TRAUMATISMELE VENELOR

TRAUMATISMELE VENELOR

Traumatismul venelor este mai putin dramatic prin amploarea mai redusa a hemoragiilor si prin influenta mai putin dramatica asupra vascularizatiei din teritoriul afectat. Venele sunt mai fragile decat arterele si mai expuse. Cel mai frecvent afectate sunt venele superficiale de la nivelul antebratului si gambei.

Leziunile traumatice ale venelor imbraca aspecte asemanatoare cu cele descrise la artere.

Contuziile venelor sunt mai frecvente la venele superficiale. Manifestarea clinica este determinata de intensitatea complicatiilor evolutive. Aceste complicatii sunt: tromboza venoasa si flebita.

Plagile si rupturile venoase se manifesta prin hemoragii. Hemoragia externa din plagile venoase se recunoaste prin aspectul continuu al sangerarii, care invadeaza plaga, ca un lac si culoarea mai inchisa a sangelui neoxigenat. Venele acestor bolnavi sunt friabile, subtiri si foarte destinse. Staza si circulatia retrograda determina hemoragii abundente care nu au tendinta de a se opri spontan. Pericolul emboliei gazoase este mai mare la venele superficiale ale regiunii cervicale ai caror pereti sunt fixati de fascia cervicala care le mentine beante si unde este o presiune negativa.

Embolia gazoasa se produce prin puterea aspirativa a venelor mari. Ea poate bloca circulatia si duce la moarte subita prin dilatatia brutala a inimii drepte, embolia pulmonara sau cerebrala.

Tratamentul plagilor venoase se aseamana cu cel descris la artere. Primul ajutor consta in hemostaza provizorie. In hemoragiile produse prin ranirea venelor superficiale este suficient un pansament cu fasa circulara care sa comprime vena. In ranirea venelor profunde, la extremitati, se pune garoul. Spre deosebirea de hemoragia arteriala, garoul se pune distal de plaga, tinand cont de directia circulatiei sangelui in vene. Daca, la controlul plagii, nu se constata oprirea hemoragiei sub garoul pus, se va pune si alt garou deasupra plagii.

Tratamentul chirurgical al plagilor venoase este mai simplu. Nu exista interdictii majore asupra ligaturilor, cu exceptia venei cave inferioare deasupra venelor renale si a venei jugulare interne. Este bine sa se conserve, insa, continuitatea venei, cand se poate, prin sutura, peticire sau grefa.