Faptele de comert

OBIECTIVE

- Activitatea de comert se intemeiaza pe faptele, actele si operatiunile pa care anumite persoane le desfasoara si pe care legea le defineste ca fapte de comert si pe care le este necesar a le cunoaste in vederea calificarii lor ca atare.

- Gruparea faptelor de comert pe tipuri si competente de baza ale activitatilor comerciale.

- Definirea fiecarei fapte de comert si a celor susceptibile de a fi incadrate in categorie faptelor de comert in vederea cunoasterii    raportului juridic daca este de natura comerciala.

CONCEPTE CHEIEEIE

- acte de comert

- fapte de comert

- operatiuni comerciale

- report

- obligatiuni

- actiuni

- contract de gaj

I. definirea faptelor de comert

Codul comercial roman contine dispozitii referitoare la fapte juridice, operatii juridice si acte juridice care au un caracter de comercialitate si care pot crea confuzii in aprecirea lor.

Din punct de vedere civil, dar si comercial, faptele juridice sunt evenimente si actiuni savarsite fara intentia de a produce efecte juridice.

Actul juridic este o manifestare de vointa a uneia sau mai multor persoane, fizice sau juridice, savarsite in scopul de a crea sau stinge raporturi juridice civile.

Operatia juridica este un mijloc si o tehnica juridica prin care se realizeaza in mod concret un act juridic.

Codul comercial roman desi cuprinde dispozitii despre aceste fapte, acte sau operatiuni, nu foloseste o definire a lor in mod expres, ci numai prezumat.

El se limiteaza doar la enumerarea unor acte si operatiuni pe care le califica drept fapte de comert, prin savarsirea carora se nasc raporturi juridice ce sunt reglementate prin legile comerciale.

Spre deosebire de codurile comerciale italian si francez care se refera la actele de comert, Codul comercial roman face vorbire despre fapte de comert.

Acest comportament al legiuitorului roman a fost explicat in literatura de specialitate prin aceea ca s-a dorit, sa se supuna legilor comerciale nu numai obligatiile rezultate din acte juridice ci si obligatiile izvorate din faptele juridice intrand deci sub incidenta legilor comerciale nu numai contractele comerciale dar si faptele licite cum ar fi imbogatirea fara temei legitim, plata nedatorata si gestiunea de afaceri la care se pot adauga si faptele ilicite savarsite de comerciant in activitatea sa comerciala.

O alta explicatie se refera la faptul ca s-a voit a nu se face confuzie intre faptele juridice, in general, care sunt savarsite fara intentia de a produce efecte juridice si faptele de comert care sunt manifestari de vointa savarsite tocmai cu intentia de a produce efecte juridice.

Desi nu face o definire a faptei de comert, Codul comercial roman face o enumerare a acestora in art. 3, enumerare care este incompleta si depasita fiind cu caracter enuntiativ ci nu limitativ, ceea ce inseamna ca permite completari ulterioare.

Definirea faptelor de comert prezinta un interes deosebit deoarece, pe de o parte, unele acte juridice (si nu putine) sunt bivalente, adica sunt si civile si comerciale, motiv pentru care este imperios necesar sa se stabileasca criterii de diferentiere intre ele, iar pe de alta parte, enumerarea faptelor de comert facuta in art. 3 Cod comercial, fiind enuntiativa trebuie sa existe criterii de comercialitate in baza carora instanta de judecata sa poata recunoaste si alte fapte de comert neprevazute expres in lege.

Definirea faptei de comert ar servi la delimitarea sferei dreptului comercial de cea a dreptului civil si in acest scop s-au propus mai multe criterii pentru caracterizarea acestuia si anume:

- s-a propus criteriul definirii actului de comert ca fiind un act de speculatie care se face in scopul realizarii de profit, speculandu-se asupra transformarii ori schimbarii de produse (ex. cumpararea de marfuri la un anumit pret si revanzarea lor la un pret mai mare).

Acest criteriu corespunde realitatii deoarece comerciantul nu actioneaza dezinteresat ci tocmai pentru a obtine un castig, un profit iar in acelasi timp comerciantul presteaza un serviciu pentru consumatori, cautand si punandu-le la dispozitie in conditii de facilitate, produsele de care acestia au nevoie, serviciu care trebuie remunerat prin adaosul la pret.

- un alt criteriu propus pentru definirea faptei de comert a fost acela potrivit caruia actul de comert este un act de circulatie mai exact un act de interpunere intre producator si consumator, asa zisa teorie a circulatiei.

Acest criteriu are in vedere nu scopul actului, ci obiectivul lui, retinandu-se in sfera dreptului comercial numai actele de intermediere, situate intre productie si consumatie, excluzandu-se in aceasta situatie, actele de productie si de consumatie.

- intr-o a treia opinie, actul de comert ar fi actul indeplinit printr-o intreprindere (in sensul Codului comercial, nu cel uzual).

Acest criteriu vizeaza o activitate metodic organizata, nu un act juridic izolat (teoria intreprinderii).

Nici unul din aceste criterii nu a fost ferit de critici sau observatii, aratandu-se ca sunt o multitudine de acte de comert, care se realizeaza fara ca sa existe vreo organizare si, de aceea, in practica judiciara nu s-a adoptat un criteriu unic in aceasta privinta, ci s-a dat preferinta ideilor de profit si circulatie, acceptandu-se o definitie de compromis prin care actul de comert (fapta de comert) este considerat a fi actul prin care se realizeaza o interpunere in circulatia marfurilor, efectuata cu intentia de a obtine profit.

II. Clasificarea faptelor de comert

In doctrina clasica, faptele de comert au fost clasificate in doua categorii:

a)      fapte de comert obiective;

b)      fapte de comert subiective.

a) Faptele de comert obiective sunt determinate si produc efecte in temeiul legii, independent de calitatea persoanei (comerciant sau necomerciant) care le savarseste.

Faptele de comert obiective sunt acele fapte care dobandesc caracter comercial datorita savarsirii lor de catre o persoana care are calitatea de comerciant.

In doctrina moderna s-au exprimat opinii mai nuantate fiind stabilite si unele subcategorii ori adaugandu-se noi categorii de fapte de comert.

Actual aceasta clasificare cuprinde trei categorii de fapte juridice: obiective, subiective, mixte.

Faptele de comert obiective in compunerea doctrinara contemporana poarta aceasta definire intrucat in majoritatea lor sunt operatii economice si au fost impartite in trei subgrupe:

operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie;

operatiuni care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie (activitatea intreprinderilor);

operatiuni conexe ori accesorii (fapte care datorita legaturii lor cu operatiile pe care codul comercial le considera fapte de comert sunt si ele considerate fapte de comert).

In prima subgrupa, a operatiilor de interpunere in schimb sau circulatie, se incadreaza: cumpararea si vanzarea comerciala si operatiile de banca si schimb.

- cumpararea si vanzarea comerciala este asemanatoare sub aspectul structurii sale, cu vanzarea-cumpararea din domeniul dreptului civil.

- cumpararea si vanzarea comerciala este asemanatoare sub aspectul structurii sale, cu vanzarea-cumpararea din domeniul dreptului civil.

Ceea ce le deosebeste este functia economica a contractului: trasatura caracteristica a vanzarii-cumpararii comerciale o constituie intentia de revanzare sau inchiriere, care trebuie sa existe la data cumpararii si sa fie cunoscuta cocontractantului si sa priveasca bunul cumparat.

- operatiunile de banca si schimb sunt fapte de comert prevazute de art. 3 punctul 11 din Codul comercial.

Operatiunile de banca sunt: depozitul bancar, efectuarea de plati, acordarea de credite etc.

Operatiunile de schimb sunt cele privind regimul monetar sau al biletelor de banca etc.

O a doua subgrupa din categoria faptelor de comert obiective o constituie cea a operatiunilor ce privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie (activitatea intreprinderii).

Codul comercial enumera la punctele 5-9 ale art. 3 activitatile din intreprinderi care constituie acte de comert si anume: furnituri pct. 5, spectacole publice pct. 6, comisioane, agentii si oficii de afaceri pct. 7, constructii pst. 8, fabrici, manufactura si imprimare pct. 9, editura, librarie, obiecte de arta pct. 10.

Nu se da o definitie a intreprinderii in dreptul comercial lacuna care s-a incercat a fi complinita de literatura juridica.

Cea de a treia subgrupa din categoria faptelor de comert obiective o constituie operatiile conexe ori accesorii, care sunt calificate ca atare datorita stransei lor legaturi cu anumite acte sau operatii considerate de Codul comercial ca fiind fapte de comert.

Din aceasta subgrupa fac parte: contractele de report asupra obligatiilor de stat sau a    a altor titluri de credit care circula in comert, cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale, contractele de mandat si comision, contractele de consignatie, operatiile de mijlocire in afacerile comerciale, cambia sau ordinele in producte sau marfuri, operatiile cu privire la navigatie, depozitele pentru cauza de comert, contul curent si cecul, gajul si fidejusiunea.

- Contractul de report asupra obligatiilor de stat sau a altor titluri de credit care circula in comert consta in cumpararea cash a unor titluri de credit care circula in comert si revanzarea lor simultana cu termen si cu pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie (art. 74 alin.1 Cod comercial).

Reportul este un act juridic complex care cuprinde o dubla vanzare: prima se executa imediat atat in privinta predarii titlului cat si a pretului, iar a doua este o vanzare cu termen la un pret determinat.

In temeiul acestui contract o persoana, reportatul, detinatoare de titluri de credit (actiuni, obligatiuni, etc) care nu voieste sa le instraineze definitiv, dar are nevoie de bani lichizi, cash, imediat, da in report, adica vinde temporar aceste titluri unei alte persoane, reportatorul, in schimbul unui pret ce se plateste imediat.

Totodata partile se inteleg ca la un anumit termen reportatorul sa revanda reportatului titluri de credit de aceeasi specie, primind, pentru aceasta, ceea ce a platit plus o prima care constituie pretul serviciului prestat de el ca reportator.

- Cumpararile si vanzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale, constituie fapte de comert obiective, care insa nu sunt conditionate de existenta intentiei de revanzare, deoarece aceste operatiuni sunt indisolubil legate de fapte de comert, cum este contractul de societate, cu sublinierea ca societatile comerciale sunt prin definirea legii comercianti.

- Contractul de mandat este acel contract prin care o persoana, mandatarul, se obliga sa incheie acte juridice in numele si pe seama altei persoane, mandantul, de la care primeste imputernicirea.

- Contractul de comision este acel contract prin care o persoana, comisionarul, se obliga, din insarcinarea altei persoane, comitentul, sa incheie anumite acte juridice in numele sau, dar pe seama comitentului in schimbul unei remuneratii - comision.

- Contractul de consignatie este contractul prin care una dintre parti (consignantul) incredinteaza unei alte persoane (consignatarul) anumite bunuri mobile spre a le vinde in nume propriu, dar pe seama consignantului. Operatiunile de mijlocire in afacerile comerciale constau in actiuni de intermediere intre doua persoane (fizice sau juridice) in scopul de a inlesni incheierea unui act juridic pentru care acestea sunt interesate.

- Cambia este un titlu de credit prin care o persoana denumita tragator, da dispozitie altei persoane, denumita tras, sa plateasca o suma de bani, la scadenta unei a treia persoane (beneficiarul) sau la ordinul acestuia.

- Biletul de ordin este un titlu de credit prin care o persoana, denumita emitent, se obliga sa plateasca, la scadenta, o suma de bani, altei persoane (beneficiarul) sau la ordinul acestuia.

- Ordinul in producte sau marfuri este de fapt o cambie a carei particularitate consta in faptul ca obligatia are ca obiect o anumita cantitate de produse sau marfuri.

- Operatiunile cu privire la navigatie (vas, echipaj, transport, credite etc.) reprezinta o gama variata de fapte de comert cum sunt: cumpararea, vanzarea sau inchirierea navelor, dotarea si aprovizionarea vaselor, expeditiile maritime, imprumuturile maritime, etc.

- Depozitele pentru cauza de comert sunt acele depozite de marfuri care se fac la docuri, antrepozite, etc.

- Contul curent este un contract prin care partile convin ca in loc sa lichideze separat si imediat creantele lor reciproce, lichidarea sa se faca la un anumit termen (legal sau conventional) prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.

- Cecul este un titlu negociabil prin care o persoana, tragatorul, da ordin unei banci la care are un disponibil, trasul, sa plateasca o suma de bani unei persoane, beneficiarul, sau la ordinul acestuia.

- Contractul de gaj este contractul in temeiul caruia debitorul remite creditorului sau un bun mobil pentru garantarea obligatiei sale.

- Contractul de fidejusiune este contractul prin care o persoana, fidejusor, se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia debitorului, daca acesta nu o va executa.

b) Faptele de comert subiective constituie cea de a doua mare categorie de fapte de comert.

In art. 3 din Codul comercial sunt enumerate actele si operatiunile considerate, datorita continutului lor, fapte de comert obiective.

Prin art. 4 se prevede insa ca sunt socotite fapte de comert si celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.

Prin art. 4 este instituita o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului.

c) Faptele de comert unilaterale sau mixte constituie cea de a treia categorie de fapte de comert si sunt acele acte sau operatiuni care au caracterul unor fapte de comert numai pentru una dintre partile contractante.

SUBIECTE

- Definiti faptele de comert din punctul de vedre al Codului comercial si al doctrinei juridice comerciale.

- Efectuati o grupare a faptelor de comert din punctul de vedre al clasificarii lor in fapte de comert obiective si fapte de comert subiective.

INTREBARI

Ce sunt faptele de comert?

a. activitatile de educatie si invatamant;

b. profesiile liberale;

c. intreprinderi cu caracter civil - exploatatiile agricole;

d. acte si operatiuni juridice de care legea leaga producerea unor efecte juridice, adica manifestari de vointa facute in scopul obtinerii unui profit.

R d

De cate feluri sunt faptele de comert?

a. principale cu referire la afaceri in general si secundare cu referire la comercianti;

b. legale fiind reglementate de lege si conventionale stabilite de parti prin conventii;

c. materiale cu referire la marfuri specifice si ideale cu referire la comert in mod generic;

d. obiective (acte juridice si operatiuni), conexe (acte juridice sau operatiuni care dobandesc comercialitate datorita stransei legaturi pe care o au cu acte sau operatiuni considerate de lege fapte de comert), subiective (dobandesc caracter comercial din calitatea persoanei care le savarseste).

R d

Ce sunt faptele de comert?

a. contracte comerciale incheiate de parti, prin care se produc efecte juridice in sarcina acestora;

b. fapte concreta savarsite cu intentie sau cupla in cadrul raporturilor de drept comercial;

c. acte juridice si operatiuni pe care Codul Comercial roman le califica fapte de comert;

d. operatiuni de vanzare - cumparare comerciala.

R c

Cum sunt definite intreprinderile ca fapte de comert in dreptul comercial?

a. sunt acele entitati care dobandesc caracter de fapte de comert datorita legaturii lor cu operatiunile comerciale;

b. intreprinderea presupune o organizare si un scop, organizarea unui intreprinzator in scopul obtinerii de profit prin fapte de comert;

c. activitati organizate in scopul obtinerii in regim comercial de beneficii;

d. acele contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila.

R b

In doctrina clasica faptele de comert au fost clasifiate in doua categorii :

a.       fapte de comert licite si fapte de comert ilicite ;

b.      fapte de comert obiective si fapte de comert subiective ;

c.       fapte de comert absolute si fapte de comert relative ;

d.      fapte de comert principale si fapte de comert secundare.