DCIObligatiile cumparatorului

Obligatiile cumparatorului

Art. 53 din Conventia de la Viena prevede 2 obligatii in sarcina cumparatorului: 1) plata pretului; 2) preluarea marfii. Mai exista si o obliatie neprevazuta de art. 53 - cumparatorul este obligat sa precizeze caracteristicile marfii, in cazul in care marfa se produce dupa aceste caracteristici.

1) Plata pretului

Plata pretului cf. Conventiei de la Viena reprezinta indeplinirea de catre cumparator a oricarui act care sa permita transferul pretului catre vanzator.

Determinarea pretului - Conventia prevede o regula si o situatie speciala.

Regula, prevazuta in art. 14, este ca pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil.

Situatia speciala prevazuta in art. 55 (sub influenta dreptului anglo- saxon si a particularitatilor comertului international) este extinderea notiunii de pret determinabil - vanzarea este socotita valabil incheiata chiar in cazul in care pretul nu a fost determinat in contract in mod expres, nici implicit si nici printr-o dispozitie care sa permita determinarea lui. Mai mult, cand contractul nu prevede niciun pret el este totusi valabil ptr. ca se considera ca partile s-au referit tacit in acest caz la pretul practicat in mod obisnuit in ramura comerciala respectiva ptr. acelesi marfuri vandute in imprejurari comparabile.

Locul platii - este locul stabilit de parti, altfel plata este portabila (la sediul vanzatorului), situatie diferita de cea din dreptul comun.

Pretul nu se socoteste platit decat in momentul ajungerii banilor la vanzator, acest moment fiind cel stabilit prin contract.

Cand nu exista o prevedere contractulala pretul trebui platit cand vanzatorul pune la dispozitia cumparatorului fie marfurile, fie documentele reprezentative ale marfii (expresie a principiului simultaneitatii)

Este posibil ca vanzatorul sa solicite o plata anticipata a pretului, facand astfel din plata pretului o conditie ptr. remiterea marfurilor si a documentelor acestora

Conventia de la Viena stabileste regula cf. careia pretul trebuie platit la data stabilita in contract, fara a fi necesara punerea in intarziere a cumparatorului, adica fara a fi necesara vreo cerere sau alta formalitate din partea vanzatorului.

2) Preluarea marfii

Cf. Conventiei de la Viena este indeplinirea de catre cumparator a oricaror formalitati necesare ptr. a permite vanzatorului sa efectueze predarea.

Sanctiunile cumparatorului ptr. neexecutarea obligatiei (din perspectiva vanzatorului)

posibilitatea vanzatorului de a cere executarea silita

posibilitatea vanzatorului de a cere rezolutiunea , dar numai in cazul in care incalcarea obligatiilor contractulae este socotita esentiala. daca incalcarea este neesentiala vanzatorul are obligatia sa acorde cumparatorului un termen de gratie.

Transferul riscurilor cf. Conventiei de la Viena

Cu privire la transferul riscurilor Conventia stabileste o regula generala si 2 exceptii

Regula - opereaza cand cumparatorul preia marfurile in termenul contractual

Exceptia 1 - daca cumparatorul nu preia marfurile in termenul contractual (este in intarziere cu privire la obligatia de preluare a marfii), riscurile se transfera din momentul in care marfa individualizata ca fiind ptr. un anume cumparator este pusa la dispozitia acestuia la locul prevazut in contract ptr. predare.

Exceptia 2 - daca marfa face obiectul unui transport, transferul riscurilor opereaza dinspre vanzator spre cumparator in momentul remiterii marfii catre primul transportator.

Raspunderea partilor ptr. neexecutarea obligatiilor contractuale - elemente comune ptr. vanzator si ptr. cumparator reglementate de Conventia de la Viena

Daca una din parti nu isi executa obligatia sau obligatiile contractuale, in afara sanctiunilor aratate deja, partea victima a incalcarii are dreptul sa ceara daune interese care sunt egale cu pierderea efectiv suferita la care se adauga beneficiul nerealizat din cauza neexecutarii contractului de catre celalata parte.

Daca vanzatorul urma sa ofere o marfa perisabila si cumparatorul nu isi executa obligatia (plata pretului , preluarea marfii), vanzatorul poate proceda la vanzarea compensatorie.Daca vanzarea compensatorie se face la un pret mai mic decat pretul contractual cumparatorul va trebui sa suporte diferenta.

Prin similitudine, este posibila si o cumparare de inlocuire, eventualele diferente in plus J trebuie sa fie suportate de vanzator.

Regimul fortei majore - reglementata de Conventie direct

O parte contractanta nu este raspunzatoare de neexecutarea uneia din obligatiile sale daca dovedeste ca aceasta neexecutare este determinata de o piedica independenta de vointa sa , pe care nu se astepta in mod rezonabil sa o ia in considerare in momentul incheierii contractului, nici sa o previna si nici sa ii depaseasca consecintele.

Rezulta astefel ca forta majora este definita in conventia de la Viena intr-o maniera sintetica , prin evidentierea elementelor sale esentiale : imprevizibilitate, insurmontabilitate, independenta fata de culpa debitorului.

Partea afectata de forta majora trebuie sa o avertizeze pe celalata parte de interventia evenimentului de forta majora precum si de efectele acesteia fara de contract. Daca nu isi respecta obligatia de notificare partea nu pierde dreptul de a invoca forta majora, dar va fi obligata sa suporte prejudiciul pe care cealalta parte l-ar fi putut evita.

Prescriptia in materia vanzarii internationale de marfuri

Este incidenta in materie Conventia de la New York asupra prescriptiei in materia vanzarii internationale de marfuri, adoptata in 1974, modificata printr-un Protocol aditional din 1980 ptr. a fi pusa in concordanta cu Conventia de la Viena din 1980. (Legea de aderare a Romaniei este LG. 24/ 1992)

Ori de cate ori se pune o problema de prescriptie extinctiva in materie de vanzare-cumparare de marfuri va trebui sa cautam solutiile in Conventia de la New York.

Principalele reguli ale Conventiei de la New York

Termenul - 4 ani

Inceputul curgerii termenului de prescriptie - exista o regula generala si mai multe regului speciale, care nu sunt derogari de la regula generala, ci particularizari ale regulii ptr. anumite aspecte.

regula generala - termenul curge de la data cand actiunea poate fi exercitata

reguli speciale :

cand actiunea este rezultatul unei incalcari a contractului ea poate fi exercitata incepand cu data la care incalcarea s-a produs

cand actiunea se bazeaza pe neconformitatea marfurilor, bunurilor, adica pe livrarea de catre vanzator a unei marfi cu vicii laitative sau cantiative, actiunea va putea fi exercitata incepand cu data la care marfa a fost in mod efectiv remisa cumparatorului (adica de la predare sau din momentul in care oferta vanzatorului de remitere a lucrului a fost refuzata de cumparator tocmai ptr. aceste motive)

o actiune intemeiata pe dol poate fi exercitata incepand cu data la care faptul dolosiv a fost sau trebuia in mod rational cunoscut de catre cumparator sau de catre vanzator, dupa caz (de catre persoana aflata in eroare provocata)

daca vanzatorul a dat cu privire la bun o garantie expresa valabila ptr. un anumit termen, actiunea sprijinita pe aceasta garantie poate fi introdusa de la data cand termenul garantiei a expirat.

Intreruperea termenului de prescriptie - in Conventia de la New York este denumita "incetarea termenului de prescriptie"

Conventia reglementeaza situatii aproximativ identice cu cele din dreptul roman.

In primul rand, termenul de prescriptie va inceta sa curga sau va fi intrerupt cand creditorul indeplineste orice act care poate fi considerat introductiv al unei proceduri impotriva debitorului (procedura judecatoreasca, arbitrala sau chiar administrativa - lichidare, faliment, dizolvare).

! ** Procedura introdusa de creditor trebuie sa se finalizeze printr-o hotarare asupra fondului. Nu suntem in acesta situatie si nu va interveni intreruperea cand creditorul renunta la judecata, la cerere, cand procedura se perima, e anulata sau cand instanta dispune inceparea procesului.

In al doilea rand, termenul de prescriptie va inceta sa curga sau va fi intrerupt cand debitorul recunoaste in scris obligatia pe care o are fata de creditor.

Efectele intreruperii sunt in principal reprezentate de incetarea curgerii termenului cu urmatoarea distinctie :

atunci cand actiunea judiciara a creditorului este introdusa intervine o intrerupere provizorie a termenului de prescriptie

daca procedura se finalizeaza fara pronuntarea unei hotarari judecatoresti aceasta intrerupere provizorie se sterge

intreruperea provizorie devine definitiva cand se pronunta o hotarare judecatoreasca in cauza (hotarare executorie (definitiva sau irevocabila, dupa caz))

Suspendarea termenului de prescriptie - "prelungirea termenului de prescriptie", cf. Conventiei de la New York

Intervine cand au aparut imprejurari care nu sunt imputabile creditorului si acesta nu le putea evita si nici invinge.

Singurul caz reglementat de Conventia de la New York este cazul de forta majora; cand acest caz intervine, cursul prescriptiei se va opri si termenul de prescriptie se va prelungi cu 1 an din momentul in care respectiva imprejurare a incetat.

Efectele expirarii termenului de prescriptie

Conventia de la New York face referire la 2 aspecte in art. 25 si 26/

art. 25 - efectul expirari consta in faptul ca niciun drept nu este recunoscut si nici nu devine executoriu in nici o perioada inceputa dupa expirarea termenului de prescriptie. Astfe se stinge dreptul la actiune in sens material.

art. 26 - daca debitorul executa obligatia sa dupa expirarea termenului de prescriptie, el nu are dreptul sa ceara restituirea chiar daca ignora ca termenul era expirat cand si-a executat obligatia. Astfel dreptul subiectiv nu se stinge , ci are loc o trensformare a drepturilor si obligatiilor din prefecte in imprefecte.

Uzantele comerciale

INCOTERMS (International Comercial Terms)

INCOTERMS sunt elaborate de Camera de Comert si Industrie - organism stiintific cu caracter international ce reuneste specialisti in toate domeniile comertiului international si care in cadrul multiplelor ei atributii (pe langa ea functioneaza Curtea de Arbitraj de la Paris)o are si pe aceea de codificare a uzantelor in unele domenii ale comertului international.

Natura juridica a regulilor Incoterms - o codificare de uzante in materia vanzarii internationale de marfuri pe zona europeana. Asemenea codificari de uzante au fost facute si in alte parti ale lumii, de exemplu in zona nord- americana avem RATFD, adica definitii revizuite americane de comert international, codificate de Camera de Comert din Washington.

Ca forta juridica regulile sunt strict facultative , se aplica doar cand partile au facut trimitere la ele printr-o clauza contractuala.

Includerea in contract a oricaror reguli INCOTERMS se face prin procedura receptiunii contractuale - partile negociaza una din aceste reguli pe care o mentioneaza in cuprinsul contractului. Cand procedeaza astfel ele receptioneaza contractual intreg continutul regulii respective, asa cum este ea prevazuta in Regulile Incoterms.

Importanta acestei codificari este foarte mare si datorita aplicarii ei la o scara foarte mare, aproximativ 80% din contractele comerciale internationale au o regula Incoterms.

Avantajele regulilor Incoterms :

reprezinta ptr. parti o importanta economie de timp(de negociere) si spatiu contractual. Astfel in loc sa negocieze fiecare drept si obligatie , ele vor negocia doar asupra regulii Incoterms pe care doresc sa o introduca. Cand au decis si au mentionat regula tot continutul regulii este integrat contractuala.

siguranta reglementarii - fiind produsul unor experti in comertul international, regulile Incoterms sunt foarte bine formulate, astfel incat riscul de a exista nepotriviri intre clauze, risc ce ar fi de natura a da nastere la dificultati de interpretare, devine foarte redus.

Prima varianta a regulilor Incoterms a fost elaborata de camera de Comert si Industrie de la Paris in 1936. Atunci ea nu a avut mare succes din cauza boicotarii ei de catre comerciantii englezi ptr. ca atunci nu se tinuse seama in mod esential de uzantele din zona britanica.

In 1952 s-a elaborat prima varianta de baza care a fost imbunatatita succesiv, revizuita la intervale clare - 1966, 1976, 1980

In 1980 a fost refacuta avand o noua varianta de baza , evizuita ultima data in 2000.

Continutul regulilor Incoterms

Se aplica numai in materia vanzarii internationale de marfuri si a contractelor tangente cu ea - contractul de transport international de marfuri si contractul de asigurare internationala de marfuri.

In principal exista 3 mari categorii de obligatii ale partilor :

obligatii ce tin de livrarea marfii

- momentul predarii marfii

- momentul transferului riscurilor

Regulile Incoterms nu rezolva problema transferului proprietatii.

aspecte ce tin de cine va suporta

- cheltuielile de transport al marfii,

- cheltuilelie de asigurare a marfii pe parcursul transportului,

- cheltuilelile de conservare a marfii pe parcursul transportului

- alte cheltuieli aferente marfii

3) cui incumba obligatia de a efectua formalitatile de transport

- cine suporta cheltuielile de export

- cine suporta cheltuielile de tranzit prin diferite state terte

- cine suporta cheltuielile de import in tara cumparatorului

Acum exista 13 reguli in functie de tipul de transport - 6 reguli ce tin de transportul maritim si restul regulilor care se aplica atunci cand marfa in drumul ei de la vanzator catre cumparator implica un alt tip de transport decat cel maritim.

Cele 6 reguli principale privind transportul maritim

! ** La fiecare regula trebuie urmarite cele 3 tipuri de obligatii principale

! ** Primele 2 reguli ( FAS si FOB) se completeaza cu numele portului de incarcare,iar regulile 3-6 (CFR, CIF, DES, DEQ) se completeaza cu numele portului de descarcare.

1. FAS = free alongside ship

liber de-a lungul vasului si se completeaza cu numele portului de incarcare a marfii

exemplu de clauza ptr. o marfa ce pleaca din Bucuresti, se incarca pe vas in Constanta ptr. a ajunge in Marsilia : livrarea marfii se va face FAS Constanta, Incoterms 2000.

mereu, la fiecare regula trebuie precizata sursa - Incoterms 90 sau 2000 sau

analiza celor 3 tipuri de obligatii :

- momentul predarii marfii si momentul transmiterii riscurilor este cel in care marfa individualizata ca fiind ptr. un anumit cumparator este depusa intr-un doc aflat in portul de incarcare convenit

- ch. de transport al marfii pana in portul de incarcare incumba vanzatorului ,

- toate ch. de transport ulterioare vor reveni cumparatorului. Cumparatorul urmeaza sa plateasca incarcarea marfii pe vas, sa navloseasca vasul (sa incheie contractul de navlosire a unui vas cf. transportului marii respective), vas pe care trebuie sa il aduca in portul de incarcare la termenul contractual

- ch de asigurare vor reveni cumparatorului

- Cf. Incoterms 90, ch. de export din Romania incumbau tot cumparatorului, astfel incat regula FAS Incoterms 90 era considerata o vanzare interna ptr. ca vanzatorul se comporta ca si cum ar fi vandut marfa unui cumparator roman (?! EXAM - discutie)

- Cf. Incoterms 2000, ch. de export incumba vanzatorului , astfel incat vanzarea FAS devine externa.

- ch. de tranzit si de import revin cumparatorului

Toate celelalte reguli transfera din obligatiile cumparatorului catre vanzator, astefel incat ultima regula, DEQ - Delivery Ex Quey va deveni cea ma oneroasa ptr. vanzator.

Problema alegerii regulilor va fi o problema de negociere intre parti, o problema ce tine de raportul de forte intre parti (pozitia dominanta)

FOB = free on board

se completeza cu numele portului de incarcare

- ca la FOB - predarea marfii si transmiterea riscurilor - atunci cand marfurile individualizate ca fiind ptr. un anumit cumparator sunt trecute peste balustrada vasului de incarcare ( :)) la propriu peste balustrada, daca se strica macaraua si nu cad peste balustrada, nu ). Deci vanzatorul are doar obligatia sa transfere marfa peste bord

- ch. de transport incumba cumparatorului

- incheierea contractului de navlosire incumba cumparatorului

- incheierea contractului de asigurare incumba cumparatorului

- ch. privind conservarea marfii incumba cumparatorului

- ch. de export incumba vanzatorului

- ch. de tranzit si de import revin cumparatorului

DCI

Curs 11 - 13.12.2007

CFR Incoterms 2000 = cost and freight

freight = navlu

navlul = principalul contract de transport maritim, pp punerea la dispozitie a unei nave sau, dupa caz, a unei parti dintr-o nava

se completeaza cu numele portului de destinatie

CFR = FOB + nava , adica CFR presupune toate regulile FOB cu exceptia celei ca vanzatorul va suporta transportul (navlul)

- predarea marfii si transmiterea riscurilor au loc atunci cand marfurile individulalizate ca fiind ptr. un anumit cumparator sunt trecute peste balustrada vasului de incarcare

- transportul maritim incumba vanzatorului

- ch. de export incumba vanzatorului

- ch. de tranzit si de import revin cumparatorului

4. CIF = cost insurance and freight

- CIF = FOB + insurance + freight

- ca la FOB - predarea marfii si transmiterea riscurilor au loc atunci cand marfurile individualizate ca fiind ptr. un anumit cumparator sunt trecute peste balustrada vasului de incarcare

- ch de transport incumba vanzatorului

- navlosirea si asigurarea revin vanzatorului

- ch. privind conservarea marfii incumba cumparatorului

- ca la FOB - ch. de export incumba vanzatorului, ch. de tranzit si de import incumba cumparatorului

5. DES = delivered ex ship

se completeaza cu portul de descarcrae, de destinatie, convenit

- predarea marfii si transmiterea riscurilor au loc atunci cand marfurile individualizate ca fiind ptr. un anumit cumparator sunt puse la dispozitia lui pe vas in portul de destinatie convenit

- transportul , navlosirea , asigurarea revin vanzatorului

- cumparatorul are doar obligatia de a descarca marfa

- ch de export si de tranzit incumba vanzatorului

- ch. de import revin cumparatorului

6. DEQ = delivered ex quay

= livrat pe chei

se completeaza cu portul de descarcare convenit

- predarea marfii si transmiterea riscurilor au loc atunci cand marfurile individualizate ca fiind ptr. un anumit cumparator sunt puse la dispozitia lui pe cheiul portului de descarcare

- vanzatorul suporta si descarcarea pe chei

- ch. de export si de tranzit incumba vanzatorului

- cf. Incoterms 90 , ch. de import reprezinta o obligatie interna in sarcina vanzatorului

- cf. Incoterms 2000 , ch. de import revin cumparatorului

Exista si o varianta a DEQ , acesta este DQ = duty paid in care vanzatorului ii incumba si obligatia de plata a ch. de import

Operatiunile de contrapartida

Contrapartida axata pe vanzare-cumparare este o operatiune contractuala complexa care se caracterizeaza prin existenta in structura ei a 2 sau mai multe contracte - negotium iuris (acordul de vointa)- contracte autonome unul fata de celalalt, dar pe care partile le considera prin vointa lor ca fiind interdependente in vederea realizarii unei finalitati economice comune - compensarea totala sau partiala a importului cu exportul.

E.g.: O soc. com. straina (vanzator) vinde unei soc. com. romane (cumparator)o anumita marfa.

In acelasi timp, aceeasi soc. com. romana sau o alta soc. com. din Romania desemnata din prima soc. com. incheie un contract de export , soc. com. straian devenind cumparator.

Cele 2 contracte vor fi corelate intre ele, partile intelegandu-se ca plata sa fie compensata total sau partial.

Operatiunile de contrapartida implica mai multe acorduri de vointa, ceea ce le leaga, adica temeiul legaturii dintre ele ar fi:

este in primul rand finalitatea economica comuna reprezentata de compensarea totala sau partiala a importului cu expoertul

in al doilea rand, dpdv juridic liantul este dat de vointa partilor, ele fiind cele care stabilesc elementele de legatura

Avantajele contrapartidei :

asigura compensarea importului cu exportul, astfel eliminandu-se sau reducandu-se , dupa caz, transferul de valuta facandu-se doar ptr. o posibila diferenta de pret.

faciliteaza transferul de marfuri indigene, ceea ce permite sau fovorizeaza mentinerea unei balante echilibrate

ptr. ca operatiunile se incheie prin contracte pe termen lung , ele sunt de natura a asigura o anumita continuitate in relatiile dintre parti, rezultand o garantie privind executarea contractului dintre parti

Formele contrapartidei

Contrapartida axata pe contractul de v-c internationala de marfuri

a)      contrapartida prin 2 sau mai multe contracte de import si export paralele; in principiu ele se incheie in acelasi timp sau la anumite intervale.Nu se incheie un contract cadru!

b)      Contrapartida ce presupune existenta unui contract cadru de export care este insotit de unul sau mai multe contracte de import,ultetior pe baza contractului cadru dede export se incheie unul sau mai multe contracte de export propriu-zis. Aici mai intai se incheie contractul de import si contractul cadru de export si ulterior, pe baza contractului cadru de export, se incheie contractul propriu-zis de export.

Contrapartida axata pe contractul de cooperare economica internationala

partile incheie un contract de cooperare economica internationala si in cadrul lui se prevede ca urmeaza sa aiba loc o compensare a importurilor cu exporturile

e.g. : contract de import de marfuri in Romania si totodata un contract de soc. com. intre cele 2 societati, straina si romana, prin care ele convin sa infiinteze acea soc. com. in Romania si importul respectiv urmeaza a fi compensat prin exportul de produse realizat prin soc. com. nou constituita

Contrapartida axata pe contractul de schimb

compensarea importului cu exportul se realizeaza prin livrarea marfa contre marfa,

schimbul implica anumite particularitati fata de schimbul obisnuit :

- operatiunea se poate incheia printr-un singur contract de schimb, dar se pot incheia si contracte multiple de schimb prin care se realizeaza importul si exportul de marfuri

- si aici intervine o compensare totala sau partiala a importului cu exportul, in cazul unei compensari partiale se va plati doar sulta.

Dupa numarul partilor contrapartida poate fi :

Contrapartida bilaterala - cand contractele de import si de export se incheie intre aceleasi parti, fiecare parte avand o dubla calitate.

Contrapartida multilaterala

a)      triunghiulara - cand exista 2 vanzatori si un cumparator - SC straina vinde in Rom o marfa iar cumparatorul marfii vinde??? dar datorita unui raport cu o soc din Rom stab ca aceasta sa vanda primei soc o marfa in contraprestatie

b)      complexa - mai multi cumparatori si mai multi vanzatori

Arbitrajul comercial internatioanal

= este o modalitate specifica de solutionare a litigiilor care apar in cadrul raporturilor juridice privind comertul international si care se particularizeaza prin faptul ca arbitrii nu sunt functionari de stat ca judecatorii, ci sunt specialisti (experti) cu inalta calificare in probleme de comert international.

Clasificari

- dupa normele aplicabile :

a) arbitraj in drept strict - regula in materia comertului international - arbitrii vor aplica in solutionarea litigiilor sistemul de drept al unui anumit stat , cel indicat de regula de norma conflictuala competenta

b) arbitraj in echitate - ex equo et bono - partile confera arbitrilor dreptul de a inaltura in anumite cazuri normele sistemului de srept aplicabil si de a aplica in locul lor regulile echitatii cand considera ca acest lucru este mai potivit situatiei de speta.

Arbitrajul in echitate confera arbitrilor o mai mare libertate de manevra, ceea ce nu insemna ca ei sunt absolut liberi in decizia ce o vor lua , existand anumite limite ale arbitrajului in echitate.

Limitele arbitrajului in echitate sunt :

1) poate izvori numai din dorinta partilor;

2) arbitrii inechitate trebuie sa raspunda anumitor principii fundamentale ale procedurii civile - principiul disponibilitatiii, principiul dreptului la aparare;

3) arbitrii nu pot inlatura dispozitiile legale de ordine publica din dreptul international privat al statului al carui sistem de drept formeaza lex causae in speta.

dupa caracterul sau permanent sau temporar :

a)      arbitraj permanent sau institutional - prestat de o institutie specializata de arbitraj, preexistenta litigiului, cu o structura organizatorica proprie (e.g. : Curtea de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie din Bucuresti, Curtea de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie din Paris)

b)      arbitraj ad-hoc - se organizeaza ptr. anumite litigii determinate, este desfasurat de un arbitru sau de un complet de arbitri desemnat ptr. o anume speta si care dispare dpdv juridic in momentul pronuntarii hotararii

c)      varianta mixta - cand anumite curti de arbitraz institutionalizate ofera cadrul organizatoric necesar ptr. desfasurarea unui arbitraj ad-hoc. Aici arbitrajul ramane unul ad-hoc, dar va contine facilitatile unui arbitraj institutionalizat.

Elementele esentiale ce rezulta din definitia arbitrajului

Este o jurisdicitie (o forma de justitie ), arbitrii avand competenta de a judeca , de a arbitra , de a efectua silogismul juridic - lege-situatie concreta

Mod de solutionare a unui litigiu comercial international , obiectul arbitrajului este un litigiu de comert international

Trebuie sa fie vorba despre litigii arbitrabile, adica poarta asupra unor drepturi de care partile pot dispune (pot tranzactiona)

Subiectele de regula sunt persoane de drept privat, dar exista si litigii mixte ( CIRDI - organiz.) cand apare si statul ca subiect al arbitrajului.

Tribunalul arbitral este diferit de curtea de arbitraj, tribunalul arbitral judeca efectiv , iar curtea de arbitraj organizeaza arbitrajul.

Arbitrii, spre deosebire de judecatori, sunt persoane private, neinvestite cu autoritate de stat, ei fiind desemnati de parti pe criterii de competenta sau prestigiu profesional.

Izvorul competentei arbitrilor este determinat de vointa partilor.

In materia competentei arbitrilor regula o constituie vointa partilor , iar exceptia situatia cand competenat este data printr-o conv intl - CIRDI

Arbitrajul se desfasoare pe baza unei proceduri speciale, partial derogatorie de la regulile de drept comun

Existenta unei hotarari arbitrale care este definitiva si obligatorie ptr. partile litigante.

Conventia de arbitraj

Sesizarea arbitrilor, izvorul arbitrajului este dat mereu de conventia de arbitraj. Conventia de arbitraj este acordul partilor prin care ele convin ca litigiul lor sa fie

solutionat de un arbitraj institutionalizat sau ad-hoc.

Conventia de arbitraj este de 2 feluri :

1) clauza compromisorie (clauza de arbitraj) = o clauza contractuala (inserata in contract) prin care partile convin sa solutioneze un posibil litigiu ce ar aparea intre ele pe calea arbitrajului.Ea este inserata in contract si priveste un posibil litigiu , un viitor litigiu. Ea apare mereu inaintea nasterii litigiului.

2)compromisul de arbitraj - apare dupa ivirea unui litigiu intre partile contractante.

Este posibil ca intr-o anumita situatie intre aceleasi parti sa se incheie atat o clauza compromisorie cat si un compromis de arbitraj. De exemplu - partile includ in contract o clauza compromisorie mai sumara prin care stabilesc doar ca un posibil litigiu va fi solutionat pe cale arbitrala. Dupa litigiu partile se pot intelege printr-un compromis de arbitraj asupra anumitor aspecte (instanta competenta, numarul arbitrilor)

Raportul dintre clauza compromisorie si contractul in care a fost inserata

Clauza compromisorie se afla intr-o autonomie relativa fata de contractul in care a fost inserata. Cu privire la acest aspect trebuie sa analizam elementele de autonomie si elementele de legatura ce limiteaza autonomia, facand-o relativa

Autonomia clauzei - anumite clauze de nevaliditate a contractului principal nu au afect asupra clauzei compromisorii . E.g. rezolutiunea sau rezilierea nu are efect asupra clauzei de arbitraj, astfel incat, firesc, arbitrii pot pronunta rezolutiunea , bazandu-si competenta pe existenta clauzei compromisorii. Atfel arbitrii nu ar putea niciodata solutiona litigiul.

Legea aplicabila si regimul de drept international privat aplicabil contractului principal poate fi diferit de legea aplicabila clauzei compromisorii.

O exceptie de ordine publica are un alt continut in cazul contractului principal fata de clauza compromisorie.

Caracterul relativ - este dat de clauzele de nulitate convergente - cele ce afecteaza atat contractul principal cat si clazua de arbitraj (viciile de consimtamant, incapacitatea partilor de a incheia contractul principal atrage si incapacitatea de a introduce clauza)

! ** O eventuala discutie referitoare la aceste clauze de nulitate la examen. :(Vezi ceva prin carte !

Efectele conventiei de arbitraj

1) Efectul negativ - inlatura competenta de solutionare a litigiilor de catre instanta de drept comun

2) Efectul pozitiv - confera competenta arbitrilor (Temeiul competentei este conventia de arbitraj stabilita de parti sau sunt conventii internationale)

3) Leaga partile intr-un mod specific - partile sunt obligate nu numai sa apeleze la arbitrj ptr. solutionarea litigiului , dar sunt si obligate sa se supuna procedurii arbitrale, sa execute de buna voie sentinta pe care arbitri o vor pronunta. (Are o forta obligatorie mai mare decat cea din dreptul comun ??) - corect ;)

Curtea de Arbitraj de la Bucuresti

Este un organism institutionalizat ce functioneaza in baza unui regulament de organizare si functionare si pe baza a 2 categorii de reguli de procedura : 1)reguli aplicabile arbitrajului institutionalizat; 2) reguli aplicabile in arbitrajul ad-hoc - ptr. varianta mixta arbitraj ad-hoc organizat de Curtea de Arbitraj Bucuresti .

Acum este in vigoare regulamentul adoptat la 1 ian 2000 cu modificarile ulterioare.

Cateva caracteristici -

este o institutie permanenta de arbitraj , organism neguvernamental organizat pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, acesta din urma fiind o asociatie a comerciantilor.

nu are personalitate juridica, persoana juridica este Camera de Comert si Industrie a Romaniei

este independenta in executarea atributiile jurisdictionale fata de Camera de Comert si Industrie

in art. 2 din regulament sunt prevazute 2 reguli importante

arbitrii - persoane fizice cetateni romani ce trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, reputatie nestirbita si inalta calificare , precum si experienta in domeniul comertului international, sunt 40 de arbitri. Nimic nu impiedica partile ca ptr. un litigiu la Curtea de Arbitraj Bucuresti sa numeasca si un arbitru strain

tribunalul arbitral - are arbitru desemnat de parti sau de presedintele curtii (autoritate de nominare); o parte desemneaza un arbitru si mai multi arbitri desemneaza un supraarbitru

sesizarea - se face prin cereri de arbitraj sau actiune arbitrala (toate elementele specifice cererii de chemare in judecata , in plus trebuie sa se precizeze numele arbitrului sau modul de desemnare, sa se faca dovada platii taxei arbitrale). Intampinarea , dupa caz, cererea reconventionala trebuie facuta pana la prima zi de infatisare

dezabterile - nu sunt publice, participa doar partile, expertii, martorii

finalizarea - hotararea arbitrala este sentinta cu toate trasaturile ce decurg de aici. Daca exista aspecte ce se rezolva pe perioada derularii procesului cu privire la ele se pronunta incheieri.

Sentinta are efectele unei hotarari judecatoresti definitive urmand doar a fi investita cu formula executorie ->titlu executoriu.

- singura cale de atac este actiunea in anularea sentintei , care se introduce la instanta de drept comun. Actiunea poate fi introdusa numai ptr. aspecte de forma sau de procedura, nu ptr. motive de fond. Daca instanta de drept comun admite in principiu, se trece la rejudecarea cauzei.