CATEGORII DOCUMENTE |
Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
Aperitive | Bauturi | Carne peste | Carne porc | Carne pui | Carne vita |
Dulciuri | Fainoase | Legume | Paste | Pentru copii | Pentru iarna |
Salate | Supe si ciorbe | Umpluturi |
DOCUMENTE SIMILARE |
|
TERMENI importanti pentru acest document |
|
Ghimbirul - Zingiber officinale
Ghimbirului i se mai spune "ghimber" sau "ginger" si se pare ca numele lui vine din limba sanscrita. A fost folosit drept condiment din cele mai vechi timpuri. Il cunosteau vechii greci, care-l numeau "zingiberi", dar a fost des folosit si in bucataria romanilor. De fapt, acestia din urma l-au luat cu ei in toate regiunile stapanite si sunt astfel cei care au raspandit ghimbirul in intreaga Europa, dupa ce a fost adus din Asia de catre arabi. Tot arabii l-au dus in Estul Africii, in timp ce in Vestul continentului negru a ajuns gratie portughezilor care cautau inversunati, prin sec. al XIII-lea, drumuri spre Orient. Spaniolii l-au dus in Lumea Noua si in Indiile de Vest. El a inceput sa fie cultivat inca din sec. al XV-lea si in Mexic si Jamaica, ajungand la acea data sa fie, dupa piper, cel mai raspandit condiment folosit in alimentatie. In tara noastra, ghimbirul a fost mult folosit in bucataria domnitorului Constantin Brancoveanu, alaturi de multe alte mirodenii exotice. I se spunea, dupa cum atesta cronicile, gingembre. Astazi, rizomii de ghimbir se pot gasi la orice supermarket si tot mai multi sunt cei care se intereseaza de calitatile acestui condiment.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1042
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved