Cadrul institutional al economiei mondiale

Cadrul institutional al economiei mondiale

Adancirea si diversificarea relatiilor economice internationale au facut necesara aparitia unor institutii care sa observe si sa stimuleze dezvoltarea raporturilor interstatale si intre agentii economici d pe glob. Mai intai s-a constituit cadrul institutional al bilateralismului, adica al raportului dintre doua state independente si suverane.

Bilateralismul a presupus totodata si formarea unor organe si organisme adecvate in cadrul guvernelor (departamente, ministere de afaceri externe), precum si infiintarea de reprezentante diplomatice in strainatate. Dar crelterea continua a numarului statelor independente, a agentilor economici participanti la schimbarile internationale, a interdependentelor din economia mondiala, au condus la extinderea formelor de organizare a cooperarii, la depasirea limitelor bilateralismului si la proliferarea formelor multilateralismului, adica la stabilirea cadrului institutional al multilateralismului manifestat prin tot mai multe organizatii internationale guvernamentale - o asociere de state constituita pe baza unui tratat, avand un organ constitutiv si organe comune, precum si o personalitate juridica, distincta de cea a statelor membre care o compun.

Multitudinea de organizatii internationale impune o clasificare a acestora dupa mai multe criterii:

1. Dupa gradul de deschidere fata de statele lumii:

1. organizatii cu vocatie universala, atunci cand toate statele sunt chemate sa participe, conferindu-i-se dreptul intenational de implicare in rezolvarea problemelor internationale, cu caracter economic, social, cultural. Exemplu: ONU;
2. organizatii cu vocatie restransa, la care participarea redusa ca numar de membrii este determinata de criterii geografice sau de natura politica, economica.

Caracteristici comune a organizatiilor cu vocatie universala:

universalitatea: o organizatie este sau nu cu caracter universal daca ea este sau nu este, conform statutului sau deschisa tuturor statelor. Cu cat membrii efectivi (efectori) se apropie mai mult de universalitatea (univers) statelor membre, cu atat regulile ei se vor impune intregii comunitatii internationale si astfel se pot exclude sau se vor diminua actiunile dizidente, contrare scopului organizatiei si intereselor comunitatii internationale in ansamblul sau;

imperativele globalizarii: consolidarea dintre stabilitatea, coordonarea si cooperarea dintre organizatiile universale a rezultat din imperativele aplicarii descoperirilor tehnico-stiintifice, interdependentelor economice si existentei unor provocari carora comunitatea internationala nu le poate face fata, decat prin prisma abordarilor globale si a eforturilor coordonate la scara mondiala;

eterogenitatea: organizatiile universale cuprind state de dimensiuni diferite, avand capacitati economice, tehnologice sau militare diferite, cu alte cuvinte diferente de marime si putere ale statelor participante, par sa prejudicieze intr-o anumita masura cooperarea internationala. Cu toate acestea formele institutionale de luare a deciziilor permit o cooperare stransa si eficienta, intre statele membre ale organizatiei, in interiorul acesteia si prin intermediul ei.

Organizatiile cu vocatie restransa: au fost cazuri in care acestea s-au constituit in fata pericolului extinderii comunismului (Comunitatea Economica Europeana) sau impotriva extinderii noeclasicismului (Organizatia Unitatii Africane). In general organizatiile cu vocatie restransa se caracterizeaza printr-un grad ridicat de omogenitate, deoarece ele cuprind atate avand sisteme politice identice, asemanatoare sau compatibile, dar si o baza economica si culturala asemanatoare.

Exemple: UE; Asociantia Latino-Americana de Comert Liber (Venezuela, Columbia, Ecuador, Bolivia, Peru); NAFTA (SUA, Canada, Mexic); ASEAN - Asociatia Natiunilor din sud-estul Asiei (a intrat in vigoare din 1967, cuprinde: Filipine, Indonezia, Thailanda, Malaezia, Brunei); Piata Comuna Araba (Egipt, Iordania, Siria, Iraq, Libia, Sudan); CARICOM - Comunitatea Caraibelor.

Dupa sfera de actiune:

a.      organizatii omnifunctionale: ce au ca obiect de activitate *

Exemplu: ONU

b.     organizatii specializate ce se limiteaza la o anumita categorie de probleme, adica organizatii unifunctionale.

Exemple: institutiile specializate din sistemul Natiunilor Unite: UNICEF, UNESCO, Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia Internationala a Sanatatii, BIRD.

Dupa reprezentare:

a.      organizatii guvernamentale, in care membrii sunt statele nationale, iar reprezentantii acestora vorbesc in numele guvernelor;

b.     organizatii neguvernamentale, la care participa persoane fizice sau juridice ce nu au capacitatea de a implica guvernele.

Exemple: Organizatia Europeana pentru Controlul Calitatii, Organizatia Internationala a Cafelei, Organizatia Internationala de Standardizare.

Dupa natura rapoturilor dintre organizatie si statele membre:

a.      organizatii de coordonare/coperare, care respecta integral suveranitatea statelor, organele lor nefiind dotate cu putere de decizie, cautandu-se armonizarea punctelor de vedere ale statelor membre si elaborarea de reguli comune (ONU);

b.     organizatii integrationaliste, care presupun transfer de competente de la stat spre organizatie (UE).

Dupa nivelul de dezvoltare economica a tarilor membre:

a.      organizatii ale tarilor dezvoltate: G7+Rusia si OCDE - 24 (29)

b.     organizatii ale tarilor in dezvoltare: Grupul celor 77

Geografice:

- organizatii regionale, subregionale, interregionale (OPEC), CEMN: Albania, Azerbadjan, Armenia, Bulgaria, Coreea, Republica Moldova, Romania, Rusia, Ucraina (din subregiune in regiune).