CONCURENTA - PARGHIE ESENTIALA A PIETEI

Concepte de baza

Concurenta

Concurenta completa (pura si perfecta)

Concurenta monopolistica

Concurenta imperfecta

Teme de discutie

Conceptul de concurenta in teoria economica.

Concurenta libera si trasaturile ei

Conditiile concurentei imperfecte

Locul si rolul concurentei in economia de piata

Teste grila

Conditiile ce fac posibila manifestarea libera a concurentei sunt:

a) proprietatea particulara (privata) sa fie preponderenta in cadrul formelor de proprietate

b) formarea libera a preturilor pe piata

c) libertatea agentilor economici de a actiona pentru realizarea propriilor interese

d) stabilirea preturilor de catre un organism central

Conditii ale concurentei imperfecte sunt urmatoarele:

a) absenta unei structuri atomizate a ansamblului economic

b) eterogenitatea produselor

c) iesirea si intrarea libera pe piata

d) lipsa de transparenta pe piata

Functiile principale indeplinite de concurenta libera sunt:

a) alocarea resurselor necesare desfasurarii normale a activitatii economice, in general

b) reglarea diviziunii sociale a muncii

c) impunerea preturilor de echilibru

d) sanctionarea trandaviei si incompetentei

Concurenta monopolistica se deosebeste de concurenta completa prin:

a) omogenitatea produselor

b) diferentierea produselor

c) atomicitatea participantilor pe piata

d) inexistenta barierelor la intrarea si iesirea pe/de pe piata

Cui apartine urmatoarea afirmatie: concurenta este un amestec de lupta si concurs, de conflict si cooperare?

a) Thomas Sauvet

b) F. A. Hayek

c) Gilbert Abraham-Frois

d) Fr. Perroux

Piata de monopol si cea de monopson au in comun urmatoarele trasaturi:

a) atomicitatea ofertei

b) diferentierea produselor

c) atomicitatea cererii

d) elimina libera concurenta

Piata de oligopol se caracterizeaza prin:

a) ofertanti care nu pot influenta piata

b) ofertanti putini si cumparatori numerosi

c) un singur vanzator si cativa cumparatori

d) ofertanti putini si cumparatori putini

Texte de comentat

"Piata cu concurenta pura si perfecta reprezinta

stare ideala spre care neoclasicii si-au imaginat ca piata tinde in mod natural. Desi este un model teoretic, ideal, studierea ei are anumite valente. Ea releva fortele pietei care conduc in mod natural spre cea mai rationala alocare si utilizare a resurselor si cea mai buna satisfacere posibila a intereselor

producatorilor si cumparatorilor. Ea are valoare teoretica pozitiva pentru a imagina un optim economic si social.

Totodata, are valente instructive, normativ-practice, indiscutabile pentru ca releva actiunile pe care trebuie sa le intreprinda institutiile abilitate pentru a orienta, completa si corecta pietele reale, pentru ca ele sa se apropie pe cat posibil de starea ideal-potentiala.

In ciuda acestor valente reale, modelului elaborat de catre neoclasici i se releva, in ultima perioada, numeroase limite cum ar fi: ignora externalitatile pietei; ia in considerare doar nevoile solvabile; pe o asemenea piata nu au sanse sa apara activitati care au risc inalt, solicita investitii ridicate si durate mari de realizare. Progresul tehnic, formarea transnationalelor si concentrarea puterii economice genereaza in mod natural tendinte opuse atomicitatii si omogenitatii; este iluzorie, utopica chiar, ipoteza intrarii/iesirii fara restrictii de pe piata chiar in lipsa unor masuri administrativ-legislative, dar a unor restrictii economice puternice (varsta, calificare, necesarul de investitii etc.)". (Dumitru Ciucur, Ilie Gravila, Constantin Popescu, Economie, manual universitar, Editia a doua, Editura economica, 2001, p. 274)

"Rezultatul functionarii pietelor

concurentiale, chiar atunci cand aceasta se face intr-un mod eficient, poate sa nu fie acceptabil din punct de vedere social. Pietele concurentiale in sine nu asigura neaparat realizarea unor obiective care sa corespunda cu idealurile societatii despre echitatea distributiei venitului si a consumului. Prin urmare, statul intervine, de regula, pe piata cu scopul de a schimba modul de distributie a veniturilor. Cea mai eficienta metoda de redistribuire ramane insa cea care foloseste sistemul impozitelor si transferurile de la bugetul statului." (Paul Samuelson, Wliliam Nordhaus, Economie, Editura Teora, Bucuresti, 2000, p. 182)

Recomandari bilbliografice

Aurel Negucioiu (coordonator), Gheorghe Ditu, Anton Dragoescu, Sabin Pop, Economie politica, vol. I, Editura George Baritiu, Cluj-Napoca, 1998, p. 333-354

Alexandru Cioarna, Cristian Haiduc, Economie, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, p. 76-83

Paul Samuelson, Wliliam Nordhaus, Economie, Editura Teora, Bucuresti, 2000, p. 174 -187

Constantin Enache, Constantin Mecu, Economie politica I, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2001, p. 115-117

Dumitru Ciucur, Ilie Gravila, Constantin Popescu, Economie, manual universitar, Editia a doua, Editura economica, 2001, p. 257-263

V. Cornescu, Gheorghe Cretoiu, I. Bucur, Economie, Editura Actami, Bucuresti, 2001, p. 257-268