| CATEGORII DOCUMENTE | 
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport | 
| Aperitive | Bauturi | Carne peste | Carne porc | Carne pui | Carne vita | 
| Dulciuri | Fainoase | Legume | Paste | Pentru copii | Pentru iarna | 
| Salate | Supe si ciorbe | Umpluturi | 
DOCUMENTE SIMILARE | 
              |
TERMENI importanti pentru acest document | 
              |
Ghimbirul - Zingiber officinale

Ghimbirului i se mai spune "ghimber" sau "ginger" si se pare ca numele lui vine din limba sanscrita. A fost folosit drept condiment din cele mai vechi timpuri. Il cunosteau vechii greci, care-l numeau "zingiberi", dar a fost des folosit si in bucataria romanilor. De fapt, acestia din urma l-au luat cu ei in toate regiunile stapanite si sunt astfel cei care au raspandit ghimbirul in intreaga Europa, dupa ce a fost adus din Asia de catre arabi. Tot arabii l-au dus in Estul Africii, in timp ce in Vestul continentului negru a ajuns gratie portughezilor care cautau inversunati, prin sec. al XIII-lea, drumuri spre Orient. Spaniolii l-au dus in Lumea Noua si in Indiile de Vest. El a inceput sa fie cultivat inca din sec. al XV-lea si in Mexic si Jamaica, ajungand la acea data sa fie, dupa piper, cel mai raspandit condiment folosit in alimentatie. In tara noastra, ghimbirul a fost mult folosit in bucataria domnitorului Constantin Brancoveanu, alaturi de multe alte mirodenii exotice. I se spunea, dupa cum atesta cronicile, gingembre. Astazi, rizomii de ghimbir se pot gasi la orice supermarket si tot mai multi sunt cei care se intereseaza de calitatile acestui condiment.
| 
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare | 
              
                Vizualizari: 1247				
                Importanta: ![]()
Termeni si conditii de utilizare | Contact 
     
      © SCRIGROUP 2025 . All rights reserved