TRANZACTIILE COMERCIALE IN CONTEXTUL INTERNATIONALIZARII SI GLOBALIZARII ECONOMIEI MONDIALE

TRANZACTIILE COMERCIALE IN CONTEXTUL INTERNATIONALIZARII SI GLOBALIZARII ECONOMIEI MONDIALE   

OBIECTIVE

1. Cunoasterea definitiei si implicatiilor globalizarii

Stabilirea rolului de prim factor pe care l-a jucat comertul international in manifestarea procesului de globalizare

3. Prezentarea contributiei pe care ceilalti factori au avut-o la intensificarea globalizarii

4. Evidentierea avantajelor si dezavantajelor globalizarii

1. Globalizarea: concept si efecte

O trasatura caracteristica a evolutiei mediului de afaceri la scara mondiala (in a doua jumatate a secolului al XX-lea) a constituit-o tendinta de trecere de la internationalizare la globalizare in viata economica. Aceasta tendinta s-a manifestat si in domeniul tranzactiilor comerciale (expansiunea comertului mondial), al investitiilor in strainatate (internationalizarea productiei), al structurilor organizationale de afaceri (internationalizarea firmei).

In ultimul deceniu, sub influenta a numerosi factori de natura economica, tehnologica si politica, procesul internationalizarii a intrat intr-o noua etapa, cea a emergentei unei economii globale, intemeiata pe un sistem de interdependente transnationale in comert, productie, servicii si domeniul financiar.

Economia mondiala actuala se caracterizeaza printr-o noua baza tehnologica, prin extinderea si intensificarea tranzactiilor comerciale internationale, prin modificarea raporturilor de forte in plan economic si politico-militar si printr-o noua modalitate de definire a relatiei dintre national si international.

Internationalizarea reprezinta un proces cantitativ caracterizat numai prin extinderea geografica a schimburilor economice si cooperarii dintre state.

Globalizarea, pe langa extinderea teritoriala, presupune si integrarea functionala a activitatilor derulate in diferite puncte geografice. Intr-o abordare generala, globalizarea consta in adancirea si accelerarea interconectarii la scara mondiala, in toate aspectele vietii sociale contemporane, de la cultura la criminalitate, de la finante la viata spirituala[1]. In aceste conditii rezolvarea unor probleme nationale implica negocierea multilaterala, prin participarea tot mai multor tari. Standardizarea si integrarea sunt doua elemente de baza ale globalizarii.

Principalele etape istorice care au condus in final la manifestarea fenomenului globalizarii sunt in ordine cronologica[2]:

etapa 1400 - 1750, asa-zisa "etapa primara" - au loc descoperirile geografice; colonizarile, aparitia schimburilor comerciale transcontinentale;

etapa 1750 - 1880, cunoscuta sub numele de "etapa incipienta" caracterizata prin formarea statelor unitare si amplificarea legaturilor de natura comerciala si politica dintre acestea; incheierea primelor acorduri in domeniul relatiilor comerciale internationale;

etapa 1880 - 1925, numita "etapa dezvoltarii" in care au avut loc: dezvoltarea productiei manufacturate; evolutia mijlocelor de transport; intensificarea comertului mondial; amplificarea fenomenului migrationist; structura firmelor multinationale intr-o forma simplista;

etapa 1925 - 1970, sau "etapa hegemoniei mondiale" in care se contureaza marile puteri statale, se mondializeaza conflictele armate, se cristalizeaza organizatiile si institutiile cu vocatie planetara;

etapa de la finele secolului XX, caracterizata prin intensificarea regionalizarii si integrarii precum si prin internationalizarea puternica a activitatii firmelor multinationale intr-o alta acceptiune globalizarea, privita prin intensificarea integrarii internationale a pietelor de bunuri si de capital, a cunoscut o evolutie ciclica. Astfel, globalizarea a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea, a luat amploare pana la primul razboi mondial, a cunoscut un declin intre cele doua razboaie mondiale si a debutat dupa cel de-al doilea razboi mondial intr-o faza noua a dezvoltarii sale, atingand in ultimii 25 de ani varfuri fara precedent.

Efectele benefice ale globalizarii - largirea pietelor de desfacere, transferul de tehnologii, migratia fortei de munca, obtinerea unor productii de masa cu consecinte directe asupra imbunatatirii si reducerii preturilor produselor etc. sunt subliniate de cea mai mare parte a analistilor economici.

In multe state in dezvoltare s-au inregistrat progrese economice care probabil ca nu ar fi avut loc fara atragerea de ISD, deci fara aportul firmelor multinationale. Cu toate acestea proportia dintre cei bogati si cei saraci s-a adancit. Conform datelor statistice, valoarea activelor detinute de cei mai bogati 200 oameni din lume s-a dublat in decursul a numai 4 ani de zile, respectiv intre 1994 si 1998. Cum era firesc au aparut si manifestarile anti-globalizare, atat sub forma manifestatiilor de strada, cat si sub forma analizelor critice efectuate de oamenii de stiinta. Se apreciaza ca pentru tarile sarace globalizarea inseamna: amplificarea inegalitatilor, exploatarea fara discernamant a bogatiilor naturale, cresterea somajului, lipsa controlului local in raport cu activitatea firmelor multinationale cu consecinte negative directe asupra suveranitatii nationale.

Din perspectiva economica globalizarea trebuie apreciata prin evolutia fluxurilor de marfuri, servicii, capital (inclusiv prin activitatea firmelor multinationale) si forta de munca.

Dezvoltarea relatiilor economice pe plan mondial si crearea unui mediu de afaceri international s-au realizat pe seama unor mari procese: cresterea comertului mondial, dezvoltarea rapida a investitiilor in strainatate, intensificarea relatiilor financiare, activitatea societatilor multinationale.

Comertul international

Multa vreme schimburile de marfuri dintre tarile lumii au reprezentat singurele tranzactii transfrontaliere. Acestea raman importante si in prezent, cel putin sub aspectul marimii valorilor tranzactionate si al diversitatii sortimentale.

Cu o singura exceptie inregistrata intre 1913 si 1950, ultimii 285 de ani au fost caracterizati prin cresterea mai rapida a schimburilor comerciale internationale, in raport cu cresterea economica mondiala. Intr-un prim interval 1720-1913, cresterea comertului international a fost de 1,3 ori mai mare decat sporul PIB. Perioada 1913-1950 a inclus cele doua razboaie mondiale si marea criza economica din 1929, fapt ce a condus pe fondul promovarii protectionismului la o devansare a cresterii comertului international de catre cresterea economica, ultima la randul ei fiind destul de anemica[3]. Pe parcursul ultimilor 55 de ani, evidentiati statistic, comertul international cu marfuri a evoluat din punct de vedere valoric de la 61 de miliarde dolari in anul 1950, la 10120 miliarde dolari in anul 2005, ceea ce reprezinta o multiplicare de aproximativ 166 de ori. Aceasta dinamica accentuata s-a datorat pe de o parte cresterii volumului fizic al marfurilor tranzactionate peste granita, iar pe de alta parte majorarii preturilor acestor marfuri sau deprecierii cursurilor valutelor, in special a dolarului american. Evolutia pe intervalele de timp a ritmurilor medii anuale de crestere a comertului mondial, in aceasta ultima perioada, a fost urmatoarea: 6,4% (1950-1960); 9,3% (1961-1970); 20,3% (1971-1980); 8% (1981-1990); 6% (1991-2000); 14% (2001-2005). Pentru comparatie trebuie mentionat ca sporul inregistrat de exporturile cu marfuri a fost de aproximativ 1,65 ori mai mare decat cresterea aferenta productiei mondiale.

Cand analizam evolutia valorica a exporturilor este necesar sa avem in vedere si tendinta preturilor, care in general este de crestere. Astfel, in anul 2005 comparativ cu anul 2004, cresterea medie a preturilor internationale a fost de 6,5% putand fi considerata ca este redusa, daca avem in vedere ca in anul 2004 fata de anul 2003 s-a inregistrat o majorare medie a preturilor internationale de 11%. In anul 2005 preturile internationale au cunoscut cresteri fata de anul precedent, variand de la 3% in cazul produselor agricole la 35% in cazul petrolului si produselor derivate.

Repartizarea teritoriala a cresterii exporturilor de marfuri a fost, de departe, considerata a fi uniforma. In intervalul 1950-2005 au inregistrat cresteri ale ponderilor exporturilor proprii in totalul mondial, Europa de Vest (de la 31% la 39%) si Asia (de la 13% la 28%), iar descresteri au avut loc in America de Nord (de la 27% la 14%), America Latina (de la 12% la 3,5%) si Africa (de la 7% la 3%). Dupa ce Europa Centrala si de Est a cunoscut o majorare semnificativa a exporturilor cu marfuri in anii '70, fostele tari socialiste din aceasta zona au inregistrat o scadere brusca a valorii exporturilor ajungand sa detina, in anul 1991, o pondere in totalul mondial de numai 2,6%. Ulterior a avut loc o redresare a evolutiei celor 19 tari - 8 dintre acestea intrand in anul 2004 in UE - in privinta exporturilor, a caror pondere in totalul mondial s-a cifrat in anul 2005 la 7,7%.

Accentuarea interdependentelor internationale prin intermediul fluxurilor comerciale rezulta dintr-o mutatie majora, care a avut loc in domeniul comertului mondial: trecerea de la structuri de raporturi de tip produse de baza contra produse manufacturate (interdependente intersectoriale, specifice primei jumatati a secolului) la structuri de tipul produse manufacturate contra produse manufacturate (interdependente intrasectoriale) si apoi la schimbul de produse in cadrul unor ramuri si subramuri ale industriei sau in cadrul unor grupe de produse (interdependente intra-industriale). Dezvoltarea comertului intra-industrial reflecta procesul de adancire progresiva a diviziunii internationale a muncii in deceniile care au urmat incheierii ultimei conflagratii mondiale.

Pe de alta parte, datele statistice privind distributia pe categorii de tari a comertului mondial arata ca procesul internationalizarii nu s-a desfasurat in mod omogen pe ansamblul economiei mondiale. Intr-adevar, in anul 2004, ponderea diferitelor grupe de tari in comertul international cu marfuri, a fost urmatoarea: tari dezvoltate 63,0%, tari in dezvoltare 33,5% si tari cu economie in tranzitie din Europa de Sud-Est si CSI 3,5%.

Structura exportului mondial de marfuri pe categorii de tari

Tabel nr.1

Sursa: World Trade Report 2006

Prin urmare, procesul internationalizarii s-a realizat inegal pe glob, manifestandu-se o concentrare puternica a interdependentelor intre tarile dezvoltate, in speta in cadrul "triadei" SUA - UE - Japonia. Ponderea celor trei in comertul mondial a fost, in anul 2005, urmatoarea: UE (25) 39,4%; SUA 8,9%; Japonia 5,8%.

Analiza comertului mondial cu servicii trebuie sa porneasca intotdeauna de la caracteristicile acestora si anume: nu sunt stocabile, exista simultaneitate intre producerea si consumul lor, nu pot fi revandute etc. Din acest motiv ponderea serviciilor in totalul exporturilor mondiale este relativ mica, fiind in anul 2005 de 19,3%. Pe ansamblul perioadei 1990-2005 coeficientul de multiplicare al valorii serviciilor exportate (2,9 ori) a fost sensibil apropiat de cel inregistrat in cazul marfurilor exportate (2,8 ori). Nu trebuie uitat ca tocmai datorita netrasferabilitatii serviciilor, majoritatea stocului intrarilor de ISD pe plan mondial (61%) la finele anului 2004, a vizat acest sector de activitate.

In ultimii 20 de ani a avut loc o liberalizare semnificativa a pietelor nationale in domeniul serviciilor. Cu toate acestea, exceptand serviciile financiare, putem spune ca sunt putine piete globale in acest domeniu.

Evolutia exporturilor de marfuri si servicii pe regiuni

Tabel nr.2

Sursa: calculat pe baza World Trade Report 2003 si 2006

Intre dinamica exporturilor mondiale si dinamica PIB mondial exista o legatura directa. Faptul ca in intreaga perioada analizata - exceptie facand intervalul dintre cele doua razboaie mondiale - ritmul mediu anual de crestere al exporturilor de marfuri si servicii l-a devansat pe cel inregistrat de PIB, ne indreptateste sa afirmam ca a avut loc o sporire a capacitatii de absortie a pietei mondiale.

Pentru a pune in evidenta legatura dintre dinamica PIB mondial si cea a exporturilor mondiale, intre 2001-2005, putem utiliza coeficientul de corelatie liniara:

C_c =

unde:

Cc - coeficientul de corelatie liniara

e_i - abaterea (cresterea sau descresterea) valorica a exportului in anul i fata de anul i-1

- media aritmetica a abaterilor anuale ale exporturilor in cei 5 ani analizati

p_i - abaterea valorica a PIB in anul i fata de anul i-1

- media aritmetica a abaterilor anuale ale PIB in cei 5 ani analizati

Semnificatia rezultatelor este urmatoarea:

0 ≤ C_c < 0,2 - nu exista o legatura semnificativa

0,2 ≤ C_c < 0,5 - exista o legatura slaba

0,2 ≤ C_c < 0,7 - exista o legatura de intensitate medie

0,7 ≤ C_c < 0,95 - exista o legatura puternica

0,95 ≤ C_c ≤ 1 - exista o legatura extrem de puternica

Evolutia abaterilor anuale mondiale ale exporturilor si PIB

in perioada 2001-2005

Tabel nr.3

Sursa: calcule efectuate de autor pe baza datelor oferite de UNCTAD

= = 954

=2555

C_c =

Rezultatul, care se incadreaza in ultima categorie de evaluare, indica faptul ca intre evolutia exporturilor mondiale si evolutia PIB mondial exista o legatura determinanta.

Dezvoltarea relatiilor comerciale internationale in perioada contemporana a fost rezultatul a numerosi factori, cei mai importanti fiind abordati in continuare.

Revolutia tehnico-stiintifica si-a pus puternic amprenta asupra dezvoltarii omenirii in prima jumatate a secolului trecut. Daca, inca din anii '60 se vorbea despre trecerea de la societatea industriala la societatea post-industriala, abia in ultimele doua decenii natura si contururile acesteia din urma incep sa se intrevada. In domeniul economic, acestea sunt sintetizate in sintagma "economia informationala", care se bazeaza pe tehnologii noi.

Progresul tehnic determina in mod direct adancirea diviziunii internationale a muncii, aprofundand si mai mult specializarea de tip intra-industrial si intra-produs. Pe de alta parte, acest impact este limitat la tarile si zonele in care se afirma si se valorifica avansul tehnologic. Cu alte cuvinte, comertul international se extinde si se adanceste acolo unde, si in masura in care, exista conditii pentru manifestarea progresului tehnic.

Numarul produselor supuse schimbului transfrontalier a cunoscut o crestere accentuata in ultimii ani. A sporit ponderea produselor manufacturate in totalul produselor exportate, amplificandu-se si gradul acestora de complexitate. Inclusiv in randul tarilor in dezvoltare s-a manifestat aceasta tendinta, diminuandu-se contributia produselor primare in totalul exporturilor tarilor respective.

Cresterea accentuata a comertului international, in a doua jumatate a secolului al XX-lea, s-a datorat tendintelor de impunere a liberalismului Performantele economice obtinute de tarile occidentale prin promovarea economiei de piata si, in contrast, falimentul economiei de comanda la sfarsitul anilor '80, au reprezentat un argument hotarator pentru liberalism, ca politica si doctrina economica.

Dezvoltarea rapida a comertului international a fost favorizata de orientarea liberschimbista a politicilor comerciale in principalele tari participante la schimburile mondiale. Totodata, urmand exemplul exportatorilor de succes din Asia de Sud-Est (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan etc.), un numar tot mai mare de tari in curs de dezvoltare au adoptat strategii de crestere economica bazate pe stimularea exportului.

Un rol esential in diminuarea barierelor tarifare si netarifare din calea comertului international a revenit GATT/OMC. Nivelul mediu al taxelor vamale la import perceput de tarile dezvoltate a scazut, ajungand in prezent la 4% din valoarea marfurilor achizitionate. Liberalizarea regionala a comertului extern prin constituirea de zone libere, uniuni vamale, piete comune etc. a facut ca 60% din exporturile mondiale sa fie realizate prin aceste zone. In schimb, Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD), organism care si-a propus sa contribuie la instaurarea unor relatii mai echitabile intre Nord si Sud si sa promoveze un comert international pus in serviciul cresterii si dezvoltarii a intrat, dupa o perioada de intens militantism, in anii '70, intr-un persistent con de umbra.

Liberalizarea comertului in ultimele decenii ale secolului XX, se evidentiaza prin urmatoarele trasaturi distinctive: are ca punct de plecare "centrul" dezvoltat al economiei mondiale; constituie o tendinta dominanta la scara mondiala, chiar daca elemente de protectionism se intalnesc atat in relatiile Nord-Nord, cat si in cele Nord-Sud; are o baza institutionalizata la nivel mondial, reprezentata in principal de OMC si alte organisme de vocatie globala sau regionala; se incearca punerea in practica in mod treptat a masurilor de liberalizare; se aplica nu numai in domeniul relatiilor comerciale, ci si in cel al relatiilor financiare internationale.

Un alt factor care contribuie la dezvoltarea comertului international, il reprezinta procesele de integrare economica regionala. Aceste procese s-au derulat in diferite forme si cu diferite intensitati atat in lumea dezvoltata, cat si in regiuni din "lumea a treia". Cazul cel mai semnificativ il reprezinta integrarea unor tari din Europa in cadrul Uniunii Europene. Globalizarea priveste mai ales tarile dezvoltate fiind o caracteristica a "triadei": Uniunea Europeana, Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA) si Forumul de Cooperare Economica Asia Pacific (APEC). Exporturile intraregionale cumulate ale tarilor ce sunt incluse in cei trei poli au crescut, intre 1995 si 2004, de 1,8 ori, proportia acestora in totalul exporturilor mondiale cunoscand un spor redus de la 52% la 54,7% . In cazul in care atasam la cei trei poli acele tari ale caror schimburi comerciale cu triada detin o pondere de cel putin 50%, constatam ca un procent de 82% din comertul mondial are legatura cu acele trei zone integrate. Cu alte cuvinte, schimburile comerciale intra-regionale detin ponderea covarsitoare in totalul mondial.

In acest context, unii autori apreciaza ca este mai elocvent procesul de integrare regionala decat cel de globalizare. Ideea este contrazisa de o serie de evidente, una dintre cele mai importante constand in faptul ca tarile care-si intensifica fluxurile comerciale cu cele trei entitati mentionate manifesta un grad de deschidere din ce in ce mai mare spre piata mondiala.

Ultimele decenii au marcat modificari in privinta trasaturilor specifice procesului de integrare regionala, cele mai importante fiind: cresterea gradului de integrare a pietelor regionale si stabilirea unor obiective comune pentru politicile economice promovate de tarile componente; acceptarea de catre tarile dezvoltate a patrunderii tarilor in dezvoltare in componenta zonelor integrate, putandu-se astfel valorifica avantajul comparativ; amplificarea substantiala a fluxului de ISD din tarile dezvoltate catre cele in dezvoltare din regiunea respectiva; acordarea de asistenta tehnica, juridica si economica pentru a asigura inaintarea tarilor mai putin avansate pe calea progresului si bunastarii globale.

Comertul exterior al Romaniei in ultimii 10 ani a cunoscut o tendinta permanenta de crestere - exceptand anul 1998 - fiind expresia unei mai mari deschideri economice a tarii noastre, care astfel si-a intensificat participarea la schimburile comerciale globale. Incheierea de catre Romania a Acordului de liber schimb cu tarile AELS, a Acordului CEFTA si a unor acorduri comerciale bilaterale cu diferite tari explica, in cea mai mare parte, aceasta tendinta. Trebuie consemnate, in acelasi timp, starile conflictuale din Balcani si din Orientul Mijlociu care au actionat negativ asupra dinamicii comertului exterior al Romaniei in general si asupra exporturilor catre aceste zone in special.

In perioada 1995-2000, exporturile romanesti de bunuri au crescut de la 7910 milioane dolari la 26327 milioane dolari, ceea ce reprezinta o multiplicare de 3,3 ori. Conform raportului BNR din noiembrie 2006, exporturile Romaniei de bunuri au totalizat 22255 milioane euro in 2005, care transferati la cursul de 1,183 dolari pentru un euro au insemnat 26327 milioane dolari. Acest curs a fost comunicat de BNR la 30 decembrie 2005. Pentru aceeasi perioada (1995-2000) importurile tarii noastre de bunuri au crescut de la 10278 milioane dolari, la 35680 milioane dolari, majorarea fiind de 3,4 ori.

Balanta comerciala a Romaniei a fost, in intervalul 1995 - 2005, permanent deficitara, valoarea importurilor depasind substantial valoarea exporturilor. Cel mai redus deficit a fost inregistrat in 1999 cand gradul de acoperire a importurilor cu exporturile a fost de 87,1%, urmare a reducerii prin lege a impozitului pe profit la numai 5% in cazul activitatilor care produceau pentru export. La polul opus s-a situat anul 2005 cand gradul de acoperire a fost de numai 68,3%. Deficitul balantei comerciale a sporit substantial in valoare absoluta ajungand in anul 2005 la 7806 milioane euro, ceea ce reprezinta o situatie ingrijoratoare, ponderea soldului balantei comerciale in PIB atingand, pentru prima data, cifra de 9,8%.

Evolutia balantei comerciale (bunuri) a Romaniei

Tabel nr. 4

Exporturile Romaniei cu bunuri in preturi FOB au totalizat in anul 2006, 25850,5 milioane euro, ceea ce reprezinta o crestere cu 16,2% fata de anul anterior[4].

Un aspect pozitiv il reprezinta cresterea mai rapida, in anul 2006 comparativ cu anul 2005, a exporturilor cu produse fabricate in industriile de medie si inalta tehnologie, cu valoare adagata sporita, (masini, echipamente electrice, produse chimice, materiale plastice, cauciuc etc.) fata de majorarea exportului de produse ale industriilor mai putin dotate tehnologic (textile, pielarie, cherestea, mobila, minerale, combustibili etc.).

Ponderea covarsitoare a exporturilor romanesti de bunuri (78,8%) a avut ca destinatie, in anul 2005, tarile dezvoltate. UE a absorbit 67,7% din totalul exporturilor romanesti. Destinatare ale exporturilor romanesti au fost: Italia cu 17,9% din totalul exporturilor tarii noastre, Germania cu 15,7%, Turcia cu 7,7%, Franta cu 7,5%, Ungaria cu 4,9%, Marea Britanie cu 4,3%, Bulgaria cu 2,8%, Austria cu 2,7%.

Importurile de bunuri in preturi FOB realizate de Romania in anul 2006 au atins valoarea de 37609,2 milioane euro, cresterea fata de anul anterior fiind de 25,1%.

Devansarea ritmului cresterii exporturilor de cel al importurilor s-a datorat in principal achizitionarii de catre Romania din strainatate a unor produse ( instalatii, masini, utilaje, echipamente etc.) care au fost necesare restructurarii economice, dar si a materiilor prime, materialelor necesare activitatii industriale. Bunurile de consum in anul 2006 au reprezentat 15,6% din valoarea totala a importurilor Romaniei, inregistrand o usoara diminuare (-0,8%) fata de anul 2005.

Principalii furnizori de bunuri catre Romania sunt tarile dezvoltate, care in ansamblul lor au fost la originea a 73,1% din totalul importurilor efectuate de tara noastra in anul 2006. Importurile Romaniei din UE au crescut cu 25,9% fata de anul anterior, ajungand sa reprezinte 62,6% din total. Tarile din care Romania a achizitionat marfuri, in anul 2006 au fost in ordine: Germania (15,2%), Federatia Rusa (7,9%), Franta (6,5%), Turcia (5,0%), China (4,3% ), Austria (3,8%), Ungaria (3,3%), Kazahstan (3,2%).

Din pacate deficitul balantei comerciale cu bunuri a atins in anul 2006 nivelul de 11758,7 miliarde euro, ceea ce reprezinta un nou record istoric. Ponderea deficitului balantei comerciale in PIB a depasit pragul psihologic de 10%, reprezentand 12%.

Cele mai importante grupe de produse la care Romania a inregistrat deficite comerciale in anul 2006 au fost: masini, aparate, echipamente electrice si componente ale acestora 4636,0 milioane euro, titei, gaze si carbune - 3331,3 milioane euro, vehicule de transport si parti ale acestora - 2165,6 milioane euro, produse ale industriei chimice si ale industriilor conexe - 2062,2 milioane euro, materiale plastice, cauciuc si produse din acestea 1435,0 milioane euro, produse alimentare diverse - 927 milioane euro etc. Excedentele corespunzatoare aceluiasi an s-au concretizat la: articole de imbracaminte - 970,6 milioane euro, materiale textile si produse din acestea - 783,8 milioane euro, mobila - 581,4 milioane euro, lemn si articole de lemn (mai putin mobila) - 539,5 milioane euro.

Deficitul schimburilor economice cu servicii inregistrat de Romania este mult mai mic comparabil cu cel inregistrat la marfuri, situandu-se in ultimii doi ani in jurul valorii de 400 milioane euro.

Cu toate aceste oportunitati, reducerea deficitului balantei comerciale a Romaniei ramane inca un deziderat greu de atins in urmatorii ani. Comisia europeana s-a pronuntat in repetate randuri cu privire la deschiderea pietelor externe, pentru exporturile comunitare, paralel cu deschiderea pietei unice europene pentru tarile terte. In aceste conditii apare ca previzibila cresterea exporturilor tarilor in dezvoltare catre UE, Romania fiind astfel concurata in domenii cum ar fi: textilele, confectiile, pielaria etc. Este evident ca exporturile noastre in tarile comunitare se vor reduce, accentuand deficitul balantei comerciale. Pe de alta parte, presiunea concurentiala va conduce, pe termen mediu si lung, la cresterea competitivitatii firmelor romanesti pe pietele externe, acestea fiind obligate sa se retehnologizeze.   

3. Investitiile straine

3.1. Particularitati si tendinte inregistrate in evolutia fluxurilor de ISD in ultimii 25 de ani

3.1.1. Aspecte generale

ISD reprezinta componenta majora a fluxurilor financiare derulate pe intreg globul. Evolutia impetuoasa a fluxurilor de ISD, in ultimii 20 de ani ai secolului trecut, a determinat internationalizarea structurilor productive ale diferitelor firme. Cresterea numarului si puterii societatilor multinationale este o consecinta a acestui proces. Noile motivatii aparute au produs schimbari in optiunile societatilor multinationale cu privire la modalitatile strategice de a aborda pietele externe.

Facand o trecere in revista a principalelor tendinte manifestate pe plan mondial, in domeniul fluxurilor de investitii straine, constatam ca acestea sunt caracterizate de trei trasaturi: cresterea rapida a fluxurilor de investitii straine directe si diversificarea surselor acestora; amplificarea eforturilor majoritatii tarilor de a atrage investitii straine directe; piata internationala a investitiilor straine directe este cu adevarat globala si extrem de concurentiala.

Intrarile de ISD au fost, in anul 2000, de 25,6 ori mai mari decit in anul 1980, ceea ce reprezinta o crestere fara precedent. Totodata acestea au devansat substantial valorile inregistrate de alti indicatori economici cum ar fi PIB-ul mondial sau exporturile mondiale care s-au multiplicat cu putin peste 3 ori.

Evolutia fluxurilor si stocurilor de ISD

- mld. $ -   

Tabel nr. 5

Sursa: World Investment Report 2003 si 2006

Printre factorii care au condus la aceasta crestere deosebita a fluxurilor de ISD se pot enumera: ritmurile inalte de crestere economica inregistrate de tarile dezvoltate, care sunt atat principala sursa a fluxurilor de ISD, cat si principala destinatie a acestora; inlaturarea de catre majoritatea tarilor a barierelor din calea capitalului strain si promovarea unor legi care au avut ca scop atragerea investitorilor straini; intrarea incepand cu anul 1990 in rigorile economiei de piata a fostelor tari socialiste.

Evolutia negativa a fluxurilor anuale de ISD, in perioada 2001-2003 s-a datorat, in principal, reducerii fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere care au reprezentat, de altfel, parghia majora de concretizare a ISD in tarile dezvoltate, din ultimii ani ai secolului trecut. Alaturi de aceasta cauza esentiala mai putem avea in vedere reducerea cresterii economice, incetinirea proceselor de privatizare si reforma economica din diferite tari, diminuarea nivelului rentabilitatii filialelor ce ar putea fi infiintate in strainatate de firmele multinationale etc. O pondere din ce in ce mai importanta in fluxul intrarilor de ISD o reprezinta in prezent reinvestirea profiturilor sau extinderea investitiilor deja efectuate.

Anul 2004 a marcat reluarea procesului de crestere a intrarilor globale de ISD, sporul fata de nivelul inregistrat in anul precedent fiind de 27,4%. Tendinta s-a mentinut si in anul 2005, cand sporul anual a fost de 28,9%. Intrarile de ISD au ajuns in anul 2005 la 916,3 miliarde dolari, fiind cu mult sub maximul de 1409,6 miliarde dolari, atins in anul 2000. In 126 de state din cele 200 monitorizate de UNCTAD s-au inregistrat, in anul 2005, cresteri ale intrarilor de ISD. Evolutia din ultimii doi ani a intrarilor de ISD este in linii mari consecinta acelorasi cauze care au condus la cresterile spectaculoase din ultimii ani ai deceniului trecut. Avem in vedere in acest sens ritmul inalt de crestere a achizitiilor si fuziunilor internationale, profitul mai mare obtinut de firmele multinationale, redresarea burselor etc. Fuziunile si achizitiile au crescut in 2005 fata de 2004, cu 88% ajungand la valoarea de 716 miliarde dolari. Pentru acelasi interval numarul afacerilor incheiate a fost cu 20% mai mare, cifrandu-se la 6134. Afacerile de anvergura (de peste un miliard de dolari) au ajuns la un total de 141 apropiindu-se sensibil de recordul de 175 inregistrat in anul 2000. Fondurile private de investitii care provin in cea mai mare parte din tarile dezvoltate economic, au determinat in anul 2005 aproape 1/5 din totalul achizitiilor si fuziunilor internationale. Trebuie subliniat ca ISD realizate prin astfel de fonduri vizeaza o perioada de 5-10 ani, care este suficient de mare pentru a nu intra in zona plasamentelor de portofoliu, dar suficient de mica pentru a induce efecte benefice trainice in economiile tarilor gazda.

Mentinerea in cea mai mare parte a conditiilor care au determinat dinamica pozitiva a fluxurilor de ISD intrate la nivel mondial in ultima perioada se pare ca se va concretiza in continuarea trendului crescator si in anul 2006. Achizitiile si fuziunile internationale realizate in prima jumatate a anului 2006 au fost cu 38% mai mari comparativ cu cele inregistrate in aceeasi perioada a anului anterior.

Practica a demonstrat ca investitorii de mare potential isi orienteaza resursele catre economiile caracterizate printr-un inalt nivel de competivitate. Din acest motiv grupul tarilor dezvoltate reprezinta principala destinatie a fluxurilor de investitii straine directe, fiind in acelasi timp si principala sursa de astfel de fluxuri.

Pentru o interpretare cat mai corecta a evolutiei fluxurilor de ISD pe categorii de tari am cumulat datele existente in statisticile UNCTAD pentru ultimii sase ani, urmand ca punctual sa facem referiri atunci cand este necesar la situatia inregistrata in anul 2005, comparativ cu cea existenta in anul 2004.

In intervalul 2000-2005, intrarile anuale cumulate de ISD la nivel mondial au fost de 5045,5 miliarde dolari. Dintre acestea 3471,1 miliarde dolari, adica 68,8% au fost atrase de tarile dezvoltate. Totodata, in intervalul mentionat tarile dezvoltate s-au aflat la originea unui flux in valoare de 4114,5 miliarde dolari dintr-un total de 5254,2 miliade dolari, ceea ce reprezinta un procent de 87,6%.

Situatia intrarilor anuale de ISD pe categorii de tari

- mld. USD -

Tabel nr.6

Sursa: UNCTAD INVESTMENT REPORT 2006

Situatia iesirilor anuale de ISD pe categorii de tari

- mld. USD -

Tabel nr.7

Sursa: UNCTAD INVESTMENT REPORT 2006

Fenomenul concentrarii fluxurilor de ISD se manifesta si in interiorul tarilor dezvoltate, unde triada - UE, SUA, Japonia - detine ponderea covarsitoare. Intre anii 2000 si 2005, 90,3% din totalul intrarilor de ISD in tarile dezvoltate au fost atrase de triada, iar 88,8% din totalul ISD iesite din tarile dezvoltate au provenit din triada. Rolul jucat in acest proces de fiecare component al triadei este evidentiat in tabelele nr. 6 si nr.7

Intrarile de ISD in cadrul triadei

- mld USD -

Tabel nr.8

Sursa: prelucrate de autor dupa UNCTAD Investment Report 2006

Iesirile de ISD din cadrul triadei

- mld USD -

Tabel nr.9

Sursa: prelucrate de autor dupa UNCTAD Investment Report 2006

Tarile membre ale UE in integralitatea lor s-au dovedit a fi principalul receptor, dar si principalul emitent de ISD pe plan mondial. Dupa un maxim de 696,1 miliarde dolari, ISD intrate in anul 2000 a urmat un declin constant pana in anul 2004, cand nivelul inregistrat a fost de 213,7 miliarde dolari. Anul 2005 a marcat revenimentul, ISD intrate in UE crescand la 421,9 miliarde dolari.

Situatia este asemanatoare si in privinta iesirilor de ISD din UE. Nivelul cel mai inalt al iesirilor de ISD din UE a fost atins tot in anul 2000 cu cifra de 813,1 miliarde dolari. Dupa o scadere spectaculoasa in urmatorii trei ani, cand acest indicator a ajuns la numai 286,1 miliarde dolari, a urmat o ascensiune la fel de spectaculoasa, in anul 2005 fiind consemnata cifra de 554,8 miliarde dolari.

Pentru intreg intervalul 2000-2005 intrarile de ISD in UE au reprezentat 45,6% din totalul mondial, iar iesirile de ISD au ajuns la 57,6% din totalul mondial.

Ultimile zece tari intrate in UE au reprezentat in 2005 destinatia a 34 miliarde dolari ISD, nivel ce reprezinta un nou record in materie pentru acestea. Continuarea procesului de privatizare, reducerea impozitelor pe veniturile firmelor, promovarea de noi facilitati in cele zece noi state membre ale UE, vor face din acestea o tinta preferata pentru investitorii straini, cel putin in perspectiva apropiata.

Evolutia nefavorabila in primii ani ai acestui deceniu a iesirilor si intrarilor de ISD din si respectiv in UE a fost determinata de reducerea cresterii economice, de diminuarea fuziunilor si achizitiilor internationale, de necesitatea consolidarii preluarilor efectuate anterior anului 2001 etc. Trebuie precizat ca investitiile directe intre tarile membre ale UE sunt considerate de catre organismele internationale ca facand parte din categoria ISD.

SUA, dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, s-au manifestat ca fiind cel mai mare investitor din lume, contribuind decisiv la refacerea Europei de Vest. Ulterior, SUA au devenit cel mai mare receptor de ISD, fapt datorat competivitatii deosebite ce a caracterizat economia americana. Derularea celei mai importante parti din cercetarea stiintifica mondiala, dimensiunile pietei interne apreciabile, si rata profitului inregistrata de firmele americane, fac din SUA o tara de interes deosebit pentru investitorii straini.

Fata de perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, volumul ISD atrase de economia americana a devenit in mod constant mai mare decat volumul ISD emise de aceasta.

ISD atrase de SUA au reprezentat, in intervalul 2000-2005, aproximativ 16,3% din totalul mondial, procentul iesirilor ISD in SUA fiind de 15,7% din totalul mondial. Situatia cea mai favorabila in domeniul ISD a fost inregistrata de SUA in anul 2002, cand au decazut din pozitia de principal absorbant de ISD, fiind intrecute de China, Franta si Germania. Tot in 2002, dupa o perioada de 20 de ani, intrarile (30030 mil. dolari SUA) de ISD in SUA au fost mai mici decat iesirile (119741 mil. dolari SUA) de ISD, inregistrandu-se un deficit al balantei investitiilor externe directe in SUA.

Reducerea intrarilor de ISD in SUA, a fost determinata in principal, de inversarea fluxurilor interne de capital in cadrul firmelor multinationale ale caror filiale opereaza in SUA, trecandu-se de la situatia de intrari nete de capital la cea de iesiri nete. Nu trebuie uitate nici atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Situatia in sectorul ISD din SUA a cunoscut o ameliorare continua incepand cu anul 2003, progresele inregistrate fiind sub nivelul atins de multe tari dezvoltate mai ales in ceea ce priveste emiterea de fluxuri investitionale in strainatate. Legea cu privire la crearea de noi locuri de munca in SUA, promulgata in anul 2004 a determinat reducerea impozitelor pe care firmele multinationale americane le platesc pentru profiturile repatriate generate de filialele detinute in strainatate. A avut loc din acest motiv o diminuare a profiturilor reinvestite in strainatate cu consecinte negative asupra iesirilor de ISD din SUA.

Japonia. ocupand locul doi intre tarile lumii, din punct de vedere al potentialului economic, ar trebui sa reprezinte atat o sursa, cat si o destinatie de prima marime pentru ISD. In realitate lucrurile nu stau deloc asa. Legislatia japoneza a descurajat o perioada lunga de timp patrunderea ISD in aceasta tara. Cu toate ca in ultimii 25 de ani climatul investitional s-a imbunatatit, investitorii straini au ocolit in general Japonia. Volatilitatea inalta a cursului valutar, forta de munca scumpa, costurile ridicate de operare pe piata locala, derapajele intervenite in procesul cresterii economice au determinat ca in intervalul 2000-2005 intrarile de ISD in Japonia sa reprezinte numai 0,8% din totalul mondial. Aceste rezultate modeste au fost obtinute in ciuda multiplelor masuri adoptate in anul 2003 de guvernul japonez in scopul atragerii investitorilor straini.

In privinta fluxurilor de ISD emise de Japonia, situatia este radical schimbata. Performantele tehnologice deosebite atinse in constructia automobilelor, in fabricarea produselor electronice si nu numai, au stat la baza expansiunii firmelor japoneze in lume. Japonia a devenit astfel o semnificativa sursa de ISD. Intre anii 2000 si 2005, valoarea ISD emise de Japonia a reprezentat 4,4% din totalul mondial al iesirilor de ISD. Infiintarea multor filiale in strainatate de catre firmele multinationale japoneze s-a datorat mai ales incercarii de a evita masurile protectioniste impuse de anumite tari

Tarile in dezvoltare au devenit in ultimul timp din ce in ce mai atractive pentru capitalul strain. Dovada este reprezentata de numarul tot mai mare de filiale infiintate de societatile multinationale in aceasta categorie de tari. Prin atragerea de ISD, tarile in dezvoltare au posibilitatea de a beneficia de o serie de tehnologii detinute de societatile multinationale, dezvoltandu-si astfel sectorul prelucrator si pe cel al serviciilor fara a genera datorie externa. Din totalul mondial al intrarilor de ISD, tarile in dezvoltare au constituit, in intervalul 2000-2005, destinatia preferata pentru 28,5% dintre acestea. Totodata, se manifesta o polarizare a ISD intr-un numar redus de tari in dezvoltare. Astfel, in anul 2005 China, Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud din Asia de Sud-Est, Mexic, Brazilia, Columbia, Chile din America Centrala si de Sud, au atras 55,5% din totalul ISD intrate in tarile in dezvoltare.

Pe de alta parte, daca in anii '90 fluxurile de ISD emise de tarile in dezvoltare erau relativ neimportante, in ultimii ani au crescut in mod constant, recordul istoric inregistrandu-se in anul 2005 cand au atins nivelul de 536 miliarde dolari. Iesirile de ISD din tarile in dezvoltare au reprezentat, in intervalul 2000-2005, o pondere de 11,4% din totalul ISD emise la nivel mondial.

Stocurile de ISD emise de tarile in dezvoltare sunt evaluate la 1400 miliarde dolari in 2005, adica 17% din stocurile de ISD iesite pe plan mondial. Daca in 1990 numai 6 tari in dezvoltare si in tranzitie raportau ca detineau stocuri de ISD iesite, in 2005 numarul acestora ajunsese la 25. ISD provenite din paradisele fiscale fac dificila si chiar imposibila identificarea tarilor de origine reale sau a adevaratelor firme emitente. Ponderea ISD iesite din paradisurile fiscale este intr-o continua scadere din anul 2000, ajungand in 2005 sa reprezinte numai 10% din ISD emise de tarile in dezvoltare si de cele in tranzitie.

Fluxurile de ISD emise de tarile in dezvoltare au cu precadere o destinatie regionala. Pentru o mai buna coordonare a activitatii internationale intre tarile din emisfera sudica a fost incheiat Acordul International pentru Investitii. Spre exemplu, conform studiului efectuat in anul 2006 de UNCTAD, 90% din totalul reprezentantilor firmelor africane intervievati au optat pentru efectuarea de investitii in strainatate, dar pe propriul continent.

Tarile din Europa de Sud-Est si din Comunitatea Statelor Independente sunt de fapt o parte dintre fostele tari socialiste care au inaintat mai greu in directia tranzitiei catre economia de piata.

Aceasta categorie de tari este singura dintre cele evidentiate statistic de catre UNCTAD, care in acelasi interval de sase ani a inregistrat o crestere continua a intrarilor de ISD, de la 9,1 miliarde dolari in 2000 la 39,7 miliarde dolari in 2005. Privatizarea, costul redus al fortei de munca si adaptarea unor reglementari stimulative pentru investitorii straini explica aceasta evolutie. Se manifesta mari diferente de la o tara la alta in privinta valorii ISD atrase. Principalii absorbanti de ISD sunt fie tarile detinatoare de importante resurse naturale si de mari piete de desfacere (Federatia Rusa si Ucraina), fie de tarile care deja sunt membre NATO si de foarte curand chiar membre ale UE (Romania si Bulgaria).

Calitatea de emitent de ISD s-a conturat mult mai greu in tarile din aceasta categorie. De astfel, ponderea covarsitoare de 87,1% din totalul ISD iesite in intervalul 2000-2005 din tarile Europei de Sud-Est si CSI este detinuta de Federatia Rusa. Faptul este explicabil pe de o parte prin forta economica a Federatiei Ruse rezultata pe de o parte din resursele naturale uriase pe care le detine si pe de alta parte prin incercarea de a continua exercitarea influentei prin intermediul ISD, in fostele state ce compuneau inainte de 1990 Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS).

Ponderea intrarilor de ISD in Europa de Sud-Est si CSI in totalul mondial al ISD atrase a fost, in intervalul 2000-2005, de 2,7%, iar ponderea iesirilor pentru aceeasi perioada s-a cifrat la 1%.

Concentrarea fluxurilor de ISD asa cum am prezentat intr-un numar redus de tari, respectiv in cele dezvoltate, ne indreptateste sa afirmam ca sub aspectul repartizarii ISD, globalizarea vizeaza doar un segment al economiei mondiale.

Fluxul intrarilor de ISD in Romania a inregistrat valori anuale modeste, exceptie facand ultimii trei ani ai intervalului scurs din 1990 pana in prezent. Printre factorii care au determinat aceasta situatie putem enumera:

infrastructura slab dezvoltata;

o anumita rigiditate a fortei de munca dublata de un sistem de formare profesionala neperformant;

disfunctionalitatile climatului legislativ;

lipsa stabilitatii economice;

manifestarea frecventa si la toate nivelurile a actelor de coruptie;

birocratia ce a caracterizat activitatea administratiei publice;

pierderea startului in infaptuirea reformei economice, cel putin in fata tarilor din zona care au aderat inaintea Romaniei la UE.

Pentru a realiza o mai buna comparatie intre situatia din Romania si cea din celelalte tari foste socialiste am utilizat indicatorul: intrari anuale de ISD pe locuitor.

In Romania, intrarile anuale de ISD pe locuitor au inregistrat, din 1990 pana in 2003 valori sensibil de apropiate de cele raportate de tarile din Asia Centrala in ansamblu lor. Pentru acelasi interval de timp, Romania a absorbit in medie anual cu 27% mai putine ISD pe locuitor fata decat a atras Europa Centrala si de Est. Intrarile de ISD pe locuitor in Romania, in anii 2004 si 2005, au fost de trei ori mai mari comparabil cu anul 2003, depasind substantial valorile inregistrate de Europa Centrala si de Est (19 tari) si cu atat mai mult pe cele aferente Asiei Centrale (8 tari).

Figura nr. 3: Evolutia ISD pe locuitor atrase de Europa Centrala si de Est, Asia Centrala si Romania

Extinderea analizei privind evolutia ISD pe locuitor in Romania a presupus efectuarea de comparatii cu media inregistrata la acest indicator pe ansamblul celor 8 tari foste socialiste din Europa Centrala si de Est care au aderat la UE in mai 2004 si media obtinuta pe ansamblul celorlalte 11 tari ale regiunii ramase la acea data in afara UE. Pana in 2003 ISD anuale pe locuitor intrate in Romania au fost in medie cu 331% mai mici decat cele atrase de grupul tarilor ce au aderat la UE in 2004 si cu 69% mai mari decat cele inregistrate de grupul ce reprezinta restul tarilor din Europa Centrala si de Est. Cresterea accentuata a ISD pe locuitor atrase de Romania, in anii 2004 si 2005, a facut ca tara noastra sa se situeze la jumatatea ecartului dintre mediile inregistrate de cele doua grupuri de tari.

Figura nr. 4: Evolutia ISD pe locuitor atrase de grupul tarilor Europei Centrale si de Est ce au aderat la UE in 2004, de grupul tarilor din Europa Centrala si de Est care au ramas in afara UE in 2004 si de Romania

Evolutiile favorabile ale fluxurilor intrarilor de ISD in Romania in anii 2004 si 2005 cand acestea s-au cifrat la aproape 6500 milioane dolari sunt dublate de estimarile mai mult decat optimiste pentru anul 2005, cand se preconizeaza ca va fi depasit nivelul de 850 milioane dolari. Cauzele care au determinat aceasta crestere a ISD atrase de Romania incepand cu 2004 pot fi sintetizate in:

incheierea proceselor de privatizare din tarile Europei Centrale si de Est (Cehia, Ungaria, Polonia) care au fost premiantele procesului de tranzitie catre economia de piata;

aparitia in privatizarile efectuate de Romania a unor oportunitati deosebite (Petrom, BCR, distributia energiei electrice si gazelor naturale etc.);

intrarea Romaniei la 1 ianuarie 2004 in NATO;

propunerea de aderare a Romaniei la UE la Summitul de la Salonic din 2003, confirmata la Bruxelles la jumatatea anului 2004;

preluarea acquis-ului comunitar ce a limitat instabilitatea legislativa, reducand totodata birocratia si coruptia.

Pentru Romania, data de 1 ianuarie 2007 marcheaza inceputul unei noi faze istorice de dezvoltare. Ajutata de tarile membre ale UE, Romania are toate sansele sa elimine sau sa atenueze neajunsurile cu care se confrunta, devenind tot mai competitiva sub aspectul atragerii de ISD.

Evolutia fluxurilor de ISD pe plan mondial incepand cu anii '90 este explicabila prin deschiderea economica manifestata in majoritatea tarilor lumii.

Astfel, in domeniul reglementarilor privitoare la ISD din cele 2267 de acte normative adoptate de tarile lumii in perioada 1992-2005, un numar de 2078, adica 91,6% din total au fost favorabile atragerii ISD. La toate acestea se adauga incheierea pana la finele anului 2005, a 2495 de tratate bilaterale de investitii, 2758 de acorduri privind evitarea dublei impuneri si 232 acorduri internationale care vizeaza in subsidiar si activitatea investitionala. Obiectivele intelegerilor internationale cu privire la investitii au avut o tendinta de diversificare in ultimul timp cuprinzand utilitatile, sanatatea, invatamantul, mediul etc.

Nivelul record atins de fluxurile de ISD in anul 2000, ne indreptateste sa afirmam ca globalizarea a atins un maxim de intensitate in acel an, ulterior avand loc o reducere a acesteia. Pe de alta parte, fluxurile de ISD sunt concentrate intr-un numar relativ de tari - in cele dezvoltate - ceea ce conduce la ideea ca sub aspectul repartizarii teritoriale a ISD, globalizarea vizeaza doar un segment al pietei mondiale.

4. Firmele multinationale

Firmele multinationale nu actioneaza numai in tarile dezvoltate, ci in toate tarile lumii, ele reprezentand o puternica forta de coeziune a economiei mondiale, un liant care leaga intre ele economiile nationale in cadrul procesului de globalizare. Cu ajutorul unor strategii complexe de intreprindere si cu o retea de filiale proprii de dimensiuni planetare, firmele multinationale sunt implicate in productia multinationala de bunuri si servicii pe baza unei sofisticate diviziuni a muncii intre societatea-mama si filialele ei din strainatate. Aproximativ o treime din activele productive private ale lumii sunt conduse de firmele multinationale cu diferite grade de integrare pe verticala. Pe masura ce creste integrarea pe verticala, intre producator si vanzator, rolul intreprinderilor multinationale devine preponderent in cadrul relatiilor economice internationale.

Firmele multinationale au cunoscut in ultimele trei, patru decenii o crestere numerica semnificativa. Daca in 1969 erau inregistrate 7000 firme multinationale, numarul acestora a ajuns in 1990 la 24000, in 2000 la 63000 si in 2005 la 77000. Cele 77000 firme multinationale detineau in anul 2005 un numar de 770000 filiale in strainatate.

Acestea din urma, in anul 2005, au generat o valoare adaugata de 4500 milioane dolari si exporturi de bunuri si servicii estimate la 214 miliarde dolari. Numarul salariatilor angajati de filialele straine s-a cifrat la 62000000.

Pe parcursul unei perioade de 23 de ani (1982 - 2005), valoarea productiei firmelor multinationale a sporit de 8,4 ori, in conditiile in care PIB-ul mondial a crescut de numai 4 ori. Ponderea cifrei de afaceri a firmelor multinationale in PIB-ul mondial a evoluat, in intervalul amintit, de la 24% la 50%.

Revista Fortune, este una dintre cele mai prestigioase publicatii economice din lume care confera atentie deosebita analizei firmelor multinationale. Cele mai performante firme din lume sunt evaluate pe baza urmatoarelor criterii: competenta managerilor, calitatea produselor si serviciilor, calitatea personalului angajat, amploarea procesului inovational, soliditatea financiara, responsabilitatea sociala, atitudinea fata de dezvoltarea globala.

Dintre toate firmele multinationale, cele americane sunt de departe cele mai competitive. In topul celor mai competitive 50 de firme multinationale, intocmit de revista Fortune in anul 2002, nu mai putin de 45 sunt americane. Totodata in 18 din 26 de domenii pentru care revista amintita a stabilit clasamente pe baza competitivitatii, firmele americane detin cele mai solide pozitii. Este de remarcat vocatia firmelor americane catre sectoarele caracterizate printr-o inalta tehnologie, cum ar fi fabricarea microprocesoarelor, computerelor, industria aerospatiala si de aparare etc.

Firmele multinationale din UE si Japonia s-au dovedit a fi performante in domeniile asa-zise traditionale si anume: industrie alimentara, industrie chimica, industrie metalurgica, transporturi aeriene, fabricarea de sisteme de comunicatii.

Unele firme multinationale au dobandit, de-a lungul anilor, o forta economica apreciabila, care in multe cazuri o depaseste pe cea a unor state natiune. Conform datelor statistice, clasamentul realizat la inceputul acestui mileniu, pe baza cifrei de afaceri pentru multinationale si a PIB-ului pentru tari, in primele 100 de entitati ierarhizate, 51 erau firme multinationale si 49 erau tari. Cifra de afaceri realizata de primele 200 firme multinationale era mai mare decat PIB-ul integrat al tuturor tarilor lumii, diminuat cu cel inregistrat in primele 10 tari dezvoltate.

Majoritatea firmelor-mama, aproximativ 75%, sunt originare din tarile dezvoltate, in timp ce filialele sunt localizate, in proportie de peste 85%, in tarile in dezvoltare si in tarile din Europa de Sud-Est si in Comunitatea Statelor Independente. Trebuie remarcat ca firmele multinationale cu sediul in tarile dezvoltate sunt mult mai puternice decat cele originare din tarile in dezvoltare. In topul mondial al firmelor multinationale stabilit in functie de valoarea de piata a acestora, primele locuri sunt ocupate autoritar de catre societatile americane.

Avantajele competitive ale intreprinderilor din tarile dezvoltate au fost consolidate de secole prin acumulari de capital, crestere economica si imbunatatiri tehnologice. Peste 90% din firmele multinationale isi au originea in tarile triadei. Dintre tarile in dezvoltare detin firme multinationale tarile mari si cele nou industrializate. In topul celor mai bine plasate 100 firme multinationale functie de cifra de afaceri obtinuta 45 sunt din UE, 31 din SUA, 10 din Japonia, 5 din Elvetia, una din Norvegia, si 8 din tarile in dezvoltare. Firme ca L.G. (Coreea), China National Petroleum (China), State Grid (Venezuela), Petrobras (Brazilia) devin jucatori destul de puternici in economia mondiala.

Numarul firmelor multinationale provenite din tarile in dezvoltare a crescut de la 19 in 1990 la 47 in 2005 in topul primelor 500 de firme multinationale clasificate de revista americana Fortune. In general, firmele multinationale provenite din tarile in dezvoltare au o sfera de actiune regionala. Tendinte globale manifesta intr-o proportie mult mai mare firmele multinationale din Asia de Est si Sud-Est, care de altfel se regasesc in numar de 77 in clasamentul celor mai importante 100 de companii din tarile in dezvoltare.

Cresterea activitatii externe a firmelor originare din tarile in dezvoltare este consecinta actiunii urmatorilor factori:

necesitatea rezolvarii unor probleme legate de piata cum ar fi: evitarea barierelor tarifare si netarifare impuse de tarile importatoare; incercarea de a iesi din starea de dependenta accentuata fata de piata interna etc.;

cresterea costurilor de productie in general si a celor salariale in special, fenomen manifestat cu predilectie in Asia de Est si Sud-Est;

pe fondul amplificarii nivelului de globalizare a economiei mondiale, firmele intra in competitie inclusiv in spatiul lor national cu agenti economici straini, fapt ce obliga sa-si extinda activitatea pe plan international;

politica multor guverne incurajeaza investitiile in strainatate efectuate de firme autohtone cu consecinte benefice asupra performantelor acestora si asupra veniturilor ce vor intra in propria economie.

Decizia de a investi in strainatate a firmelor domiciliate in tarile in dezvoltare trebuie foarte bine fundamentata luand in considerare atat neajunsurile, cat si avantajele. Pe de o parte, prin investitiile efectuate in strainatate, are loc o iesire de capital fiind diminuate investitiile interne cu consecinte nefavorabile asupra locurilor de munca, iar pe de alta parte pe langa castigurile legate de competitivitate tara de origine beneficiaza de intrari de capital comercializate sub forma profiturilor repatriate, platilor efectuate de tara gazda pentru utilaje, semifabricate importate din tara unde este domiciliata firma multinationala, plata redeventelor etc.

Din reteaua filialelor amplasate in strainatate de catre firmele multinationale, asa cum am mentionat, 85% sunt localizate in tarile in dezvoltare, in tarile din Europa de Sud - Est si in CSI. Pe de alta parte, numai 31,2% din fluxurile de ISD se indreapta catre aceasta categorie de tari. Rezulta ca valoarea marimii capitalului corespunzator filialelor deschise in strainatate este in medie mai mare pentru cele existente in tarile dezvoltate comparativ cu cele plasate in restul lumii. Pe sectoare, cele mai multe filiale au fost constituite in servicii (60% din filialele firmelor multinationale din Germania, Japonia si SUA).

Prin natura lor, in prezent, firmele multinationale organizeaza productia si distributia de bunuri si servicii la nivel mondial pe baza relatiei de proprietate asupra activelor de productie (a mijloacelor de productie) sau prin alte mijloace de control. Intreprinderile multinationale adopta unele strategii pentru atingerea atat a obiectivelor pe termen scurt, cat si a celor pe termen lung, cum ar fi profitul calculat la efectuarea investitiei, cresterea cotei de piata sau cresterea valorii actiunilor proprii, toate in contextul mediului economic si politic al tarii in care opereaza.

Pe ansamblul economiei mondiale din ultimele decenii, comertul international de marfuri si servicii a crescut mai repede decat produsul intern brut, legaturile intre pietele financiare internationale s-au amplificat, iar investitiile straine au sporit rapid, ceea ce a atras si imbunatatirea prestigiului firmelor multinationale ca actori principali in tranzactiile economice internationale.

Firmele multinationale tind sa se concentreze in tarile care au cele mai bune perspective de crestere economica, care detin resurse naturale abundente, piete interne mari, forta de munca instruita si relativ ieftina, un cadru legislativ favorabil. Printr-un proces de stimulare reciproca, intreprinderile multinationale sunt atrase de aceste perspective si influenteaza, la randul lor, capacitatea de dezvoltare a acestor tari. Interdependenta si integrarea presupun interactiuni permanente intre guvern si intreprinderi.

Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) pentru a reliefa nivelul implicarii firmelor multinationale in strainatate determina indicele de transnationalitate (TNI). In calculul acestuia se au in vedere elementele urmatoare: ponderea activelor detinute in strainatate de firma multinationala in total active ce apartin acesteia, ponderea cifrei de afaceri realizata de filiale din strainatate in totalul cifrei de afaceri, ponderea angajatilor in strainatate in numarul total de salariati.

Evolutia ascendenta a acestor trei elemente este redata in tabelul urmator :

Clasamentul primelor 10 firme multinationale intocmit pe baza indicelui de transnationalitate

Tabel nr.10

Un alt indicator ce exprima gradul de implicare al firmelor multinationale in strainatate este indicele de internationalizare (II). Acest indice reliefeaza ponderea pe care o detin filialele localizate in strainatate in numarul total de filiale al unei firme multinationale.

In primele 100 de firme multinationale ordonate in functie de indicele de transnationalitate 52 sunt din UE, 26 din SUA, 9 din Japonia, 3 din Elvetia, 3 din Canada, una din Norvegia, una din Australia si 8 din tarile in dezvoltare. Comparativ cu topul celor mai bine plasate 100 de firme multinationale, intocmit pe baza cifrei de afaceri, in acest caz creste diferenta numerica intre cele originare din UE si cele originare din SUA. Este de remarcat si faptul ca firmele americane ocupa preponderent prima jumatate a clasamentului realizat pe baza cifrei de afaceri si preponderent a doua jumatate a clasamentului intocmit functie de indicele de transnationalitate. Putem afirma in consecinta ca multinationalele UE sunt mai globalizate decat cele americane.

Pe parcursul ultimelor doua decenii ale secolului al XX-lea, fluxurile de investitii straine directe au crescut mai repede decat investitiile interne ale tarilor lumii si decat productia interna a acestora. In perioada 1985-2000, investitiile straine directe au crescut de aproape patru ori mai mult decat cresterea productiei interne a tarilor lumii si de aproape doua ori decat sporul investitiilor interne ale acestora.

Cota de participare a investitiilor straine directe in productia interna la nivel mondial este inca redusa (circa o treime), dar valoarea ei se afla intr-o continua expansiune datorita cresterii mai rapide a investitiilor externe in raport cu cele interne. Comertul dintre firmele multinationale reprezinta aproximativ 20-25% din comertul mondial, fiind un element important in economia multor tari.

In concluzie, reteaua firmelor multinationale si a filialelor acestora din intreaga lume formeaza un sistem integrat, cu valori economice, sociale si etice comune, jucand un rol determinant in evolutia economiei mondiale in ansamblul ei si a fiecarei tari in parte.

5. Migratia fortei de munca

Migratia de-a lungul existentei umane, a reprezentat expresia curajului si vointei individului de a se deplasa in teritoriu in vederea imbunatatirii propriului nivel de trai. Toate statele lumii sunt in prezent puncte de origine, tranzit sau destinatie pentru emigranti. Migratia, ca factor al stimularii globalizarii pietelor, ar trebui sa se caracterizeze printr-un grad ridicat de libertate in privinta deplasarii persoanelor. Succesele obtinute in domeniul comunicatiilor si transporturilor actioneaza tocmai in aceasta directie. Au fost cazuri frecvente cand fenomenul migrationist a generat stari tensionate in diferite tari, care s-au vazut puse in situatia de a restrictiona libera circulatie transfrontaliera.

Sub unele aspecte ale migratiei fortei de munca, prima globalizaze (1870-1913) s-a manifestat mai puternic decat cea de-a doua (anii '90 - prezent).

Pe parcursul primei globalizari 50 milioane de persoane au emigrat din Europa catre lumea noua (SUA, Canada, Australia, Argentina, Africa de Sud etc.). Cam la aceeasi cifra se ridica numarul de chinezi si indieni ce au emigrat tot catre lumea noua. Acest fapt presupune ca pe parcursul a 43 de ani au emigrat la scara intregii planete peste 100 de milioane de persoane, media anuala fiind de 2,3 milioane. Cea de-a doua globalizare, conform datelor statistice se caracterizeaza prin niveluri ale intrarilor de lucratori straini in tarile membre ale OECD (Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare) de cel mult un milion anual.

Comentariul asupra gradului de miscare a persoanelor trebuie sa aiba in vedere faptul ca in prima globalizare daca o persoana, spre exemplu un croat lua astazi decizia de a calatori in SUA, se imbarca a doua zi pe un vapor si dupa doua saptamani se afla pe teritoriul american. Astazi acelasi croat daca doreste sa mearga pentru afaceri in SUA, trebuie sa astepte in cel mai fericit caz, trei saptamani eliberarea vizei de catre ambasada SUA, dupa care blindat cu tot soiul de acte (pasaport, asigurare etc.) calatoreste cu avionul timp de 16-20 de ore pana in SUA. Situatia devine mult mai complexa daca respectivul croat ar dori sa mearga pentru a munci in SUA, timpul de asteptare masurandu-se in ani daca avem de a face cu un asemenea caz.

Cel putin prin prisma celor prezentate rezulta ca lumea a fost mai globalizata intre 1870-1913, comparativ cu perioada actuala.

Nu trebuie uitat ca mobilul principal al migratiei in timpul primei globalizari l-a reprezentat lipsa acuta al mijloacelor elementare de subzistenta, problema nefiind la fel de acuta in prezent. Pe de alta parte, datorita fenomenelor de delocalizare a productiei in anul 2005 aproximativ 62 milioane de persoane erau angajate ale filialelor detinute de firme multinationale in strainatate.

In Romania anului 2005, 104697 romani au primit vize de migrare pentru a munci in strainatate, 42758 au obtinut contract prin intermediul OMFM, iar 11210 si-au gasit locuri de munca in afara tarii apeland la agentiile de recrutare. Fluxul mediu anual de persoane care migreaza din Romania s-a stabilizat in jurul cifrei de 10000[5].

Sondajul efectuat in 2005 la initiativa Fundatiei pentru o societate deschisa reliefeaza ca numai 3% dintre cei chestionati ar migra pentru o migrare permanenta, 12% fiind interesati sa munceasca temporar in strainatate, iar restul nu intrevad o solutie in plecarea la munca in strainatate.

Cu toate ca se poate vorbi de un grad accentuat de globalizare a profesiunilor inalt calificate, pe ansamblu, restrictiile care ingradesc libera circulatie internationala a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca ne ofera posibilitatea sa afirmam ca economia mondiala se afla sub nivelul de globalizare care ar trebui sa o caracterizeze in prezent.

Intrebaripentru fixarea cunostiintelor

Prin ce se diferentiaza globalizarea de internationalizare?

Care a fost evolutia comertului exterior in perioada postbelica?

Ce factori au determinat cresterea fara precedent a comertului international in perioda postbelica?

Cand a fost atins maximul de globalizare sub aspectul fluxurilor de investitii straine directe?

Care este indicatorul prin care se stabileste gradul de implicare internationala al firmelor multinationale?

Comentati cum s-a manifestat libertatea de miscare a persoanelor in perioada postbelica, fata de intervalul 1870-1913?

Cum se manifesta globalizarea in profil teritorial?

Bibliografie:

Botescu , I., Tranzactii comerciale intrernationale, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2005

Casson, M., Multinations and World Trade, Allen & Uniwin, London, 1986

Costea, C., Afaceri internationale, Ed. All Beck, Bucuresti 2005

Costin,M., Dictionar de drept international al afacerilor, Ed. Lumina Lex, Cluj Napoca, 1996

Dinu, M., Globalizare si integrare economica, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

Dragomir, C., Afaceri economice internationale, Ed. Expert, Bucuresti, 2004

Isan, V., Tranzactii comerciale internationale, vol I, Ed. Sedcon Libris, Iasi, 2004

Negreponti - Delivanis, M., Mondializarea conspiratorie, Ed. Eficient, Bucuresti, 2002

Popa, I., Tranzactii de comert exterior, Ed. Economica, Bucuresti, 2002

Puiu, A., Management international. Tratat, vol. I si II, Ed. Independenta Economica, Braila, 1999

Puiu, A., Tehnici de negociere, contracte si derulare in afacerile economice internationale, Tribuna Economica, Bucuresti, 1997

Rosu Hamzescu, I., Tranzactii internationale vol. I, Ed. Mondo-Ec, Craiova, 2000

Rosu Hamzescu, I., Tranzactii internationale vol. II, Ed. Mondo-Ec, Craiova, 2000

Rotariu, I., (coord), Managementul tranzactiilor economice internationale si strategia competitivitatii, Ed. Mirton, Timisoara, 2002

Sandulescu, I., Reguli si practici in comertul international, Ed. All Beck, Bucuresti, 1991