EFECTE ALE RESTRICTIILOR CANTITATIVE DIRECTE

EFECTE ALE RESTRICTIILOR CANTITATIVE DIRECTE

Ca orice masura de limitare a importurilor, restrictiile cantitative directe determina cresterea pretului intern peste nivelul pretului mondial, sporirea ofertei interne si comprimarea cererii interne, cu corolarul generarii unor pierderi de bunastare.

Restrictiile cantitative directe au insa o serie de efecte suplimentare:

efecte redistributive; in functie de modul de administrare a restrictiei, rentele asociate lor pot fi insusite de:

autoritatile din tara importatoare (in cazul licitarii accesului)

importatori (in cazul administrarii restrictiei in tara de import)

exportatori (in cazul administrarii restrictiei in tara de export)

costuri administrative; legate de gestionarea restrictiilor (e.g., formalitatile de emitere a licentelor)

costuri direct neproductive legate de "cautarea rentei"

Solicitantii de licente pot sa isi altereze, de o maniera suboptima, structura activitatii pentru a beneficia de rentele asociate restrictiei cantitative directe atunci cand accesul la acestea este conditionat de indeplinirea unor anumite conditii (e.g., extinderea capacitatii de productie, sporirea exporturilor, cresterea achizitiilor de pe piata interna)

Cheltuieli de lobby

Caz extrem: coruptia

costuri operationale si de tranzactie: costuri suplimentare legate de desfasurarea afacerilor:

intarzieri in eliberarea licentelor

neeliberarea licentelor (costuri de stocare, de reconditionare a marfii pentru exportul catre alte destinatii, partide de marfa nevandabile etc)

afectarea climatului concurential pe piata: spre deosebire de taxele vamale, restrictiile cantitative directe limiteaza mult concurenta dintre operatorii de pe piata de import, sporind probabilitatea ca pretul intern sa se stabileasca la nivelul maxim pe care sunt dispusi sa il plateaca consumatorii.

Severitatea acestui efect depinde insa de modul de administrare a restrictiei. Ea este minima atunci cand se practica metoda licitatiei. In cazul utilizarii altor metode, impactul este minimizat daca alocarea contingentelor/licentelor se face de maniera cat mai larga (catre un numar cat mai mare de agenti economici).

Raspandirea restrictiilor cantitative directe

In martie 2004, fusesera notificate la OMC restrictii cantitative directe aplicate dupa 1996 de 39 de membri, iar alti 16 membri notificasera modificari ale unor restrictii cantitative directe deja existente. Doar 33 de membri OMC au notificat ca nu aplica nici un fel de restrictii cantitative directe.

Licentele de import sunt instrumentele cel mai frecvent folosite, urmate de prohibitiile la import si de contingentele de import.

Statutul restrictiilor cantitative directe in GATT

Conform Articolului XI, restrictiile cantitative directe sunt, in principiu, interzise.

Atunci cand ele sunt permise, restrictiile cantitative directe trebuie administrate in mod nediscriminatoriu (Articolul XIII).

Exceptii de la regula interzicerii restrictiilor cantitative directe.

considerente non-economice

Articolul XX - protejarea:

moralei publice

E.g., restrictii in tarile musulmane la importurile de alcool, carne de porc; restrictii la importul de instrumente pentru jocuri de noroc (Turcia, Thailanda, China, Pakistan).

vietii si sanatatii oamenilor, animalelor si plantelor

patrimoniului cultural

mediului

Articolul XXI - exceptii de securitate

importul de arme, munitii, materiale de razboi

aplicarea de sanctiuni adoptate de ONU

considerente economice

Articolul XVIII:C - protejarea industriilor in formare in tarile in curs de dezvoltare

Articolul XII si Articolul XVIII:B - restrictii justificate de situatia balantei de plati

Articolul XIX - masuri de salvgardare

Protejarea industriilor in formare

De la constituirea OMC, a fost invocata doar de trei tari:

Malaysia, 1995: polipropilena si polietilena

Columbia, 1998: sare

Bangladesh, 2002: pui, oua, carton, sare

Recurgerea la restrictii din aceasta categorie este relativ dificila: partea interesata trebuie sa notifice intentia adoptarii masurii si sa acorde compensatii partenerilor lezati (sau sa sufere masuri de retorsiune din partea acestora).

Protejarea situatiei balantei de plati externe

Dificultatile care pot justifica restrictionarea importurilor se refera la:

epuizarea rezervelor internationale (sau amenintarea cu epuizarea rezervelor)

imposibilitatea realizarii unui ritm rezonabil de crestere a rezervelor

imposibilitatea atingerii unui nivel al rezervelor "adecvat programului de dezvoltare economica" (doar pentru tarile in curs de dezvoltare)

Protejarea situatiei balantei de plati externe se poate realiza atat prin restrictii cantitative directe, cat si prin restrictii indirecte, bazate pe mecanismul preturilor.

In procedura de acceptare a restrictiilor justificate prin situatia balantei de plati, FMI joaca un rol important:

potrivit Art.XV GATT, opinia FMI este dispozitiva in ceea ce priveste existenta conditiilor care justifica invocarea recurgerii la restrictii din motive legate de balanta    de plati (declinul serios al rezervelor, rata rezonabila de crestere a rezervelor etc)

in practica, s-a statornicit obiceiul ca opinia FMI sa fie ceruta si in legatura cu caracteristicile masurii si durata propusa de aplicare, dar acest punct de vedere nu poate fi decat consultativ.

OMC poate decide ca masurile propuse depasesc ceea ce este necesar pentru corectarea problemelor.

Oportunitatea recurgerii la restrictii comerciale pentru corectarea unor situatii de dezechilibru macroeconomic este controversata, existand un puternic curent de opinie potrivit caruia aceasta posibilitate nu se mai justifica odata cu abandonarea cursurilor de schimb fixe si, a fortiori, cu liberalizarea circulatiei capitalurilor.

Reflectand o tot mai larga acceptare a acestei optici, reglementarea acestor restrictii in cadrul GATT a devenit tot mai exigenta.

Declaratia privind masurile comerciale adoptate in scopuri legate balanta de plati (Runda Tokyo, 1979):

"masurile comerciale restrictive sunt, in general, un instrument ineficient de restabilire a echilibrului balantei de plati"

"tarile dezvoltate vor evita impunerea de masuri comerciale restrictive pentru scopuri legate de balanta de plati in cel mai mare grad posibil"

Intelegerea privind prevederile legate de balanta de plati ale GATT 1994 (Runda Uruguay, 1994):

masurile adoptate trebuie sa fie aplicate temporar, iar partea care recurge la ele trebuie sa prezinte un calendar de eliminare a lor

nu pot fi utilizate, cumulativ, mai mult de o masura pentru corectarea problemei balantei de plati; masurile trebuie, de regula, sa fie bazate pe mecanismul preturilor; restrictii cantitative directe nu mai pot fi acceptate decat in mod exceptional, iar partea care le propune trebuie sa justifice de ce masurile baate pe pret nu sunt adecvate

incidenta sectoriala a restrictiilor nu trebuie sa dea posibilitatea protejarii anunitor ramuri interne (exista insa posibilitatea de a "da prioritate importului acelor produse care sunt mai esentiale" (sic!)

proceduri mai ferme: nici o tara (cu exceptia celor mai putin dezvoltate) nu va mai putea sa recurga la "consultari simplificate" de mai mult de doua ori consecutiv

Masurile justificate prin Articolul XII nu s-au aplicat decat sporadic in ultimii 30 de ani: doar trei tari au recurs la ele.

Masuri justificate prin Articolul XVIII:B au fost aplicate de 3434 de ori intre 1973-87 (fata de numai 91 de cazuri de invocare a Articolului XVIII:C). La mijlocul anilor '80, mai existau 17 tari care recurgeau la masuri restrictive justificate pe baza Articolului XVIII:B. Numarul lor a scazut la 4 in 1998, pentru ca in prezent doar Bangladesh sa aplice inca asemenea restrictii.

Episoade importante pe calea limitarii recurgerii la aceste masuri:

1991: renuntarea unilaterala de catre cele mai mari economii din America Latina (Brazilia, Argentina, Columbia)

1999: decizie a organului OMC de reglementare a diferendelor cerand Indiei sa elimine toate aceste restrictii pana in aprilie 2001 (incepand cu anii '50, India practicase asemenea masuri fara intrerupere