NOTIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA ASIGURARI

1. Definitia asigurarilor

Simpla lecturare a literaturii de specialitate scoate in evidenta existenta numeroaselor definitii si a diferentelor de opinie fata de termenul de asigurare. In general asigurarea reprezinta un instrument social prin care un grup de persoane (denumiti asigurati) transfera riscul catre o alta parte (denumita asigurator) in schimbul platii unei sume de bani (denumita prima de asigurare), respectiv a promisiunii ca in momentul aparitiei unei daune aceasta va fi acoperita .

Caracterul de instrument social deriva din faptul ca persoanele si organizatiile se ajuta reciproc prin plata unor prime de asigurare, pentru a avea o protectie impotriva evenimentelor neprevazute. In plus trebuie facuta mentiunea ca toate aceste persoane si organizatii sunt expuse unor riscuri similare.

Transferul riscurilor catre asiguratori se realizeaza printr-un contract de asigurare denumit polita de asigurare. Plata primelor de asigurare implica acumularea de catre asigurator a unui fond de asigurare din care urmeaza sa se plateasca daunele in momentul aparitiei si in concordanta cu prevederile din polita de asigurare.

O alta definire a asigurarilor pune accentul pe transferul riscului prin dispersare si distributie. Astfel asigurarile reprezinta un instrument de plasare a variabilitatii rezultatelor asteptate catre un asigurator (dispersarea riscului) in conditiile in care o serie de entitati realizeaza plata primelor de asigurare (distributia riscului) .

2 Beneficiile asigurarii

Asigurarile ofera doua beneficii fundamentale. Pentru inceput, prin faptul ca asiguratorii despagubesc daunele survenite si acoperite prin polita de asigurare, se previne aparitia dificultatilor financiare si chiar a falimentelor pentru firme, respectiv a pierderii economiilor realizate de persoanele fizice. Acest aspect este posibil prin dispersarea riscurilor catre membrii grupului.

Desigur, in anumite situatii prevenirea daunelor este mai potrivita decat incheierea unei polite de asigurare. Pentru aceasta industria asigurarilor elaboreaza si publica in permanenta diferite studii statistice.

Deasemenea se sprijina activitatea de cercetare in diferite domenii. Spre exemplu in anumite situatii este mai convenabil sa se plateasca fonduri pentru cercetare decat sa se plateasca ulterior despagubiri (se investesc foarte multi bani in cercetarea fenomenelor care genereaza catastrofe naturale cutremure, tornade, inundatii - in speranta ca momentul aparitiei acestora sa poata fi cunoscut cu ceva timp inainte, pentru a se lua masuri de limitare a daunelor).

Datorita acestor mentiuni oamenii constientizeaza rolul asigurarilor si se poate aprecia fara a gresi ca asigurarile au devenit o parte integranta a vietii noastre.

3. Mecanismul de functionare al asigurarii

Ocazional se efectueaza o comparatie nefondata intre asigurari si pariuri. Astfel se poate aprecia ca asiguratul pariaza 100 u.m. ca autoturismul sau va fi furat. Daca evenimentul nu are loc asiguratul a pierdut banii, iar asiguratorul i-a castigat. In sens contrar daca autoturismul a fost furat asiguratul a castigat pariul, si primeste contravaloarea acestuia.

Totusi intre asigurari si pariuri exista o diferenta fundamentala. Astfel la un pariu riscul nu exista daca nu se pariaza, pe cand in cazul asigurari riscul exista indiferent daca se incheie sau nu polita de asigurare.

In plus, in cazul pariurilor se obtine o suma mai mare decat se poate pierde rezultand un castig, iar in cazul asigurarilor in momentul aparitiei unei daune totale se primeste doar valoarea pe care o avea bunul respectiv, asiguratul neavand nici un castig. Deci, asigurarile nu reprezinta un mod de imbogatire. Aceasta cel putin teoretic, deoarece exista o serie de fraude in industria asigurarilor (descoperite sau nu).

Pentru a intelege mai bine felul in care asigurarile difera de alte tranzactii financiare cu privire la risc, va trebui sa intelegem felul in care acestea functioneaza.

Asigurarea este creata de un asigurator, ca suportator profesional al riscului, care isi asuma aspectul financiar al riscului transferat catre el de asigurat.

Asiugratorul accepta riscul in schimbul promisiunii de a plati dauna in momentul aparitiei acesteia conform riscurilor si sumei inscrise in polita de asigurare. In schimbul acceptarii variabilitatii rezultatelor asteptate asiguratorul incaseaza prime de asigurare. Trebuie facuta mentiunea ca asiguratul plateste prima pentru transferul riscului la nivelul daunei maxime.

Majoritatea contractelor de asigurare sunt exprimate in termeni monetari, dar uneori exista si posibilitatea platii unor servicii. In cazul asigurarilor de bunuri, raspundere civila, viata asiguratorul plateste suma sau o parte din suma specificata in polita de asigurare. In cazul asigurarilor de accidente pe langa remuneratiile incasate de asigurat acesta poate primi gratuit si diferite servicii (accesul la un salon mai retras, accesul la un centru de refacere fizica, diferite alte facilitati care nu sunt disponibile in mod obisnuit).

Indiferent daca isi indeplineste obligatiile fata de asigurat prin servicii sau/si monetar, pentru asigurator aspectul este financiar. In plus asiguratorul nu poate garanta prin incasarea primei de asigurare ca evenimentul asigurat nu va avea loc, si nici nu poate reface valorile sentimentale si psihologice prin plata eventualelor daune (decesul unei persoane, distrugerea unor obiecte cu valori sentimentale). Nici unul din aceste doua aspecte nu poate fi masurat in termeni monetari, deci in aceste cazuri valoarea platita de asigurator este simbolica.

Deasemenea trebuie mentionat faptul ca asigurarile ofera un seviciu foarte important - reducerea nesigurantei financiare creata de risc, hazard, iar distributia riscului se realizeaza prin existenta in asigurare a unui numar mare de asigurati, astfel incat daunele survenite sa fie impartite intre acestia.

Nivelul primelor care trebuie sa fie platite de asigurati sunt calculate de catre actuari, care estimeaza probalilitatea de aparitie si severitatea daunelor. Aceste estimari se realizeaza pentru fiecare sector de activitate in parte, iar in momentul cuprinderii in asigurare a fiecarui nou client, acesta trebuie incadrat in grupa de riscuri corespunzatoare. Estimarile trebuie sa ia in considerare datele empirice, in sens contrar acestea fiind subiective.

4. Clasificarea asigurarilor

Asa cum se observa asigurarile reprezinta un mecanism complex de finantare a riscului aflat la dispozitia persoanelor si agentilor economici.

Prin urmare este necesara clasificarea acestora in functie de mai multe criterii. Din punct de vedere al obiectului asigurarii avem:

asigurari de persoane

asigurari de bunuri

asigurari de raspundere civila

Asigurarile de persoane se refera la acoperirea riscurilor care afecteaza starea fizica a oamenilor: supravietuire, deces, invaliditate temporara si invaliditate permanenta, accidente existand astfel asigurari de viata si asigurari de accidente.

Asigurarile de bunuri sunt oferite de societatile de asigurare pentru a acoperi riscurile referitoare la bunuri personale, toate categoriile de active, animale si culturi agricole.

Asigurarile de raspundere civila acopera riscurile referitoare la raspunderea civila legala, profesionala a persoanelor fizice si juridice pentru eventualele daune produse tertilor.

Din punct de vedere al caracterului obligativitatii avem:

asigurari obligatorii

asigurari facultative

Asigurarile obligatorii sunt caracterizate prin faptul ca sunt reglementate prin lege. Caracterul obligatoriu deriva fie datorita frecventei ridicate de aparitie a riscurilor asigurate, dar si severitatii unor daune cu frecventa scazuta.

In Romania la ora actuala cea mai cunoscuta forma de asigurare obligatorie este asigurarea de raspundere civila auto. Pana inainte de 1991 mai exista caracterul de obligativitate si asupra cladirilor, a calatorilor C.F.R. (costul asigurarii era inclus in pretul biletului de tren), a animalelor si culturilor agricole.

La ora actuala se pune din nou in discutie instituirea obligativitatii in asigurarea cladirilor (teama executivului de un cutremur devastator asemanator celui din anul 1977, precum si de alte catastrofe naturale. Aceasta si deoarece fondurile aflate la dispozitie sunt limitate si prevad si alte destinatii).

In schimb in tarile dezvoltate ale lumii (S.U.A, Japonia, statele U.E.) exista mai multe asigurari obligatorii - auto, pentru cladiri etc.

Asigurarile obligatorii prezinta o caracteristica foarte importanta. Datorita caracterului national se inregistreaza o dispersie foarte mare a riscurilor, precum si in cazul aparitiei daunelor acestea sunt compensate eficient.

Tot ca o forma de asigurare obligatorie poate fi perceputa si asigurarea bunurilor achizitionate prin leasing sau rate, sau asigurarea imobilelor cu care se gireaza in favoarea bancilor in momentul contractarii de credite.

Asigurarile facultative se caracterizeaza prin faptul ca incheierea asigurarii se realizeaza prin liberul consimtamant al asiguratului si prin existenta unei polite de asigurare care sa-i acopere riscurile dorite.

Datorita faptului ca dispersia riscului este mult mai mica decat in cazul asigurarilor obligatorii si primele de asigurare au un nivel mai ridicat.

Din punct de vedere al cadrului teritorial in care opereaza asigurarile se clasifica in:

asigurari nationale

asigurari internationale

Asigurarile nationale reprezinta acea categorie de asigurari care se desfasoara doar intre granitele unei tari.

Asigurarile internationale iau in considerare faptul ca legatura dintre asigurator si dauna produsa de propriul asigurat are loc in afara granitelor tarii asiguratorului (daune produse la asigurarea de Carte Verde, asigurarile medicale de calatorie, raspunderea carausului pentru marfa transportata, asigurari aviatice si maritime etc, inclusiv reasigurarile.)

Din punct de vedere al naturii si tipul raporturilor care au loc intre asigurat si asigurator exista:

asigurare directa si

asigurare indirecta

Asigurarea directa este incheiata in mod direct intre asigurator si asigurat.

Asigurarea indirecta se incheie prin intermediari - agenti de asigurari care reprezinta interesele asiguratorului si brokerii care reprezinta atat interesele asiguratului cat si ale asiguratorului.

5. Elementele asigurarii

Indiferent de tipul de asigurare incheiata exista anumite elemente generale care sunt identice: subiectele asigurarii, obiectul, interesul in asigurare, riscurile asigurate si cele excluse, suma asigurata, prima de asigurare, dauna, despagubirea, perioada de asigurare.

Subiectele asigurarii sunt factorii implicati direct sau indirect in incheierea politelor de asigurare. Acestia sunt: asiguratorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul.

Asiguratorul este persoana juridica constituita conform legii care are ca obiect unic de activitate incheierea de contracte de asigurare. Acesta in schimbul incasarii primelor de asigurare se obliga la plata daunelor cauzate de riscurile asigurate.

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care prin efectul legii sau liber consimtamant incheie contractele de asigurare, conform conditiilor impuse de asigurator.

Contractantul asigurarii este persoana care incheie polita de asigurare si plateste prima aferenta. Spre exemplu un parinte incheie o asigurare de accidente in numele copilului. In acest caz parintele este contractantul, iar copilul este asiguratul. Deobicei, asiguratul si contractantul sunt aceeasi persoana.

Beneficiarul asigurarii este persoana fizica sau juridica indreptatita prin contractul de asigurare sa incaseze despagubirea sau suma asigurata la momentul producerii evenimentului asigurat. Cel mai elocvent exemplu in care beneficiarul difera de asigurat este dat de asigurarile de raspundere civila (partea prejudiciata de asigurat va incasa contravaloarea daunei) si de asigurarile de viata (in cazul decesului asiguratului suma asigurata va fi platita unei persoane mentionata in contract, sau mostenitorilor legali).

Obiectele asigurarii, asa cum s-a specificat in cadrul paragrafului privind clasificarea asigurarilor sunt persoanele, bunurile si raspunderea civila.

Interesul in asigurare

Pentru a putea fi cuprinse in asigurare bunurile, persoanele, raspunderea civila trebuie sa existe un interes al asiguratului fata de acestea. Este foarte important ca acest interes sa poata fi evaluat in termeni monetari si sa aiba caracter economic (pentru persoane juridice).

In cazul asigurarilor de bunuri interesul apare ca o masura de protejare a propriilor bunuri si/sau active.

In cazul asigurarilor de persoane interesul se refera la decese, accidente de munca, invaliditati permanente si temporare, supravietuirea peste o anumita varsta. Interesul apare ca o masura de asigurare a unui venit, persoanelor specificate in contract in cazul in care apare decesul asiguratului; sau ca masura de a obtine anumite venituri compensatorii pentru perioadele de spitalizare ca urmare a unor accidente de munca; sau de a obtine anumite rente viagere in cazul unor invaliditati permanente din accidente.

In cazul asigurarilor de raspundere civila interesul se refera la evitarea diminuarii resurselor financiare ale asiguratului in cazul in care acesta produce anumite daune tertelor persoane fizice si juridice.

Asadar, societatile de asigurare prin diferite tehnici de marketing vor trebui sa ii detertmine pe potentialii asigurati sa constientizeze interesul lor pentru protectiile oferite prin asigurare. Daca avem de-aface cu asigurari prin efectul legii (obligatorii) interesul este impus de catre stat.

Suma asigurata

Aceasta exprima nivelul maxim de raspundere al asiguratorului pentru riscurile asumate. Suma asigurata este inscrisa in fiecare polita, si este stabilita de reprezentantul asiguratului in cadrul operatiunii denumita evaluare de asigurare. Este foarte important ca aceasta valoare sa fie cat mai aproape de valoarea reala a bunului asigurat.

In cazul in care suma asigurata este mai mica decat valoarea reala (subasigurare), in cazul aparitiei unor daune asiguratul nu va primi valoarea reala, ci doar o parte. Astfel asigurarea nu in va oferi intreaga protectie de care acesta are nevoie. Cand suma asigurata este mai mare decat valoarea reala (supraasigurare), asiguratul nu mai are interesul de a pastra bunul in conditii optime deoarece in varianta in care se va intampla evenimentul asigurat el ar urma sa primeasca o valoare superioara. Deci incheierea asigurarii la o valoare superioara valorii reale nu este posibila din punctul de vedere al asiguratorului.

Daca prin absurd se incheie o asemenea asigurare si are loc evenimentul asigurat prin care se distruge in totalitate bunul asigurat, asiguratul va primi valoarea inscrisa in polita. Societatea de asigurare observand ca s-a efectuat o supraasigurare, pentru care este raspunzatoare persoana care a efectuat evaluarea, va recupera prin regres valoarea supraasigurata de la vinovat.

Spre ex. valoarea unui autoturism cu vechimea de 3 ani este de 10.000 euro, dar datorita greselii de calcul a reprezentantului asiguratorului acesta este cuprins in asigurare la o suma asigurata de 10.500 euro. Presupunem ca dupa 3 luni autoturismul este avariat in proportie de 100%. Prin intocmirea dosarului de dauna, ocazie cu care se verifica veridicitatea evaluarii autoturismului, se observa supraevaluarea acestuia. Asiguratul va primi 10.500 euro, iar societatea de asigurare va recupera de la angajatul sau diferenta supraasigurata - 500 euro. Mai exista si varianta in care se va explica asiguratului gresala de evaluare, urmand ca acesta sa primeasca primele de asigurare platite in plus pentru diferenta din supraevaluare, alaturi de suma reala asigurata. Daca acesta nu accepta varianta propusa de asigurator, se va reveni la situatia penalizatoare susmentionata.

Suma asigurata poate fi globala pentru toate bunurile asiguratului (la politele de asigurare a continutului) sau poate fi individualizata, intocmindu-se o anexa in acest sens.

La asigurarile de persoane suma asigurata este defalcata pentru deces din accidente si pentru invaliditate permanenta accidente. In cazul invaliditatii permanente din accident asiguratul primeste un procent din suma asigurata pentru invaliditate, procent corespunzator partii vatamate a corpului uman.

Presupunem ca s-a incheiat o asigurare de accidente cu suma asigurata pentru invaliditate din accidente de 100.000.000 lei, iar asiguratul a suferit o ruptura a bratului care va determina o invaliditate permanenta. Medicul agreat de asigurat stabileste un procent al invaliditatii de 20%, deci asiguratul va primi sub forma de despagubire 20.000.000 lei.

In cazul asigurarilor de raspundere civila suma asigurata este data de valoarea ceruta de potentialul asigurat in cadrul cererii chestionar, si acceptata de asigurator. Pentru ca valoarea acestei sume sa fie adecvata este necesara o analiza a daunelor anterioare provocate tertilor, a activitatii desfasurate etc. Suma asigurata poate fi impartita pe mai multe evenimente, in acest caz folosindu-se termenul de suma asigurata per eveniment, sau poate fi privita ca o valoare maxima, neconditionata de numarul evenimentelor - suma asigurata agregat. Daca sunt asigurate mai multe evenimente cu o anume suma asigurata per eveniment, iar in cazul aparitiei unei daune se depaseste aceasta valoare, diferenta neacoperita de asigurator va fi suportata de asigurat din propriile resurse.

Model concret de stabilire a sumelor asigurate pentru toate cele trei categorii de asigurari (bunuri, persoane si raspundere civila) va fi analizat separat in capitolele urmatoare.

Prima de asigurare

Prima de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratul o plateste asiguratorului in schimbul promisiunii acestuia de a acoperi daunele produse de anumite riscuri. Aceasta poate fi stabilita in baza contractului de asigurare sau prin efectul legii.

Prima de asigurare se determina prin inmultirea sumei asigurate cu cota de prima, astfel:

unde P - prima de asigurare

S.A. - suma asigurata

C.p. - cota de prima

Cota de prima reprezinta prima de asigurare stabilita pentru 100 u.m. si se stabileste de catre asigurator pe baza calculelor actuariale. Cotatia ia in considerare expunerea la riscuri, daunele per ansamblu a sectorului de activitate respectiv, factorii care agreaveaza sau amelioreaza situatia stadard. Deasemenea cota de prima trebuie sa includa atat cheltuielile asiguratorului referitoare la administrarea politelor respective, cat si profitul. Cheltuielile asiguratorului pentru un anume tip de polita includ comisionul agentului de asigurare, cheltuielile de administrare, tiparire a politelor etc.

Astfel daca avem o cladire cu suma asigurata 150.000 euro si cotatia de prima de 0,4% prima de asigurare este:

euro

In cazul asigurarilor cu plata in rate, primele de asigurare:

pot fi incasate la scadenta de catre reprezentantii asiguratorului prin deplasare la domiciliul/sediul clientului - prime cherabile

grija platii primelor la scadenta apartine in intregime asiguratului, care se va deplasa la sediile asiguratorului - prime portabile

In Romania majoritatea asiguratorilor practica primul tip de prime, specificand in cadrul politelor de asigurare faptul ca obligatia platii la scadenta revine in intregime asiguratului, asiguratorul nefiind obligat sa aminteasca acestuia data si prima scadenta. Cu toate acestea asiguratorii isi anunta clientii cu privire la obligatiile lor.

Aceasta din cel putin doua motive:

prin incasarea primei scadente reprezentantul asiguratorului incaseaza comisionul de asigurare aferent ratei respective

in conditiile concurentei de pe piata asigurarilor, clientii sunt fidelizati prin scutirea de timp necesar deplasarii la sediul asiguratorului

Totusi exista si un numar de asigurati care din diferite motive prefera sa vina ei insisi la sediul asiguratorului pentru a plati primele de asigurare.

La incheierea unui an de asigurare la reinnoirea politei asiguratorii pot acorda reduceri de prima clientilor care nu au inregistrat daune - clauza bonus. Astfel dupa un an de asigurare fara daune la asigurarile auto se acorda 15% reducere, dupa doi ani 25%, dupa trei ani 35%, iar din anul patru si urmatorii 40% reducere.

In sens contrar, cand se inregistreaza daune la o polita de asigurare, in functie de valoarea acestora se pot majora primele de asigurare la reinnoirea contratului cu diferite procente - clauza malus.

Dauna

Dauna reflecta prejudiciul produs asiguratului de producerea evenimentului asigurat. Aceasta are o anumita valoare, prin care se cuantifica prejudiciul.

La asigurarile de bunuri poate fi vorba despre dauna totala - cand bunul respectiv este distrus in intregime sau este furat, sau despre dauna partiala - daca bunul asigurat este distrus intr-o anume proportie.

La anumite tipuri de asigurari (ex. auto) daca procentul daunei depaseste 80% asiguratul considera ca s-a inregistrat o dauna totala, platind asiguratului suma asigurata mentionata in polita de asigurare. Aceasta datorita faptului ca prin celelalte cheltuieli ocazionate de aducerea bunului la starea de folosinta dinaintea producerii evenimentului asigurat (cheltuieli cu manopera, cheltuieli de transport etc.) se poate depasi valoarea de platit ca suma asigurata. Deci asiguratorul este mai avantajat daca va plati suma asigurata.

In stransa legatura cu notiunea de dauna se foloseste si termenul de avarie comuna. Avaria comuna este specifica asigurarilor maritime si apare in situatia cand datorita unei avarii la nava transportatoare, pentru a se evita scufundarea aceteia, se arunca peste bord anumite marfuri mai grele sau situate in zona avariata. Valoarea acestor marfuri este suportata de catre toti proprietarii de marfuri transportate cu acel vas, dar si de catre armatorii si proprietarul vasului.

Despagubirea

Despagubirea de asigurare reprezinta suma pe care asiguratul este indreptatit sa o primeasca de la asigurator, pentru daunele cauzate de aparitia riscurilor asigurate. Niciodata despagubirea nu poate depasi nivelul sumei asigurate, dar nici nivelul daunei deci:

si

unde Dp - despagubirea

S.A. - suma asigurata

D - dauna

Nivelul despagubirii depinde in primul rand de raportul dintre suma asigurata a bunului si valoarea sa reala. Avem astfel doua principii care se aplica diferentiat de fiecare societate de asigurari: acoperirea proportionala si acoperirea prim risc.

In cazul acoperirii proportionale daca bunul a fost subasigurat orice dauna (totala si/sau partiala) va fi despagubita proportional cu raportul dintre suma asigurata si valoarea reala a bunului, astfel:

unde Dp - despagubirea

D - dauna

S.A. - suma asigurata

V.R. - valoarea reala

Spre ex: valoarea reala a unui depozit este de 220.000 euro, dar din considerente financiare proprietarul acestuia l-a asigurat pentru o suma de 150.000 euro. Dupa a anumita perioada s-a inregistrat o dauna de 10.000 euro. Despagubirea acordata de societatea de asigurare este:

euro

Se poate mentiona, astfel ca asiguratul a fost asigurat in proportie de 68%.

In cazul acoperirii prim risc asiguratorul va plati intreaga valoare a daunei pana la concurenta sumei asigurate. Daca asigurarea a fost incheiata pentru o valoare mai mica decat valoarea reala si se inregistreaza o dauna totala, asiguratul va suporta diferenta neasigurata.

Revenind la exemplul de mai sus, proprietarul depozitului va primi 150.000 euro, iar diferenta de 70.000 euro o va suporta singur.

Asiguratorii din majoritatea tarilor dezvoltate cu experienta in domeniul asigurarilor practica sistemul de acoperire proportionala. In Romania, sistemul de acoperire proportionala se practica in special pentru persoanele juridice, dar unele societati il practica si pentru asigurarea cladirilor persoanelor fizice.

In al doilea rand nivelul despagubirii depinde si de valoarea fransizei. Fransiza reprezinta partea din fiecare dauna care este suportata de asigurat. Aceasta poate fi privita si ca o masura de pastrare a interesului asiguratului de a-si pastra bunul in conditii optime, dar si ca o masura de evitare a platii de despagubiri mici care vor impiedica acordarea de bonusuri la reinnoirea contractelor.

Fransiza poate fi exprimata in suma absoluta (ex: 100 euro din valoarea daunei), in procente (2% din valoarea daunei) sau in zile (primele 2 zile de convalescenta nu sunt platite, sau primele 10 zile in care se inregistreaza pierderi de profit ca urmare a avariilor accidentale etc.).

In functie de specificul asiguratorului si al politei incheiate se foloseste in practica notiunea de fransiza deductibila si fransiza nedeductibila. Fransiza deductibila se suporta de asigurat indiferent de nivelul pagubei, iar fransiza nedeductibila (sau atinsa) se suporta de asigurat doar daca nivelul daunei este mai mic decat valoarea fransizei.

Presupunem urmatoarea situatie fransiza este de 200 euro, iar valoarea daunei este de este in primul caz de 150 euro si in al doilea caz de 320 euro.

Pentru o fransiza deductibila avem:

in primul caz asiguratul suporta dauna de 150 euro in intregime, deoarece valoarea daunei este mai mica decat fransiza

in al doilea caz asiguratul suporta fransiza de 200 euro, iar despagubirea oerita de asigurator este de 120 euro

Pentru o fransiza nedeductibila (atinsa) avem:

in primul caz asiguratul suporta dauna de 150 euro in intregime, deoarece valoarea daunei este mai mica decat fransiza

in al doilea caz asiguratul nu suporta nici o fransiza, iar despagubirea oferita de asigurator este egala cu valoarea daunei - 320 euro, deoarece dauna este mai mare decat fransiza

Deasemenea in practica asigurarilor exista si alte tipuri de fransize, care sunt diferite combinatii intre diferitele tipuri susmentionate.

Tipurile de acoperire proportionala si prim risc se refera doar la asigurarile de bunuri, deoarece la asigurarile de persoane si raspundere civila sumele asigurate sunt alese de asigurat in functie de nevoile sale.

Un aspect foarte important legat de despagubiri se refera la reintregirea sumei asigurate in cazul unor daune partiale. Astfel, prin plata despagubirilor dupa fiecare dauna partiala nielul sumei asigurate se reduce cu cuantumul daunei (despagubirii acordate daca asigurarea este incheiata fara fransiza), obtinanduse suma asigurata redusa (S.A.R.).

S.A.R. = S.A. - D.

Unde S.A.R. - suma asigurata redusa

S.A. - suma asigurata

D - dauna

In continuare bunul este subasigurat, iar oricare alta dauna se va despagubi proportional cu raportul dintre suma asigurata redusa si suma asigurata initiala astfel:

unde Dp' - despagubirea la o dauna ulterioara

D - dauna

S.A.R. - suma asigurata redusa

S.A. - suma asigurata

Pentru a se evita aceasta situatie asiguratorii propun asiguratului reintregirea sumei asigurate, prin plata unei prime suplimentare.

Reintregirea sumei asigurate se determina in functie de valoarea daunei, cota initiala de prima si de numarul de luni ramase pana la expirarea asigurarii, astfel:

unde: P' - prima suplimentara de asigurare

D - valoarea daunei

Cp - cota de prima

n - numar de luni ramase din asigurare

Exemplu:

Un autoturism are incheiata o asigurare facultativa de avarii si furt pentru o suma asigurata de 1500 euro. Cota de prima cu care s-a incheiat asigurarea este de 6.5%. Dupa 3 luni de la incheierea asigurarii asiguratul inregistreaza o dauna de 600 euro, iar dupa alte 2 luni are loc o noua dauna de 500 euro. Sa se determine despagubirile acordate si primele suplimentare pentru reintregirea sumei asigurate, in variantele:

a)      in care asiguratul plateste prima suplimentara pentru reintregirea sumei asigurate dupa prima dauna si

b)      asiguratul refuza plata primei suplimentare pentru reintregirea sumei asigurate dupa prima dauna

Situatia a):

Despagubirea este egala cu valoarea daunei euro

Asiguratul plateste o prima suplimentara de:

euro prin care suma asigurata initiala de 1500 euro ramane nemodificata.

Despagubirea pentru cea de-a doua dauna este egala cu valoarea daunei euro, deoarece s-a achitat prima suplimentara de 29.25 euro.

Asiguratul plateste o noua prima suplimentara (P'') de

euro prin care suma asigurata initiala de 1500 euro ramane nemodificata.

Situatia b):

Prima despagubire este egala cu valoarea daunei euro. Clientul refuza plata primei suplimentare, deci asigurarea va continua la o suma asigurata redusa (S.A.R.):

S.A.R. = S.A. - D.= 1500 - 600 = 11.900 euro

Dauna a doua de 500 euro va fi despagubita proportional astfel:

euro

Perioada de asigurare

Perioada de asigurare reprezinta timpul pentru care asigurarea este valabila. La majoritatea asigurarile facultative perioada de asigurare este de 1 an din momentul incheierii contractului de asigurare (spre ex: de la 104.2002 - 11.04.2003).

Exista situatii in care asigurarile se pot incheia si pentru perioade subanuale (1,2,3 luni). La asigurarile pentru raspundere civila pentru daune provocate tertilor in afara Romaniei (asigurare carte verde) perioadele de asigurare sunt fixate de catre Biroul Asiguratorilor Auto din Romania (B.A.A.R.) pentru 15, 20 zile, 1 luna sau multiplii, pana la 12 luni. Asigurarile de sanatate pentru calatorii in afara Romaniei se incheie de societatile de asigurare pentru numarul exact de zile ale calatoriei.

In cazul asigurarilor obligatorii perioada de asigurare incepe automat la 1 ianuarie a fiecarui an, si expira la 31 decembrie. Exista exceptia de la aceasta regula doar in situatia in care bunul care face obiectul asigurarii obligatorii este achizitionat in timpul anului. Asigurarea incepe din ziua urmatoare incheierii contratului de vanzare cumparare si expira la 31 decembrie, noul asigurat platind doar partea de prime aferenta pana la sfarsitul anului. Similar pentru vanzator asigurarea expira la momentul vanzarii bunului, iar daca prima a fost platita pana la 31 decembrie, va primi inapoi de la asigurator partea de prime pentru lunile neconsumate de asigurare.

Spre exemplu presupunem ca asigurarea de raspundere civila auto cu valabilitate in Romania (R.C.A.) costa 1.200.000 lei pe an (ceea ce inseamna 100.000 lei lunar) pentru un anume tip de autoturism, iar asiguratul a platiti prima in intregime. La 5 mai asiguratul vinde autoturismul. Cumparatorul va plati asigurarea pentru lunile mai - decembrie (8 luni), adica 800.000 lei, iar vanzatorul va primi inapoi primele neconsumate pentru lunile iunie - decembrie (fiecare inceput de luna este considerat luna intreaga) - 700.000 lei.

Exista situatii in care perioada de asigurare este mai mare de un an. In cazul achizitionarii de bunuri prin rate sau leasing se poate incheia o polita de asigurare pentru intreaga durata a leasingului (18-60 luni).

Deasemenea asigurarile de viata au o perioada de asigurare determinata la incheierea contractului de asigurare (5, 10, 25 ani). Oricum aceasta perioada poate sa fie mai scurta decat cea stabilita initial fie datorita decesului asiguratului, fie datorita rezilierii contractului.

In anumite situatii perioada de asigurare este nedeterminata - spre exemplu la asigurarea Cargo se specifica doar data la care marfa transportata este expediata, neexistand nici o precizare cu privire la termenul de sosire.