Scabia

Scabia

Scabia este o afectiune parazitara contagioasa cauzata de un parazit obligatoriu al omului numit Sarcoptes scabiae.

Infestarea se face prin contactul direct cu persoana parazitata sau indirect prin contactul cu hainele lui, cu lenjeria de pat. Cea mai frecventa cale de contaminare este cea familiala. Perioada de incubatie a scabiei este in medie de 14 zile, dar putand varia intre 3 zile si 4-6 saptamani, perioada in care pacientul este contagios.

Pruritul reprezinta simptomul principal al bolii avand cateva caracteristici specifice: exacerbarea nocturna si caracterul epidemic cu interesarea mai multor membrii ai familiei sau ai unei colectivitati.

Eruptia din scabie se prezinta ca leziuni nespecifice sub forma de papulo-vezicule si leziuni datorate gratajului reprezentate de escoriatii si cruste. Semnele specifice scabiei sunt reprezentate de santul acarian si de veziculele perlate. Santul acarian are o formǎ liniarǎ, sinuoasǎ, cu lungime de cativa milimetrii, cu capatul terminal inchis si usor proeminent la suprafata tegumentului (eminenta acariana), reprezentand locul unde se afla parazitul. Veziculele perlate sunt mici ridicaturi translucide, cu lichid clar, produse de intepaturile parazitului.

Leziunile de scabie au localizari de electie spatiile interdigitale ale mainilor, fetele anterioare ale axilelor, periombilical, pliul subfesier si fesele, la femei zona mamelonara si perimamelonara, la barbati teaca penisului si scrotul, iar la copii palmele si plantele.

Scabia poate prezenta si o serie de forme clinice particulare. Astfel la persoanele cu o igiena riguroasa leziunile sunt in numar mic, pe prim plan situandu-se pruritul nocturn. La persoanele sever imunocompromise leziunile cutanate din scabie sunt foarte extinse si atipice si foarte contagioase.

Scabia piodermizata este o complicatie a scabiei aparuta la persoanele cu igiena precara. La acestia scabia se poate suprainfecta cu streptococi si stafilococi care vor duce la aparitia de impetigo, ectime, foliculite, furuncule, abcese, hidrosadenite.

Scabia eczematizata reprezinta tot o complicatie la persoanele alergice dupa tratament topic cu sulf.

Diagnosticul diferential al scabiei se face cu prurigo acut sau cronic, cu dermatita atopicǎ la copil, pediculoza, cu pruritul de alta cauza.

Tratamentul scabiei trebuie sa cuprinda pacientul, lenjeria de pat si corp a acestuia, si persoanele din colectivitate. Individul contaminat si contactii trebuie tratati concomitent. Lenjeria de pat si corp sunt decontaminate prin spalare cu masina la 60 C. Insecticidele sub forma de pudra sunt aplicate pe lenjeria care nu se poate spala si care este tinuta in saci timp de o saptamana.

Sulful reprezinta tratamentul cel mai vechi al scabiei utilizat si in prezent. Se utilizeaza sub forma de unguente si mixturi in concentratie de 10% la adulti si 3-5% la copii. Tratamentul consta in aplicatii timp de trei seri consecutiv, urmate in a patra zi de baie si schimbarea lenjeriei de pat si de corp. Sulful este iritant putand cauza dermatite de contact.

Piretrinele reprezinta tratamentul modern al scabiei in aplicatii unice cu spalare dupa 12 ore, tratamentul poate fi reluat dupa o saptamana. Acest tratament poate fi utilizat si la sugar dupa 6 luni de viata.

Produsul scabicid trebuie aplicat pe toate regiunile corpului inclusiv palmele, plantele, santurile retroauriculare, pliul interfesier, unghiile si chiar pielea paroasa a capului la copil.