Modele ale statului bunastarii

Modele ale statului bunastarii

Secolul XX a cunoscut doua forme majore ale statului bunastarii:

statul capitalist (statul bunastarii bazat pe economia de piata);

statul socialist.

Cele doua tipuri de state ale bunastarii au functionat, s-au confruntat si s-au stimulat reciproc. Ele prezinta atat trasaturi distincte, cat si comune. Aceste diferente si asemanari provin din diferentele si asemanarile tipurilor de economie.

Exista opinia ca intre cele doua state ale bunastarii nu exista multe diferente de structura. Multe dintre elementele fundamentale enumerate in cazul statului bunastarii bazat pe economia de piata pot fi gasite si in cazul statului socialist al bunastarii, cu unele modificari insa. Aceasta similitudine provine din faptul ca, cele doua economii au unele caracteristici apropiate, mai putin din punct de vedere al organizarii productiei si mai mult din cel al veniturilor si consumului.

Din punctul de vedere al sistemului de protectie sociala, schimbarile ce au avut loc in fostele tari socialiste nu au fost atat de dramatice ca in domeniul organizarii economiei .

In momentul de fata, cu cateva exceptii (Cuba si Coreea de Nord), statul socialist al bunastarii a disparut istoric. Acest fapt prezinta interes pentru analiza, deoarece reprezinta mostenirea de la care se porneste in reforma sistemului de protectie sociala.

1 Statul bunastarii bazat pe economia de piata

Caracterizarea sa porneste de la urmatoarele elemente:

veniturile primare (salariale, din profit si proprietate) reprezinta baza bunastarii individuale. Aceste venituri sunt produse in mod liber in economia de piata;

din veniturile primare statul extrage, prin sistemul fiscal (politica fiscala) veniturile sale pe care le va folosi pentru finantarea activitatilor sale de sustinere directa sau indirecta a bunastarii colective;

statul realizeaza o redistributie a veniturilor prin diferitele sale sisteme: asigurari sociale (pensii, asigurari de boala, de accident etc.), sprijin social universal (educatie, sanatate), asistenta sociala -sprijin social focalizat in raport cu testarea mijloacelor.

Statul bunastarii arata ca o retea complexa de protectie sociala, cu functia de a asigura un nivel de dezvoltare acceptabil. In principal se pot distinge mai multe niveluri ale protectiei sociale:

a.        bunuri si servicii oferite gratuit colectivitatii: educatie, sanatate etc. Acest nivel produce o echilibrare a bunastarii in anumite privinte, asigurandu-se astfel o anumita egalitate a sanselor;

b.       sistemul de asigurari sociale ofera un nivel de trai satisfacator celor care, din diverse motive, si-au pierdut sau diminuat capacitatea de munca si deci de obtinere a veniturilor;

c.        sprijinul universal acordat unor categorii de oameni cu nevoi speciale: familii cu copii, handicapati etc.;

d.       asistenta sociala fundamentata pe testarea mijloacelor.

Exista diferente intre configuratia statului bunastarii din diferite tari bazate pe economia de piata. Dar aceste diferente provin mai degraba din ponderea diferitelor elemente ale sistemului, din gradul de generozitate al diferitelor forme de protectie sociala si mai putin sunt diferentiate structural.

2. Statul bunastarii bazat pe economie socialista

Elementele caracteristice ale statului bunastarii din fostele tari socialiste sunt:

a.       generalizarea sursei salariale;

b.      politica salariala era orientata puternic spre promovarea egalitatii;

c.       generalizarea sistemului de asigurari sociale;

d.      politica folosirii complete a fortei de munca, care a exclus total nevoia ajutorului de somaj;

e.       beneficiile familiale ample care decurgeau din nivelul scazut al salariilor;

f.        sistemul fiscal similar cu cel al tarilor cu economie de piata;

g.      impozitele pe venituri erau utilizate adesea, insa in forme simplificate;

h.      educatia si asistenta medicala gratuite pentru toti, la care se adaugau si alte gratuitati si forme de sprijin: burse pentru elevi, tabere, manuale gratuite etc.

Se poate observa ca sistemul statului bunastarii, in varianta sa din tarile socialiste, nu diferea structural de cel din tarile cu economie de piata, existau insa o serie de particularitati datorate altor componente.

In mod special trebuie mentionata preferinta pentru forme universale de protectie sociala, datorata in mare masura faptului ca veniturile erau mentinute la nivel scazut, realizarea egalitatii trebuind sa fie mentinuta nu numai prin politica salariala, dar si prin sistemul de redistributie. Pe de o parte, nivelul scazut al tuturor veniturilor facea necesara compensarea fluctuatiei benevole prin interventia redistributiva a statului, iar pe de alta parte, aceasta interventie reprezenta un important mijloc de realizare a politicii de promovare a egalitatii.

Ambele modele ale statului bunastarii au reprezentat o reactie la limitele economiei de piata de a realiza o bunastare colectiva acceptabila.

Cele doua tipuri de critici ale economiei de piata formuleaza concluzii practice diferite: critica standard a limitelor economiei de piata duce la concluzia necesitatii dezvoltarii, deasupra pietei, a unui stat cu functii sociale complexe care sa corecteze distorsiunile pietei, atat in ceea ce priveste alocarea resurselor in sfera productiei, cat si in distribuirea resurselor in sfera consumului. Critica marxista a dus la concluzia inlocuirii economiei de piata cu un alt tip de economie -economia socialista, planificata si orientata de catre stat in vederea producerii sistematice a bunastarii.

Evolutia tarilor socialiste dupa 1980 a creat convingerea ca sistemul economic socialist, in termenii bunastarii, s-a dovedit a fi extrem de ineficient. Disparitia practica a socialismului face ca sistemul de producere al bunastarii colective de tip socialist, diferit structural de cel dezvoltat in conditiile pietei libere, sa prezinte un interes istoric, de tip retrospectiv.

Tranzitia fostelor tari socialiste la o economie de piata le-a pus in situatia de a reconsidera structural sistemul lor de producere a bunastarii colective pe modelul sistemului din tarile dezvoltate.