FORME ALE CONCURENTEI COMERCIALE

1. Clasificare

In functie de conditiile istorico-economice si de performanta intalnim

A. Concurenta pura si perfecta este prototipul dogamatic al confruntarii pe piata caracterizat prin atomicitate, omogenitate, transparenta, pluralitate de optiuni si neinterventia statului.

B. Concurenta eficienta este modelul real ce tine seama de factorii care influenteaza existenta si intensitatea acesteia, factori precum : concentrarea si puterea agentilor economici, interventia statului in economie, s.a..

Dupa cum este acceptata sau nu de lege ori conventii: A. Concurenta permisa se bucura in principiu de libertate, aceasta neechivaland cu exercitarea arbitrara a libertatii, cu abuzul. Competitia trebuie sa se desfasoare cu buna credinta si cu respectarea regulilor impuse de lege.

B. Concurenta interzisa

Prin exceptie de la principiul liberei concurente, exista domenii care se sustrag competitiei fie in temeiul legii, fie prin conventie. Sunt practic domenii inchise concurentei : piata muncii, monopolul statului, s.a..

2. Concurenta pura si perfecta

2.1. Definitie. Trasaturi.

Concurenta pura si perfecta este prototipul dogmatic al concurentei, conceput in secolul al XIX - lea, ce pune accent pe functiile acesteia pe piata, in principal pe cea de echilibrare a cererii si ofertei.

Atomicitatea presupune un numar mare de comercianti care actioneaza independent, fara a avea o putere economica peste medie, marfa rulata fiind relativ mica. Aceasta are ca efect imposibilitatea influentarii, prin detinerea ofertei sau a cererii, a pretului.

Omogenitatea presupune o calitate apropiata a produselor (servicii, marfuri) pe care agentii economici le ofera.

Transparenta implica accesul complet al consumatorului la toate datele referitoare la un produs.

Pluralitatea de optiuni rezulta din numarul nelimitat de posibilitati de alegere intre produsele existente pe piata.

Neinterventia statului echivaleaza cu libertatea concurentei.

Mobilitatea factorilor de productie presupune o adaptare rapida a agentului economic la  evolutiile conjuncturale ale pietei  .

Concurenta pura si perfecta nu mai poate fi intalnita deca foarte rar in economia contemporana, deoarece componentele amintite nu pot fi reunite.

Atomicitatea exista doar in putine domenii: comert cu amanuntul, legumicultura, productia artizanala. In economia contemporana tendinta este de concentrare a intreprinderilor. Lupta pentru realizarea unor produse cat mai calitative a facut ca si omogenitatea sa subziste numai pentru putine produse, ca de ex. materiile prime.

Informarea clientului, transparenta, cu toate instrumentele legale existente ramane un deziderat. Simpla afisare a pretului reprezinta doar o informare minima.

Cu toate acestea notiunea de concurenta pura si perfecta inca mai naste dispute. Adeptii acesteia sustin ca  in conditii de concurenta completa, economia functioneaza cu eficienta cea mai inalta posibila   . Opinia contrara, mai aproape de realitate in momentul de fata, este rezumata de ideea ca definitia concurentei pure si perfecte nu a fost o definitie care sa descrie realitatile ci una care sa produca rezultate ideale  .

2.2.Trecerea de la atomicitate la concentrare

Secolulul al XIX-lea a reprezentat pentru tarile industrializate punctul de plecare a rapidelor dezvoltari economice dar si inceputul procesului de concentrare a intreprinderilor. Practic, odata cu disparitia atomicitatii, concurenta pura si perfecta pierde tot mai mult teren in detrimentul asa numitei concurente eficiente (workable competition).

Tendinta de concentrare a intreprinderilor era mai accentuata in perioadele de criza, cand intreprinderile puternice le absorbeau pe cele concurente aflate in prag de faliment.

Concentrarea se realizeaza din punct de vedere economic pe trei cai:

concentrare orizontala - reunirea firmelor cu profil similar (vezi industria de autoturisme).

concentrare verticala - coordonarea activitatii intre intreprinderi aflate pe trepte diferite de productie si distributie.

concentrare conglomerata - presupune desfasurarea unor activitati economice diferite fara legatura intre ele.

3. Concurenta eficienta

3.1. Notiune. Conditii de existenta.

In conditiile concentrarii, atomicitatea disparand, se vorbeste de concurenta eficienta sau practicabila.[4]

Concurenta eficienta a fost definita ca fiind modelul real de competitie ce tine seama de factori economici precum dimensiunea pietei, nivelul de concentrare a agentilor economici, comportamentul si rezultatele acestora.

Existenta concurentei eficiente presupune intrunirea urmatoarelor conditii:

a.       piata sa fie deschisa tuturor agentilor economici;

b.      agentii economici sa aiba libertate de actiune pe piata;

c.       consumatorii sa se bucure de libertate in alegerea marfii sau a agentului economic cu care colaboreaza.

Asa cum s-a aratat anterior in Uniunea Europeana, reglementarile comunitare doresc mentinerea unei competitii nedistorsionate, asa cum precizeaza art. 3 al Tratatului de Creare a C.E.E. Formularea textului este nerealista, deoarece distorsionarea presupune devierea de la competitia perfecta, ori aceasta nu mai este intalnita pe piata. Ceea ce trebuie protejat este competitia efectiva, adica mentinerea unei concurente suficiente pentru ca agentii economici sa fie eficienti si sa supravietuiasca.

3.2. Intensitatea concurentei

Notiunea de concurenta eficienta (efectiva) este una flexibila, intensitatea concurentei depinzand de structura economica a pietelor sectoriale vizate. Aceasta va fi apreciata ca suficienta sau nu de autoritatile nationale sau, dupa caz, comunitare.

Printre criteriile de determinare a intensitatii concurentei se afla:

numarul si nivelul de concentrare a agentilor economici pe o piata;

comportamentul agentilor economici (onestitate, buna credinta);

rezultatele obtinute de competitori.

Gradul scazut de intensitate a concurentei sau inexistenta acesteia, conduc la aparitia oligopolului, oligopsonului, monopolului si a monopsonului.

1. Oligopolul este acea forma a concurentei care presupune existenta unui numar relativ redus de vanzatori. Probleme apar cand acestia sunt intreprinderi puternice, existand riscul fuzionarii sau a unui comportament similar in vederea impartirii pietei, fixarii pretului etc.

2. Oligopsonul este forma de concurenta caracterizata de un numar redus de cumparatori. }i in astfel de cazuri apare riscul comportarii acestor cativa agenti economici unitar in vederea eliminarii concurentei celorlalti cumparatori.

3. Monopolul a fost definit ca fiind situatia de fapt existenta pe o piata, caracterizata de prezenta unui singur agent economic producator sau vanzator al unui anumit bun.

4. Monopsonul este situatia de fapt existenta pe o piata caracterizata prin unicitatea consumatorului. Cazurile de monopson sunt mult mai rar intalnite, comporativ cu cele de monopol.

4. Domenii deschise concurentei. Concurenta permisa

4.1. Clasificare

Concurenta permisa, asa cum a fost definita anterior, este cunoscuta sub doua forme : concurenta licita si ilicita.

Faptul ca intalnim concurenta ilicita, potrivit acestui criteriu de clasificare, in cadrul concurentei permise, nu trebuie sa conduca la ideea ca ea este una acceptata pe piata. Granita dintre concurenta licita si cea ilicita este uneori dificil de trasat. Practic, concurenta ilicita este doar o forma 'deteriorata' a concurentei licite.

De altfel, criteriul care a condus la aceasta clasificare era acela al acceptarii de lege sau conventii a concurentei. Intr-adevar, nici concurenta ilicita nu este acceptata de lege si de accea poate ar trebui analizata ca parte a concurentei interzise. Distinctia este urmatoarea : daca in unele domenii concurenta este total interzisa, in altele ea exista si numai atunci cand se manifesta abuziv, devenind una ilicita, intervine norma represiva readucand climatul concurential la unul normal.

Avand in vedere considerente de ordin practic, precum acela ca forma ilicita rezulta din practicarea abuziva a celei licite, apreciem ca oportuna tratarea concureneti ilicite ca forma deteriorata a celei permise.

4.2. Concurenta licita

4.2.1. Conditii pentru existenta concurentei licite

}i-au propus sa protejeze concurenta licita urmatoarele legi:

- Legea nr.11/1991care instituie pentru comercianti obligatia de a exercita activitatea cu buna credinta, resepectand uzantele cinstite si respectand interesele consumatorilor si cerintele concurentei loiale.[5]

- Legea nr. 21/1996 are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor

- Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat are ca scop reglementarea modalitatilor de autorizare, acordare, control, inventariere, monitorizare si raportare a ajutorului de stat, in vederea crearii si mentinerii unui mediu concurential normal.

Mediul concurential loial este caracterizat prin libertatea de actiune a operatorilor economici manifestata pe mai multe palnuri: alegerea domeniului in care se plaseaza capitalul, stabilirea strategiilor proprii etc. Mecanismul economiei de piata se bazeaza pe legea cererii si ofertei, pretul fiind axul central. Acesta isi indeplineste misiunea de regulator al pietei numai daca mediul concurential este unul normal. Trasaturile mediului concurential normal - in care se poate vorbi despre o concurenta loiala - sunt:

existenta mai multor producatori si cumparatori;

oferta diversificata pentru acelasi produs astfel incat sa existe posibilitatea unor multiple optiuni;

decizia in stabilirea pretului sa apartina exclusiv agentilor economici;

rolul statului in domeniu sa se manifeste pe planul legiferarii si supravegherii, in nici un caz prin intermediul pretului;

capacitatea agentilor economici de a se adapta rapid la cerintele pietei;

pe langa obiectivul fundamental al operatorilor economici (maximizarea profitului) sa se asigure consumatorului si produse si servicii de calitate.

In concluzie, pentru a exista si se manifesta concurenta licita este necesara intrunirea urmatoarelor conditii :

a. comportamentul concurential sa existe la modul concret si la un nivel de intensitate acceptabil ;

b. agentii economici sa actioneze pe piata cu buna credinta, ceea ce presupune intentia de a nu vatama interesele altora sau credinta eronata dar scuzbila ca atitudinea este una conforma cu legea;

c. o atitudine bazata pe uzante corecte si cinstite a agentilor economici (legea fixeaza limitele dincolo de care uzantele sunt ilegale : concurenta neloiala si practicile restrictive) ;

d. competitia sa se desfasoare in domenii deschise acesteia ;

e. absenta actelor de infidelitate calificate de lege drept concurenta neloiala ; acestea presupun legaturi intre persoane ce au acces intr-o intreprindere la informatii esentiale, si concurentii acesteia. Se pot afla in aceasta situatie salariatii si auxiliarii comertului, asociatii, administratorii s.a..Datorita periculozitatii lor actele de infidelitate au fost considerate - in parte - atat de lege cat si de doctrina ca acte de concurenta neleala[6].

f.piata transparenta.

4.2.2. Modalitati de exercitare a concurentei licite

Marketingul

Ansamblul de tehnici si metode care permit fundamentarea pe baze stiintifice a deciziilor economice pornind de la nevoile cumparatorilor, denumit marketing, recomanda urmatoarele directii pentru castigarea pietei:

- spre produs, pentru a-i spori atractivitatea si calitatile prin elemente precum: design, ambalaj, marca etc.

- spre piata pentru alegerea celei mai bune cai de distributie. Aceasta poate fi realizata prin legatura directa intre producator si consumator sau indirect prin canale specializate.

- spre pret, pentru ca presiunea concurentei sa nu afecteze profitul.

- spre promovare, prin campanii de informare a cumparatorului asupra calitatilor produsului sau serviciilor.

Promovarea vanzarilor si clientela

Publicitatea consta in ansamblul mijloacelor de expresie, cu efect colectiv ce tind sa dezvaluie notorietatea unei marci sau produs si larga lor difuzare[7].

Prin publicitate, Directiva nr. 84/450/CEE din 10.09.1984 intelege orice forma de comunicare facuta in cadrul unei activitati comerciale, industriale, artizanale, sau liberale in scopul promovarii bunului sau produsului.[8]

Concluzionand, publicitatea este o actiune de comunicare prin toate canalele, adresata publicului si are drept obiectiv influentarea psihicului uman, orientand consumatorul spre un anumit produs. Pentru a-si atinge acest obiectiv publicitatea trebuie sa aiba caracter ofensiv si sa se realizeze pe teremen lung. Un act de publicitate contine dupa caz, titlu, text, slogan, colorit, mesaj, si eticheta produsului.

Din principiul libertatii comertului deriva si libertatea publicitatii comerciale. Astfel, comerciantii pot initia campanii publicitare pentru a spori difuzarea produselor. Pe langa efectele pozitive, pentru comercianti, a fost criticata deoarece amplifica artificial nivelul concurentei si determina consumatorul sa ia decizii gresite, fara o argumentatie logica.

Libertatea de publicitate exercitata in limite normale nu atrage raspunderea pentru daunele produse prin scaderea vanzarilor. Limitele sunt fixate de lege si apreciate de instanta.

Promovarea vanzarilor este operatia cu caracter concurential care cuprinde totalitatea actiunilor limitate in timp si spatiu in scopul cresterii clientelei.[9] Ea este adresata doar unui public limitat, acela care este interesat de produs.

Instrument principal il reprezinta oferirea de cadouri sau premii. Cadoul se ofera tuturor persoanelor, premiile numai acelora care cumparand obtin si produsul.

Ca principiu, orice agent economic este liber sa ofere cadouri si premii clientilor sai. Legea nr. 11/1990 prevedea inainte de ultima modificare, interdictii in domeniu, precum acordarea de premii prin tragere la sorti, s.a..

Premiile constau in facilitati si gratuitati oferite cumparatorilor in urmatoarele forme:

- premii permise implicit si nediferentiat precum oferirea la un numar de produse cumparate a unui a in mod gratuit ;

- premii acceptate de lege sau uzante comerciale precum oferirea de obiecte de publicitate, sau esantioane inscriptionate :  gratuit  ;

- premii platite precum soldurile, reducerile, etc.

Clientela comerciala a fost definita ca fiind:

- ansamblul de persoane care uzual se aprovizioneaza sau apeleaza la serviciile unui anumit agent economic;

- o valoare economica, prin relatiile ce se stabilesc intre titularul fondului de comert si persoanele, care isi procura marfurile si serviciile de la comerciantul respectiv[10]. In aceasta opinie clientela este unul din cele mai importante elemente incorporale ale fondului de comert.

Sunt intalnite pe piata mai multe tipuri de clientela.

Clientela autonoma sau personala apare ca urmare a unor relatii economice constante intre agentul economic si beneficiarii sai, ultimii avand caracterul unei clientele proprii, atrasa in virtutea obisnuintei si a increderii.

Clientela angajata include toate persoanle care au calitatea de client in temeiul unor contracte de aprovizionare.

Clientela derivata presupune o suprapunere 'de teritorii comerciale' ale unor agenti economici cu activitati diferite. Astfel de situatii pot fi intalnite in gari, aerogari, magazine universale, unde clientela stabila a acestora poate deveni si clientela operatorilor economici ce desfasora alte activitati. Pentru a aprecia daca ne aflam in prezenta unei clientele autonome sau derivate se au in vedere conditiile concrete in fiecare caz. Distinctia poate capata importanta din punctul de vedere al dreptului concurentei atunci cand in interiorul unor astfel de teritorii suprapuse sunt savarsite fapte anticoncurentiale (de ex. deturnarea clientelei ).

Clientela comuna apare in cazul retelelor de distributie, sau concesiune unde calitatea de titular al fondului de comert si in special al clientelei, revine atat celui care a organizat distributia, cat si celui care opereaza efectiv pe piata. Datorita problemelor de ordin practic ce apar, s-a formulat concluzia ca exista numai clientela proprie, urmand a se delimita dupa caz competitorii titulari ai acesteia.

Clientela ocazionala este formata din consumatorii care intra rar si fara continuitate in relatii comerciale cu firma.

Raportul dintre clientela si fondul de comert este baza celor doua moduri de a defini clientela , amintite mai sus, si presupune intr-o opinie relatia parte-intreg , iar in alta, independenta totala (clientela rezultat al functionarii fondului de comert) .

Fondul de comert a fost definit ca fiind  un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si implicit, obtinerii unui profit . De altfel, art. 1(1) lit. c al Legii nr. 11/1991 prevede ca, in intelesul acesteia ' constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale.' Desi clientela nu este mentionata explicit, avand in vedere caracterul exemplificativ al enumerarii, se subintelege apartenenta ei la fondul de comert.

Clientela ne apare ca fiind cauza determinanta a activitatii comerciale. Astfel, desi initial ea nu exista in fondul de comert, ulterior devine o valoare economica inclusa in fondul de comert, care se dovedeste a avea o compozitie variabila in functie de necesitatile comertului.

In concluzie, ne raliem opiniei care sustine teoria apartenentei clientelei la fondul de comert, aceasta fiind o valoare economica protejata prin mijloace ce tin de dreptul concurentei.

Dreptul ce priveste clientela si conservarea acesteia nu se incadreaza nici in categoria drepturilor reale si nici in aceea a drepturilor de creanta. Aceasta deoarece de clientela nu se poate dispune (ca in cazul dreptului real) in orice mod si produce efecte fata de terti (lucru care nu se intampla in cazul dreptului de creanta).

Dreptul de a dobandi si mentine clientela este considerat ca o manifestare a unei noi categorii de drepturi incorporale , caracterizate prin 'exclusivitatea de care se bucura titularul' .

5. Domenii inchise concurentei. Concurenta interzisa

5.1. Notiune

Concurenta interzisa sau neautorizata este aceea care face obiectul restrictiilor formale rezultate din lege sau contract. Aceasta distinctie clasica a fost intre timp criticata, astazi reprosandu-i-se a fi fondata mai degraba pe un criteriu formal decat pe continutul notiunii in cauza.

Daca legislatorul intervine pentru a interzice practici considerate anticoncurentiale (abuzul de pozitie dominanta) sau restrictive de concurenta (preturi impuse, practici discriminatorii), in cazul concurentei interzise nu mai vorbim de o restrangere a libertatii de a utiliza acele practici, ci de o suprimare totala a acestei libertati.[22]

Exista cateva domenii de activitate sustrase concurentei. In astfel de domenii concurenta, fie si cea neloiala, este interzisa cu desavarsire in temeiul unui contract sau al legii. Principalele domenii in care concurenta nu este permisa sunt : monopolul statului, piata muncii, raporturile comerciant-prepus, interdictii contractuale (clauzele de neconcurenta).

5.2. Monopolul de stat

Monopolul este privilegiul exclusiv de a vinde un bun, a fabrica un produs, a presta un serviciu, fara ca alte organisme sau intreprinderi sa ofere in acelasi spatiu geografic bunuri sau servicii identice.

Monopolul presupune interventia expresa sau implicita a puterilor publice pentru a asigura exclusivitate celui caruia i-a fost conferita. Aceasta interventie are loc in primul rand prin intermediul legii.[23]

Prin monopol de stat Legea 31/19966 (privind regimul monopolului de stat) intelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat, inclusiv producatori individuali, dupa caz, la activitatile economice constituind monopol de stat si conditiile de exercitare a acestora.

Activitatile economice care constituie monopol de stat nu pot fi efectuate de agenti economici cu capital de stat sau privat decat pe baza de licenta eliberata de Ministerul Finantelor. Aceasta este o autorizare acordata de stat in baza careia titularul ei poate sa produca, sa prelucreze, sa comercializeze, intr-o anumita cantitate si calitate produse care fac obiectul monopolului de stat.

Sunt incluse prin lege intre activitatile care constituie monopol de stat:

a) fabricarea si comercializarea armamanetului, munitiilor si explozibililor;

b) producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin substante stupefiante;

c) extractia, producerea si prelucrarea in scopuri industriale a metalelor pretioase si a pietrelor pretioase;

d) producerea si emisiunea de marci postale si timbre fiscale;

e) fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitatea alcoolului si a bauturilor spirtoase distilate;

f) fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate a produselor din tutun si a hartiei pentru tigarete;

g) organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe sau disimulate;

h) organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive.

In astfel de domenii consideram concurenta interzisa, avand in vedere ceea ce presupune concurenta (piata sa fie deschisa tuturor agentilor economici; agentii economici sa aiba libertate de actiune pe piata; consumatorii sa se bucure de libertate in alegerea marfii sau a agentului economic cu care colaboreaza) si doua din prevederile Legii nr. 31/1996:

- art. 8 interzice agentilor economici care intermediaza, depoziteaza sau desfac produse ce fac obiectul monopolului de stat sa se aprovizioneze de la alti producatori sau importatori decat cei autorizati prin licenta;

- art. 10 : preturile si tarifele maximale la produsele si serviciile ce intra in sfera monopolului de stat sunt supravegheate de Guvern, cu avizul Oficiului Concurentei.

5.3. Serviciile de utilitate publica

Principiul general aplicabil pentru serviciile publice este cel al neinterventiei pe piata. Aceasta presupune ca persoanele juridice publice nu pot interveni ca actori in viata economica decat pentru a satisface un interes general, cum ar fi utilitatile publice.

Legea 326/2001 reglemeteaza existenta serviciilor publice de gospodarie comunala care cuprind totalitatea activitatilor si actiunilor de utilitate si de interes local, desfasurate sub autoritatea administratiei publice locale, avaand drept scop furnizarea de servicii de utilitate publica.

Reglementarea in materie se doreste a avea un rol pozitiv in materia concurentei, cel putin la nivel de principiu. Astfel, in art. 5 se prevede ca serviciile publice de gospodarie comunala se organizeaza si se administreaza cu respectarea principiului asigurarii mediului concurential.

5.4. Domenii sustrase concurentei comerciale prin conventie

5.4.1.Notiune

In unele situatii, partile isi limiteaza singure autonomia de vointa, consimtind pe cale de conventie sa se abtina de la a face acte de concurenta partenerului. Acest lucru se concretizeaza prin inserarea unor clauze care sa-l oblige pe partener sa renunte la competitie, cel putin pe o perioada determinata de timp. Astfel de clauze sunt permise in masura in care nu contravin principiului libertatii comertului consacrat de art.134 din Constitutie.

Angajamentele sau clauzele de neconcurenta sunt deci, obligatii pe care si le asuma o parte de a nu realiza o activitate detereminata ( nu neaparat comerciala) in defavoarea celeilalte parti.

In practica sunt intalnite clauze de interzicere a concurentei in urmatoarele situatii: instrainarea unui fond de comert, inchirierea unui spatiu comercial, concesiunea exclusiva pentru distribuire de marfuri, in contractele individuale de munca, s.a..

5.4.2. Instrainarea unui fond de comert

Cumparatorul unui fond de comert isi ia de regula o minima masura de precautie pentru cazul in care vanzatorul ar dori sa inceapa o activitate similara in apropiere. Atunci cand se instraineaza un fond de comert, clientela se divide[25], o parte urmand vanzatorul la noul sediu, iar alta revenind cumparatorului. Daca vanzatorul isi va deschide o afacere similara in apropierea cumparatorului, acesta nu ar mai avea nici o sansa, toata clientela ramanand fidela vanzatorului fondului de comert.

Interzicandu-se desfasurarea unei activitati similare in apropiererea cumparatorului fondului de comert, se creaza un cadru normal de desfasurare a activitatii comerciale, acesta pierzand, in lipsa unei astfel de clauze, clientela.

5.4.3. Inchirierea unui spatiu comercial

Din acelasi motiv este acceptata in contractele de locatiune, ca fiind in concordanta cu principiul liberei concurente, clauza prin care locatarul se obliga sa nu inchirieze ulterior in apropiere un spatiu cu aceeasi destinatie.

O astfel de clauza nu vine decat sa intareasca obligatia legala ce revine locatorului de a garanta, potrivit art. 1420 pct. 3 C.civ., linistita si utila folosinta a bunului de catre locatar. Altfel spus, chiar in lipsa unei clauze de neconcurenta, reglementarea din Codul civil interzice orice acte care ar putea afecta folosinta utila a bunului, locatorul fiind obligat sa se abtina de la orice fapt personal, care ar putea produce acest lucru[26].

Literatura franceza[27]considera ca locatorul nu poate folosi restul proprietatii de o maniera dezavanatajoasa pentru locatar. Astfel se aprecia ca inchirierea pentru deschiderea unui alt magazin in apropierea celui deja existent e de natura a crea probleme si de a tulbura folosinta utila a primului locatar.

5.4.4. Concesiunea exclusiva pentru distribuire de marfuri

In cazul concesiunii exclusive pentru distribuire de marfuri, atat furnizorul, cat si distribuitorul (daca doreste) se angajeaza, primul sa nu livreze in zona respectiva produsul si altor firme, iar al doilea sa nu se aprovizioneze decat de la furnizor.

La vanzarea exclusiva clauza de neconcurenta presupune ca furnizorul sa livreze un produs intr-o regiune geografica stabilita, numai catre un anumit cumparator.

Existenta unei clauze de neconcurenta in contractul de cumparare exclusiva presupune obligatia cumparatorului de a cumpara numai de la un anumit furnizor.

In discutie fiind acorduri de exclusivitate poate apare problema unor preturi in neconcordanta cu piata. Astfel, concurentii pot interveni indirect la fixarea preturilor in contractele de distrbutie atunci cand partile acestuia prevad una din urmatoarele clauze :

- clauza ofertei concurente ('clause anglaise'), care permite coborarea pretului fixat si alinierea sa la cel al concurentei ;

- clauza pretului de piata, care permite partilor sa se refere nu numai la pretul unui concurent ci si la cel mediu, folosit de un grup de concurenti.[28]

Pentru a se proteja debitorul obligatiei de neconcurenta poate sa se foloseasca indirect de concurenti, inserand in contract una clauzele de mai sus.

Asumarea unor astfel de clauze de neconcurenta nu trebuie sa vina in contradictie cu reglementarile privitoare la practicile abuzive si restrictive de concurenta ( Legea nr. 21/1996 privind concurenta). Este posibil ca in spatele unei clauze de neconcurenta sa se regaseasca intentia de a elimina anumiti competitori, astfel ca, un comportament coordonat in acest sens, poate intra sub incidenta legii mentionate.

5.4.5. Clauza de neconcurenta in vanzarea imobiliara

Clauza de neconcurenta poate apare intr-un contract de vanzare imobiliara ca o clauza prin care se interzice cumparatorului sa exercite o anumita activitate comerciala dupa achizitionarea imobilului. Valabilitatea unei astfel de obligatii este indoielnica avand in vedere interzicerea 'contractelor perpetue' . Altfel spus, daca nu este prevazuta durata prohibitiei clauza este ilegala. In acest sens se pronunta si jurisprudenta franceza, anuland de exemplu o clauza (ca fiind nelimitata in timp) prin care se interzicea societatii cumparatoare, atat timp cat va avea proprietatea, sa exploateze terenul vandut pentru a deschide o benzinarie.

5.4.6. Clauza de neconcurenta si cesiunea portofoliului de asigurari

Prin portofoliu de asigurari se intelege totalitatea sau o parte din contractele de asigurari incheiate de un asigurator.

Agentii de asigurari pot ceda portofoliul lor, iar in cazul in care societatea de asigurari pentru care lucreaza refuza acest lucru, ei pot obtine o indemnizatie compensatorie. De regula, actul de cesiune contine o clauza de neconcurenta prin care cedentul se obliga sa nu continue activitatea anterioara astfel incat cesionarului sa ii profite achizitionarea portofoliului.

5.4.7. Conditii de valabilitate a clauzelor de neconcurenta si inter-pretarea lor

Clauzele de neconcurenta trebuie sa indeplineasca pentru valabilitate urmatoarele conditii:

existenta unui interes legitim al beneficiarului ei;

clauza nu trebuie sa aduca atingere grava libertatii de vointa a partii care si-o asuma.

Scopul clauzelor de neconcurenta este mentinerea unei competitii oneste, fara practici abuzive. Beneficiarului unei astfel de clauze i se da dreptul de a supravietui pe piata. In lipsa ei, clientela dispare, fie urmand vanzatorul fondului de comert, fie preferand comerciantul vecin ultim venit. In oricare din clauzele prezentate consideram ca exista un interes legitim al beneficiarului ei: castigarea si mentinerea clientelei, adica supravietuirea.

Criteriile de apreciere a gravitatii cu care este restransa vointa partii care isi asuma obligatia sunt de ordin temporal si teritorial. Se cere ca respectiva clauza sa aiba aplicare limitata in timp, cele perpetue fiind ilicite. In Franta de exemplu, valabilitatea unor astfel de clauze a fost limitata, printr-o lege din 14 octombrie 1943, la 10 ani. Totodata se considera ca obligatia trebuie sa priveasca numai un teritoriu limitat.

Interpretarea clauzelor de neconcurenta se face avand in vedere vointa reala a partilor. In acest sens s-a decis, printr-o interpretare extensiva, ca in contractul de vanzare-cumparare trebuie subinteleasa existenta clauzei de neconcurenta. S-a avut in vedere art. 1339 C. Civ. conform caruia vanzatorul nu se poate sustrage pe cale conventionala de la raspunderea pentru evictiunea datorata unui fapt personal. Intr-adevar, fapta vanzatorului care atrage clientela fondului de comert vandut poate fi privita ca o tulburare echivalenta cu evictiunea. Aceeasi este situatia si in cazul inchirierii unui fond de comert, avand in vedere art. 1420, alin.3.. Totusi, in acest din urma caz jurisprudenta mai noua , a imbratisat ideea ca nu trebuie subanteleasa obligatia loctorului de a proteja locatarul de un eventual concurent.

5.4.8. Transmiterea drepturilor si obligatiilor ce rezulta din contractul ce contine o clauza de neconcurenta

Problemele care apar in cazul unei modificari a raportului juridic sunt : daca noul creditor beneficiaza in continuare de clauza de neconcurenta si daca noul debitor este tinut sa respecte intru totul contractul, inclusiv clauza analizata.

In primul caz, succesorii universali si cei cu titlul universal preluand o universalitate, vor prelua in totalitate si activul, deci vor fi creditori ai obligatie de neconcurenta. De exemplu, titularul unui fond de comert, creditor al obligatiei de a nu desfasura in apropiere o activitate similara, vinde la randu-i fondul de comert ; noul cumparator este si el creditor al obligatie de neconcurenta .

Discutii exista cand e vorba de succesorii cu titlu particular, opinia la care ne raliem fiind aceea ca, de regula are loc o transmitere a tuturor drepturilor si pe cale de consecinta acestia devin creditori ai clauzei de neconcurenta.

Obligatia de neconcurenta nu se transmite succesorilor universali si ai celor cu titlu universal avand in vedere caracterul intuitu persoanae al acesteia. Acelasi este si cazul succesorului cu titlu particular. Totusi, jurisprudenta franceza vorbeste de o transmitere a obligatiei catre succesorul cu titlu particular daca el a colaborat cu debitorul initial cand acesta era in viata.

5.7.12. Sanctiunile incalcarii obligatiei de neconcurenta

Sanctiunile incalcarii obligatiei de neconcurenta sunt :

1. obligarea debitorului, sub amenintarea amenzii civile, la incetarea activitatii care contravine clauzei de neconcurenta; temeiul juridic este art. 1076 C. civ. care prevede posibilitatea creditorului de a 'cere a se distrui ceea ce s-a facut, calcandu-se obligatia de a nu face'. Astfel, creditorul poate cere instantei oprirea activitatii ce incalca clauza de neconcurenta.

Fiind vorba de o obligatie de a face (oprirea activitatii), potrivit art. 580³ C. pr. civ., daca aceasta nu poate fi indeplinita decat de debitor, el va fi constrans la indeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile in favoarea statului. Pentru acoperirea prejudiciului creat prin intarzierea executarii creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese.

2. in temeiul art. 1073 C. Civ., creditorul poate cere acoperirea prejudiciului creat;

3. fiind vorba de o neexecutare a unei obligatii contractuale poate fi solicitata in temeiul art 1020 si 1021 C. civ. rezolutiunea contractului ce contine clauza de neconcurenta. Efectele admiterii actiunii presupunand repunerea partilor in situatia anterioara, atrage desfiintarea cesiunii fondului de comert, a contractului de locatiune, a celui de distribuire exclusiva etc.