregime campul protetic,sa aiba o grosime uniforma si sa fie adaptata pe model.
Placa de polistiren este improprie pentru confectionarea bazei sablonului,deoarece are o plasticitate mai redusa si o elasticitate remanenta,care necesita incalziri repetate,dar in lipsa altui material,trebuie folosita prin imbunatatire cu pasta ZOE,care se aplica pe baza prevazuta cu perforatii si se preseaza pe modelul functional umezit.Astfel,sablonul va avea stabilitate pe model si in cavitatea bucala.
La mandibula baza sablonului are forma de potcoava,uneori destul de ingusta,cea ce impune masuri de rezistenta prin in tariturile cu sarma.
In cazul campurilor protetice mandibulare atrofiate,amprenta functionala este luata cu o portamprenta din acrilat termopolimerizabil,iar baza sablonului se confectioneaza din acrilat autopolimerizabil.
Bordurile de ocluzie
Poarta denumirea de "valuri de ocluzie" si au forma si dimensiunea viitoarelor arcade dentare artificiale,fiind plasate pe locul acestora.
Bordurile de ocluzie sunt confectionate de obicei din ceara,pentru a putea fi prelucrate cu usurinta de catre medin in cabinet in vederea obtinerii relatiilor intemaxilare si a stabilirii reperelor necesare alegerii si montarii dintilor.Mai pot fi confectionate din stents,mai ales atunci cand la determinarea relatiilor intemaxilare se fac inregistrari grafice prin intermediul unor dispozitive montate pe bordurile de ocluzie.
Dimensiunile bordurilor de ocluzie sunt:
in regiunea frontala 10 mm inaltime si 4 mm latime
inregiunea laterala 5 mm inaltime si 6-8 mm latime la nivelul molarului de 12 ani.Mai exact,latimea bordurii in regiunea laterala trebuie sa fie cat latimea crestei alveolare
Bordurile de ocluzie se solidarizeaza cu baza sablonului prin lipire cu cera bine incalzita,cu ajutorul unei spatule.
TEHNICA DE CONFECTIONARE
Tehnica de confectionare a bazei sablonului de ocluzie este asemanatoare cu cea a portamprentei individule,in functie de material.In plus fata de aceasta ,este necesara adaptarea marginilor bazei sablonului pana in fundurile de sqac si in zona AH pentru ca sablonul sa fie stabil si sa aiba mentinere pe campul protetic in timpul determinarii raporturilor intermaxilare.
In cazul folosirii portamprentei individuale ca baza a sablonului se procedeaza asfel:
se sectioneaza manerul si butonii laterali de presiune
baza sablonului confectionata din placa de baza termoplastica,se plastifiaza si se readapteaza pe modelul functional umezit
baza din acrilat se readapteaza pe modelul functional umezit sau vaselinat prin adaugarea unei cantitati de acrilat autopolimerizabil(captusire) sau cu pasta de oxid de zinc-eugenol.
Bordurile de ocluzie din ceara se obtin prin plastifierea unei placi de ceara roz si rasucirea ei pana se formeaza un rulou.Acest ruluo se adapteaza pe baza sablonului in lungul crestelor alveolare si se lipeste cu ceara.Cat ruloul este in stare plastica se preseaza pe o plcuta de sticla pentru ca suprafata sa ocluzala sa devina plana.
Bordura de ocluzie se reduce ca intindere pana la nivelul molarului de 12 ani.
Suprafetei vestibulare a bordurii de ocluzie i se da o forma plana,neteda.In final,prin curbura segmentului frontal si directia segmentelor laterale,bordura de ocluzie are o forma asemanatoare arcadei dentare.
Confectionarea bordurii de ocluzie se poate obtine intr-un timp foarte scurt plasifiind ceara roz intr-o lingura si turnand-o intr-un conformator special de forma si dimensiunile bordurilor.Prin separarea celor doua parti ale conformatorului care se asambleaza printr-un sistem de patrice-matrice,se elibereaza bordura de ceara.
Bordura de ocluzie din stents se obtine die manual,fie in conformator,dupa plastifierea in apa calda a unei placute din acest material.
DETERMINAREA RELATIILOR INTERMAXILARE
Cu ajutorul sabloanelor de ocluzie,medicul stomatolog stabileste pozitia fiziologica a mandibulei fata de maxilar in trei planuri:frontal,sagital si orizontal.Aceasta pozitie poarta numele de relatie centrica si determina pozitia de intercuspidare maxima a arcadelor dentare artificiale.
Prin intermediul sabloanelor de ocluzie,medicul stomatolog pune la dispozitia tehnicianului dentar cele doua modele functionale in aceasi pozitie in care s-a aflat mandibula fata de maxilar,in timpul determinarii relatiei intermaxilare.
Dupa detrminarea relatiilor intemaxilare,sabloanele de ocluzie se prezinta astfel:
Pozitia modelelor - prin intermediul sabloanelor de
ocluzie corespunde pozitiei de relatie centrica,adica pozitiei fiziologice a mandibulei fata de maxilar.In acesta relatie,condilii mandibulei se afla in pozitia cea mai posterioara si superioara in cavitatea glenoida,muschii ridicatori ai mandibulei fiind contractati simetric.Acesta pozitie din care mandibula porneste si revine in miscarile pe care le executa
Bordurile de ocluzie - se intalnesc prin suprafetele lor
libere prelucrate pentru a reprezenta planul de orintare ocluzala.Acest plan se afla la pacient in regiunea anterioara paralel cu lina bipupilara si la distanta de 2 mm sub marginea buzei superioare.In regiunea laterala este paralel cu planul Camper situat intre aripa nasului si tragus(conductul auditiv extern) si la jumatatea distantei dintre crestele alveolare.La nivelul acestui plan de orientare ocluzala se vor intalni suprafetele ocluzale ale dintilor artificiali.
Distanta verticala intre modele - mentinuta de sabloa
ne este distanta dintre mandibula si maxilar,numita dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei.Acesta dimensiune este determinata dupa criterii antropometrice,fiziologice si fizionomice.
Curbura vestibulara - a bordurii superioare de ocluzie
reprezinta locul unde se vor plasa fatele vestibulare ale dintilor frontali superiori,deci suportul buzei superioare care va sigura plenitudinea fetei.
Fata de mijlocul crestei alveolare,curbura vestibulara se poate afla mai anterior.Acest decalaj este impus de gradul de atrofie a crestei alveolare la maxilar.
REPERE TRASATE PE SABLOANE
Sunt necesare alegerii si montarii dintilor frontali superiori:
Linia mediana - se traseaza dupa linia mediana a fetei
De o parte si de alta a ei se vor monta incisivii centrali superiori,cu fata meziala in contact cu acesta linie.
Linia caninilor - marcheaza locul unde se va afla cus
pidul caninilor superiori.Corespunde comisurii bucale,locul de intalnire a buzelor.
Linia surasului - marcheaza locul pana unde se ridica
buza superioara cand pacientul zambeste.La acest nivel se va plasa coletul dintilor frontali superiori.
Avand la dispozitie aceste repere,tehnicianul are posibilitatea alegerii dintilor frontali superiori.Astfel,latimea acestui grup va fi cuprinsa intre liniile caninilor,iar inaltimea intre planul de orientare ocluzala si linia surasului.
2.9..MONTAREA MODELELOR IN OCLUZOR SI ARTICULATOR
1.1MONTAREA IN OCLUZOR
Operatiunea se incepe prin verificarea ocluzorului a carui articulatie balama trebuie sa permita doar miscari verticale.Miscarile orizontale indica o uzura a articulatiei cu implicatii negative asupra montarii dintilor.Axul articulatiei balama trebuie sa fie drept,sa permita miscarea libera a bratelor ocluzorului si la nevoie,separarea acestora.Surubul si piulita de fixare trebuie sa-si efectueze cursele fara dificultate.
Pregatirea modelelor
Modelele se monteaza in ocluzor cu ajutorul gipsului,pozitia lor unul fata de celalalt fiind cea determinata de sabloane.Inainte de fixare se verifica sabloanele de ocluzie urmarindu-se daca sunt stabile pe modele si bine solidarizate intre ele,incat sa nu permita deplasarea unui sablon fata de celalalt,in sens vertical sau orizontal.
Se verifica daca intre baza sablonului si suprafata modelelor nu s-au interpus intamplator fragmente de ceara,gips,placa de baza care pot provoca instabilitatea sablonului pe model.
Se verifica de asemenea daca portiunile distale ale soclurilor celor doua modele nu permit asezarea sablonului in pozitie corecta.Aceste extremitati se vor reduce astfel ca un spatiu de 2-3 mm intre socluri sa ofere siguranta ca bazele sabloanelor stau corect pe modele.
Daca verificarea indica o instabilitate a sablonului pe model,tehnicianul va cere medicului repetarea determinarii relatiei intermaxilare.
Dupa pregatirea modelelor,ansamblul modele-sabloane se solidarizeaza prin lipirea pe soclul modelelor a trei bete de chibrit,doua in zonele laterale si unul frontal.Lipirea se face cu ceara de lipit,modelele fiind uscate.
Reguli de fixare in ocluzor
Ansamblul modele-sabloane se monteaza in ocluzor respectandu-se urmatoarele reguli:
planul de orientare ocluzala - reprezentat de intalnirea
suprafeteler libere ale celor doua borduri de ocluzie ale sabloanelor sa fie orizontal,paralele cu planul mesei de lucru.
linia mediana - a modelelor,trasata pe soclul modelu-
lui superior,sa corespunda planului medio-sagital al ocluzorului si sa fie perpendicular pe axul balama.
Gipsarea modelelor in ocluzor
Suprafata soclului modelelor se umezeste in apa pentru a favoriza aderarea pastei de gips.
Se prepara pasta din gips din care,o cantitate mica se aseaza pe masa de lucru,peste acesta pasta se aplica ramura inferioara a ocluzorului.Se adauga o noua cantitate de gips.Ansamblul modele-sabloane se introduce intre bratele ocluzorului cu partea distala spre balama.Bratul superior al ocluzorului este ridicat mai sus fata de soclul modelului superior.
Se aplica o cantitate mica de gips pe soclul modelului superior si se coboara ramura superioara a ocluzorului infundandu-se in gips.Gipsul care depaseste soclul modelelor se indeparteaza,iar partea superioara se rotunjeste dandu-i-se o forma simetrica,rotunjita.In final,ansamblul trebuie sa aiba un volum care sa-i asigure manevrarea usoara in timpul montarii dintilor.
Dupa priza gipsului,surubul ocluzorului se avanseaza pana ia contact cu ramura superioara,se fixeaza cu ajutorul piulitei si pentru siguranta mentinerii pozitiei se lipeste cu ceara de lipit sau placa de baza.
MONTAREA IN ARTICULATOR
Montarea in articulatorul mediu
Pregatirea modelelor consta in urmatoarele operatiuni:
pe suprafata bazala a soclului modelului superior
se traseaza linia medio-sagitala si doua linii de orientare simetric dispuse fata de prima
pe sabloane se creaza trei puncte de reper care permit
pozitionarea lor in pozitie centrica,apoi se solidarizeaza intre ele
modelele sunt umezite pentru a facilita gipsarea
ramurile articulatorului de vaselineaza pe segmentele
unde se monteaza modelele pentru ca gipsul sa nu adere.
Fixarea modelului superior - se ridica ramura superioara a articulatorului.Sablonul cu modelul superior se aseaza pe planul de orientare protetica asfel ca linia mediana a modelului sa se suprapuna cu mediana ramurei superioare,iar punctul interincisiv sa vina in contact cu varful tijei de orientare existenta pe articulator.In aceasta pozitie,bordura de ocluzie a sablonului superior se lipeste cu ceara de planul de orientare protetica.Se aplica pasta de gips pe suprafata bazala a soclului modelului superior si se coboara ramura superioara a articulatorului pana ia contact cu modelul.
Fixarea modelului inferior - se indeparteaza planul de orientare protetica.Modelul inferior impreuna cu sablonul este repozitionat fata de cel superior in pozitia de relatie centrica cu ajutorul celor trei repere.Bordurile sabloanelor sunt lipite cu ceara.Se depune o cantitate de pasta de gips pe masa de lucru peste care se aseaza ramura inferioara a articulatorului si se coboara modelele asamblate si fixate pe ramura superioara.Platoul incizal pa care ia contact tija verticala se regleaza la inclinarea corespunzatoare indicata de medic.
Montarea in articulatorul individual
Pentru montarea modelelor in acest articulator,medicul stomatolog inregistreaza cu ajutorul arcului facial urmatoarele elemente:
axul bicondilian
inclinarea pantei tuberculilor articulari
nivelul punctului infraorbitar
relatia intermaxilara
Arcul facial,impreuna cu sablonul superior,este montat in articulatorul individual in pozitia stabilita pe pacient in momentul determinarii relatiei centrice.Tija care a fost fixata la nivelul punctului infraorbitar este orientata spre un reper care materializeaza acest punct pe articulator.
Modelul superior se aseaza pe sablon si este gipsat pe ramura superioara.
Se indeparteaza arcul facial,iar sablonul inferior impreuna cu modelul este pozitionat fata de sablonul superior in relatie centrica.Se gipseaza modelul inferior.Mecanismul articular este reglat la inclinarea pantei tuberculilor articulari inregistrata la pacient,de asemenea inclinarea platoului incizal.Sistemul de fixare a modelelor permite indepartarea lor si repunerea acestora,putand fi folosit pentru mai multe cazuri.
2.10.CONFECTIONAREA MACHETEI SCHELETULUI DIN MATERIALE BIOELASTICE
CLASIFICAREA CROSETELOR UTILIZATE LA MENTINEREA
PROTEZELOR PARTIALE CU PLACA
Crosetele, ca mijloace de mentinere ale protezei partiale cu placa prezinta o mare diversitate de forme. In scop didactic clasificarile crosetelor se fac dupa cateva criterii:
b) Dupa materialul din care se confectioneaza.
Crosetele metalice, care pot fi impartite la randul lor in : crosete plane si crosete de sarma. Acestea din urma cuprind printre altele : crosetul simplu, crosetul simplu elastic, crosetul in bucla, crosete incalecate etc.
Ancorajul protezei scheletate se asigura prin bratele de pe fetele laterale ale dintilor. Linia crosetelor trebuie sa treaca prin mijlocul protezei. In proteza scheletata se folosesc crosetele elastice utilizate la proteza partiala cu placa si diferite tipuri de crosete turnate.
In general alegerea ancorajului se face in functie de inclinarea axului dintilor si de gradul convexitatilor vestibulare. La dintii inclinati si cu convexitati pronuntate sunt indicate crosetele de sarma care nu vor traumatiza dintii la scoaterea si introducerea protezei.
Folosirea culiselor prin intermediul unor coroane metalice este de asemenea indicata.
Daca nu se poate respecta regula liniei crosetelor este indicata confectionarea opritorilor de basculare sub forma unui croset continuu sau prelungiri pe dintii frontali sau pe mucoasa.
Sprijinul protezei scheletate trebuie sa fie mixt sau parodontal. Suprafata sprijinului parodontal trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu suprafata sprijinului mucosal. In edentatiile mixte si terminale datorita sprijinului parodontal, inexistenta unui stalp distal poate provoca infundarea seii sprijinite numai mezial. Aceasta situatie poate avea repercursiuni asupra dintelui stalp de sprijin in sensul mobilizarii acestuia, dar si asupra protezei care poate bascula. Pentru remedierea acestor inconveniente se interpun intre crosetul ultim care asigura sprijinul parodontal si saua terminala, unele dispozitive de amortizare a presiunilor nocive. Acestea pot fi : conexiunile elastice, dispozitive de diferite forme confectionate din sarma, mai frecvent in forma de "S" care asigura deplasarea verticala si orizontala a seii protetice. Un sistem de conexiune este si sistemul Ott care consta in prelungirea barei pana la capatul distal al seii. Intrerupatorii de forte (Beat-Muller, Stein, Steiger etc) sunt dispozitive care permit ca in momentul aplicarii fortei de masticatie pe sa, aceasta sa se detaseze si sa se infunde in mucoasa. Conectorii articulati sunt un mijloc intermediar intre cele doua forme anterioare. Saua in acest caza poate executa deplasari verticale fara a se detasa complet.
Sprijinul parodontal al protezei se asigura prin pinteni ocluzali, culise, fete ocluzale metalice si bare fixate la elementele de agregare.
Pintenii ocluzali se aplica pe fetele ocluzale ale dintilor, uneori fiind necesara pregatirea unor lacasuri speciale. Pintenii ocluzali pot fi plasati si pe doi dinti invecinati (crosete reciproce de tip Bomwill). Repartizarea pintenilor ocluzali se face in asa fel ca suprafata de sprijin sa incadreze suprafata mucosala a seilor.
Baza protezei. La proteza scheletata inferioara baza protezei poate fi o bara linguala in grosime de 3-4 mm si de forma ovala asezata la distanta de mucoasa si planseu. In cazul cand frenul limbii sau insertia planseului nu permit plasarea unei bare linguale aceasta se inlocuieste printr-un croset continuu sau printr-o placa metalica aplicata pe fetele linguale ale dintilor. La maxilar, configuratia bazei scheletului poate fi foarte variata. Poate fi o bara plasata distal la distanta de 0,5-1 mm de bolta in regiunea mediana, sau o bara palatinala situata in dreptul molarului I. Baza scheletului la maxilar mai poate avea forma unei ferestre sau diferite bare unite prin sisteme speciale.
Confectionarea machetei se face ceara d proteza d 1,5.Delimitarea zonelor : la nivelul coletelor in zonele linguale/palatinale ale dintilor restanti pe crestele alveolare si in limita liniei AH
Ex : 
Pentru astfel de proteze mobilitatea dintilor marginali NU trebuie sa fie mai mare de 1grad.
Cazurile care nu pot fi realizate sunt:
1. uni si biterminale
2. cu ocluzie adanca
3. gingii burjonate si mobile
4. cand presiunea masticatorie posterioara este foarte mare, iar inaltimea coroanei molarilor este
foarte mica
5. coletul dintilor este inflamat
6. gingia este infectata
7. dintii nu sunt bine intretinuti si bolnavi
- la executia protezei din ceara, se recomanda ca distanta dintre campul protetic si dinte sa fie de
0,3mm pentru usurarea injectarii materialului.
- la protezele cu edentatii distale este recomandat sa nu se faca punctele de contact pentru a nu leza
dintii marginali ai edentatiei si pentru evitarea altor accidente din aceasta cauza. - la dintii frontali nu se
face acest lucru pentru trebuiesc sa fie mai fizionomic.
- crosetele, modelate in ceara, vor trebui sa aiba aproximativ 1mm grosime.
- la protezele inferioare, lingual, ceara va fi mai groasa ca placa palatinala, adica de 1,5mm, si se
modeleaza in functie de dintii restanti si portiunea edentata.
- marginile protezei din ceara vor trebui sa fie foarte bine sigilate pentru a nu avea surprize neplacute la
ambalat (sa nu intre gips pe sub baza de ceara protezei).
- gipsurile folosite la ambalarea protezelor sunt cele de clasa a4-a, pentru ca celelalte se pot fisura sau
chiar sparge in timpul injectarii materialului.
A.DESENAREA LIMITELOR SI TRASEULUI
ELEMENTELOR COMPONENTE
ALE PROTEZEI SCHELETATE
Cu ajutorul modelelor de studiu si a situatiei din cavitatea bucala se va trasa pe modelul de lucru conturul definitiv al elementelor acestei proteze : seile, barele si crosetele.
Seile protezelor scheletate vor fi plasate pe portiunile edentate ale crestelor alveolare extinzandu-se in functie de topografia si intinderea edentatiei pe versantul vestibular si o parte din cel oral. In cazul unor brese mici-mai ales frontale-saua nu va trece pe partea vestibulara a crestei alveolare. Este bine ca partea metalica a sei sa mearga numai pana la mijlocul crestei alveolare iar partea vestibulara sa se realizeze din acrilat. In general, saua va trebui sa aiba o forma retentiva (coada de randunica, grilaj, decupari ovale etc) in plan orizontal pentru o favoriza includerea ei in acrilat. Este necesar sa ia aceasta masura in cazul spatiilor edentate reduse unde inlocuirea dintilor lipsa se face prin coroane acrilice fixate pe bonturi realizate la nivelul scheletului metalic. Aceasta situatie se intalneste de obicei la nivelul dintilor frontali. In spatiile edentate, saua se va desena, in sens meziodistal, tinand seama de directia de insertie a protezei. In acest scop se va avea in vedere protectia ecuatorului protetic corespunzator directiei de insertie care a fost trasata pe suprafata modelului, in jurul dintilor stalpi, pentru ca saua sa nu fie plasata sub zonele retentive ale dintilor. In medie distanta dintre dinti si sa va fi 2-4 mm in acest fel se evita lezarea parodontiului marginal.
Barele protezei scheletate.
Aceste elemente, denumite "bare" prezinta baza protezei care a suferit in decursul timpului procesul de reducere pana in fata ei moderna de scheletare.
Viitoarele bare metalice realizeaza unirea dintre sei si crosete si constituie totodata liniile de forta ale protezei scheletate. In acelasi timp ele trebuie concepute si plasate ca sa nu produca nici o leziune a tesuturilor subiacente si invecinate. De aceea pe traseul lor, modelul va fi foliat cu foaie de plumb de grosime 0,5-1 mm. Barele vor fi dimensionate in raport cu solicitarile la care va fi supusa proteza. Cu cat presiunea pe care trebuie sa o suporte scheletul va fi mai mare, atat barele vor fi mai late. Nevoia si posibilitatea de a proiecta bare mai inguste sau mai late depinde de conditiile pe care le ofera campul protetic si de calitatile metalului de care dispunem.
Stabilirea traseului si numarului de bare se va tine seama de conditiile de echilibru static si dinamic pe care le ofera cazul clinic. Lungimea si latimea barelor vor fi astfel concepute ca sa evite bascularea protezei si fracturarea ei la maxilar. Maxilarul da multiple posibilitati de proiectare si plasare a diferitelor bare care inlocuiesc baza protezei.
Baza protezei scheletate la maxilar poate fi o bara sau un sistem de bare care face legatura dintre sei si crosete.
In cazul cand se foloseste o singura bara ea va fi plasata anterior avand o forma lata si subtire care infunda in mucoasa 1-2 mm, infundare care se realizeaza prin gravarea modelului de lucru (SWENSON) sau plasata posterior inainte de linia A si distala de mucoasa.
Cand baza protezei scheletate este reprezentata printr-un sistem de bare, atunci barele duble, transversale fata de linia mediana a modelului, vor fi plasate una anterior mai ingusta si alta mai lata posterior intre linia molarului 1 si linia A. Barele pot si dispuse circular amintind de placile fenestrate. Exista cazuri in care barele laterale iau forma unor crosete continui.
Crosetele.
Se va desena pe model traseul crosetelor care urmeaza a se realiza in intregime prin turnare odata cu scheletul metalic si celalalte sisteme de crosete cu care va fi prevazuta proteza.
Daca dintii stalpi sunt mici cronici si paraleli intre ei se va desena traseul unor brate care vor fi realizate prin turnare.
Pintenii ocluzali si cinguli trebuie astfel proiectati incat sa transmita parodontiului forta de masticatie in directia axului dintelui respectiv. In cazul contrar ei constituie un element nociv pentru dinte.
Se vor desena crosete combinate pe o parte turnata pe alta din sarma in prezenta unor dinti vestibularizati sau cu fata vestibulara mult mai bombata si cand dintii prezinta o inclinatie orala sau convexitate pronuntata a acestei fete. In aceasta situatie fetele bombate sau mult mai inclinate vestibular sau oral se vor proiecta in functie de ecuatorul protetic. Traseul unor crosete de sarma care datorita elasticitatii lor marite permit manoperele de aplicare si inderpartare ale protezei de pe campul protetic, manopere care ar fi fost impiedicate de crosete turnate in lungime. Pe fetele opuse neretentive ale dintilor se vor desena conturul bratelor care vor fi turnate si vor avea rol de contra-crosete. Bratele crosetelor turnate ca si a celor din sarma trebuie sa cuprinda minim 2/3 din circumferinta dintelui
B.CLASIFICAREA CROSETELOR UTILIZATE LA MENTINEREA
PROTEZELOR PARTIALE CU PLACA
Crosetele, ca mijloace de mentinere ale protezei partiale cu placa prezinta o mare diversitate de forme. In scop didactic clasificarile crosetelor se fac dupa cateva criterii:
c) Dupa materialul din care se confectioneaza.
Crosetele metalice, care pot fi impartite la randul lor in : crosete plane si crosete de sarma. Acestea din urma cuprind printre altele : crosetul simplu, crosetul simplu elastic, crosetul in bucla, crosete incalecate etc.
Ancorajul protezei scheletate se asigura prin bratele de pe fetele laterale ale dintilor. Linia crosetelor trebuie sa treaca prin mijlocul protezei. In proteza scheletata se folosesc crosetele elastice utilizate la proteza partiala cu placa si diferite tipuri de crosete turnate.
In general alegerea ancorajului se face in functie de inclinarea axului dintilor si de gradul convexitatilor vestibulare. La dintii inclinati si cu convexitati pronuntate sunt indicate crosetele de sarma care nu vor traumatiza dintii la scoaterea si introducerea protezei.
Folosirea culiselor prin intermediul unor coroane metalice este de asemenea indicata.
Daca nu se poate respecta regula liniei crosetelor este indicata confectionarea opritorilor de basculare sub forma unui croset continuu sau prelungiri pe dintii frontali sau pe mucoasa.
Sprijinul protezei scheletate trebuie sa fie mixt sau parodontal. Suprafata sprijinului parodontal trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu suprafata sprijinului mucosal. In edentatiile mixte si terminale datorita sprijinului parodontal, inexistenta unui stalp distal poate provoca infundarea seii sprijinite numai mezial. Aceasta situatie poate avea repercursiuni asupra dintelui stalp de sprijin in sensul mobilizarii acestuia, dar si asupra protezei care poate bascula. Pentru remedierea acestor inconveniente se interpun intre crosetul ultim care asigura sprijinul parodontal si saua terminala, unele dispozitive de amortizare a presiunilor nocive. Acestea pot fi : conexiunile elastice, dispozitive de diferite forme confectionate din sarma, mai frecvent in forma de "S" care asigura deplasarea verticala si orizontala a seii protetice. Un sistem de conexiune este si sistemul Ott care consta in prelungirea barei pana la capatul distal al seii. Intrerupatorii de forte (Beat-Muller, Stein, Steiger etc) sunt dispozitive care permit ca in momentul aplicarii fortei de masticatie pe sa, aceasta sa se detaseze si sa se infunde in mucoasa. Conectorii articulati sunt un mijloc intermediar intre cele doua forme anterioare. Saua in acest caza poate executa deplasari verticale fara a se detasa complet.
Sprijinul parodontal al protezei se asigura prin pinteni ocluzali, culise, fete ocluzale metalice si bare fixate la elementele de agregare.
Pintenii ocluzali se aplica pe fetele ocluzale ale dintilor, uneori fiind necesara pregatirea unor lacasuri speciale. Pintenii ocluzali pot fi plasati si pe doi dinti invecinati (crosete reciproce de tip Bomwill). Repartizarea pintenilor ocluzali se face in asa fel ca suprafata de sprijin sa incadreze suprafata mucosala a seilor.
Baza protezei. La proteza scheletata inferioara baza protezei poate fi o bara linguala in grosime de 3-4 mm si de forma ovala asezata la distanta de mucoasa si planseu. In cazul cand frenul limbii sau insertia planseului nu permit plasarea unei bare linguale aceasta se inlocuieste printr-un croset continuu sau printr-o placa metalica aplicata pe fetele linguale ale dintilor. La maxilar, configuratia bazei scheletului poate fi foarte variata. Poate fi o bara plasata distal la distanta de 0,5-1 mm de bolta in regiunea mediana, sau o bara palatinala situata in dreptul molarului I. Baza scheletului la maxilar mai poate avea forma unei ferestre sau diferite bare unite prin sisteme speciale.
2.11.CONFECTIONAREA TIIPARULUI
Inainte de ambalare, modelele pe care sunt modelate viitoarele proteze, se vor reduce cat mai mult cu
ajutorul unui cleste de ghips sau a unui fierastrau, pentru a ocupa cat mai putin spatiu in chiuveta. Cu
cat sunt mai mici, cu atat injectarea este mai calitativa.
- inainte de ambalare chiuveta trebuie izolata cu lac izolator sau cu apa cu sapun.
- intr-o chiuveta incap 6-7 proteze mici sau una mare(partiala sau totala)
- protezele se unesc cu tije la mijloc, in centru
- injectarea se face dinspre palatinal spre vestibular, deci tijele vor fi aplicate pe portiunea palatinala
sau linguala.
- inainte de ambalare, modelele se lasa 10 minute in apa rece, abia apoi se ambaleaza
- proportia gipsului este: la 100g praf se adauga 20-25ml apa(lichid)
- la ambalare, la fel ca pentru proteza acrilica, se are grija ca dintii sau ceara sa nu atinga partea de sus
a chiuvetei
- in prima parte viitoarea proteza se ambaleaza cu marginile ingropate
- dupa ce gipsul a facut priza, se pun tijele pentru injectare astfel: se pune tija mare de 8mm din
mijlocul chiuvetei in sus, apoi se aplica tijele mici de 4mm intr-un unghi de 90 grade, pe suprafata
gipsului, unind protezele cu tija mai mare
- dupa izolarea primei parti cu un lac izolator, partea a doua se toarna astfel: se aseaza chiuveta pe
masuta vibratoare si se toarna putin material pana protezele(proteza) sunt acoperite acoperite, abia apoi
se asambleaza si partea a doua a chiuvetei si se umple cu restul de material
- cand priza gipsului este aproape completa, se taie surplusul de gips si de ceara nivelandu-se, iar apoi
se lasa ca priza sa fie completa
- daca ambalarea se face in chiuveta de plastic, aceasta se poate pune la 700 W in cuptorul de
microunde, la o temperatura medie timp de 1 minut, dupa care ceara poate fi eliminata cu ajutorul unui
generator de aburi sau apa fierbinte
- daca ambalarea se face in chiuveta de alama eliminarea cerii se face normal prin incalzirea tiparului in apa fierbinte si curatarea tiparului d ceara cu ajutorul apei fierbini si detergent degresabil .
- se verifica daca sunt dinti sau bucati de gips care s-au desprins din tipar, acestea putand fi corectate cu un adeziv
2.12.INJECTAREA SCHELETULUI
1. Chiuveta curatata de orice urma de ceara, se aseaza in dispozitivul ei avand grija ca gaura
dispozitivului sa fie aceeasi cu tija de patrundere a materialului in tipar(de 8mm). Se are grija ca
dispozitivul sa fie bine inchis cu suruburile adecvate
2. Se seteaza presa hidraulica pe RISE
3. Se unge tija de injectare si pistonul in interior si exterior cu grasime alimentara
4. Surubelnita mica se introduce in gaura din fata dispozitivului de incalzire pana se poate vedea in
mijlocul acestuia, iar apoi se aseaza tija de turnare in locul ei si pistonul alaturi pe dispozitiv
5. Se pune chiuveta montata pe masuta hidraulica peste care se aseaza dispozitivul de incalzire cu
placa electrica si senzorul de temperatura fixate in locasurile lor
6. Se da drumul la temperatura si se fixeaza la 287o +2o, iar cand ajunge la 287o se asteapta 7 - 8
minute, dupa care se pune cartusul cu capul in jos in tija de injectare, apoi pistonul peste cartus
7. Se da drumul la timerul setat pe 11 minute
8. Dupa cele 11 minute se aude o muzica, se opreste timerul, se scoate, tija se duce in jos
cu cartusul si pistonul,dupa care se inchide bara de presiune pana atinge pistonul si inca 2 rotatii,
apoi cu bara hidraulica se ridica pana arcul incepe sa se preseze. Se sta 2-3 secunde si se mai ridica
pana tot arcul se preseaza si se inchide masinaria (se scoate din priza)
9. Se sta 3 minute dupa care se lasa sa cada presa hidraulica (FALL), iar chiuveta si dispozitivul de
incalzire coboara.
10. Se ridica bara de presiune si se introduce surubelnita mare in gaura tijei de injectare care va fi
invartita 360o pana se rupe materialul
11. Se scoate tija si se pune in suportul ei, iar cu ajutorul unui ciocan si al barei de curatare vom scoate
tot surplusul de material
12. Chiuveta se lasa sa se raceasca lent timp de 30-50 minute
13. Se deschide chiuveta si se scoate proteza rezultata
14. Se taie tija protezei si se prelucreaza si lustruieste ca o proteza normala
15. Surplusurile mari se pot degaja cu ajutorul unei spatule
16. La prelucrare se folosesc pietre de carborund cu diferite rugozitati, apoi gume de silicon (polipanti)
17. Se lustruiesc cu perii din par natural + paste de lustruit cu apa, apoi pufuri de bumbac cu pudra fina
si apa
18. La prelucrat pozitia protezei trebuie schimbata foarte des, iar la lustruit se va folosi multa apa ca
materialul sa nu-si schimbe proprietatile incalzindu-se (arzand)
19. Intotdeauna vom avea odublura a situatiei din cavitatea bucala pentru a putea incerca pozitionarea
protezei pe campul protetic inca din laborator
20. Inainte de a pozitiona proteza pe campul protetic, aceasta se va introduce in apa calda 1-2 minute si
abia apoi se va incerca pe model
21. Crosetul se poate ajusta, in apa fierbinte, prin inchidere-deschidere in functie de caz
Sugeram medicilor ca inainte de a introduce proteza in cavitatea bucala sa lase proteza(protezele) 1-
2 minute in apa calda apoi sa le lase sa se raceasca pana la o temperatura suportata de pacient, iar abia
apoi sa o ataseze in cavitatea bucala.
Schelet injectat cu tije :
INDICATII PENTRU ALEGEREA DINTILOR ARTIFICIALI INSCRISE IN FISA DE LABORATOR
Aceste indicatii se refera la:
Forma dintilor frontali superiori - care sunt corelati
cu forma fetei.Incisivul central superior are forma asemanatoare conturului facial care poate fi triunghiular,dreptunghiular,patrat,ovalar sau trapezoidal.Aceasta armonie danto-faciala are un rol deosebit in fizionomie.
Culoarea dintilor - se stabiliste corespunzator varstei
culorii tegumentelor,ochilor si parului.Pacientul este consultat,dar parerea sa nu este hotaratoare,stiut fiind, ca majoritatea solicita culori nefiresti.
Suprafata ocluzala a dintilor laterali - care trebuie sa
corespunda stereotipului individual de masticatie al pacientului si campului protetic
Dimensiunea vestibulo-orala a dintilor laterali - va fi
corespunzatoare latimii crestei la acest nivel
Raportul de ocluzie in regiunea frontala - psalidodont
sau labiodont este stabilit dupa proteze vechi,date furnizate de pacient,fotografii si in functie de raportul intraalveolar
Materialul - din care sunt confectionati dintii arifici-
ali poate fi acrilat sau ceramica prefabricata.
Se poate recomanda ca dintii laterali confectionati din acrilat sa aiba suprafata ocluzala metalica,obtinuta prin turnare.Astfel de dinti pot fi individualizati ocluzal si au avantajul ca nu se abrazeaza.
ALEGEREA DINTILOR ARTIFICIALI
ALEGEREA DINTILOR FRONTALI
Forma,dimensiunea si culoarea dintilor frontali sunt stabilite de catre medic si urmareste realizarea unei armonii dento-faciale care sa refaca fizionimia pacientului.
Tehnicianul dentar,folosind indicatiile date de sabloanele de ocluzie si cele consemnate in fisa de laborator,alege dintii artificiali din garniturile pe care le are la dispozitie,sau ii confectioneaza manufactural.Reperele trasate pe bordurile sabloanelor de ocluzie stabilesc dimensiunea mezio-distala si cervico-incizala a celor sase dinti frontali superiori.
Inaltimea incisivului central superior trebuie sa se inscrie intre planul de ocluzie reprezentat de linia de-a lungul careia se intalnesc bordurile de ocluzie si linia surasului.Latimea celor sase dinti frontali superiori trebuie sa se inscrie pe curbura bordurii superioare de ocluzie intre cele doua linii ale caninilor.
In unele cazuri,la nivelul grupului frontal superior,se realizeaza diasteme uneori si trema,de obicei cand pacientul a prezentat dentitia naturala cu aceste spatii interdentare.
Culoarea dintilor artificiali se realizeaza potrivit schemei inscrise de medic pentru cele trei zone ale dintilor.
ALEGEREA DINTILOR LATERALI
Marimea si relieful ocluzal al dintilor laterali sunt inscrise in fisa de laborator.
Marimea dintilor laterali - este dependenta de latimea vestibulo-orala a crestei alveolare si de lungimea acesteia.Astfel,pentru creste late se aleg dinti lati,iar pentru creste inguste dinti ingusti.Dintii lati in sens vestibulo-oral,montati pe creste late,transmit presiunile ocluzale in perimetrul de sustinere oferit de creste,proteza fiind bine echilibrata.
Dintii lati in sens vestibulo-oral,montati pe creste inguste,vor transmite o parte din presiunile ocluzale in afara perimetrului de sustinere oferit de creste,iar proteza va bascula.Bascularea protezei va imprima presiuni exagerate asupra versantelor crestei alveolare care se va atrofia.In urma acestei basculari rezulta o creasta alveolara de forma lamelara.
Dintii laterali trebuie montati in sens mazio-distal in spatiul dintre canin si un punct situat la 5-6 mm inaintea tuberozitatii maxilare,respectiv tuberculului piriform.
Inaltimea dintilor laterali se stabileste in fuctie de distanta dintre crestele alveolare.Aceasta distanta poate fi apreciata vizual,sau masurata cu rigla lui Gysi conceputa in acest sens.Tot cu ajutorul acestei rigle se stabileste si inclinatia liniei interalveolare care uneste mijlocul crestelor alveolare ale maxilarului si mandibulei.Unghiul pe care linia interalveolara il formeaza cu orizontala planului de ocluzie stabileste tipul de montare al dintilor laterali.
Relieful ocluzal al dintilor laterali - trebuie sa se incadreze in fiziologia masticatiei fiecarui pacient si sa fie adaptat dimensiunii crestei alveolare.
Relieful ocluzal este stabilit de catre medic in functie de stereotipul de masticatie.Pentru pacientii care fac miscari masticatorii predominant verticale se aleg dinti cu relief ocluzal mai cuspidat,iar pentru cei cu miscari predomonant orizontale relieful ocluzal va fi moderat cuspidat.
Alegerea reliefului ocluzal se face si in functie de valoarea crestelor alveolare.La un camp protetic cu creste alveolare bine reprezentate sunt indicati dinti cu relief ocluzal mai cuspidat,intrucat descompunerea fortelor verticale in componente oblice de catre planurile inclinate ale cuspizilor,nu afecteaza stabilitatea protezelor.In cazul campului protetic cu creste alveolare sterse sunt indicati dinti cu relief ocluzal moderat cuspidat care evita descompunerea fortelor in componente oblice,oferind garantia stabilitatii protezelor.
DINTII ARTIFCIALI
DINTII DIN ACRILAT
Sunt utilizati mai frecvent datorita unor avantaje:
pot fi realizati atat industrial cat si manufactural
se prelucreaza si se lustruiesc usor
permit individualizarea ocluzala repetata
permit modificari de forma si volum pe proteza finita
se solidarizeaza cu saua protezei printr-o legatura chimica
sunt mai ieftini
Dezavantajele dintilor confectionati din acrilat sunt:
se abrazeaza, avand rezistenta redusa
sunt penetrati de germeni si saliva
au instabilitate cromatica
DINTII DIN CERAMICA
Pot fi procurati din comert in garnituri compuse din acelasi numar de dinti ca si cei din acrilat fabricati.
Dintii din ceramica prefabricati au urmatoarele caracteristici:
au transluciditate si culoare identica cu a dintilor natu
rali
nu se abrazeaza
mentin ocluzia functionala
au structura compacta,impenetrabila
au stabilitate cromatica
Dintii din ceramica sunt utilizati rar la proteza totala datorita urmatoarelor dezavantaje:
pot fi adaptati cu mare dificultate la dimensiunile mo-
delelor numai prin ajustarea fetelor ascunse,dar cu riscul desfiintarii retentiilor mecanice
fetele vizibile nu pot fi prelucrate pentru ca pierd lu-
ciul
se fixeaza mecanic pe baza protezei putandu-se desp-
prinde
contactul dintilor de pe cele doua proteze produce un
zgomot caracteristic
sunt casanti,fracturandu-se usor
au pretul de cost ridicat
MACHETA PROTEZEI TOTALE
BAZA MACHETEI
Dupa alegerea dintilor artificiali urmeaza pregatirea pentru montarea acestora.In acest scop se realizeaza baza machetei.Se umezeste modelul in apa si se aplica o jumatate din placa de ceara roz,plastifiata in flacara becului Bunsen.Placa de ceara se aseaza pe model cu fata opusa celei trecute prin flacara si se adapteaza prin presiuni digitale exercitate pe bolta palatina si pe versantele crestelor edentate.
Excesul de ceara,care depaseste conturul desenat anterior pe model cu creion chimic,se indeparteaza.La nivelul fundului de sac,ceara este presata pentru a patrunde in acest spatiu.Configuratia externa a bazei viitoarei proteze ve prezenta un aspect neted.
Se pot folosi intarituri din sarma,in special la mandibula si adaugarea unei bucati de placa de baza pe bolta palatina.La maxilar,pa langa placa de ceara roz mulata pe suprafata de sprijin a campului protetic,se poate fixa o folie de staniol pe suprafata palatinala externa,care sa protejeze baza machetei in etapa de fixare a dintilor la baza,impiedicand modificarea grosimii acesteia.Dupa adaptarea placii de ceara si uscarea modelului,baza machetei se lipeste in 2-3 locuri,pentru a fi stabila.
Pe mijlocul crestelor edentate se lipeste o suvita de ceara roz,lata de 5 mm si groasa de 4 mm care permite,prin plastifiere,insertia dintilor artificiali pe arcade si solidarizarea acestora de macheta bazei viitoarei proteze.
MONTAREA DINTILOR ARTIFICIALI
Dintii arificiali se monteaza dupa anumite reguli impartite in doua categorii:reguli generale de montare si reguli individuale sau particulare,pentru fiecare dinte in parte.Aceste reguli au fost stabilite de Alfred Gysi care foloseste dinti anatoformi de forma si dimensiuni identice cu dintii naturali.
REGULI GENERALE DE MONTARE A DINTILOR
Fiecare dinte articuleaza cu doi anatgonisti formand
unitati de masticatie.Fac exceptie incisivul central inferior si ultimul molar superior care articuleaza cu un singur antagonist.
Dintii se monteaza strict pe mijlocul crestei alveolare,
santul intercuspidian mezio-distal corespunzand muchiei crestei.
Dintii de pe cele doua arcade vin in contact de-a lun-
gul unui plan numit de ocluzie.Acesta formeaza doua curbe de ocluzie orientate cu concavitatea in sus,curba sagitala de ocluzie a lui Spee si curbe transversala a lui Wilson.
REGULI INDIVIDUALE DE MONTARE A DINTILOR
Aceste reguli dau posibilitatea montarii dintilor intr-un aranjament ce corespunde pacientilor tineri,la varsta de 20-30 de ani,fiind numita montarea ideala.Pozitia fiecarui dinte este apreciata la valori medii care favorizeaza raporturi ideale dento-dentare.Nu corespunde varstei avansate a edentatului total dar cunoasterea acestei metode da posibilitatea adaptarii montarii la varsta pacientului.
Orientarea fiecarui dinte se face in doua sensuri:mezio-distal si vestibulo-oral.
MONTAREA DINTILOR ARCADEI SUPERIOARE
INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR - este dintele cu care se incepe montarea pe arcada maxilara.Se aseaza cu fata meziala pe linia mediana,iar marginea incizala vine in contact cu planul de orientare ocluzala reprezentat de placuta lui Pedro Saizar,sau,pentru metoda lui Gysi,de o placuta de sticla.
Axul longitudinal al coroanei privit dinspre vestibular are o inclinare distala de 2-3 grade.Axul longitudinal al coroanei privit dinspre proximal are o inclinare vestibulo-palatinala de 5-8 grade,uneori 10 grade,marginea incizala fiind deci vestibularizata,iar coletul oralizat.
Cei doi incisivi centrali,asezati de o parte si de alta a liniei mediane,prezinta o mica divergenta spre colet,rezultata din inclinarea axelor lor spre distal.
INCISIVUL LATERAL SUPERIOR - se monteaza cu axul longitudinal inclinat cu 3-5 grade iar in sens palatinal cu 6-10 grade,uneori 12 grade,coletul aparand infundat spre palatinal,comparativ cu cel al incisivului central.Marginea incizala se situeaza la 0,5-1 mm distanta de planul de orientare ocluzala.
CANINUL SUPERIOR - se monteaza cu axul longitudinal inclinat distal cu 1,5-2 grade,iar palatinal cu 2-5-7 grade,coletul sau apare proeminent in vestibul.Atinge planul de orientare ocluzala cu varful cuspidului sau jumatatea meziala a fetei vestibulare a caninului se armonizeaza cu grupul frontal,iar cea distala cu cel al premolarilor.
PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR - se monteaza cu axul longitudinal perpendicular pe planul de orientare ocluzala sau cu coletul inclinat in sens mezio-distal cu 1-2 grade.Santul mezio-distal corespunde cu mijlocul crestei reziduale.Atinge planul de ocluzie cu varful cuspidului vestibular,iar cuspidul palatinal se afla la o distanta de 0,5 mm.Intre primul premolar si canin poate sa existe un spatiu redus.Liniile prelungite spre bolta palatina,care unesc cuspizii vestibulari si orali ai primilor premolari superiori din stanga si din dreapta arcadei,intersecteaza linia mezio-sagitala posterior amplasarii lor.
PREMOLARUL SECUND SUPERIOR - se monteaza cu coletul inclinat cu 0,5 mm spre mezial,santul mezio-distal se plaseaza pe mijlocul crestei.Fata meziala este in contact cu fata distala a primului premolar.Axul longitudinal este perpendicular pe planul de orientare ocluzala.Atinge planul de ocluzie cu ambii cuspizi, cuspizii vestibulari si orali ai premolarilor superiori din hemiarcada dreapata si stanga sunt una in prelungirea celeilalte,fiind dispuse perpendicular pe planul mezio-sagital,in dreptul dintilor respectivi.
Dupa montarea premolarilor superiori,marginile incizale ale dintilor frontali trebuie sa formeze o linie curba,simetrica fata de linia mediana
PRIMUL MOLAR SUPERIOR - este montat cu axul longitudinal inclinat mezial si palatinal astfel incat fata ocluzala priveste in jos,inapoi si in afara.Santul intercuspidian este plasat pe mijlocul crestei edentate,fata sa meziala este in contact cu fata distala a premolarului secund superior.Se monteaza prin amplasarea cuspidului mezio-vestibular in santul dintre cuspizii mezio-vestibular si mezio-central ai primului molar inferior.Atinge planul de ocluzie prin cuspidul mezio-palatinal in timp ce cuspidul mezio-distal se afla la o distanta de 1 mm sau 6 grade fata de acesta.
MOLARUL SECUND SUPERIOR - comparativ cu primul molar superior,acesta este montat cu axul longitudinal mai inclinat,atat mezial cat si palatinal,fata sa meziala este in contact cu fata distala a primului molar superior.Nu atinge planul de ocluzie,iar cuspidul mezio-palatinal se afla la o distanta de 0,5 mm fata de acesta.
MACHETA PENTRU PROBA
Poarta denumirea de macheta preliminara,scopul ei fiind proba in cavitatea bucala.
Macheta cu dintii pentru proba este pregatita astfel:
se modeleaza festonul gingival si ginia artificiala
numai in regiunea frontala,pentru ca medicul si pacientul sa poata aprecia valoarea fizionomica a montarii
dintii artificiali sunt curatati de ceara
baza din ceara a machetei va fi prevazuta cu o intari-
tura din placa de baza la maxilar sau din sarma la mandibula.
Proba machetelor in cavitatea bucala este prima etapa de tratament,in care pacientul ia act de materializarea datelor culese anterior,iar medicul poate controla corectitudinea manoperelor si a executiei de laborator.In acesta etapa se pot remedia unele greseli din etapele anterioare.
Tehnicianul va trimite in cabinet machetele asezate pe modelele functionale montate in ocluzor sau articulator,sabloanele de ocluzie si fisa de laborator.
REALIZAREA MACHETEI DEFINITIVE
Dupa proba machetei in cavitatea bucala si corectarea eventualelor deficiente,se definitiveaza baza machetei,pentru a putea fi transformata in proteza finita.
Modelarea definitiva a machetelor are drept scop:
redarea aspectului dento-facial si fizionomic al protezei acrilice
asigurarea mentinerii si stabilitatii protezei
asigurarea functiei fonetice
asigurarea rezistentei mecanice a protezei acrilice
mentinerea unei igiene corespunzatoare
Dupa definitivarea machetelor,acestea se lipesc de jur-imprejur cu ceara fierbinte de modelele functionale,inca montate in ocluzor sau articulator,urmand finisarea formei ei externe.
Grosimea machetelor trebuie sa fie uniforma in toate punctele ,deoarece soliditatea viitoarei proteze depinde de echilibrul armonios al grosimii acesteia.
Finisarea modelajului cerii are scopul de a evita retusarea suprafetei lustruite a protezei,al carei strat superficial este cel mai comprimat,cel mai omogen,cel mai compact si cel mai polimerizat.Finisarea cerii incepe prin omogenizarea sa.
La macheta protezei superioare:
se va picura ceara topita in portiunile care reproduc
fundul de sac vestibular,pana la umplerea lor
se modeleaza versantele vestibulare de la linia medi-
ana spre distal,iar in zona laterala versantele vor fi modelate convex
deasupra incisisivilor superiori se va crea o usoara de-
presiune,in dreptul muschiului orbicular al buzei
la nivelul caninului se va imita bosa canina
in dreptul dintilor laterali,gingia artificiala va urma
traseul unei concavitati care priveste inspre exterior si in jos,astfel incat contractia muschiului buccinator sa nu influenteze negativ stabilitatea protezei
in jurul fiecarui dinte artificial se va reproduce rebor-
dul gingival vestibular si forma estompata a radacinii acestuia,mergand dinspre colet spre fundul de sac
in spatiul dintre dinti se vor imita forma si pozitia pa-
pilelor interdentare,la un volum corespunzator varstei pacientului
la pacientii tineri,festonul gingival va fi situat la nive-
lul coletului dintilor artificiali,iar papilele interdentare vor fi mai proeminente;la pacientii in varsta,festonul gingival va fi mai retractat si dintii vor avea colet fals,iar spatiile interdentare vor fi marite
la nivelul incisivilor centrali,linia de colet este mai ri-
dicata cu 1-2 mm fata de incisivii laterali,iar la nivelul caninilor cu 1-1,5 mm mai ridicata fata de incisivii centrali
versantele palatinale ale machetei merg paralel cu
configuratia boltii,modelajul in cele doua treimi posterioare ale boltii palatine va fi concav,cu o trecere atenuata spre versantele orale ale seilor
grosimea machetei bazei protezei,la nivelul boltii pa-
latine ,trebuie sa fie de 1,5 mm in centru si 2,5 mm la periferie,pentru a rezista solicitarilor intense in momentele functionale
in dreptul rugilor palatine naturale vor fi reproduse pe
macheta rugi palatine artificiale,modelarea lor si a papilei incisive face ca limba sa intalneasca pe proteza reliefuri asemanatoare celor naturale,usurand pronuntarea vocalelor "u,i,e".
armarea protezei superioare se poate face cu plasa de
sarma sau cu 1-2 microfolii de acrilat polimerizat,rezultand o placa protetica in straturi
marginile machetei se rotunjesc si ocolesc insertiile
frenurilor si bridelor
culoarea gingiei artificiale va fi mai inchisa la barbati
si mai deschisa la femei
La macheta protezei inferioare:
macheta bazei protezei va fi modelata pa ambele ver-
sante,pentru ca actiunea musculaturii sa se exercite echilibrat,marind stabilitatea
macheta trebuie sa fie subtire in portiunea frontala ve-
stibulara,pentru ca sa nu deranjeze contractia muschiului orbicular al buzei
in dreptul primului premolar,macheta trebuie sa fie
subtire pe versantul vestibular,unde actioneaza muschiul micul zigomatic,canin si triunghiularul buzelor,iar pe versantul lingual,modelajul va fi plan,cu o mica concavitate
in dreptul molarilor,gingia artificiala va fi mai groasa
si va avea o forma concava,orientata spre exterior si in sus.
la nivelul zonei linguale,in dreptul incisivilor,gro-
simea machetei va trebui sa fie astfel dimensionata,incat sa nu deranjeze miscarile limbii in timpul vorbirii;versantul lingual se va modela drept si subtire.In dreptul caninilor si pana la extremitatea distala,macheta va fi mai groasa si perfect neteda,pentru a nu permite limbii sa mobilizeze proteza
proteza inferioara se armeaza cu bare de sarma wipla
de 1,5 mm grosime sau fibre de sticla;mijloacele de armare sunt introduse in ceara machetei plastifiate
marginile machetei se rotunjesc si ocolesc insertiile
frenurilor si bridelor
Fetele dintilor artificiali trebuie sa fie foarte bine curatate de ceara,pentru ca fixarea acestora in gipsul tiparului sa se faca in conditii optime.In cazul dintilor de portelan,rezistenta legaturii lor de acrilat se face prin modelarea machetei peste coletul si peste crampoanele lor.
Suprafetele machetei vor fi netezite,prin radiere cu cutite bine ascutite si prin stergerea superficiala cu o buleta de vata imbibata intr-un solvent al cerii,pentru ca prelucrarea finala a protezei sa fie minima.Suprafata machetei se lustruieste cu aer cald cu ajutorul flacarii becului Bunsen
CONFECTIONAREA TIPARULUI SI A SEII DIN ACRILAT
Dupa ce macheta a venit din cabinet d la proba se trece la urmatoarea etapa polimerizarea sei din acrilat :
- Macheta se lipeste d model foarte intim pentru a impiedica orice eroare a protezei finale .se izoleaza macheta si modelul in apa timp de 5 min
- materale necesare :bol alginat ,spatula ,gips clasa a III a sau siliconi
Se preapara gipsul de consistenta smantanoasa care se aplica pe macheta de ceara cu usoare vibratii pentru nu a aparea bule interdentare
-dupa ce a facut gipsul priza intr un vas se incalzeste apa pentru a se curata tiparul d cera ,se curata bine cu apa calda si detergent degresabil se izoleaza tiparul cu grija pentru a nu atinge dintii din tipar .
Izolarea tiparului:
Este operatiunea prin care peretii tiparului sunt acoperiti cu o pelicula dintr-o substanta care are calitatea de a impiedica aderarea pastei de acrilat de gipsul tiparului.Acesta pelicula extrem de fina nu influenteaza volumul cavitatii tiparului.
Substantele izolatoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-sa adere intim de gipsul tiparului
-sa formeze o pelicula foarte fina fara sa modifice relieful si volumul tiparului
-sa fie inerte fata de acrilat
Prepararea pastei d acrilat termopolimerizabil
Acrilatul din care se confectioneaza baza protezei este o rasina acrilica formata dintr-o pulbere si un lichid.Polimerul(pulberea) este de culoare roz,in mai multe nuante,care se aleg dupa o cheie de culori,in functie de culoarea gingiei pacientului.Exista polimer incolor prntru confectionarea bazie protezei la pacienti ce prezinta reactii alergice la colorantul polimerului roz.Monomerul este incolor,cu un miros iritanta caracteristic,volatil si inflamabil,care fierbe la temperatura de 100,3 grade C.Este pastrat in flacoane de culoare bruna,ermetic inchise.
Rasina acrilica,tip Superacril-Spofa,este un produs termo-polimerizabil,realizat in sase nuante de roz notate cu:A,B,C,D,E,F, iar cel notat cu 0 este incolor.
Indiferent de produs,proportia in care se face amestecul este precizata in instructiuni si poate fi 3/1 sau 2/1 polimer-monomer.
Cantitatea polimer-monomer difera in functie de proportiile lucrarii protetice,dar in medie sunt necesare 15-20 grame pulbere si proportia corespunzatoare de lichid,potrivit instructiunilor.
Dupa omogenizarea amestecului cu un baton de sticla,recipientul este acoperit cu o placuta de sticla,pentru a impiedica evaporarea monomerului.
Amestecul trece prin trei faze fizice:
in prima faza amestecul are aspectul de zahar umezit
in a doua faza amestecul este lipicios si se trege in fire
in a treia faza amestecul ia aspectul unei paste netede
nelipicioase,cu aspect de aluat care se desprinde usor de peretii recipientului.In aceasta faza,dupa o eventuala malaxare intre degete pentru imbunatatirea omogenitatii amestecului,pasta se intrduce in tipar.
Timpul in care amestecul trece prin cele trei faze este variabil de la un material la altul si depinde de temperatura peretilor recipientului si a mediului ambiant.
Nerespectarea proportiei de amestec are urmatoarele consecinte:
-excesul de polimer reduce grdul de plasticitate al pastei,iar proteza va avea zone de coloratie diferita si rezistenta mecanica scazuta
-excesul de monomer mareste coeficientul de contractie al acrilatului,procentul de monomer rezidual va fi marit cu actiunea iritanta asupra tesuturilor si va contribui la aparitia porozitatilor.
Operatiunea este denumita curent "indesare" si consta in introducerea pastei de acrilat in tipar.
Pasta de acrilat indepartata din recipient este modelata in forma de rulou si se introduce in jumatatea de tipar in care se gasesc dintii,acoperindu-se toata zona bazei protezei.Se aplica o folie de celofan sau polietilena peste jumatatea tiparului in care s-a introdus pasta de acrilat si se cupleaza cealalta jumatate
Este un procedeu chimic prin care pasta de acrilat trece din starea plastica in cea de corp solid cu urmatoarele calitati:
rezistenta la solicitare mecanica
greutate redusa
precis,fara modificari de forma
stabil cromatic
neutru din punct de vedere chimic
fara gust si miros
tolerat de tesuturile cu care vine in contact
Acrilatele din care se confectioneaza protezele sunt termopolimerizabile.Reactia de polimerizare se declanseaza din momentul punerii in contact a monomerului cu polimerul,dar este impulsionata si desavarsita cu ajutorul caldurii.
Procesul chimic de polimerizare dezvolta o energie calorica de 30 grade C care se insumeaza la temperatura de incalzire a tiparelor.Aceasta energie trebuie luata in calcul astfel ca in prima faza de incalzire,temperatura sa fie 60-70 grade C pentru ca in interiorul tiparului temperatura sa nu depaseasca 100,3 grade C.Ridicarea temperaturii se face lent,in 30 de min pana la 60 de grade C ,unde se mentine 60 de min.Dupa acest interval,temperatuara se ridica lent in 30 de min la 100 de grade C unde se mentine inca 30 de min,iar racirea tiparului se face de asemenea lent,in vasul in care a fiert.Timpul de polimerizare este de 150 min,in ritm lent,fara a depasi valoarea de 100,3 grade C,temperatura la care monomerul fierbe,se volatilizeaza si rezulta o proteza poroasa.
Dezambalarea se face mult mai usor decat la protezele clasice pur si simplu se desprinde partea d gips d proteza
Se prelucreaza si se lustruieste la fel ca si protezele clasice
Cuprinde operatiunile de planare si netezire.
PLANAREA
Este operatiunea care urmareste indepartarea plusurilor datorate excesului de material introdus in tiparul care se inchide imperfect din cauza uzurii componentelor cuvetei.
NETEZIREA
Este operatiunea prin care sunt indepartate micile rugozitati,rezultate fie in urma modelarii insuficiente a machetei,fie izolarii necorespunzatoare a tiparului.
Netezirea suprafetei externe a protezei este necesara pentru a se obtine suprafete neretentive si neiritante la contactul cu partile moi.
INSTRUMENTAR
Instrumentarul abraziv pentru prelucrarea rasinilor acrilice se compune din pietre de diferite forme si marimi,din discuri si din benzi de smirghel sau hartie sticlata.
FREZELE - se folosesc pentru prelucrarea prin aschiere a diferitelor materiale utilizate in stomatologie,operatiune numita frezaj.Sunt utilizate frezele pentru acrilat care au dimensiuni mari si frezele pentru tratamente odontale,care sunt de dimensiuni mici si mijlocii,sau frezele tehnice pentru metal.
Frezele pentru acrilat se folosesc la prelucrarea acrilatelor termo si autopolimerizabile si sunt de forme diferite:flacara,sfera,hemisfera,buton,para,roata simpla,roata cu striuri transversale si trunchi de con cu capatul liber rotunjit.
Frezele mici si mijlocii si cele tehnice pentru metal sunt sub forma:rotunda,cilindrice,cu varf plat,cilindrice cu varf ascutit,conica avand varf rotund si trepan.
PIETRELE - sunt instrumente abrazive din corindor sau carborund,a caror actiune se bazeaza pe duritatea mare a particulelor capabile sa erodeze materialele asupra carora se actioneaza.Aceste pietre sunt de dimensiuni mari si mici.Pot fi de doua feluri:montate pe o tija metalica sau montate pe un mandrin.Au forma de roata,sfera,con,con intors,cilindru,flacara,lenticulara.
DISCURILE - sunt instrumente folosite pentru individualizarea dintilor.Sunt de tip Horico,discuri diamantate,discuri de carborund si discuri de hartie abraziva.
LUSTRUIREA PROTEZEI
Este operatiunea prin care suprafetele externe ale protezei sunt finisate pana la obtinerea unui luciu caracteristic.Lustruirea este necesara pentru:
favorizarea alunecarii partilor moi umezite de saliva
in timpul vorbirii si mimicii
prevenirea leziunilor partilor moi invecinate:limba,
planseu bucal,mucoasa obrajilor si buzelor
impiedicarea aderarii si stagnarii alimentelor pe
suprafata protezei
mentinerea culorii asemanatoare mucoasei cavitatii
bucale.
INSTRUMENTAR
Operatiunea de lustruire se realizeaza cu ajutorul motorului orizontal de tehnica dentara la care se atasaza accesoriile pentru lustruit:filturi,perii si pufuri.Motorul actioneaza 1500-3000 turatii pe minut.
Folosirea filturilor si periilor devine eficienta prin intermediul unor paste de lustruit cu granulatie fina,specifice diferitelor lucrari protetice,care se interpun intre instrumentul rotativ si piesa protetica.
FILTURILE - sunt confectionate din pasla densa,in forma de con,plana sau lenticulara.Fiecare filt are in mijloc un orificiu,care permite cuplarea pe axul motorului orizontal.Filturile actioneaza prin intermediul pastei de lustruit,proteza fiind presata moderat asupra instrumentului rotativ,evitandu-se deteriorarea prin abraziune si incalzire excesiva.
PERIILE - sunt confectionate din par tare sau moale,cu fir lung sau scurt,si au forma circulara.Cu periile se actioneaza dupa netezirea cu filturi si tot prin intermediul pastelor de lustru.Daca nu se foloseste pasta de lustru,protezele se deterioreaza prin arderea stratului superficial al acrilatului.
PUFUL CIRCULAR - este confectionat din bumbac si actioneaza asupra protezelor,fara pasta de lustru.Cu puful uscat se obtine luciul definitiv al acrilatului.Trebuie avut grija sa nu se insiste prea mult cu puful pentru a nu se arde acrilatul.
APLICAREA PROTEZEI IN CAVITATEA BUCALA
Indicatii : sa nu patrunda in fundurile de sac in zonlele mobile sa ocoleasca frenurile si bridele pentru a evita scoaterea din cavitatea bucala
Culoarea si dimensiunea dintiilor sa fie in coordonata cu aspectul facial
Pacientul sa fie multumit de pesa protetica
STABILIREA DIRECTIEI DE INSERTIE A PROTEZEI.
TRASAREA ECUATORULUI PROTETIC IN FUNCTIE
DE DIRECTIA DE INSERTIE
In functie de planul elaborat pentru viitoarea proteza scheletata, s-au efectuat in cavitatea bucala o serie de pregatiri (paralelizari de dinti, coroane de invelis, locasuri pentru elementele de sprijin etc.) menite sa usureze realizarea unui ax comun, al unor dinti cu axe neparalele, sa permita aplicarea unor elemente de sprijin si de mentinere eficiente. Aceasta situatie a campului protetic, redata fidel de modelele de lucru trebuie din nou analizata in vederea determinarii celei mai favorabile directii de insertie pentru stabilirea protezei. Amintim ca prin directia de insertie se intelege sensul de aplicare si indepartare a protezei de pe campul protetic. Aceste manopere trebuie sa se poata efectua relativ usor cand proteza urmeaza directia mentionata. Cand insa, asupra protezei actioneaza forte din directii diferite fata de linia de insertie, proteza se va opune acestora. Pentru aceasta este indicat ca directia de insertie sa nu fie perpendiculara pe planul de ocluzie, caci in aceasta linie actioneaza cele mai multe forte de dislocare, ci sa cada oblic pe acest plan. O astfel de plasare influenteaza favorabil stabilitatea protezei prin faptul ca zonele neretentive fata de directia de insertie a protezei sunt retentive fata de linie de actiune a fortelor de dislocare.
Directia de insertie a protezei se determina fie prin metoda bisectoarelor, fie cu paralelograful. Ambele metode au fost descrise in cadrul protezei partiale cu placa.
Dupa ce s-a determinat sau s-a ales o directie de insertie favorabila pentru stabilitatea protezei, se traseaza ecuatorul protetic al dintilor in raport cu aceasta. Inscrierea ecuatorului protetic pe dintii stalpi se face fixand modelul pe platoul reglabil al paralelografului in asa fel ca dispozitivul de inscriere sa indice directia de insertie. Apoi, se insemneaza pe dintii stalpi convexitatile maxime in raport cu directia de insertie. Apoi, se insemneaza pe dintii stalpi convexitatile maxime in raport cu directia de insertie. Aceasta este ecuatorul protetic stabilit in functie de un plan comun si care in acest caz nu coincide cu cel anatomic care este individual si difera de la un dinte la altul. Inscrierea ecuatorului protetic este necesara in vederea desenarii traseului crosetelor cu care va fi prevazuta viitoarea proteza scheletata.
CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ
Protezele elastice se pot realiza in doua tipuri
Proteze cu shelet elastic si baza ( sea )din acrilat termo -baro sau auto polimerizablil sau total elastic
Avantaje si dezavantaje ale protezelor elastice cu schelet
Avantaje :
Fizionomice
Crosete fizionomice pe gama de culori (A2 ,A3)
Elasticitate mai mare
In cazul desprinderii sau adugarii unui dinte sau mai multi se poate inlocui respectiv adauga
Crosetele se pot adauga tot din material elastic (deoarece acrilatul poate face priza mecanica cu materialul injectat)
Se pot rebaza
Dezavantaje
Timp de lucru mai mare deoarece necesita mai multe etape
Avantaje si dezavantajeale protezelor total elastice
Avantaje
Timp de lucru mai redus
Dezavantaje :
In cazul ruperii desprinderii adaugarii nu se pot inlocuii dintii decat printr o noua injectare dar retentia ne find chimica ci doar mecanica nu exista acuratete si precizie
Nu permite rebazari decat cu materiale siliconate care rezista cca 6 luni iar costul este ridicat
Etapele clinico-tehnice si Designul protezelor recomandate pentru acest tip de material
Examinarea pacientului
- Stabilirea planului de tratament
- Amprenta preliminara
- Modelul preliminar -Lingura individuala
- Amprenta functionala
- Modelul functional -Sablonele de ocluzie
- Inregistrarea relatiei inter-maxilara- proba de schhelet
- Proba de macheta
Proteze cu schelet din material elastic
Etape :
Modelajul acestor proteze este asemanator cu a unei proteze normale din acrilat, dar pentru ca
tehnologia materialului este diferita, modelajul crosetelor protezei este diferit.
Pentru acest tip de proteza, ca si pentru celelalte, se stabilesc mai intai marginile protezei desenandu-le
pe model cu ajutorul unui creion. In locul crosetelor din sarma elastica se modeleaza doua crosete din
ceara vestibular si palatinal (lingual), ajungand pana la ecuatorul anatomic al dintilor, sub forma unor
clesti de crab (privind dinspre incizal), ocolind dintii marginali ai edentatiei. Aceste crosete au
suficienta forta sa mentina proteza pe campul protetic.
2. Proteza cu croset Ring
3Proteza Fluture
Acest tip de proteza foloseste NUMAI pe frontali, la tipul de edentatie cu un dinte lipsa, iar care se sustine vor trebui fie de asemenea (canin-canin) si sanatosi
4. Proteza cu brate
Acest tip de proteza se
foloseste la edentatia mai mare de un dinte frontal. La aceasta baza protezei e mai mare palatinal (lingual) cu sprijin pe cate doi dinti marginali, iar vestibular se ocoleste 1 mm marginea gingivala a dintelui marginal sanatos ajungand interdentar pana in treimea cervicala a dintelui. Acest model are un design foarte fizionomic, iar puterea de sustinere a protezei pe campul protetic este mai mare ca la proteza Fluture.
5Proteza cu croset taiat 
Acest tip de proteza se
foloseste NUMAI pe dintii
frontali, la tipul de edentatie
cu un dinte lipsa, iar dintii pe
care se sustine vor trebui sa
fie de asemenea frontali
(canin-canin) si sanatosi
.Acest tip de proteza se
foloseste la edentatia mai
mare de un dinte frontal. La
aceasta baza protezei e mai
mare palatinal (lingual) cu
sprijin pe cate doi dinti
marginali, iar vestibular se
ocoleste 1 mm marginea
Proteza cu croset "ca un deget"
Proteza cu croset "ca un bat"
Acest tip de proteza se foloseste atunci cand exista diasteme intre dintele marginal edntatiei si ceilalti
dinti. Aceasta se realizeaza ocolind dintele marginal palatinal (lingual) si venind cu crosetul inspre
vestibular pana in dreptul coletelor dintilor. Acest croset este ceva mai gros ca un croset obisnuit.
Acest tip de material se poate folosi si la protezele scheletate.
Aceasta proteza se aseamana cu cea
cu croset Crab, singura diferenta
fiind in dreptul molarului, caruia
palatinal i se da o mai mare
elasticitate crosetului printr-o simpla
deschizatura (taietura) din cauza
pozitionarii palatinizate pe care o
are molarul sau a ecuatorului
anatomic foarte pronuntat. Aceasta
"taietura" nu trebuie sa fie mai mare
ca inaltimea coroanei.
Acest tip de proteza se foloseste cand marginea
gingivala a dintelui este foarte pronuntata,
ocolind aceasta portiune si rezultand un croset
"ca un deget".
La protezele cu dinti frontali este suficienta doar priza mecanica dintre dintele acrilic si baza protezei.
La protezele cu dinti posteriori se foloseste si o bara metalica asezand-o drept pinten de pe un dinte
marginal pe altul; sau modeland din ceara cate un pinten pe dintii marginali sau alte elemente speciale
de ancorare, toate acestea pentru evitarea infundarii protezelor din cauza presiunii masticatorii mari.
Recomandari in executia protezelor elastice
Pentru astfel de proteze mobilitatea dintilor marginali NU trebuie sa fie mai mare de 1grad.
Cazurile care nu pot fi realizate sunt:
1. uni si biterminale
2. cu ocluzie adanca
3. gingii burjonate si mobile
4. cand presiunea masticatorie posterioara este foarte mare, iar inaltimea coroanei molarilor este
foarte mica
5. coletul dintilor este inflamat
6. gingia este infectata
7. dintii nu sunt bine intretinuti si bolnavi
- la executia protezei din ceara, se recomanda ca distanta dintre campul protetic si dinte sa fie de
0,3mm pentru usurarea injectarii materialului.
- la protezele cu edentatii distale este recomandat sa nu se faca punctele de contact pentru a nu leza
dintii marginali ai edentatiei si pentru evitarea altor accidente din aceasta cauza. - la dintii frontali nu se
face acest lucru pentru trebuiesc sa fie mai fizionomic.
- crosetele, modelate in ceara, vor trebui sa aiba aproximativ 1mm grosime.
- la protezele inferioare, lingual, ceara va fi mai groasa ca placa palatinala, adica de 1,5mm, si se
modeleaza in functie de dintii restanti si portiunea edentata.
- marginile protezei din ceara vor trebui sa fie foarte bine sigilate pentru a nu avea surprize neplacute la
ambalat (sa nu intre gips pe sub baza de ceara protezei).
- gipsurile folosite la ambalarea protezelor sunt cele de clasa a4-a, pentru ca celelalte se pot fisura sau
chiar sparge in timpul injectarii materialului.
Acest tip de material nu face priza chimica
cu dintii acrilici, ci doar mecanica. Din
aceasta cauza se fac retentii in "T" sau "Y"
in baza dintelui.
- inainte de ambalare, modelele pe care sunt modelate viitoarele proteze, se vor reduce cat mai mult cu
ajutorul unui cleste de ghips sau a unui fierastrau, pentru a ocupa cat mai putin spatiu in chiuveta. Cu
cat sunt mai mici, cu atat injectarea este mai calitativa.
- inainte de ambalare chiuveta trebuie izolata cu lac izolator sau cu apa cu sapun.
- intr-o chiuveta incap 6-7 proteze mici sau una mare(partiala sau totala)
- protezele se unesc cu tije la mijloc, in centru
- injectarea se face dinspre palatinal spre vestibular, deci tijele vor fi aplicate pe portiunea palatinala
sau linguala.
- inainte de ambalare, modelele se lasa 10 minute in apa rece, abia apoi se ambaleaza
- proportia gipsului este: la 100g praf se adauga 20-25ml apa(lichid)
- la ambalare, la fel ca pentru proteza acrilica, se are grija ca dintii sau ceara sa nu atinga partea de sus
a chiuvetei
- in prima parte viitoarea proteza se ambaleaza cu marginile ingropate
- dupa ce gipsul a facut priza, se pun tijele pentru injectare astfel: se pune tija mare de 8mm din
mijlocul chiuvetei in sus, apoi se aplica tijele mici de 4mm intr-un unghi de 90 grade, pe suprafata
gipsului, unind protezele cu tija mai mare
- dupa izolarea primei parti cu un lac izolator, partea a doua se toarna astfel: se aseaza chiuveta pe
masuta vibratoare si se toarna putin material pana protezele(proteza) sunt acoperite acoperite, abia apoi
se asambleaza si partea a doua a chiuvetei si se umple cu restul de material
- cand priza gipsului este aproape completa, se taie surplusul de gips si de ceara nivelandu-se, iar apoi
se lasa ca priza sa fie completa
- daca ambalarea se face in chiuveta de plastic, aceasta se poate pune la 700 W in cuptorul de
microunde, la o temperatura medie timp de 1 minut, dupa care ceara poate fi eliminata cu ajutorul unui
generator de aburi sau apa fierbinte
- daca ambalarea se face in chiuveta de alama eliminarea cerii se face normal
- se verifica daca sunt dinti sau bucati de gips care s-au desprins din tipar, acestea putand fi corectate cu un adeziv
Injectarea propriuzisa
1. Chiuveta curatata de orice urma de ceara, se aseaza in dispozitivul ei avand grija ca gaura
dispozitivului sa fie aceeasi cu tija de patrundere a materialului in tipar(de 8mm). Se are grija ca
dispozitivul sa fie bine inchis cu suruburile adecvate
2. Se seteaza presa hidraulica pe RISE
3. Se unge tija de injectare si pistonul in interior si exterior cu grasime alimentara
4. Surubelnita mica se introduce in gaura din fata dispozitivului de incalzire pana se poate vedea in
mijlocul acestuia, iar apoi se aseaza tija de turnare in locul ei si pistonul alaturi pe dispozitiv
5. Se pune chiuveta montata pe masuta hidraulica peste care se aseaza dispozitivul de incalzire cu
placa electrica si senzorul de temperatura fixate in locasurile lor
Se da drumul la temperatura si se fixeaza la 287o o, iar cand ajunge la 287o se asteapta 7 - 8
minute, dupa care se pune cartusul cu capul in jos in tija de injectare, apoi pistonul peste cartus
7. Se da drumul la timerul setat pe 11 minute
8. Dupa cele 11 minute se aude o muzica, se opreste timerul, se scoate, tija se duce in jos
cu cartusul si pistonul,dupa care se inchide bara de presiune pana atinge pistonul si inca 2 rotatii,
apoi cu bara hidraulica se ridica pana arcul incepe sa se preseze. Se sta 2-3 secunde si se mai ridica
pana tot arcul se preseaza si se inchide masinaria (se scoate din priza)
9. Se sta 3 minute dupa care se lasa sa cada presa hidraulica (FALL), iar chiuveta si dispozitivul de
incalzire coboara.
Se ridica bara de presiune si se introduce surubelnita mare in gaura tijei de injectare care va fi
invartita 360o pana se rupe materialul
11. Se scoate tija si se pune in suportul ei, iar cu ajutorul unui ciocan si al barei de curatare vom scoate
tot surplusul de material
12. Chiuveta se lasa sa se raceasca lent timp de 30-50 minute
13. Se deschide chiuveta si se scoate proteza rezultata
14. Se taie tija protezei si se prelucreaza si lustruieste ca o proteza normala
15. Surplusurile mari se pot degaja cu ajutorul unei spatule
16. La prelucrare se folosesc pietre de carborund cu diferite rugozitati, apoi gume de silicon (polipanti)
17. Se lustruiesc cu perii din par natural + paste de lustruit cu apa, apoi pufuri de bumbac cu pudra fina
si apa
18. La prelucrat pozitia protezei trebuie schimbata foarte des, iar la lustruit se va folosi multa apa ca
materialul sa nu-si schimbe proprietatile incalzindu-se (arzand)
19. Intotdeauna vom avea odublura a situatiei din cavitatea bucala pentru a putea incerca pozitionarea
protezei pe campul protetic inca din laborator
20. Inainte de a pozitiona proteza pe campul protetic, aceasta se va introduce in apa calda 1-2 minute si
abia apoi se va incerca pe model
Crosetul se poate ajusta, in apa fierbinte, prin inchidere-deschidere in functie de caz
Sugeram medicilor ca inainte de a introduce proteza in cavitatea bucala sa lase proteza(protezele) 1-
2 minute in apa calda apoi sa le lase sa se raceasca pana la o temperatura suportata de pacient, iar abia
apoi sa o ataseze in cavitatea bucala.
BIBLIOGRAFIE:
Cartea tehnicianului dentar :dr schlezak francisc plesa victor
I.Randasu Tehnologia protezelor dentare
Internet : www.bredent.com traduse in limba romana Prof. Grigore Cristina
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 9060
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
