REGIMUL ALIMENTAR IN BOLILE DE STOMAC

REGIMUL ALIMENTAR IN BOLILE DE STOMAC

REGIMUL ALIMENTAR IN DISPEPSIILE GASTRICE

Notiuni etiopatogenice despre dispepsiile gastrice

Dispesiile gastrice nu sunt inca bine individualizate (1). Ele au fost impartite, la inceput, in forme primitive, datorita unei alimentatii nepotrivite si forme secundare datorita altor boli (diabet, insuficienta renala, ateroscleroza). Ele se impart, de asemenea, in organice (suferinta gastrica este reflexul unei afectiuni organice din alta parte a organismului) si functionale. Acestea din urma sunt cele mai frecvente.

Dispepsii organice intalnim ca o consecinta a apendicitei cronice, a unei calciloze renale, in intoxicatiile cu plumb, hernii etc. si se caracterizeaza prin dureri, pirozis, eructatii, scaderea apetitului. Toate acestea duc la tulburari de nutritie, cu pierdere in greutate. Tot acest fel de dispepsii intalnim in unele boli sistemice ca: hipertensiunea arteriala, ateroscleroza, diabetul, insuficienta renala, tumori cerebrale etc.

Dispepsia functionala, de cauza nervoasa sau hiponevrotica, este mult mai frecventa, este cornica, se insoteste de constipatie, insomnii, scaderea apetitului. Bolnavii acestia sufera, in general, de neurastenie, isterie, au un colon iritabil. Ei sunt bolnavi ce trebuie intelesi, reeducati si tratati.

Masuri dietoterapice

Dietoterapia dispepsiilor este dificila si necesita increderea bolnavului, dar si tratamentul bolilor de baza, in formlele organice.

Ca regula generala, se va avea in vedere suprimarea fumatului, alcoolului, condimentelor. Bolnavul va manca la ore regulate, nu se va grabi la masa, va ramane in repaus dupa masa circa o ora, cu o compresa calduta pe abdomen.

Dintre alimentele permise, mentionam; carnea de vaca, de vitel, de pasare bine fiarta sau bine fripta, supele de carne (acestea din urma fiind excitosecretorii vor fi indicate numai in formele hipoacide sau hipostenice); ouale fierte moi, pestele slab (stiuca, salau, biban etc); laptele preparat cu fidea, cu taitei, cu gris, branza de vaci, branza telemea desarata, painea alba veche de o zi (sau chiar prajita in forme de hiposecretie); legumele se dau gatite "a la grecque" sau sub forma de pireuri; fructele coapte la cuptor (mere, pere) sau sub forma de pireuri si compot neindulcit; untul si uleiul (in cantitate obisnuita, nu insa sub forma de alimente prajite in unt sau ulei), ceaiul dupa fiecare masa,

Se vor evita alimentele preparate nedietetic (rantas, sosuri, ceapa prajita, cartofi prajiti, maioneza etc.), legumele tari (ceapa, usturoiul, castravetii), legumele boabe (mazarea, lintea, fasolea), carnea grasa de porc sau de vanat, mezelurile untura, conservele nedietetice, branzeturile nefermentate, ouale tari, zarzavaturile si fructele crude, dulciurile concentrate.

REGIMUL ALIMENTAR IN GASTRITE

Notiuni etiopatogenice si clinice despre gastrite

Gastritele sunt afectiuni inflamatorii difuze ale mucoasei gastrice (1). Ele pot avea un caracter acut sau cronic. Cele acute apar in contextul unor agresiuni ocazinale, uneori recurentiale asupra mucoasei gastrice, pecand cele cronice se instaleaza fir in continuarea celor acute (daca acestea nu au fost vindecate), fie in mod insidios in conditiile unei predispozitii ereditare, daca se instaleaza agresiuni gastrice repetate sau prelungite.

Ø      Gastritele acute

Gastritele acute survin indeosebi dupa (2):

agresiuni alimentare (prin masticatie incompleta, abuz de vegetale cu continut de fibre groase, ingestia exagerata de alcool, consumul de produse prea reci sau prea fierbinti, abuzuri ocazionale de condimente sau grasimi prajite la cei cu o sensibilitate gastrica particulara etc.);

infectioase (in contextul unei viroze respiratorii, hepatitei epidemice, virozelor herpetice, zona zoster, toxiinfectiilor alimentare, infectiilor generale, infectiilor bucodentare, supuratiilor bronhopulmonare etc. - agresiunea asupra mucoasei gastrice se face fie prin actiunea locala a agentilor infectiosi sau toxinelor acestora, fie prin antrenarea lor de circulatia sanguina de la focarul infectat si transportul la peretele gastric unde isi exercita efectele nocive);

chimice (medicamente, substante toxice, acidocetoze, reflux duodenogastric etc.)

alergice (sensibilizare la unele alimente sau medicamente).

Actiunea iritativa a factorilor mentionati duce la congestia mucoasei gastrice. Uneori se pot asocia hemoragii difuze (gastrita hemoragica) sau eroziuni superficiale.

Aceste modificari structurale au un caracter relativ rapid reversibil, regenerarea mucoasei facandu-se in cateva zile sau cel mult 4-6 saptamani. Riscul evolutiei prelungite creste proportional cu repetarea puseelor acute. Boala se instaleaza brusc, cu greturi si varsaturi, dureri in etajul abdominal superior, eructatii, gust neplacut si senzatie de plenitudine. Se asociaza adesea dureri de cap, starea de rau general, indispozitie, eventual manifestari infectioase. Manifestarile clinice pot fi uneori estompate reducandu-se la inapetenta, repulsii fata de alimente si disconfort abdominal sau, dimpotriva, extrem de severe cu intoleranta digestiva totala. In absenta unui tratament adecvat boala evolueaza spre deshidratari importante ale organismului (secundare varsaturilor repetate) sau hemoragii digestive masive (in gastrite erozive). Dupa depasirea episodului acut, unii bolnavi raman cu o sensibilitate gastrica de durata care impune un program dietetic riguros.

Ø      Gastritele cronice

Procesul inflamator are un caracter parcelar fiind localizat la o extremitate sau alta a stomacului. Rareori are caracter difuz. Instalarea gastritelor cronice se face de cele mai multe ori insidios in urma actiunii conjugate a predispozitiei ereditare cu factorii de mediu. Predispozitia ereditara poate fi suspicionata la barbatii de grup sanguin A, cu ochii albastri, cu incaruntire precoce si care prezinta in familie si alti membri cu gastrita cronica (1).

In ceea ce priveste factorii de mediu, acestia sunt fie endogeni (secundari unor suferinte ale organismului), fie exogeni (din mediul ambiant).

Influentele endogene apar in contextul existentei insuficientei renale (o parte din ureea aflata excesiv in sange se elimina la nivelul mucoasei gastrice, iritand-o), infectiilor cronice pulmonare (prin inghitirea repetata de sputa infectata), gutei, bolilor endocrine, afectiunilor autoimune, insuficientei cardiace, cirozei hepatice, afectiunilor biliare, pancreatitelor etc.

Dintre influentele exogene, cel mai frecvent implicate in aparitia gastritelor cronice sunt infectiile gastrointestinale, agresiunile alimentare (exces de alcool, condimente, grasimi prajite, deficit proteic, vitaminic si mineral, nerespectarea normelor de igiena alimentara etc.), stresul, unele medicamente (indeosebi antiinflamatorii) (7).

Consecinta agresiunii repetate asupra mucoasei gastrice se reflecta in modificarile sale structurale. Ele sunt de severitati diferite. Cele mai usoare forme sunt gastritele superficiale. Mai alterate structural sunt gastrita atrofica si atrofia gastrica.

Gastrita superficiala este cea mai precoce forma a gastritei cronice. Ea consta in alterarea mucoasei de acoperire fara interesarea glandelor secretorii din profunzime. Aceasta este si explicatia pentru care scaderea secretiei acide a stomacului este putin afectata in gastrita superficiala. Grosimea mucoasei nu este modificata.

Gastrita atrofica se caracterizeaza prin alterarea severa a celulelor epiteliale si reducerea grosimii mucoasei. Glandele din structura peretelui gastric sunt diminuate numeric si de dimensiuni mici. Celulele secretante de acid clorhidric si pepsinogen (enzima ce intervine in digestia proteinelor) sunt reduse pana la disparitie, ceea ce reflecta proportional si in volumul secretiei gastrice.

Atrofia gastrica se caracterizeaza prin reducerea importanta a grosimii mucoasei gastrice si prin absenta formatiunilor glandulare. Secretia acida este practic absenta. Leziunile gastrice sunt de regula ireversibile, cu tendinta spre alterarea progresiva a mucoasei. Gastrita superficiala evolueaza spre gastrita atrofica intr-un interval lung, de mai multi ani.

Instituirea in timp a tratamentului duce la ameliorarea suferintei digestive si la imbunatatirea secretiei gastrice.

Din punct de vedere clinic majoritatea gastritelor cronice au o simptomatologie redusa. Bolnavii acuza cel mai adesea lipsa poftei de mancare, balonari postprandiale, senzatie de satietate prelungita, disconfort dupa consumul de produse greu digestibile, dureri postprandiale in etajul abdominal superios cu caracter continuu sau intermitent si avand o localizare difuza. Mai rar survin si varsaturi insotite de greturi persistente. Intoleranta digestiva este mai prompta dupa alimente reci, produse iritante si consumul alimentar rapid. Treptat bolnavii isi restrang ratia alimentara si slabesc, prezentand concomitent stari de indispozitie, stari depresive si neurastenie. Dureri abdominale intense se observa mai rar, aparand doar daca se instaleaza fenomene de perigastrita. Instalarea anemiei perniciose (prin deficit de vitamina B12) reflecta severitatea leziunilor mucoasei gastrice, intrucat secretia factorului "intrinsec" raspunzator de absortia vitaminei B12, scade proprtional cu atrofia mucoasei gastrice. Acuzele bolnavilor apar la intervale neregulate, declansate de interventia diferitilor factori exogeni. Cu timpul pot deveni insa permanente. In stadiul in care se instaleaza lipsa totala a secretiei gastrice apar tulburari severe de digestie cu malabsorbtie si denutritie secundara. De asemenea, prezenta unei vechimi a leziunilor atrofice de peste 10-15 ani constituie un risc considerabil pentru cancerul gastric.

Tratarea corecta si din timp a gastritelor acute si cronice reprezinta singura modalitate de prevenire a complicatiilor bolii si de asigurare a unui confort de viata pacientilor. In cazul gastritelor cronice cu Helicobacter pylory, eradicarea medicamentoasa a infectiei prin prisma relatiei beneficiu-cost nu este obligatorie. Ea se impune numai la bolnavi cu risc crescut de cancer gastric, copiii asimptomatici cu gastrite H. Pylori pozitive si bolnavi cu gastrita simptomatica si leziuni histologice active.

Concomitent cu tratamentul medicamentos, in gastrita trebuie luata o anumita conduita dietoterapica pentru a se ameliora sau vindeca suferinta gastrica.

Principii dietetice in terapia gastritelor(1)

Conceptiile dietoterapice moderne privind gastritele acute si cronice recomand evitarea regimurilor prea restrictive si dezechilibrate in principii alimentare ce se dovedesc daunatoare nutritiei generale a bolnavului, mai ales in conditiile unei suferinte de lunga durata stomacului. De aceea in prescrierea dietei se urmareste pe deoparte readaptarea treptata a pacientului la o alimentatie cat mai apropiata de normal, iar pe de alta parte evitarea a tot ce este daunator gastritei, atat prin alimentul ca atare, cat si prin modul de preparare culinara a acestuia.

Un regim monoton, fara gust, prezentat necorespunzator preferintelor bolnavului impune retinerea din partea acestuia si duce in final la nerespectarea dietei prescrise. Recomandarea unui regim mai larg, apropiat de obiceiurile alimentare ale pacientului, preparat dietetic si servit intr-o forma cat mai apetisanta face ca el sa fie acceptat si urmat fara greutate de majoritatea bolnavilor. Acestia trebuie sa cunoasca in detaliu fiecare aliment si bautura permisa, volumul de produse nutritive pe care au dreptul sa le manance la fiecare masa, modul de preparare al alimentelor, temperatuta optima de consum. Mesele se recomanda a fi luate totdeauna la aceeasi ora, sa fie putin mai abundente si mai frecvente (4-5 mese pe zi).

Evitandu-se unui volum mare de alimente la mese, se protejeaza stomacul de un efort digestiv suplimentar, care ar favoriza in timp decompensarea sa secretorie si motorie. Trebuie, de asemenea, atrasa atentia asupra respectarii anumitor norme elementare de alimentare. Astfel, masticatia insuficienta, datorata fie ingurgitarii rapide dictate de senzatia de foame, fie unei danturi insuficiente sau neingrijite creste travaliul gastric si, implicit accentueaza suferinta bolnavlui. Se recomanda mentinerea unei stari de liniste si calm in timpul mesei, evitarea lecturii sau privirea la televizor (prin neatentie se poate consuma un volum mai mare de alimente decat cel necesar strict satietatii), cat si discutiile in contradictoriu care ar putea sa modifice reflexele secretorii. Se interzice fumatul (in cazul in care nu este cu putinta se va reduce cat mai mult), bauturile alcoolice, condimentele deosebit de iritante pentru stomac (piper, ardei iute, mustar etc.), alimentele tari bogate in celuloza grosolana (ridichi, fasole boabe, mazare boabe, ceapa uscata, usturoi, fructe cu coaja si samburi, paine neagra etc), sau carnea provenita de la animale batrane si insuficient de fiarta sau fripta, cat si carnea bogata in cartilaje, tendoane si aponevroze. Vegetalele cu celuloza dura, cat si carnurile mentionate agresioneaza mecanic mucoasa gastrica si impun totodata un efect digestiv crescut. Alimentele prea concentrate in sare si zahar sunt, de asemenea, irtante pentru mucoasa gastrica. Consumul produselor prea fierbinti sau prea reci este proscris. O temperatura peste 50 grade Celsius congestioneaza mucoasa gastrica iar cele prea scazute modifica circulatia locala. Temperatura optima de consum al unor alimente este data redata in urmatorul tabel:

TEMPERATURA OPTIMA DE CONSUM (IN GRADE CELSIUS) A DIVERSELOR PRODUSE ALIMENTARE (dupa Uffelman)(1)

Pentru a diminua travaliul stomacului in conditiile existentei inflamatiei mucoasei acestuia, este necesar ca produsele alimentare sa stagneze cat mai putin in cavitatea gastrica. Tinand cont de acest lucru, dar si de necesitatile nutritive ale organismului, in selectia alimentelor se tine cont de urmatoarele aspecte: alimentele solide parasesc stomacul cel mai greu (stationeza vreme indelungata samburii, celuloza, cojile rau mestecate, fragmentele alimentare mari, produsele bogate in tesut conjunctiv); asocierea alimentelor lichide cu cele solide face ca evacuarea prioritara sa o aiba lichidele care accelereaza prin fluidifiere si tranzitul pentru cele solide: grasimile prelungesc durata de stagnare a alimentelor in stomac; amestecul grasimi-proteine are o actiune mai pronuntata de incetinire a tranzitului decat amestecul grasimi-glucide; zaharul intarzie evacuarea gastrica, mai ales cand este administrat la sfarsitul mesei (la fel actioneaza si alimentele bogate in glucide de tipul amidonului - continut in cereale, fainoase - administrate dupa grasimi si proteine); durata evacuarii gastrice a alimentelor din stomac este mai scurta pt fiecare aliment luat in parte decat, daca se continua doua sau mai multe alimente; solutiile izotonice (cu o concentratie osmolara asemanatoare cu a serului sanguin) excita mai putin mobilitatea gastrica decat cele hipertone si de aceea sunt evacuate mai incet din stomac; cu cat alimentele ingerate au o temperatura mai apropiata de cea a corpului cu atat evacuarea stomacului decurge mai rapid; evacuarea gastrica este mai rapida in repaus fizic decat in timpul unui efort; pozitia optima pentru golirea rapida a stomacului este decubitul lateral drept.

IMPARTIREA ALIMENTELOR IN FUNCTIE DE TIPUL DE EVACUARE GASTRICA

(dupa Pentzoldt)(1)

1. Alimente care parasesc stomacul in 1-2 ore:

2. Alimente ce parasesc stomacul in 2-3 ore:

Alimente ce parasesc stomacul in 3-4 ore:

4. Alimente ce parasesc stomacul in 4-5 ore:

Nu toate produsele prezentate in tabelul de mai sus sunt permise in gastrite, selectia lor facandu-se conform recomandarilor dietoterapice specifice. In prescriptia regimului alimentar la bolnavii cu gastrita trebuie tinut cont si de actiunea alimentelor asupra secretiei gastrice. In timp ce unele se dovedesc a fi excitanti foarte puternici, altele sunt excitanti slabi. Dintre excitantii slabi mentionam apa, apa alcalina (fara bioxid de carbon), laptele, painea veche de o zi, grasimile, carnea fiarta, fructele dulci (oparite in apa si bine faramitate), legumele cu unt, supele de legume ingrosate cu faina alba, orezul, grisul, orezul fiert. Dintre excitantii puternici mentionam carnea fripta, extractele de carne, painea alba veche sau prajita, sucul de lamaie sau de legume verzi, condimente slabe, neiritante (patrunjelul, mararul, leusteanul, tarhonul, vanilia), iaurtul, chefirul. Intrucat meniurile sunt formate din produse cu influenta diversa asupra secretiei gastrice acestea vor fi modicate in functie de ponderea alimentelor si a principiilor nutritive existente in dieta.

Alcatuirea dietei in gastrite se face tinand cont de anumite particularitati ale acestei suferinte digestive, cat si de caracteristicile individuale ale bolnavului. Se are in vedere forma clinica a gastritei, implicatiile existente preferintele culinare, gradul de solicitare fizica si intelectuala, posibilitatile de procurare a alimentelor (legate de factori financiari sau disponibilitati de sezon). Prin masurile adoptate se urmareste protejarea maxima a mucoasei gastrice inflamate atat in etapa acuta, cat si in cea cronica a bolii. Prin aceasta se favorizeaza vindecarea bolii (formele acute) sau ameliorarea suferintei digestive (formele cronice). Restrictiile alimentare sunt mai mari in plin puseu gastric eludandu-se in formele cronice ale maladiei. Administrarea esalonata si in cantitati mici a produselor nutritive permise, reduc efectul digestiv creand astfel conditii propice evolutiei favorabile a bolii. Se va avea in vedere evitarea regimurilor prea restrictive responsabile de aparitia denutritiei terapeutice. Acest lucru este valabil indeosebi pentru gastritele cronice, unde exista bolnavi cu un apetit diminuat, cu serose carente proteice si carora restrictiile inutile le accelereaza alterarea starii de sanatate.

In alcatuirea dietei se vor indeparta alimentele iritante pentru mucoasa gastrica si se va intocmi un program de alimentatie care sa restabileasca starea de confort digestiv si general a bolnavului. Diverse studii au aratat ca multe alimente considerate iritante au fost, in realitate bine tolerate, de asemenea exista mari variatii individuale in tolerarea digestiva a unui produs nutritiv considerat a fi acceptat in normele dietoterapice ale gastritelor. Plecand de la aceste observatii in prezent se tinde ca regimul alimentar de crutare gastrica sa tina seama de caracteristicile individuale ale bolnavului. Este deosebit de important a se tine seama de preferintele culinare ale pacientului. A se forta introducerea unui produs nutritiv in conditiile repulsiei pentru acesta nu face decat sa inrautateasca evolutia gastritei pe de o parte, dat fiind starea de incordare psihica pe care o creeaza ideea de a consuma produse total incompatibile cu preferintele bolnavlui, iar pe de alta parte datorita neaderarii la recomandarile dietoterapice prin pierderea increderii in acestea. De aceea regimul alimentar se alcatuieste tinand cont de inclinatiile culinare ale bolnavului, care astfel devine mai atasabil prescriptiilor dietetice. Daca toleranta individuala pentru unele produse este dificila se pot incerca, in limita posibilitatilor, modificari culinare care sa permita consumul alimentului respectiv, mai ales daca acesta se dovedeste necesar procesului de vindecare.

Selectia alimentelor pentru bolnavii de gastrita se face in primul rand in functie de continutul lor in fibre alimentare si de calitatea acestora, fara sa fie definitiv eliminate, dar pregatite dietetic cat mai accesibil (piureruri, budinci, sufleuri de legume verzi). Se urmareste totodata asigurarea unei ratii proteice care sa mentina o stare de nutritie cat mai buna a bolnavului si care sa fie administrata sub o forma usor de digerat (branza, carnea fiind tocata si fiarta, albus de ou, peste alb fiert). In general caracteristicile dietei sunt aceleasi ca cele prezentate in boala ulceroasa.

In gastritele cronice cu atrofia mucoasei stomacale, datorita diminuarii secretiei factorului intrinsec si scaderii consecutive a absorbtiei vitaminei B12 se recomanda administrarea injectabila a acestei vitamine.

In stabilirea conduitei dietoterapice trebuie tinut cont si de necesitatile calorice ale bolnavului. Daca in formele acute ale maladiei aportul energetic este in prima perioada a realimentarii mai scazut, iar ulterior, dupa vindecare, adus la valorile anterioare imbolnavirii, in formele cronice se are de la inceput in vedere acoperirea corespunzatoare a cheltuielilor energetice in conditiile desfasurarii in bune conditiuni a activitatii socioprofesionale. Stabilirea necesarului caloric raportat la greutatea corporala si la gradul de activitate depus este similar cu cel prezentat in capitolul despre boala ulceroasa. Valorile obtinute sunt valabile si pentru alte suferinte digestive diferentele provenind doar din proportia de principii nutritive si sursele alimentare. Mentionam ca in capitolul de fata, cat si in urmatoarele valoarea calorica a meniurilor prezentate este redata cu aproximatie pentru a se putea discerne mai usor in alegerea acestora.

Dieta in gastritele acute

In primele 24-48 de ore de la declansarea bolii se suspenda alimentatia orala pentru a pune stomacul in repaus. Se permite doar consumul de apa fiarta si racita, infuzii de musetel, menta, sunatoare, in cantitati limitate, intrucat chiar si acestea pot stimula usor secretia gastrica. Daca toleranta diegstiva nu o permite, se intrerupe administrarea orala a lichidelor recurgandu-se la hidratarea pe cale parenterala (in scopul acoperirii pierderilor lichidiene obisnuite, cat si pe cele provenite din varsaturi). Dupa 1-2 zile, in eventualitatea in care a disparut senzatia de greata si varsaturile, se reia treptat alimentatia orala. Preparatele nutritive se servesc la temperatura camerei. Se incepe cu supe de zarzavat limpezi sau cu putin orez, administrate in doze mici (100ml/ora), care se cresc ulterior progresiv. Se adauga, treptat, branza de vaci sau cas proaspat, fainoase cu apa si lapte, paine alba veche, gelatina de iaurt sau suc de fructe, budinci, sufleuri cu branza de vaci, carne tocata si fiarta (pornind de la apa clocotita). Dupa masa bolnavul se va culca in pat preferabil lateral dreapta cu o compresa calduta pe abdomen. Se recomanda ca dupa fiecare masa bolnavul sa bea un ceai de menta sau de musetel. Acest regim se tine maximum 8-10 zile, dupa care se trece treptat la o alimentatie normala evitandu-se in continuare alimentele iritante si greu digerabile. Se va avea in vedere particularitatile nutritive ale fiecarui individ, preferintele culinare si starea de igiena a alimentelor.

Dieta in gastritele cronice

Dietoterapia gastritelor cronice se adapteaza conditiilor create de secretia hipoacida a stomacului. Trebuie tinut cont ca glucidele fermenteza cu usurinta, ca proteinele se digera cu intarziere si ca grasimile sunt greu tolerate. Alimentatia va fi cat mai variata si se va adapta obiceiurilor culinare ale bolnavului. In selectia produselor nutritive trebuie tinut cont de urmatoarele interziceri si permisiuni alimentare.

Din categoria celor interzise mentionam: carnea grasa sau carnea de vanat, mezelurile grase si condimentele, conservele nedietetice, molustele, slanina, legume tari, bogate in celuloza (ceapa, castravetii, telina, ridichiile, lintea, fasolea, mazarea, bamele), alimentele prajite in grasime, sosurile cu rantasuri, dulciurile (in special bomboanele, prajiturile de cofetarie, dulceata, siropurile concentrate), condimentele (ardei, usturoi, piper, mustar), bauturile iritante (ceaiul tare, cafeaua, alcoolul), alimentele prea sarate.

Din categoria produselor nutritive permise mentionam: supele de carne, borsurile, supele-creme (sunt usor digerabile si stimuleaza secretia acida a stomacului), carnea de vaca, pasare sau vitel (fiarta sau fripta, dar numai tocata), pestele slab (fiert, fript sau copt in pergament).

Intrucat glucidele concentrate fermenteaza cu usurinta, se prefera ca sursa de hidrati de carbon indeosebi orezul, grisul, pastele fainoase. Fulgii de ovaz sunt de asemenea, bine tolerati. Painea prospata este greu suportata, intrucat sucurile gastrice reduse catitativ si calitativ o patrund cu dificultate. Acest lucru duce la senzatia de plenitudine, disconfort abdominal, balonare, ceea ce diminueza apetitul bolnavului si asa destul de scazut. Se contraindica de asemenea, painea integrala din cauza continutului crescut de celuloza. Se recomanda painea alba veche de o zi. Laptele dulce este greu suportat de bolnav. Asocierea fainoaselor il face tolerabil digestiv. Se pot da, insa derivate ca iaurt, lapte acidulat, chefir care nu au lactoza, nu provoaca fermentatii intestinale si diaree si nu inhiba secretia gastrica. Branza de vaci este, de asemenea, bine suportata.

Dintre grasimi untul proaspat este cel mai bine tolerat cand se administreaza ca atare sau adaugat la servirea alimentelor. Se da in cantitati mici la fel ca si untdelemnul. Smantana este greu tolerata.

Ouale sunt greu suportate ca atare ( atat fierte moi sau tari). Se pot da numai in preparate sau consomitent cu alte alimente: budinci, ochiuri fierte moi in apa cu spanac etc. Legumele se permit in raport cu bogatia lor in celuloza. Se administreza numai fierte sub forma de pireuri sau in budinci si sufleuri (spanac, urzici, loboda, dovlecei, morcovi, cartofi). Se permit ciorbele si supele-crema de legume. Pentru a suplini pierderile de vitamine rezultate din fierberea legumelor (inafara folosirii apei de fierbere), ca si in scopul excitarii secretiei gastrice se recomanda adaugarea la supe sau la mancaruri a sucurilor de legume crude (morcovi, sfecla rosie, rosii) sau a verdeturilor fiind tocate (marar, patrunjel, leustean). Sucul de varza si de castraveti (mai excitante) nu sunt suportate de toti bolnavii.

Fructele bine coapte sunt permise fara coaja si samburi sau sub forma de suc de fructe, gelatina de suc de fructe, pasate sau ca compoturi nu prea indulcite. Fructele uscate si cele cleaginoase (nuci, alune, migdale) sunt interzise, din cauza continutului crescut de fibre si de grasimi.

Dulciurile sunt greu suportabile, glucoza si fructoza concentrata producand arsuri. Se pot da prajituri cu mere si branza, mere coapte, biscuiti.

Sarea se admite in conditii moderate pentru proprietatile sale excitosecretorii asupra secretiei gastrice.

Lichidele se administreaza, de preferinta intre mese, in cantitati mici si la temperatura camerei.

In scopul activizarii evacuarii stomacului, se recomanda ca, concomintent cu asigurarea unei sieste (daca conditiile o permit) culcat pe partea dreapta, sa se ia la 1-2 ore dupa masa o solutie carminativa calduta de musetel, menta, coaja de lamaie sau portocala. La personale aparent sanatoase se recomanda o cescuta de cafea dupa masa. Fumatul este cu desavarsire interzis.

In functie de starea clinica a bolnavului se poate trece spre o alimentatie cat mai apropiata de normal, eventual trecand printr-o etapa de alterare a zilelor de regim cu cele de alimentatie normala.