PRESCRIEREA SI DE ELIBERAREA PULBERILOR MEDICAMENTOASE

PRESCRIEREA SI DE ELIBERAREA PULBERILOR MEDICAMENTOASE

Se pot prescrie si administra sub forma de pulberi toate medicamentele care nu se descompun, nu reactioneaza intre ele si au o conservare buna in timp. In functie de cale de administrare, pulberile pot fi: pulberi pentru uz intern si pulberi pentru uz extern, dupa cum acestea sunt administrate pe cale bucala sau sunt destinate aplicarii pe piele sau mucoase. Tinand seama de modul de eliberare a medicamentelor sub forma de pulberi, acestea pot fi impartite in pulberi nedivizate si pulberi divizate.

Pulberi nedivizate. Cand amestecul de pulberi format din mai multe componente nu se imparte in doze unitare, pulberea respectiva capata numele de pulbere nedozata. Majoritatea pulberilor folosite pentru uz extern fac parte din aceasta categorie. De asemenea nu necesita divizarea si o serie de pulberi folosite intern. Acestea nu contin substante puternic active si se administreaza de catre bolnav printr-o dozare aproximativa dupa indicatiile medicului (un varf de cutit sau o lingurita).

Pulberi divizate. Pulberile farmaceutice, care contin medicamente active, necesita impartirea in doze precise. Cantitatea de pulbere dintr-un medicament care se ia o data se numeste doza unitara. Pulberile impartite in doze unitare pot fi prescrise in doua feluri. In primul caz, prescriptia prevede cantitatea pentru doza unitara ce trebuie luata din fiecare componenta si numarul total de doze, iar in al doilea caz prescriptia indica cantitatea totala a fiecarei componente si numarul de doze in care trebuie impartit amestecul. Prima metoda de prescriptie poarta numele de dispensare (prescriptio multiplicata), iar cea de a doua de divizare (prescriptio divisa). Prescriptia pulberilor dozate in farmacie se face in acelasi mod, indiferent daca metoda de prescriere este dispensarea sau divizarea. Pulberile dozate necesita dupa preparare impartirea amestecului in doze unitare, operatie care poarta numele de divizarea pulberilor.

Fig. 11 - Lingurita de dozat pulberile

1. ELIBERAREA PULBERILOR

Pulberile nedozate se ambaleaza in pungi de hartie cerata sau hartie pergaminata. Mai bine este ca pulberile sa fie eliberate in cutii de carton de forma cilindrica care sunt avantajoase, deoarece prezinta o siguranta mai mare la manipulare si asigura o conservare mai buna a medicamentelor. Cutiile de carton au diferite marimi si precizarea acestora se face prin numerotare. O conditionare si mai buna a pulberilor farmaceutice se asigura prin introducerea lor in fiole sau borcane de sticla umplute si bine inchise. In acest mod se asigura o conservare din cele mai bune.

Pulberile divizate se impacheteaza in capsule sau pachete de hartie simpla, cerata sau pergaminata. De obicei capsulele de hartie sunt livrate de industrie sub o forma finisata, adica impaturite si presate. Ele sunt de diferite marimi, iar precizarea dimensiunilor se face prin numerotare. Introducerea pulberii in capsule se face in mai multe feluri. De obicei capsula de hartie se indoaie in dreptul unei treimi din lungimea ei, obtinandu-se un fel de punga deschisa, in care se introduce pulberea, iar dupa aceea se trece la inchiderea capsulei. Pentru deschiderea capsulei se folosesc mai multe procedee, cum ar fi suflarea cu gura, suflarea cu ajutorul unui suflator mecanic, sau lipirea intre ele a capsulelor cand, prin deplasarea uneia, sa se ajunga la deschiderea celei urmatoare. Cea mai indicata este folosirea unui suflator electric sau foale actionat manual. Suflatorul electric are la un capat un dispozitiv format din mai multe tuburi subtiri de metal indoite si latite la varf, in care iese aerul care va patrunde in capsula deschizand-o.

Cand in farmacie lipsesc capsule fabricate, ele se pot confectiona din foi de hartie de o marime raportata la cantitatea de pulbere. Foaia de hartie dreptunghiulara se indoaie aproape de mijloc lasand una din partile indoite mai mare. Se indoaie marginea partii mai mari si, dupa aceea, se face o a doua indoitura, cu ambele capete ale hartiei pentru a se asigura o rezistenta buna.

Numeroase pulberi dozate sunt conditionate in farmacie in capsule amilacee (casete sau buline). In acelasi scop se pot folosi si capsule gelatinoase si operculate.

Capsule amilacee (casete, buline) sunt preparate dintr-o coca de amidon si glicerina sau ulei de ricin 1g % ca plasticizant si substante cu rol conservant. Se pot adauga conservanti alimentari, iar pe suprafata capsulei uneori se imprima numele si doza medicamentului. Sunt formate din doua jumatati de forma cilindrica care se imbiba prin usoara apasare. Capsulele amilacee se prepara prin turnare si presare intre doua placi metalice: o placa prezinta alveole cu diametrul capsulei, iar cealalta cu cilindrii de presare. Dupa uscare la 100C, foaia de capsule se scoate de pe tipar, se lasa in atmosfera umeda, deoarece este friabila, se decupeaza capsulele, se triaza si se ambaleaza in cutii de carton.

Capsulele prezinta peretii cu o grosime de aproximativ 1 mm, inaltimea de 10 - 12 mm si diametrul de 15 - 20 mm. Au o forma regulata, suprafata alba, lucioasa, rezistenta la manipulare.

Sunt numerotate conventional, in raport cu cantitatea de pulbere care se poate introduce in ele (Tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3

Capacitatea capsulelor este dependenta si de densitatea pulberii. Pulberile cu volum mare, in raport cu capacitatea capsulei, sunt uneori presate cu un piston sau dop.

Repartizarea pulberii in capsule amilacee se efectueaza dupa ce aceasta a fost mai intai divizata pe cartele de celuloid. Nu este permisa divizarea directa in capsule amilacee; deoarece conduce la erori de greutate foarte mai. Capsulele amilacee se dispun in randuri de cate 5/10 unele langa altele, pe o coala de hartie, se introduce doza unitara de pulbere in fiecare, dupa care se aplica capacul. Se introduc in pungi de hartie si se aplica eticheta.

Aceste invelisuri ofera avantajul unei administrari usoare, prin umectare cu apa ele se inmoaie in scurt timp si se digera sub actiunea mecanica a bolului alimentar si a fermentilor gastrici amilolitici, eliberand substantele incluse in ele.

Casetele amilacee prezinta dezavantajul ca sunt permeabile la aer si vapori de apa, ceea ce le face improprii pentru conditionarea substantelor higroscopice, eflorescente, amestecuri eutectice, extracte vegetale, carbune. Se recomanda ambalarea casetelor cu pulbere in cutii de aminoplast, borcane de sticla sau pungi de hartie cerata.

Capsule gelatinoase sunt invelisuri din gelatina utilizate mai mult in industria de medicamente, ce conditioneaza substante medicamentoase solide sau lichide.

EXEMPLE DE PULBERI

PULBERI SIMPLE

Sunt constituite dintr-o singura substanta medicamentoasa solida, uscata, pulverizata si trecuta prin sita indicata in ER.X. in monografia respectiva. Se elibereaza ca atare nedivizata, sau divizata in doze unitare.

Sub forma de pulberi simple nedivizate se prescriu urmatoarele substante medicamentoase: sulfat de bariu, bicarbonat de sodiu, sulfat de sodiu, sulfat de magneziu, acid boric, permanganat de potasiu, rivanol.

Rp.

Barii sulfatis ........................150 g

M.f.pulv.

D.s.intern, intr-un pahar de 200 mL apa

Forma farmaceutica: preparat magistral sub forma de pulbere simpla, nedivizata, unidoza, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare

Sulfatul de bariu este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust. Prin pastrare necorespunzatoare, in prezenta umiditatii din aer se aglomereaza, obtinandu-se preparate neomogene, care ulterior se disperseaza greu.

Cand se prescrie "sulfat de bariu" nu se admit prescurtari pentru a nu se confunda cu sulfura de bariu care este toxica.

Preparare si conditionare: sulfatul de bariu se omogenizeaza in mojar, se cerne prin sita V si se introduce in pungi de hartie cerata.

Pastrare: la loc uscat, ferit de umiditate.

Controlul calitatii: determinarea gradului de finete dupa F.R.X.

Actiune si intrebuintari: substanta de contrast pentru explorarea tractului gastro-intestinal, sub forma de suspensie in apa.

Rp.

Natrii hydrogencarbonatis .................100 g

M.f. pulv.

D.s. intern, o lingurita dupa mese.

Forma farmaceutica: preparat magistral sub forma de pulbere simpla, nedivizata, pentru administrare enterala.

Consideratii de formulare

Bicarbonatul de sodiu este o pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic. Prin pastrare necorespunzatoare, sub influenta umiditatii din aer se transforma in sesquicarbonat de sodiu (NaHCO₃ . Na₂CO₃ . 2H₂O).

Preparare - conditionare

Bicarbonatul de sodiu se cantareste direct in punga de expeditie, pliata la colturi, cu indicatiile pentru pacient (denumirea substantei, modul de utilizare, pastrare).

Pastrare: la loc uscat.

Actiune si intrebuintari: antiacid alcalinizant in hiperaciditate gastrica. Este indicat in stari de acidoza, in lipsa insuficientei renale. Se utilizeaza si pentru alcalinizarea urinei.

Posologie: ca antiacid, bicarbonatul de sodiu se administreaza oral, in doze de1- 2 g, dizolvat in apa, la 1- 2 ore dupa masa. Intra in compozitia unor preparate magistrale si industriale: suspensii, pulberi granulate.

Rp.

Phenazonii..........................0,30 g

M.f. pulv.

D.t.d. nr. XXX

D.s. intern cate un praf de trei ori pe zi.

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub forma de pulbere simpla, divizata in doze unitare, pentru administrare orala.

Conditii de formulare

Fenazona este o pulbere cristalina alba, sau lamele mici, incolore, fara miros, cu gust slab amar. Se pulverizeaza la gradul de diviziune prevazut de F.R.

Preparare si conditionare: fenazona se pulverizeaza in mojar dupa care se divide pe cartele in 30 doze. Se repartizeaza in capsule de hartie sau casete si se conditioneaza in pungi de hartie.

Controlul calitatii: uniformitatea masei dupa F.R.X.

Pastrare: ferit de lumina.

Actiune si intrebuintari: analgezic - antipiretic, hemostatic local.

PULBERI COMPUSE

Sunt constituite din doua sau mai multe componente cu grad de maruntire apropiat. Omogenitatea pulberilor compuse depinde de natura si marimea particulelor dispersate. Pentru pulberile care se administreaza dupa dizolvare in apa, gradul de maruntire corespunzator sitei V presupune o marime a particulelor mai mica de 315 m, iar pentru cele care se administreaza ca atare, o marime a particulelor corespunzatoare sitei VII, deci sub 160 m.

PULBERI CU SUBSTANTE CU DENSITǍTI DIFERITE

In practica farmaceutica se prescriu adesea formule magistrale care contin asociate pulberi cu densitati diferite. Diferentele in marime si densitate intre particulele de omogenizat produc separarea componentelor, astfel incat este necesara marirea duratei de amestecare.

Pentru cresterea eficientei procesului de omogenizare, pulberile cu densitate mare se adauga la inceput, iar cele cu densitate mica la final, facand exceptie de la regula adaugarii in ordinea cantitatilor.

In vederea exactitatii de dozare, acolo unde este cazul se determina pentru fiecare substanta in parte, precum si pentru pulberea compusa realizata masa volumetrica, volumul specific precum si densitatea reala.

Rp.

Natrii hydrogencarbonatis....................10 g

Bismuthi subcarbonatis....................5 g

Magnesii oxydi......................15 g

Aluminii hydroxydi.....................30 g

M.f. pulvis

D.s. intern, cate o lingurita cu pulbere de doua ori pe zi.

Forma farmaceutica: preparat magistral sub forma de pulbere compusa, nedivizata, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare

Hidrogencarbonatul de sodiu si carbonatul bazic de bismut sunt pulberi cu densitate mare, iar hidroxidul de aluminiu si oxidul de magneziu au greutate specifica mica. Cantarirea se va efectua foarte atent pentru ca pulberile se imprastie cu usurinta. Omogenizarea pulberilor necesita un timp de amestecare indelungat, trecerea prin sita de 2 - 3 ori si din nou amestecare in mojar.

Tendinta separarii particulelor cu densitati diferite are loc nu numai la amestecarea componentelor, ci si in timpul conditionarii si pastrarii.

Preparare si conditionare: Hidrogencarbonatul de sodiu se pulverizeaza in mojar, se adauga carbonatul bazic de bismut si in final oxidul de magneziu si hidroxidul de aluminiu. Se amesteca si se trece prin sita VII de 2 - 3 ori, dupa care pulberea se amesteca din nou in mojar si se introduce in punga de hartie.

Caracteristici si controlul calitatii pulbere alba, omogena, fina, cu gustul sarat-lesietic.

Pastrare: la loc uscat.

Actiune si intrebuintari: pansament gastric, antiacid.

SǍRURI PENTRU REHIDRATARE ORALǍ

Natrii chloridum......................1.75 g

Kalii chloridum.......................0.75 g

Natrii hydrogencarbonas..................1.25 g

Glosum.........................11.25 g

Forma farmaceutica: preparat industrial sub forma de pulbere compusa, nedivizata, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare

Clorura de sodiu: cristale incolore, sau pulbere cristalina alba fara miros, cu gust sarat, usor solubila in apa.

Clorura de potasiu: cristale incolore, sau pulbere cristalina alba fara miros, cu gust sarat, solubila in 3 mL apa.

Bicarbonat de sodiu: pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic, solubil in 12 ml apa.

Glucoza: pulbere cristalina alba fara miros, cu gust dulce, higroscopica, solubila in 1 mL apa; cantitatea corespunde la 10 g glucoza anhidra.

Componentele prezinta densitati diferite. In vederea asocierii, se va pulveriza fiecare substanta, separat.

Tehnologia de preparare: se amesteca pulberile adaugandu-se treptat in ordinea crescatoare a maselor. Se cerne pulberea prin sita V si se reomogenizeaza prin triturare in mojar.

Conditionare - ambalare: in recipiente bine inchise sau plicuri termosudate, a 15 g pulbere. Cutie cu 30 plicuri.

Caracteristici: pulbere alba, cu gust dulce usor sarat si amar.

Pastrare: la loc uscat si ferit de umiditate.

Actiune si intrebuintari: rehidratare si aport de electroliti, in tratamentul diareei.

Posologie: se dizolva pulberea 30 g (2 plicuri) intr-un litru de apa proaspat fiarta si racita sau ceai de menta. Se administreaza in cantitati de aproximativ 200 mL o data. Solutia neadministrata se pastreaza la frigider, dar numai 12 - 24 ore.

Solutia obtinuta contine 111 mmol glucoza, 90 mmol Na⁺, 80 mmol Cl, 30 mmol HCO₃ si 20 mmol K⁺.

Ingerata, solutia substituie pierderea de apa si saruri minerale la bolnavii cu diaree acuta infectioasa, fiind utila pentru corectarea starilor de deshidratare si dezechilibru electrolitic.

Dozele necesare sunt de circa 50 mL/kilocorp, in deshidratarea usoara (gradul I) si 80 Ml/kilocorp deshidratarea medie (gradul II). Cantitatea se administreaza in decurs de 4 ore   (la copil cu lingurita sau, la inceput, cu pipeta).

Reactii adverse: rareori varsaturi (se repeta administrarea); uneori intoleranta la glucoza, cu prelungirea diareei (se recurge in acest caz la hidratare parenterala - perfuzie).

PULBERI CU SUBSTANTE CU APA DE CRISTALIZARE

Substantele cu apa de cristalizare, frecvent prescrise in amestecuri de pulberi sunt:

sulfatul de sodiu cristalizat cu 10 H₂O, sulfatul de magneziu cu 7 H₂O, sulfatul disodic cu 12 H₂O, acidul citric cu 1 H₂O, sulfatul de zinc cu 7 H₂O, diosulfatul de sodiu cu 5 H₂O etc.

In anumite conditii: pastrarea necorespunzatoare, varietati de temperatura, triturare, datorita proprietatii de a fi eflorescente, aceste substante pot ceda partial sau total apa de cristalizare, astfel incat procentajul in compozitia lor nu mai este corespunzator substantei initiale.

Pentru a inlatura posibilitatea unor reactii intre componentele asociate intr-o pulbere sau umezirea pulberii datorita apei de cristalizare eliberate, F.R. X indica utilizarea sarurilor anhidre sau uscate (pana la masa constanta), in cantitatea corespunzatoare, apoi pulverizarea separata a fiecarei componente.

Inlocuirea substantei cu apa de cristalizare cu cea anhidra necesita completarea diferentei in greutate cu o pulbere inerta (lactoza), pentru a nu schimba dozajul prevazut in formula. Modificarea efectuata se mentioneaza pe reteta.

PULBERE ALCALINA

PULVIS ALCALINUM

Natrii sulfas anhydricus (R) (V) ..................2 g

Dinatrii hydrogenophosphas (Na₂ HPO₄ ∙ 2H₂O)(V)...........4 g

Natrii hydrogenocarbonas (V) ..................6 g

Forma farmaceutica: preparat oficinal, sub forma de pulbere compusa pentru administrare orala.

Consideratii de formulare

Sulfat de sodiu anhidru (R) Na₂ SO₄ (Mr=142,0) se obtine din sulfat de sodiu 10H₂O (Mr = 322,2) uscat la 30C timp de 1 ora, apoi la 130C pana la masa constanta. Este o pulbere alba, amorfa, fara miros, cu gust sarat, slab amar. Este solubil in 6p apa. Solutia apoasa are reactie neutra.

Hidrogenfosfat de disodiu (Na₂ HPO₄ ∙ 2H₂O) (Mr = 141,97) se obtine prin uscare la 50 C a fosfatului de sodiu 12H₂O (Mr = 358,16). Este o pulbere alba, fara miros, cu gust sarat, racoritor. Este solubil in 7p apa, solutie apoasa are reactie alcalina.

Substantele se pulverizeaza.

Formula prevazuta in F.R X contine 12 g pulbere compusa care se va dizolva intr-un litru de apa. Uneori medicul prescrie prepararea unei cantitati mai mari de pulbere, corespunzatoare la 10 doze, nedivizata, recomandand pacientului se dizolve o lingurita cu pulbere la un pahar cu apa.

Preparare si conditionare: substantele, pulverizate (V) se amesteca in ordine crescanda a maselor. Amestecul se trece prin sita V. Pulberea se introduce in pungi sau capsule de hartie.

Caracteristici si controlul calitatii: pulbere alba, cu gust sarat amarui, pH = 8,2 - 9,8.

Pastrare: ferit de umiditate, in borcane uscate si bine inchise. Se prepara la nevoie.

Actiune si intrebuintari: slab coleretica si antiacida fiind utila pentru drenarea blanda a cailor biliare. Are si actiune laxativa sau purgativa (functie de doza). Se administreaza in afectiuni hepatice, biliare, dispepsii, constipatii.

Posologie: un pachet de 12 g. se dizolva in 1000 mL apa proaspat fiarta si racita. Din solutia obtinuta se bea 150 - 200 g, de 1 - 2 ori pe zi, cu cel putin ora inainte de masa. Solutia poate fi incalzita la 45C inainte de administrare.

Solutia preparata cu apa potabila devine opalescenta datorita reactiei componentelor cu saruri de calciu si magneziu din apa; pacientul poate utiliza apa fiarta si racita, cand se obtine o solutie limpede.

PULBERE LAXATIVA EFERVESCENTA

PULVIS EFERVESCENS LAXANS

I.  Natrii sulfas anhydricus (R) (V) .................2 g

Natrii hydrogencarbonas (V)....................6,5 g

II. Acidum tartaricum (V)....................6 g

Forma farmaceutica: preparat oficinal, format din doua produse (o capsula de hartie albastra si una alba), care se administreaza pe cale orala, dupa dizolvarea lor in apa.

Consideratii de formulare

In formula sunt asociate componente care vor reactiona intre ele dupa prealabila dizolvare in apa.

Are loc reactia de neutralizare intre componente, cu degajare de bioxid de carbon si formare de tartrat si sulfat de sodiu:

COOH COONa

| |

2 Na HCO₃ + (CHOH)₂ (CHOH)₂ + 2 CO₂ + 2 H₂O

| |

COOH COONa

Cantitatea de hidrogencarbonat de sodiu prevazuta in diferite formule poate varia fata de cantitatea teoretica necesara reactiei de neutralizare, astfel incat solutia poate fi usor acida sau usor alcalina.

Substantele din compozitia pulberii trebuie sa fie bine uscate.

Preparare si conditionare

Sulfatul de sodiu anhidru si hidrogencarbonatul de sodiu se amesteca, se trec prin sita V si se introduc intr-o capsula de hartie albastra.

Acidul tartric pulverizat si trecut prin sita V se introduce intr-o capsula de hartie alba.

Caracteristici si controlul calitatii: pulberi albe care dizolvate impreuna in apa produc efervescenta. Solutia obtinuta este slab acida.

Pastrare la loc uscat.

Actiune si intrebuintari: laxativa, acidifianta.

Posologie ambele pachete constituie o doza. Se dizolva fiecare pachet in 100 g apa fiarta si racita si se administreaza succesiv incepand cu solutia alcalina. Preparatul se poate administra si dupa amestecarea celor doua solutii, pentru ca distensia peretilor stomacului sa nu aiba loc brusc datorita degajarii bioxidului de carbon.

Farmacopeea mentioneaza: cand se prescrie "pulbere seidlitz" se elibereaza "pulbere laxativa efervescenta".

Nu se va administra in caz de ulcer gastric sau duodenal deoarece exista pericolul perforatiei stomacului.

PULBERI HIGROSCOPICE SI DELICVESCENTE

Substantele higroscopice si delicvescente absorb apa din mediul ambiant. In amestecul de gaze care formeaza aerul atmosferic apa sub forma de vapori se poate gasi in diferite proportii.

Absorbtia umiditatii din atmosfera este dependenta de umiditatea relativa. Astfel, bromura de stroniu este delicvescenta intr-o atmosfera umeda, pe cand in aer foarte uscat este eflorescenta.

La o umiditate relativa (peste 60%) se manifesta tendinta unor substante de a absorbi apa. Numarul substantelor care absorb umiditatea din atmosfera este destul de mare. Aceste substante sunt denumite higroscopice. Uneori, cantitatea de umiditate absorbita poate fi atat de mare, incat substantele se inmoaie sau se lichefiaza, cand se produce dizolvarea in cantitatea de apa absorbita. Substantele care se lichefiaza datorita aviditatii fata de umiditate sunt denumite delicvescente.

Se pot lua insa o serie de precautii pentru a micsora absorbtia umiditatii din aer de catre substante.

Substantele higroscopice se pot aduce sub forma de granulate, pentru a oferi o suprafata de contact cat mai redusa cu atmosfera. De aceea, substantele higroscopice nu trebuie aduse la un grad de pulverizare prea avansat. Pulverizarea acestor substante trebuie sa fie facuta intr-un mojar uscat, pentru a elimina umezeala. Prepararea se va efectua in incaperi uscate. Ferite de umiditate. Cantarirea se efectueaza rapid pe, pe hartie cerata, pentru a evita un contact prea indelungat cu aerul atmosferic.

Totodata, pulberile higroscopice trebuie sa se ambaleze in mod deosebit. Se recomanda eliberarea intr-un ambalaj dublu de hartie. Pentru ambalajul interior este indicata folosirea de hartie cerata parafinata sau chiar staniol. Totodata este bine ca pachetele care contin astfel de pulberi sa fie pastrate in borcane de sticla bine inchise.

Un fenomen opus este eflorescenta pulberilor, cand se produce pierderea partiala sau totala a apei de cristalizare. In acest caz, tensiunea de vapori pe suprafata cristalelor este mai mare decat cea a aerului ambiant. Din aceasta categorie fac parte sulfatul de aluminiu sulfatul de sodiu, boraxul, carbonatul de sodiu, sulfatul de zinc.

Dintre substantele puternic active se pot mentiona fosfatul de codeina care contine apa in proportie de 2,59% si clorhidratul de morfina cu un continut de 14,59%. Astfel de substante trebuie pastrate in conditii corespunzatoare, pentru a impiedica eflorescenta.

Trebuie sa se tina seama ca, uneori, umiditatea din atmosfera poate provoca transformari de natura chimica. De exemplu, acidul acetilsalicilic se descompune treptat in prezenta apei, in urma fenomenului de hidroliza, si se pune in libertate acid acetic si acid salicilic. Sulfatul feros trece in sulfat feric, nitratul de sodiu se inmoaie si degaja vapori nitrosi.

Dintre substantele care absorb umezeala din aer mai des intalnite in farmacie pot fi mentionate urmatoarele: bromura de amoniu, clorura de amoniu, fenobarbital sodic, bromura de sodiu, iodura de sodiu, nitritul de sodiu, pepsina, piperazina.

In cadrul pulberilor care se pot umezi si inmuia trebuie amintite amestecurile de substante cristalizate, care adesea pot pierde usor apa de cristalizare. Sulfatul de sodiu, sulfatul de magneziu, fosfatul de sodiu si alte pulberi pierd usor o parte din apa de cristalizare in contact cu aerul, putand duce la amestecuri umede. La prepararea acestor pulberi este necesar sa se ia anumite precautii. De obicei, aceste substante se usuca pana la greutate constanta pe baie de apa si dupa aceea se asociaza cu alte substante. Bineinteles ca trebuie sa se tina seama de cantitatile care se iau in lucru in functie de greutatea moleculara a substantei respective.

AMESTECURI DE PULBERI CARE SE UMEZESC

Uneori intalnesc asociate substante delicvescente care sunt prescrise pentru administrarea sub forma de casete. In asemenea cazuri, umezirea pulberilor se evita, de preferinta eliberand casetele in borcane de sticla inchise etans. Pastrarea casetelor in conditii necorespunzatoare duce destul de repede la umezirea amestecului care este urmata de descompuneri mai mult sau mai putin profunde.

O alta metoda de a preveni umezirea unor asemenea amestecuri este adaugarea de pulberi inerte in prescriptie. Astfel, o serie de pulberi delicvescente divizate in casete sunt mai stabile daca se adauga carbonat de magneziu, oxid de magneziu usor, oxid de magneziu ponderos sau talc. O eficacitate mai redusa o prezinta lactoza si amidonul. In orice caz, astfel de amestecuri se prelucreaza printr-o triturare usoara.

PULBERI CARE CONTIN AMESTECURI EUTECTICE

Amestecul unor substante organice se lichefiaza sau se transforma intr-o masa pastoasa dupa triturarea impreuna. Acest fapt se datoreaza formarii unui amestec eteric cu punct de topire scazut, uneori chiar sub temperatura camerei.

Printre substantele care tind sa actioneze in acest fel cand sunt asociate cate doua sau mai multe si care sunt folosite mai des in farmacie sunt urmatoarele: acetanilida, acid acetilsalicilic, antipirina, camfor, cloralhidrat, fenazona, fenacetina, fenol, mentol, salol, timol etc.

O metoda pentru evitarea acestei dificultati este dispensarea separata a celor doua substante si administrarea a cate unei doze din fiecare. Aceasta metoda poate fi aplicata in cazul medicamentelor pentru uz intern.

O alta metoda este aceea de a adauga pulberi inerte absorbante, cum ar fi: carbonat de magneziu, oxid de magneziu usor, oxid de magneziu ponderos, amidon lactoza, talc, fosfat de calciu etc.

Carbonatul de magneziu si oxidul de magneziu usor sunt cei mai folositi diluanti. In scopul prevenirii inmuierii aspirinei, acidul salicilic si a altor compusi care creeaza dificultati, s-a propus adaugarea de acid silicilic (marimea particulelor de 50μ in proportie de 20%).

In general substantele care dau amestecuri eutectice se asociaza cu diluantul si se amesteca usor cu o spatula sau cu o foaie de hartie. De obicei, o cantitate egala de diluant cu cea a substantei respective este suficienta pentru a impiedica lichefierea pentru o perioada de doua saptamani, daca amestecul se pastreaza in conditii corespunzatoare. Toate pulberile care tind sa devina moi sau pastoase trebuie sa fie eliberate in ambalaje duble.

R.p.

Methenamini ......0,30 g

Acidi acetylsalicylici

M.f. pulv

D.t.d. nr. X.

D.s.intern, cate un praf de 2 ori pe zi.

Prin triturare in mojar si amestecarea celor doua componente in proportie de 50 - 80%-se obtin amestecuri eutectice moi sau vascoase. Dintre pulberile absorbante indicate, numai oxidul de magneziu (0,10 g/doza) conduce la rezultate bune; amidonul, lactoza sau caolinul nu se pot utiliza pentru prevenirea formarii eutecticului,deoarece aglomereaza amestecul de pulberi si il inmoaie imediat dupa preparare.

Uneori, in formula, se asociaza si salol (Phenilii salicylas) care are punct de topire 42C; la pulverizare se topeste si se aglomereaza.

Formula se poate prepara si prin separarea componentelor cu rondela de hostia.

Se intrebuinteaza in tratamentul afectiunilor gastro-urinare.

R.p.

Acidi acettylsalicylici

Phenazoni ..... 0,25 g

Coffeini .........................0,05 g

M.f. pulv.

D.t.d. nr. XXX

D.s. intern, cate un praf de 3 ori pe zi.

Acidul acetilsalicilic si fenazona prin pulverizare, in prezenta umiditatii din aer, reactioneaza formand salicilatul de fenazona (salipirina), amestecul se inmoaie, devine lipicios, datorita higroscopicitatii acidului acetic rezultat din reactie:

Intrucat in formula, cele doua componente care reactioneaza sunt in cantitati egale, se poate inlocui cu o cantitate dubla de aspirina (sau se face echivalenta daca cele doua componente sunt prescrise in doze diferite).

Rezolvarea retetei se poate realiza si prin utilizarea unei pulberi absorbante: aerosil 5 - 8% - fata de greutatea intregului amestec de pulberi.

Se utilizeaza ca analgezic - antipiretic si in afectiuni reumatismale.

PULBERI CU SUBSTANTE TOXICE SI PUTERNIC ACTIVE

Substantele toxice sau puternic active se prescriu in pulberi compuse in doze foarte mici, de ordinul miligramelor, sau centigramelor. Pentru a se asigura o cantarire precisa a acestora se recurge la diluarea lor cu pulberi inerte in proportii stabilite. Prin diluarea substantelor puternic active cu o pulbere inerta in proportii anumite se ajunge la asa-numitele pulberi titrate.

Pulberile titrate se prepara in concentratii de 1:100 si mai rar in concentratii de 1:10 (pentru substante care se prescriu in cantitati de centigrame). Diluarea pulberilor active se face de obicei cu lactoza. Aceasta este o substanta inerta din punct de vedere terapeutic si chimic. Pentru a se asigura omogenitatea amestecului, este indicat sa se adauge si o mica proportie de carmin. Substanta colorata permite sa se urmareasca mai usor daca amestecul obtinut este uniform.

Alaturi de pulberile titrate de substante chimice se utilizeaza si diferite pulberi titrate de diferite preparate de origine animala sau vegetala. In acest caz, adaosul de substante diluate urmareste obtinerea unor amestecuri cu un continut determinat de substante active. Ca excipient se foloseste lactoza, zaharoza, glucoza, amidon, pulbere de licviritie sau pulbere din acelasi produs vegetal, cu un continut mai redus de principii active.

Astfel, extractul de beladona uscat se dilueaza cu lactoza sau dextrina pana la un continut de 1,42 - 1,58 g% alcaloizi totali, exprimati in hiosciamina, extract de chinina uscat, se aduce la un titru de 20% alcaloizi totali, extract uscat de hiosciam la 0,30 g% alcaloizi totali.

Pulberea de digitala este adusa la 10u./g cu un diluant inert cu o pulbere de digitala cu o activitate mai slaba. Pentru a se ajunge la o concentratie determinata, excipientii trebuie sa fie uscati pana la gradul de umiditate obisnuita (mentionat in farmacopee).

PREPARAREA PULBERII TITRATE DE ATROPINǍ SULFURICǍ 1%

Atropini sulfas ................1 g

Saccharum lactis .......99 g

Se va tine seama ca sulfatul de atropina cristalizeaza cu 1H₂O este o substanta eflorescenta; la prepararea pulberii se vor respecta regulile indicate pentru pulberile cu substante toxice.

Omogenitatea pulberii se poate asigura prin prepararea pulberii titrate in prezenta unei substante colorante (admisa de M.S.). La preparare se vor folosi ustensile speciale de la "Venena".

Preparare: Sulfatul de atropina se cantareste exact si se aduce intr-un mojar in care s-au triturat mai inainte 1 - 2 g lactoza. Dupa ce se tritureaza bine pana se obtine o pulbere uniforma, se adauga treptat mici portiuni din restul de lactoza, amestecand in continuu. Dupa uniformizare, pulberea se cerne si apoi se amesteca din nou la mojar. Pentru a se putea asigura o dispersare omogena in cazul pulberilor care contin substante foarte active, este necesar ca timpul de amestecare sa fie prelungit la aproximativ 15 minute. Inainte de a se pune in mojar substanta activa, se tritureaza mai intai o mica cantitate de lactoza cu scopul de a astupa peretii mojarului, inlaturand pierderea de substanta activa prin fixarea acesteia in porii mojarului. Lactoza are avantajul ca are o densitate apropiata de a majoritatii substantelor active. Cu toate aceste sunt cazuri cand unele substante toxice au o greutate specifica mare (acidul arsenios, unele saruri de mercur), avand tendinta de a se stratifica.

Conditionare: pe flaconul de pulbere titrata se aplica etichete speciale iar pe eticheta de uz intern se specifica si dilutiile de sulfat de atropina:

Pulbere titrata de sulfat de atropina 1 %

100 g pulbere titrata, 1 g sulfat de atropina;

10 g pulbere titrata, 0,1 g sulfat de atropina;

1 g pulbere titrata, 0,01 g sulfat de atropina;

0,1 g pulbere titrata, 0,001 g sulfat de atropina.

Pastrare in borcane de sticla de culoare bruna, la "Venena" in fata borcanului cu sulfat de atropina.

Caracteristici pulbere fina, omogena, de culoare alba (roz sau bleu cand s-a utilizat o substanta coloranta) cu gust foarte amar, toxic.

Intrebuintari pulbere titrata de sulfat de atropina 1% se utilizeaza pentru prepararea pulberilor magistrale.

PULBERI CU EXTRACTE

Prepararea pulberilor in a caror compozitie intra extracte depinde in primul rand de consistenta extractului. Cand sunt prescrise extracte uscate se procedeaza in mod obisnuit.

Extractul trebuie sa fie bine pulverizat si amestecat treptat cu pulberea compusa pana se obtine un produs uniform. Dupa unele pareri, extractele uscate se dizolva sau se disperseaza intr-o mica cantitate de apa sau de lichid hidroalcoolic de concentratia vehiculului care a servit la prepararea lui, dupa care se adauga treptat restul pulberilor si se tritureaza. Cantitatea de lichid adaugata trebuie sa fie minima, pentru a nu se influenta omogenitatea pulberii. Adaugarea de lichide permite in oarecare masura o dispersare mai buna si mai usoara a extractului vegetal. Totusi prezenta apei sau a altui lichid poate da nastere la o serie de reactii intre componentele pulberii compuse sau poate influenta in mod negativ conservarea preparatului. De aceea este preferabil sa se recurga la dispersarea extractului uscat prin triturare mai intai singur si apoi treptat cu restul pulberii.

La incorporarea extractelor uscate in pulberi trebuie sa se tina seama de faptul ca unele dintre acestea sunt diluate (titrate).

Extractele moi se incorporeaza dupa o prealabila amestecare cu lactoza, cand sunt transformate in pudra cu ajutorul unei incalziri usoare. In locul lactozei se poate folosi si pulberea de licviritie. Extractele moi pot fi incorporate si daca sunt dizolvate intr-o mica cantitate de alcool si amestecate cu o parte din componentele pulberii compuse intr-un mojar incalzit pana la evaporarea alcoolului. Extractul va ramane dispersat in pulbere, dupa care se adauga restul ingredientelor. Aceste metode se folosesc cand amestecul contine o cantitate mai mare de extract moale. Cand pulberea compusa contine proportii mai mici de 30% de extract moale se poate obtine un preparat satisfacator prin triturarea extractului moale mai intai cu cantitati mici de pulbere si adaugarea treptata a restului de pulberi pana la obtinerea unui amestec omogen. Cand cantitatea de extract moale prescrisa in pulbere depaseste 30% se procedeaza la transformarea sa in extract uscat cu ajutorul unei pulberi inerte: lactoza, amidon, dextrina, aerosil in proportiile:

3 g extract moale - 10 g pulbere inerta.

Pulberea inerta se amesteca cu extractul moale intr-o capsula de portelan; amestecul se usuca pe baia de apa, dupa care se pulverizeaza si se amesteca cu celelalte componente ale pulberii compuse.

Extractele fluide pot fi incorporate in pulberi compuse daca proportia lor nu depaseste 10% fata de cantitatea totala a amestecului. Cand cantitatea de extract fluid este mai mare, acesta va fi amestecat cu o cantitate egala de lactoza sau pulbere vegetala inerta pentru a mari viteza de indepartare a solventului prin marirea suprafetei de evaporare. Amestecul pus intr-o capsula se aseaza pe baia de apa si se amesteca cu o bagheta de sticla pana la evaporare cand se obtine un preparat de consistenta unui extract. Amestecul se incorporeaza in proportiile:

1 g extract fluid sau tinctura - 10 g pulbere inerta.

Acelasi mod de preparare poate fi utilizat si in cadrul prezentei in prescriptie a altor componente lichide care se supun de asemenea evaporarii la sicitate.

R.p.

Extractii Valerianae spissi ..................0,05 g

Chini Sulfatis .......................0,20 g

M.f. pulv.

D.t.d. nr.15

D.s. intern, cate un praf de trei ori pe zi dupa mese.

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub forma de pulbere compusa, divizata, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare

Extractul moale de valeriana obtinut prin percolarea cu alcool diluat a radacinilor si rizomilor plantei Valeriana officinalis este de consistenta moale, brun-inchis, cu miros caracteristic si cu gust caracteristic. Contine ulei volatil: monoterpene si sescviterpene ciclice si aciclice: hidrocarburi, aldehide, cetone si alcooli esterificati sau nu, cu acizi volatili din seria valerianica. Activitatea terapeutica se considera ca este data de valepotriati - esteri ai acidului valerianic cu ciclopentan - (C)-- piranul.

Cantitatea de extract moale prevazuta in formula nu depaseste 30%.

Un praf a 0,25 g contine 0,05 g extract moale de valeriana.

100 g ........... X

X = 20g %

ceea ce permite introducerea in pulbere fara adaosul unei substante auxiliare absorbante.

Daca extractul de valeriana este prea vascos se recomanda dispersarea lui cu un intermediu volatil (1- 2 mL alcool, eter, cloroform) si triturarea cu sulfatul de chinina pana la omogenizare. In cazul unui extract cu o consistenta mai moale, se poate amesteca cu o pulbere inerta: 3 g extract moale - 10 g lactoza, deci pentru 0,75 g extract moale se utilizeaza 2,50 g lactoza, astfel ca in final un praf va avea o greutate de 0,41 g (0,75 g extract moale + 2,50 g lactoza + 3 g sulfat de chinina). In acest caz nu se indica uscarea amestecului de extract moale si lactoza pe baia de apa, datorita pierderii principiilor active volatile din extract.

Cantarirea extractului moale de valeriana se efectueaza pe o sticla de ceas sau pe hartie cerata. Sulfatul de chinidina se pastreaza la "Separandum" si are dozele maxime: pentru o data 0,50 g , pentru 24 ore 2 g.

Cantitatea prescrisa de medic nu este depasita.

Preparare: extractul moale de valeriana se disperseaza in pulberea de sulfat de chinina si se amesteca pana la omogenizare.

Conditionare

Pulberea se divizeaza pe cartele, se repartizeaza in capsule de hartie cerata, care se conditioneaza in hartie de aminoplast.

Pastrare: se prepara la rece, se pastreaza ferit de umiditate.

Caracteristici: pulbere omogena, de culoare bruna, cu gust amar si miros specific.

Intrebuintari: sedativ al sistemului nervos vegetativ, utilizat in stari de hiperexcitabilitate nervoasa, nevroze cardiace, digestive.

PULBERI CARE CONTIN SUBSTANTE SI ULEIURI VOLATILE

Pulberile compuse care contin in amestec substante volatile, ca mentol, camfor, timol, carbonat de amoniu sau uleiuri volatile de menta, de anason etc., se prepara asociind cantitati mici din substantele respective cu una din celelalte pulberi, dupa care se adauga treptat restul ingredientelor.

Triturarea substantelor volatile se face de preferinta cu o substanta care are o reactivitate chimica mai scazuta. De exemplu, se va adauga substantelor volatile substante anorganice sau substante organice mai putin reactive inainte de a se adauga pulberi vegetale sau substante organice cu structura complexa care se descompun mai usor.

Un mijloc bun de a incorpora uleiurile volatile in pulberi il constituie oleozaharidele (elaeosacchara). Oleozaharurile sunt amestecuri omogene de ulei volatil si zahar pulverizat (1picatra ulei volatil cu 2 g zahar).

Dupa omogenizare se trec prin sita. Se amesteca bine cele doua componente, prin triturare la mojar. Uleiul volatil se incorporeaza picurandu-se pe baza pistilului si nu direct in pulberea de zahar, pentru a nu se forma conglomerate si a se obtine o pulbere uniforma.

Oleozaharurile se prepara la nevoie, deoarece se altereaza usor prin oxidarea esentei in contact cu aerul, preparatul pierzandu-si mirosul placut. Amestecurile divizate care contin oleozaharuri se introduc in capsule de hartie cerata sau pergaminata, iar cele nedivizate in borcane de sticla. Se intrebuinteaza rar ca atare.

Rp.

Menthae aetherolei .....................II gttae

Extracti Belladonnae......................0,1 g

Magnesii oxydi.........................6 g

Natrii hydrogencarbonatis.....................15 g

Bismuthi subnitratis .....................10 g

M.f.pulv.

D.s.intern cate o lingurita cu pulbere de doua ori pe zi.

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub forma de pulbere compusa, de uz intern.

Consideratii de formulare

Formula pune problema dispersarii uleiului volatil de menta si a extractului de beladona; de asemenea sunt asociate pulberi cu densitati diferite.

Extractul de beladona se va tritura cu o cantitate de 1-2 g hidrogencarbonat de sodiu, iar uleiul de menta se va dispersa cu o cantitate de oxid de magneziu.

Preparare: uleiul de menta se disperseaza in mojar cu ajutorul oxidului de magneziu. Separat se pulverizeaza extractul de beladona cu 1-2 g hidrogencarbonat de sodiu, se adauga restul de hidrogencarbonat de sodiu, nitratul bazic de bismut, uleiul de menta dispersat in oxidul de magneziu si in final restul de oxid de magneziu. Pulberea se cerne prin sita V si se reomogenizeaza din nou in mojar. Se conditioneaza in punga de hartie cerata sau cutie de aminoplast.

Pastrare: se prepara la cerere, se pastreaza ferit de umiditate.

Caracteristici: pulbere alba, omogena cu miros caracteristic de ulei de menta.

Intrebuintari: antiacid in afectiuni gastrice: gastrite hiperacide, ulcer gastric si gastro-duodenal.

PULBERI CU SUBSTANTE OXIDANTE

Pulberile compuse care contin in amestec substante puternic oxidante, cum sunt colorantii, nitratii, peroxizii, permanganatii, alaturi de agenti reducatori se prepara cu anumite precautii, deoarece un contact mai violent intre cele doua categorii de substante poate provoca aprinderea sau explozia amestecului.

In asemenea cazuri, pulverizare se face pentru fiecare substanta in parte, iar triturarea se face cu grija, fara a lovi amestecul cu pistilul sau mai bine pe o foaie de hartie cu ajutorul unei spatule.

PULBERI EFERVESCENTE (pulberi gazogene)

Pulberile efervescente sunt pulberi compuse, care in prezenta apei dau o solutie ce degaja gaz (bioxid de carbon). In aceste amestecuri sunt prezente substante cu caracter acid ( de obicei acizi organici, ca acidul citric, acidul tartric, acidul acetil salicilic), alaturi de substante cu caracter alcalin (bicarbonatul de sodiu). Prepararea pulberilor gazogene tine seama de caracterul substantelor care intra in compozitie. Astfel se va evita pe cat posibil amestecarea substantelor acide cu cele alcaline si prezenta umiditatii. Fiecare substanta se pulverizeaza separat si se usuca. Se ambaleaza de o parte substantele acide, iar de alta parte substantele alcaline se expediaza de obicei in pachete de hartie cerata. O alta metoda este de a prepara cele doua amestecuri de pulberi, granulate in mod separat, dupa ce granulatele se amesteca, luandu-se precautii ca pastrarea sa se faca in prezenta umiditatii. Prezenta umiditatii duce la descompunerea amestecurilor efervescente si punerea in libertate a bioxidului de carbon.

PULBERI CU SUBSTANTE GRASE

Grasimile de consistenta solida sau moale: ceara, alcool cetilic, unt de cacao, acid stearic, lanolina, vaselina etc. pot fi prescrise in pulberi compuse pentru a asigura o protectie a amestecului de pulberi sau a intarzia absorbtia intestinala.

Acestea se disperseaza uniform si acopera cu o pelicula (film protector) stabila particulele de pulbere. Dispersarea substantelor grase in pulberea compusa se realizeaza prin doua procedee:

- substanta grasa se dizolva in eter, amestec eter-alcool, cloroform, dispersia obtinuta se amesteca cu o pulbere absorbanta: amidon, talc, oxid de zinc etc. pana la o repartitie uniforma si evaporarea intermediului; pulberea se cerne prin sitele VI si VII, de cateva ori, pentru a asigura omogenitatea amestecului;

- substanta grasa se fluidifica prin topire in capsula de portelan, pe baia de apa, se adauga pulberea absorbanta prescrisa in formula si se tritureaza pana la omogenizarea si racirea amestecului, dupa care se adauga si celelalte componente; pulberea se cerne prin sitele VI-VII.

R.p.

Acidii acetylsalicylici ......................0,30 g

Phenazonii ........................0,20 g

Acidii stearici ......................0,05 g

M.f. pulv.

D.t.d. nr.12

D.s. intern, cate un praf de trei ori pe zi.

Acidul acetilsalicilic prin triturare cu fenazona formeaza un eutectic moale. Pentru a-l proteja, acidul acetilsalicilic se acopera cu acidul stearic fluidificat prin topire in capsula de portelan pe baia de apa.

Metoda se poate aplica la prepararea comprimatelor cu acid acetilsalicilic in industrie.

PULBERI CU SUBSTANTE COLORATE SI COLORANTE

Numarul substantelor colorate si colorante utilizate la prepararea pulberilor compuse este destul de restrans: albastru de metilen, violet de gentiana, nitrofuran, ihtiol, carbune, sulf, pulberi si extracte vegetale.

Uneori pentru a avea indicatii asupra omogenitatii unei pulberi compuse (in special pulberi cu substante toxice) se folosesc substante auxiliare colorante: carmin (uz extern) sau coloranti alimentari (uz intern).

Manipularea acestor substante se va face cu atentie, atat in cea ce priveste cantarirea, pulverizarea cat si cernerea lor, datorita culorii si actiunii de colorare. Se va lucra intr-un spatiu ferit de curenti de aer. Cantarirea se va efectua pe hartie de celofan, talerele balantei si lingurita, dupa utilizare, vor fi sterse cu un tampon de vata imbibat in alcool. In timpul prepararii acestor pulberi se va lucra pe coli de hartie, pentru protejarea masei de receptura.

In general, in farmacie se utilizeaza vesela si ustensile (mojare, cartele, site, spatule inox) destinate numai acestor pulberi. Dupa folosire se vor spala bine cu apa si se sterg cu alcool, ca sa nu ramana pe ele eventuale particule de colorant, care pot impurifica alta pulbere ce urmeaza sa fie preparata.

Pulberile colorate si colorante se adauga in pulberea compusa in final, dupa omogenizarea si amestecarea componentelor prescrise, indiferent de cantitatea in care se afla (carbunele).

Se evita cernerea pulberilor colorate sau se vor cerne numai prin sitele folosite in cazul unor asemenea pulberi. Sitele vor fi bine spalate si uscate la etuva, imediat. In general, se va cerne separat amestecul de pulberi necolorate, dupa care are loc adaugarea pulberii colorante si omogenizarea preparatului.

Se va evita introducerea de pulberi colorate in amestecurile de pulberi higroscopice, eutectice etc.

Eliberarea pulberilor cu substante colorate si colorante se va face numai in capsule amilacee si nu in capsule de hartie, chiar daca medicul nu da nici o indicatie in acest sens. Administrarea capsulelor amilacee faciliteaza administrarea pulberii, evitand in acelasi timp colorarea.

Ambalarea pulberilor divizate in capsule amilacee este indicat sa se realizeze in cutii de carton sau polietilena si nu in pungi de hartie (protectie fata de umiditate).

R.p.

Bismuthi subnitratis ....................7,5 g

Kaolini

Calcii carbonatis ........10 g

Carbo medicinalis

Natrii hydrogencarbonatis ..................15 g

M.f. pulv.

D.s. intern, cate un varf de cutit cu praf de 3 ori pe zi.

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub forma de pulbere compusa, nedivizata, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare

Formula contine in amestec pulberi cu densitati diferite si o substanta colorata cu densitate mica - carbunele medicinal. Se va respecta ordinea de amestecare a componentelor, carbunele adaugandu-se in final, indiferent de cantitate; omogenitatea dispersiei fiind indicata de aspectul uniform al preparatului. Amestecul de pulberi depaseste 20 g, se va cerne prin sita V.

Preparare: se tritureaza bicarbonatul de sodiu, se adauga carbonatul bazic de bismut, pulverizat in prealabil, caolinul, carbonatul de calciu si in final carbunele. Componentele se amesteca pana cand preparatul devine omogen. Pulberea se cerne prin sita V si se reomogenizeaza in mojar.

Conditionare: in punga de hartie cerata.

Pastrare: se prepara la rece, se pastreaza la loc uscat.

Caracteristici pulbere omogena, de culoare neagra, cu gust salciu amarui si reactie alcalina.

Intrebuintari: se utilizeaza in afectiuni gastro-duodenale ca pansament gastric, adsorbant si neutralizant al aciditatii gastrice.

PULBERI PENTRU SOLUTII DE UZ EXTERN (SPALATURI)

Astfel de produse sunt complet solubile si sunt destinate sa fie folosite sub forma de solutii apoase desi pentru comoditate se elibereaza sub forma de amestecuri pulverulente. Deoarece deseori contin si substante aromatice volatile sunt trecute printr-o sita deasa pentru a evita aglomerarile si sunt eliberate in borcane de sticla cu gat larg.

3. PUDRE

Pulvis asperiginis, Sparsorium, Conspersi, Cutipulvis, Pasma

Pudrele sunt pulberi de uz extern, cu un grad avansat de diviziune, destinate aplicarii pe tegumente sau mucoase. Contin substante active dispersate omogen in una sau mai multe substante cu rol diluant.

Dupa natura substantelor dispersate si scopul administrarii lor se clasifica in:

- pudre medicamentoase, utilizate in tratamentul bolilor de piele, ulceratiilor plagilor, cu actiune anti-microbiana, antiseptica, dezinfectanta, absorbanta-sicativa, dezodorizanta etc.

- pudre cu aplicatii speciale, pentru insuflatii auriculare, cataplasme, dentrifice, depilatoare;

- pudre cosmetice, cu actiune de protectie a tenului impotriva agentilor atmosferici, razelor solare, ca decongestive, racoritoare, absorbante, sub forma unor pulberi fine sau compacte (farduri).

Pudrele destinate aplicarii pe plagi, arsuri, pielea sugarilor sau pudrele care contin antibiotice trebuie sa fie sterile (F.R.X). In acest scop substantele termostabile vor fi sterilizate la etuva, la temperaturi care variaza in functie de natura componentelor pudrei, prepararea efectuandu-se in conditii aseptice (boxa sterila).

Pudrele se prepara dupa regulile generale descrise la pulberi:

- pudrele se aduc la un grad de diviziune avansat, corespunzator sitelor VIII sau IX (pulberi foarte fine si extrafine);

- se vor lua masurile de asepsie si sterilitate atunci cand aceste operatii sunt obligatorii;

- se va tine seama de proprietatile substantelor: substantele cu apa de cristalizare sa fie bine uscate;

- evitarea eventualelor interactiuni ale substantelor higroscopice sau formarea de amestecuri eutectice;

- substantele lichide, moi, se disperseaza in amestecul de pulberi cu ajutorul unui solvent volatil adecvat. Proportia de substanta hidrofoba sau eutectic lichefiat nu trebuie sa depaseasca 5% din cantitatea de pulbere absorbanta. In cazul in care aceasta proportie este depasita, pentru evitarea aglomerarii pudrei se indica inlocuirea partiala a diluantului, in proportie de 5-10 % printr-o substanta cu putere mare de absorbtie;

- la prepararea pudrelor se utilizeaza substante diluante - excipienti: de natura anorganica (aerosilul, caolinul, carbonatul de calciu, carbonatul de magneziu, oxidul de zinc, oxidul de titan, talcul, etc.) si de natura organica (amidonul si derivatii lui).

In compozitia pudrelor mai pot intra substante auxiliare ca parfumuri, coloranti, agreganti (pentru pudrele compacte), edulcoranti, aromatizanti, agenti de spumare si agenti mecanici (pentru pudrele dentrifice).

Pudrele care se aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor sau cu antibiotice, trebuie sa fie sterile. Pentru celelalte pudre, normele O.M.S. prevad: 10² microorganism/gram (pudre care se aplica pe pielea intacta, intravaginal, intraauricular), dar sa fie lipsite de enterobacterii, Pseudomonas aeruginosa si Staphalococcus aureus.

Pudrele nesterile se conditioneaza in pungi de hartie pergaminate, cutii de aminoplast sau cutii metalice cu capac dublu, perforat (pentru a permite aplicare pudrei pe tegumente, prin scuturare).

Pudrele sterile se conditioneaza in borcane de sticla sterilizate, notandu-se pe eticheta "steril" sau "preparat aseptic" precum si termenul de valabilitate. Acesta are o valoare diferita, dependenta de temperatura la care sunt pastrate pudrele:

- la temperatura camerei (20C): pudrele cu antibiotice, enzime sunt active 7 zile

- la temperatura +4C activitatea se pastreaza 3 - 6 luni, pe eticheta preparatului mentionandu-se "a se pastra la rece".

Pudre sicative - adsorbante

Au in compozitia lor substante cu capacitate mare de adsorbtie: amidon, oxid de zinc, talc, carbonat bazic de magneziu.

Rp.

Zincii oxydi...........................25 g

Talcii ...........................50 g

Amyli............................25 g

M.f.pulv

D.s.extern.

Forma farmaceutica: preparat magistral sub forma de pulbere compusa, pentru administrare externa.

Consideratii de formulare

Oxidul de zinc si talcul sunt substante termostabile si pot fi sterilizate la 180 - 200C, 1 ora. Amidonul prin incalzire la 160C, 2 ore, pierde capacitatea de imbibare cu apa, iar la   180 - 190 C se carbonizeaza, astfel incat se va steriliza la etuva la 150C, 2 ore.

Preparare: componentele sterilizate se amesteca in ordinea descrescanda a densitatilor si pulberea se cerne prin sita VII.

Conditionare

Se conditioneaza in cutii din material termostabil, borcane de sticla si se resterilizeaza la 150 C, o ora.

Pastrare: se prepara la cerere se pastreaza la loc uscat.

Caracteristici si controlul calitatii: pudra omogena, de culoare alba, aderenta, lubrefianta. pH-ul Se determina in solutie apoasa conform metodelor din F.R.X. Capacitatea de aderare si acoperire a pudrelor se poate determina fotometric prin masurarea remisiei razelor de lumina; capacitatea de adsorbtie se apreciaza in functie de cantitatea de colorant - albastru de metilen - adsorbit. Compozitia chimica si determinarea cantitativa se efectueaza dupa separarea componentelor prin procedeele analitice prevazute de normele de control.

Intrebuintari: pudra sicativa, neutralizanta a secretiilor glandelor sudoripare.

Pudre acide

Sunt prescrise pentru mentinerea "mantalei acide" a pielii si contin acid boric singur in proportie de 2 - 5 %, asociat cu talc, oxid de zinc, caolin, amidon etc.

Rp.

Acidi borici .........................5 g

Amyli .......................... ..35 g

Talci ............................35 g

Zinci oxydi.........................25 g

M.f.pulv.

D.s. extern.

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub forma de pulbere compusa, pentru administrare externa.

Consideratii de formulare

Acidul boric se pulverizeaza cu intermediu volatil - 10% alcool sau cu ajutorul morilor de mare turatie. Se va evita supraincalzirea in timpul sterilizarii pulberii sau a pulverizarii cu ajutorul morilor, deoarece acidul boric la temperaturi peste 169C trece in acid meta-boric forma termodinamic instabila:

H₃BO₃ HBO₂ + H₂O

astfel incat se indica sterilizarea la 150C, 2 ore.

Toxicitatea acidului boric impune intrebuintarea sa pe suprafete mici si numai pe tegument nelezat.

Preparare: acidul boric fiind pulverizat (VIII), se amesteca cu celelalte substante in ordinea crescatoare a greutatii: pulberea se cerne prin sita VIII. Se sterilizeaza la 150C, 2 ore

Conditionare

Dupa racire pudra se repartizeaza in ambalaje termostabile, preparatul poate fi resterilizat la 150C, o ora. Se aplica eticheta steril

Pastrare: se prepara la cerere, se pastreaza la loc uscat.

Caracteristici: pudra alba, omogena, aderenta si lubrefianta.

Intrebuintari: pudrele au actiune antiseptica, slab acidifianta.

Pudre dezinfectante

Substantele cu actiune dezinfectanta: acid salicilic, timol, dermatol, xeroform, uree, au proprietatea de a potenta actiunea antifungica a unor substante active. Adesea, aceste substante sunt asociate cu sulfamide.

Pudre lubrefiante

Se prescriu pentru a preveni degresarea pielii si a conferi o mai buna adeziune a preparatelor de tegumente. In acest scop in pulberi se mai adauga substante grase ca uleiuri vegetale, uneori minerale sau animale (ulei de peste), lanolina, ceara, cetaceu, stearina, alcool cetilic, alcool stearilic, alcool ceto-stearilic, in unele cazuri sapunuri (stearat de amoniu) etc. Aceste substante pot fi sterilizate prin incalzire la 140C, 30 ore si sunt dispersate: ca atare in pudre (substante grase moi), prin dizolvare intr-un solvent corespunzator, volatil (substante grase solide) sau prin topire si dispersare in pulberea adsorbanta.

In unele cazuri substantele grase sunt folosite pentru a acoperi cu un film protector substantele active (antibioticele, acidul acetilsalicilic etc.) labile la factorii externi: umiditate, aer, lumina. Uneori in aceste pudre se asociaza substante moi ca: ihtiol, balsam de Peru.

Pudre cu antibiotice si chimioterapice

Prepararea acestor forme farmaceutice se realizeaza in boxa sterila, in conditii riguroase de asepsie, utilizand substante auxiliare cat si chimioterapicele asociate sterilizate, incat preparatul finit sa fie steril. Se va tine seama de higroscopicitatea si termolabilitatea antibioticului, natura diluantilor, ambalaje si de termenul de valabilitate.

In infectii cutanate, pentru aplicarea pe plagi se poate prescrie bacitracina, singura sau asociata cu neomicina in concentratie de 0,25 - 0,50 g %, cloramfenicolul, tetraciclina.

Toate componentele termostabile se sterilizeaza. Ureea, care la temperatura de 60C se descompune, poate fi tratata astfel: se spala cu eter si se usuca sub 50C sau se utilizeaza ureea liofilizata.

NEOBASEPT

Sulfat de neomicina.....................0,050 g

Bacitracina .........................0,038 g

Stearat de magneziu.....................0,500 g

Sulfat de sodiu...........................0,400 g

Lactoza...................la.....10,000 g

Forma farmaceutica: preparat industrial sub forma de pudra, pentru aplicare pe piele.

Consideratii de formulare

Sulfat de neomicina: amestec de sulfati de diferite substante, obtinute din tulpini selectionate de Streptomyces fradiae; pulbere alba sau alb galbuie fara miros, higroscopica.

Bacitracina: antibiotic polipeptidic; pulbere alba sau alb galbuie, fara miros, cu gust amar, higroscopica. Este stabila la 25C cand umiditatea este sub 1%, dar activitatea scade la temperaturi mai ridicate.

Sulfatul de sodiu: substanta cristalizata cu 10 molecule de apa, delicvescenta (la 33C se dizolva partial in apa de cristalizare) si eflorescenta (la aer pierde o parte din apa de cristalizare).

F.R.X. mentioneaza: cand se prescrie sulfat de sodiu in amestec cu alte pulberi se foloseste sulfatul de sodiu anhidru, care se poate obtine prin uscarea sulfatului de sodiu la 30C timp de o ora, apoi la 130C pana la masa constanta.

Stearat de magneziu: contine proportii variabile de palmitat si oleat de magneziu, pulbere microcristalina usoara, onctuasa, alba, fara miros.

F.R.X. prevede in monografia PULVERES: pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor se prepara prin metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei contaminari ulterioare cu microorganisme.

Tehnologia de fabricare

Sulfatul de sodiu, stearatul de magneziu si lactoza se pulverizeaza la gradul de finete corespunzator si se sterilizeaza. In amestecul obtinut se adauga antibioticele in conditii aseptice, omogenizand 5 minute.

Conditionare si ambalare: pudra se conditioneaza in flacoane sterile de aminoplast la 10 g, prevazute cu perforatii in subcapace. Se ambaleaza in cutii de carton inscriptionate.

Caracteristici si controlul calitatii: pulbere foarte fina, de culoare alba sau alb galbuie, pierde prin uscare maxim 5%.

Depozitare in recipiente bine inchise, la loc uscat, ferit de lumina.

Actiune si indicatii: asociatia neomicina si bacitracina pentru uz local realizeaza un spectru larg de activitate antibiotica (germeni gram pozitivi, inclusiv stafilococi rezistenti la alte antibiotice, germeni gram-negativi). Produsul este indicat in piodermite, impetigo, eczeme uscate infectate, ulcus cruris, plagi infectate, arsuri.

Administrare: local pe piele sau plagi, o data sau de mai multe ori pe zi.

Contraindicatii: alergie la neomicina si bacitracina; prudenta la bolnavii cu insuficienta renala; se va evita aplicarea pe suprafete intinse timp indelungat (risc de accidente nefrotoxice si ototoxice prin neomicina absorbita); prudenta sau evitarea actiunii cu alte antibiotice: polipeptidice si aminoglicozidice administrate sistemic (risc toxic crescut).

Pudre cosmetice

Sunt preparate utilizate pentru protectia pielii sanatoase impotriva agentilor atmosferici, razelor solare, cu actiune decongestiva, adsorbanta sau racoritoare. Ele trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

- sa prezinte o capacitate buna de absorbtie a umiditatii;

- o capacitate marita de acoperire a pielii umede sau uscate;

- sa nu se indeparteze usor de pe piele;

- sa fie conservabile si sa nu se aglomereze in timp.

Ca substanta auxiliara se utilizeaza frecvent amidonul de orez, grau, cartof sau porumb, trata prin procedee fizico-chimice pentru a evita aglomerarea sa la umezeala. Amidonul prezinta o capacitate mare de absorbtie a uleiurilor in cantitate pana la 10% si a apei pana la 50%. De asemenea, amidonul se poate asocia cu late substante ca: talc, oxid de zinc, oxid de titan, carbonat bazic de magneziu, caolin, bentonite, aerosil, stearat de magneziu, de zinc sau de aluminiu.

Talcul se foloseste in proportie de 40 - 80% pentru proprietatile sale de a fi inert. Varietatea cea mai buna este talcul italian de Venetia, care este foarte alb si onctuos la pipait. Faptul ca este adesea alcalin ii limiteaza folosirea in preparatele cu toleranta cutanee mare. Se poate obtine din talcul medicinal un talc bun pentru preparate cosmetice prin spalare cu acid clorhidric si apoi cu apa, pana cand apele de spalare dau o reactie neutra la turnesol. Talcul asigura pudrelor usurinta de scurgere (alunecare).

Oxidul de zinc este un pigment alb, asemanator oxidului de titan, cu deosebirea ca este mai opac fata de razele de lumina. Se foloseste in proportie de pana la 30%. Are proprietatea de a fixa apa si grasimile, dar capacitatea de acoperire este destul de redusa si, uneori, imprima pudrei o reactie alcalina.

Oxidul de titan constituie un pigment alb cu mare putere de acoperire. Capacitatea sa de albire este dubla fata de cea a oxidului de zinc. El are o densitate mica si este lipsit de toxicitate, imprimand pudrelor o culoare alba, caracteristica si un luciu specific foarte placut.

Carbonatul de magneziu este constituentul cel mai alb, mai usor si mai absorbant folosit in proportie de 5 - 15%. El contribuie la fixarea uleiurilor esentiale si a parfumurilor. Folosirea carbonatului de magneziu trebuie facuta cu multa grija pentru a nu se imprima pudrei o reactie alcalina.

Carbonatul de calciu (creta precipitata) se foloseste in proportie de 20 - 40%.

Caolinul este un component aproape constant in pudrele cosmetice. Se foloseste mai ales caolinul coloidal, obtinut prin purificarea cu ajutorul electrosmozei. Este onctuos la pipait cu reflexe galbui, are o putere mare de absorbtie si o densitate mica. Se foloseste in proportie de  20 - 40%, producand opacizarea pudrei.

Stearatul de zinc este un component folosit pentru aspectul sau sidefos, densitatea mica si insusirile aderente si astringente. Se foloseste in proportii scazute. In acelasi scop pot fi folosite stearatul de magneziu si de aluminiu.

Amidonul este o substanta care a avut mare popularitate in domeniul prepararii pudrelor cosmetice. Amidonul de orez in special era apreciat, deoarece da o coloratie mai placuta pudrei, fiind constituit din granule foarte mici. Folosirea lui este astazi in buna parte parasita, deoarece poate fermenta si dezvolta mucegaiuri mai ales in prezenta umiditatii si in anotimpuri calduroase.

O alta categorie a constituentilor unei pudre cosmetice il constituie substantele colorante care sunt de natura organica sau anorganica. Colorantii organici, mai ales cei azoici sau ftaleinici de tipul eozinei, permit sa se obtina nuante mai stralucitoare. Colorantii sunt obtinuti pornind de la compusi solubili, cand pot rezulta derivati insolubili, pigmenti sau lacuri. Un pigment este o substanta coloranta insolubila, de obicei sarea de calciu a unui colorant solubil. Lacul se obtine prin precipitarea colorantului pe suport alb, cum ar fi oxidul de titan.

Pudrele cosmetice contin anumite proportii de esente (2 - 3%). Deoarece cantitatea de esenta este destul de mare, problema dispersarii acesteia si problema parfumarii pudrelor in general este destul de greu de realizat. Parfumul se poate solubiliza partial in masa pulverulenta, ceea ce poate favoriza oxidarea componentelor. De asemenea, esentele pot pierde unele caractere ale mirosului lor. La adaugarea uleiurilor esentiale trebuie sa se tina seama ca unele dintre acestea au un efect iritant datorita continutului ridicat de aldehide, cetone si unii fenoli.

Pudrele cosmetice trebuie sa fie extrem de fine, sa aiba onctuozitate la pipait, sa alunece bine, sa aiba o buna aderenta, putere de absorbtie, densitate mica, o parfumare omogena persistenta si un pH apropiat de cel al pielii. Calitatea unei pudre depinde atat de componentii sai, cat si de meticulozitatea prepararii si de folosirea unui utilaj potrivit.

Materiile prime folosite trebuie sa fie examinate din punct de vedere fizic, urmarindu-se in special densitatea, gradul de pulverizare si culoarea care trebuie sa fie cat mai alba. Din punct de vedere chimic se urmareste ca substantele respective sa nu contina produsi nocivi (compusi ai plumbului, arseniului etc.). Asupra produsului finit se urmareste gradul de colorare, de uniformitate, rezistenta la lumina etc.

O problema importanta este ca pudra cosmetica sa aiba un pH apropiat de cel fiziologic, de aceea in practica mai recenta exista tendinta inlocuirii unor substante care au pH alcalin (talcul, oxid de zinc, caolin, oxid de titan etc.) cu alti produsi, cum ar fi magneziolul (pH 6,6), amilolul (pH 5,8) si alti polisilicati sintetici care asigura o buna toleranta a pudrelor.

In ultima vreme se folosesc asa-numitele pudre compacte sau tente. Acestea sunt pulberi aglomerate cu ajutorul unor esteri ai acizilor grasi sau al unor mucilagii care se prezinta sub forma de discuri si a caror folosire este foarte practica. Acestea au o mare putere de acoperire insa prezinta dificultatea ca se conserva greu.