Criza economica actuala

Criza economica actuala

Economia unei tari, a unei regiuni sau a unui grup de tari, precum si cea a lumii intregi, se dezvolta ciclic. Aceasta inseamna ca, in anumite perioade de timp, o tara, (un grup de tari etc.) este caracterizata cu o economie in crestere, dupa care urmeaza o limitare a extinderii, apoi o descrestere, respectiv o stopare a acesteia. Durata si profunzimea fiecarei dintre aceste patru faze depinde de fiecare caz concret, variaza in timp si se poate modifica de la o tara la alta, reprezentand o derivata a nivelului de dezvoltare, a structurii productiei, a capacitatilor manageriale ale autoritatilor publice centrale economice (Ministerul Finantelor, Ministerul Economiei, Banca Centrala etc.), a contextului economico-geografic etc. O criza regionala reprezinta rezultatul "impletirii" unor crize nationale a catorva state vecine cu economii strans legate intre ele. Fenomenul dezvoltarii ciclice a fost identificat si expus de catre mai multi economisti de valoare din diverse tari inca cu mai bine de un secol in urma. Ciclurile sunt de mai multe feluri. Unul "clasic" dureaza 7-11 ani.

Cunoasterea fenomenului in cauza ne ajuta sa gestionam mai mult sau mai putin eficient diverse faze, dar in nici un caz nu ne permite evitarea, excluderea totala a lui. Un exemplu din alt domeniu, dar cu acelasi continut. Din retrospectiva cunoastem, ca anual, in perioada cu schimbari sezoniere a temperaturii, de exemplu, la sfarsit de ianuarie - inceput de februarie, suntem afectati de catre virusul gripei. Aceasta (cunoasterea) ne permite doar sa ne pregatim mai bine pentru a diminua consecintele gripei, dar nu suntem (si probabil nu vom fi) in stare sa o evitam in totalitate.

In ultimele doua decenii au avut loc cateva crize economice locale (nationale) sau regionale "cunoscute", adica cu efecte (negative) in afara "zonei de criza". Amintim printre acestea: criza economiilor din spatiul ex-sovietic, legata de trecerea de la un sistem economic la altul si acompaniata de diminuarea semnificativa a economiilor fostelor (15) republici (criza, care in unele noi state independente, inclusiv RM, inca dureaza), criza economica din tarile Europei Centrale si de Est (ECE) , acum membre ale UE, de asemenea, acompaniata de decaderea economica, dar cu economii deja restabilite in totalitate, criza din Mexic (1995), criza din tarile Asiei de Sud-Est (1997), criza din Rusia (1998), criza din Argentina (2001) etc. Oricare nu ar fi interpretarea acestor crize, ele totusi au fost "nationale" sau, cel mult, "regionale". Adica nu au stirbit economia tarilor de baza, care formeaza fundamentul economiei mondiale, in primul rand, a SUA.

In ultimul deceniu al sec. XX economia tarilor (traditional) dezvoltate a fost semnificativ favorizata de distrugerea lagarului comunist/socialist, precum si a ultimului imperiu. Aceasta a permis lumii civilizate (din vest) sa se dezvolte fara mari probleme pe fundalul lichidarii definitive a "socialismului multilateral dezvoltat", care s-a dovedit a fi totalmente ineficient si nu a putut sustine examenul istoriei. La dezvoltarea eficienta a tarilor civilizate in acea perioada a mai contribuit substantial si revolutia informationala, precum si dezvoltarea Internetului.

La sfarsitul sec. XX - inceputul sec. XXI s-a produs cea mai mare revolutie monetara din istorie - aparitia monedei comune euro si formarea euro-landului. Pana la adoptarea monedei unice europene, pe parcursul (a aproape) unui secol, rolul de moneda de referinta/de baza a fost exercitat cu succes de catre dolarul SUA. In tranzactiile internationale la sfarsitul secolului trecut primei valute ii revenea pana la 80-90% din total. Dolarul american detinea si cca. 9/10 din rezervele monetare internationale. Efectiv aceasta permitea SUA sa aiba un deficit enorm al balantei comerciale (de pana la 400-600 mlrd. dol. anual), finantat de fiecare data cu propria moneda. Cu alte cuvinte, prima economie a lumii "impozita" "restul lumii" in aceste proportii. Si dolarul nu avea de suferit, cu toate ca peste 3/5 din totalul acestei monede se afla in afara tarii emitente.

"Tanara" moneda europeana chiar din primii ani s-a dovedit a fi extrem "de periculoasa" (in momentul emiterii sale 1 euro=0,8 dol.) si a inceput sa "impinga" dolarul mai intai din Europa, apoi (partial) si din alte zone. Economia americana si sistemul sau financiar a fost pus in fata faptului si a fost nevoita sa "absoarbe" intr-un timp scurt cateva sute de miliarde de dolari, anterior utilizati in fostele zone ale dolarului, adica, in primul rand, in tarile Uniunii Monetare Europene (UME). Consideram, ca moneda euro a reprezentat si mai reprezinta cea mai mare incercare pentru SUA din intreaga sa istorie (de peste 225 ani). Emiterea si aplicarea monedei euro efectiv a insemnat divizarea (bipolarizarea) lumii din punct de vedere valutar. In ultimii cativa ani fluxurile financiare internationale si-au schimbat radical geografia si structura, acestea orientandu-se in proportii tot mai mari spre tarile UME si UE.

In anul 2003 s-a declansat razboiul din Iraq, care a avut alte doua consecinte majore: cresterea semnificativa a cheltuielilor militare (ale SUA) si, principalul, majorarea graduala a preturilor petrolului de la 18-20 dolari, in perioada premergatoare razboiului, pana la 147 dolari/bar. (iulie 2008). Aceasta s-a produs inclusiv in urma incetarii/diminuarii exporturilor de petrol de catre Iraq. Tinand cont de faptul ca SUA este cel mai mare importator si consumator mondial de petrol, costurile suplimentare anuale aferente nu puteau fi usor neutralizate. Costurile importurilor de petrol (331 mlrd. dolari) au constituit 40% din valoarea deficitului comercial al SUA pentru anul 2007. (Conflictul din Iraq a condus, alaturi de altele, la o situatie paradoxala: SUA indirect contribuiau anual, pana in 2008, la imbogatirea Rusiei ca exportator de resurse energetice cu, cel putin, cca. 100-150 mlrd. dolari). Asadar, intr-un termen foarte redus, de doar cativa ani, prima economie a lumii a fost supusa unor presiuni financiare suplimentare de peste 1 trilion dolari anual. Au crescut semnificativ datoriile publice ale SUA - pana la peste 10 trln. dol. (sept. 2008). Dar setul de probleme acumulate nu putea fi solutionat din "surse interne".

Toate acestea au creat "conditii suficiente" pentru o posibila criza de proportii. Trebuia sa apara doar un motiv si acesta a aparut: criza creditelor ipotecare inceputa in 2006/2007. Din cauza liberalismului excesiv bancar in ultimii ani au crescut substantial numarul si volumul creditelor acordate pentru constructia locuintelor. O parte semnificativa a debitorilor a devenit incapabila sa ramburseze creditele acordate la dobanzi mici (inclusiv de 2-3%). Pe de alta parte, a crescut numarul de locuinte noi. Treptat s-a ajuns la situatia in care costurile de piata ale acestora (a locuintelor) s-au situat sub valoarea creditelor aferente, adica sub valoarea reala a imobilelor. Incapacitatea rambursarii creditelor in cauza a cauzat insolvabilitati bancare de proportii in SUA.

Aceasta a condus respectiv la diminuarea creditelor interbancare, inclusiv a celor internationale, economia americana fiind una extrem de deschisa. Astfel a aparut criza financiara in prima economie a lumii, care intr-un timp scurt s-a extins in Europa, Coreea de Sud, China, Rusia etc. Criza actuala americana substantial se deosebeste de cele mentionate mai sus, care au fost doar, cel mult, regionale. Ea, criza americana, fiind una de mari proportii, automat a devenit una mondiala din cauza rolului determinant al SUA in economia globala. Prima economie a lumii (cu un PIB de cca. 14 trln. dol.) constituie cca. 1/5 din totalul mondial, ea a fost, este si va mai ramane "locomotiva" economiei mondiale. Daca insa sa calculam cota productiei de mare complexitate sau a celei scientointensive, atunci cota americana este cu mult mai mare (pana la 1/3-2/5 din total). Dolarul SUA, totusi, continua sa ramana principala moneda internationala: peste 3/5 din rezervele valutare internationale, conform datelor FMI, sunt denominate in dolari (a.2007). Peste 25% din rezervele de aur ale lumii se afla in SUA. Probabil locul cel mai puternic al SUA reprezinta domeniul stiintifico-tehnologic. De exemplu, din cei 62 Laureati ai Premiului Nobel pentru economie, acordat de Banca Suediei (in anii 1969-2008), 43 sunt americani etc. La acest capitol SUA este capabila sa concureze pe termen mediu si lung si chiar sa castige competitia cu tot "restul lumii". SUA efectiv sunt tara fondatoare (si finantatoare) a principalelor structuri economico-financiare, politice ale lumii (ONU, BIRD, FMI etc.). Cca. 18% din comertul international revine exporturilor/importurilor americane, SUA ocupand primul loc in comertul exterior al principalelor state (dezvoltate economic). Daca, ipotetic, SUA ar proceda in relatiile comerciale cu China, asa cum a procedat Rusia cu RM (celebrarea la 27 martie 2006 a Actului unirii Basarabiei cu Romania prin stoparea de catre Rusia a importurilor de vinuri moldovenesti), atunci China (si nu numai) ar provoca o criza economica si comerciala regionala. Mentionam ca succesele remarcabile ale Chinei din ultimul sfert de secol sunt datorate in masura determinanta de relatiile si comertul ei cu SUA.

Deci, o criza mondiala poate sa apara numai in SUA (insa nu orice criza americana se transforma in una mondiala). Criza actuala este a doua criza mondiala dupa cea din anii 1929-1933, care este considerata ca fiind prima criza financiar-economica de proportii globale. Ea s-a produs si in urma "impletirii" a mai multor cicluri nationale si regionale. Orice criza regionala poate fi solutionata de catre potentialul economico-financiar al SUA, direct sau prin intermediul structurilor financiare internationale, unde primul stat detine o cota decisiva. Iata de ce trebuie sa fim interesati in prosperarea economico-financiara a SUA pe termen lung.

Dat fiind faptul ca economiile tarilor lumii la inceputul sec. XXI sunt extrem de deschise, efectiv toate sunt legate de cea americana. Criza neplatilor din SUA s-a extins "in restul lumii", in primul rand, in tarile cele mai strans legate (direct sau indirect) de prima economie - in UE, China, Japonia, Coreea de Sud, Federatia Rusa etc.

Pentru diminuarea consecintelor crizei financiare, reducerii influentei ei asupra sectorului real, neadmiterii transformarii ei in una economica de proportii, autoritatile financiare ale SUA, apoi si cele ale UE, ale Japoniei, Coreei de Sud, Australiei, Canadei, Chinei etc. au intreprins si intreprind o serie de masuri consistente. Printre acestea trebuiesc evidentiate, cel putin, urmatoarele.

1. Formarea unor fonduri publice, precum si public-private, pentru a sprijini anumite institutii financiare aflate in dificultate, prin achizitionarea de actiuni ale acestora. De exemplu, la propunerea Trezoreriei SUA (Ministerul de Finante) a fost adoptata in regim de urgenta (octombrie 2008) Legea de stabilizare economica. Documentul in cauza permite Trezoreriei rascumpararea "activelor toxice" ale institutiilor financiare importante, dar care se afla in pericol de falimentare. In aceste scopuri a fost instituit un fond de 700 mlrd. dol. SUA. De exemplu, a fost demarat procesul de rascumparare a titlurilor de datorie a doi giganti de refinantare ipotecara din SUA: Fannie Mae si Freddie Mac. Pentru fiecare dintre acestea fiind prevazute cate 100 mlrd. dol. In Coreea de Sud este prevazuta injectarea sumei de 30 mlrd. dol. pentru stabilizarea economiei. Dintre acestea, 20 mlrd. revin Bancii publice "Koreea EximBank", pentru sustinerea exportatorilor mijlocii. Alte 10 mlrd. dol. sunt destinate pentru sustinerea monedei nationale aflata in devalorizare. Amintim aici ca aceasta tara, pana nu demult, era situata in lista tarilor cu cele mai mari rezerve valutare din lume.

2. Guvernele unor tari efectiv au declansat un proces de etatizari (partiale, majoritare sau integrale) ale mai multor institutii financiare importante. De exemplu, Marea Britanie, considerata ca fiind centrul financiar al Europei, a nationalizat partial primele 8 banci ale tarii prin achizitii de actiuni "toxice" ale acestora: Abbey, Barclays, HBOS, HSBC, Lloyds TSB, Nationwide Building Society, Royal Bank of Scotland, Standard Chartered. Guvernul a utilizat in aceste scopuri 50 mlrd. lire (65 mlrd euro sau 87,5 mlrd. dol.). In acest context sunt cu totul neclare intentiile autoritatilor RM de a "privatiza" diferite obiecte economice. In conditii de criza rolul statului in economie trebuie sa sporeasca.

3. In scopul evitarii/diminuarii panicii, precum si a retragerii depozitelor de la banci, in majoritatea tarilor dezvoltate au fost majorate substantial plafoanele sumelor respective garantate. De exemplu, in SUA acest indicator a fost majorat de la 100,0 mii dol. (ceea ce asigura peste 98% din depozite) pana la 250,0 mii. Efectiv aceasta inseamna garantarea aproape in intregime a depozitelor bancare. Decizii simulare au fost adoptate si de catre tarile UE. Majoritatea statelor UE au convenit in octombrie 2008 asupra ridicarii plafonului depozitelor garantate de la un minim de 20,0 mii euro, pana la cel putin 50,0 mii euro. Daca tinem cont de faptul ca in mai multe state "minimul vechi" deja acoperea cu mult peste 9/10 din totalul depunerilor bancare, atunci putem conclude, ca noua limita a garantiei asigura aproape toti banii pastrati in banci. De exemplu, in Romania plafonul vechi (de 20,0 mii), potrivit Fondului de Garantare a Depozitelor in Institutiile Bancare, acoperea 99,2% din precedentul sold al sumei totale a depunerilor. In unele state plafoanele sunt inca mai mari. In Marea Britanie - 50,0 mii lire, in Italia - 103,0 mii euro etc. In luna noiembrie masuri similare au fost adoptate si in Elvetia, Australia etc. Majorarea plafoanelor si reducerea decalajelor interstatale dintre acestea contribuie favorabil si la diminuarea/excluderea migratiei banilor, aferente depozitelor. (In acest context mentionam, ca in RM plafonul de garantare a depozitelor constituie cca. 300 euro sau cca. 0,5% din "plafonul" paneuropean).

4. O alta masura anticriza este fuzionarea diferitor structuri economice si financiare. Cresterea potentialului economico-financiar a noilor entitati, contribuie favorabil la consolidarea capacitatii de rezistenta a acestora in conditii de instabilitate.

5. O masura eficienta anticriza reprezinta diminuarea ratelor dobanzilor de politica monetara in tarile de baza si contribuirea la cresterea investitiilor. De exemplu, Fed a decis in repetate randuri micsorarea (aproape saptamanala) a ratei in cauza, care a ajuns pana la nivelul de 1% (la inceputul lunii noiembrie 2008). Decizii similare au fost luate si de catre Banca Central Europeana (BCE), Banca Japoniei, Banca Canadei, Banca Australiei s.a.

Dupa 1990, unii bancheri iresponsabili au inoculat populatiei ideea ca se poate cumpara la nesfarsit pe credit. Sistemul a functionat o perioada, s-au strans datorii peste datorii, dar economia mondiala a intrat acum in colaps. Bancherii si-au luat insa comisioanele grase din morisca financiara declansata, lasand acum greul pe umerii platitorilor de impozite. Despre un asemenea pericol avertiza cu 250 de ani in urma Adam Smith, parintele teoriei economiei de piata. El vorbea atunci despre moralitate in economie.

Economia societatii omenesti se dezvolta in salturi, adica in cicluri economice. Ca orice tip de existenta din Univers,  un asemenea interval e o chestie care se naste, traieste si moare. Pentru exemplificare, ca intr-o poveste, sa spunem ca la un moment dat toti oamenii merg cu bicicleta. Un individ inventeaza insa automobilul. Aceasta inventie e asimilata de industrie si incep sa se produca multe autovehicule. Dezvoltarea industriei autoturismelor creeaza mai multe locuri de munca, adica apar mai multi salariati, care inseamna mai multi cumparatori, acest lucru dezvolta industria bunurilor de larg consum, se dezvolta segmentul transporturilor etc. Astfel ciclul economic inregistreaza o crestere. Dar vine o zi in care toti oamenii isi vor fi cumparat deja automobile, iar piata e suprasaturata. Nu se mai achizitioneaza masini, se inchid fabricile de profil, apar someri, nu se mai cumpara produse de larg consum si astfel intreg mecanismul se prabuseste. Aceasta este criza economica de supraproductie.

In momentul in care toata lumea merge cu masina, cineva inventeaza avionul. Inventia este asimilata industrial si se dezvolta un alt ciclu economic, asa cum am aratat mai sus, care se va sfarsi cu o alta criza economica. Luand in considerare faptul ca au mai fost crize economice, se pune intrebarea: de ce nu s-a prevenit declinul inceput in 2007?

Colapsul din prezent e atipic

Specialistii spun ca actualul colaps economic este mult mai complicat, este atipic. De ce? In plina dezvoltare economica a anilor '90, dupa caderea blocului socialist, unii bancheri, vazand ca este vorba de profit, au inceput sa dea imprumuturi intr-un iures din ce in ce mai ametitor, pentru a impinge de la spate comertul si a castiga din dobanzi, apoi au girat cu aceste datorii ale populatiei alte imprumuturi, adica s-au tot adunat bani virtuali peste bani virtuali. A rezultat o falsa acumulare de capital, iar in relatia bani-marfa-bani elementul monetar a devenit o fictiune, din care bancherii au castigat comisioane grase - de data asta in bani reali. In anii '90 insa, o anumita zona a pietei s-a suprasaturat cu produse si s-a declansat criza. Abia atunci s-a observat ca tot esafodajul fusese bazat pe bani virtuali, pe datorii ce urmau sa fie platite, dar care fusesera contabilizate ca sume existente deja in seifurile bancilor. Adica totul s-a bazat pe minciuna.

Bancherii imorali, ajutati cu banii contribuabililor

Criza a inceput in Statele Unite ale Americii, tara cea mai puternica din lume, si s-a extins pe mapamond. Statul american a cumparat majoritatea actiunilor din bancile cu probleme, adica a acoperit acel deficit cu bani de la bugetul de stat, ca sa nu se prabuseasca. Acest lucru e insa imoral, deoarece au fost ajutati cu banii contribuabililor exact acei finantisti speculanti care au declansat criza, din lacomie. Altfel spus, aceasta e o criza a lacomiei si a imoralitatii. Putea fi prevenita? Da, pentru ca exista o teorie veche de 250 de ani, care vorbeste exact despre nevoia de moralitate in relatiile economice,  idee de care nu se mai tine cont de mult timp in comertul mondial. A fost scrisa de Adam Smith, parintele capitalismului, un economist citat in toate manualele de specialitate. Din pacate, exact lucrarea care vorbea despre moralitatea economica a fost 'facuta uitata'.

Adam Smith, parintele economiei de piata, ne-a atentionat de acum 250 de ani

Adam Smith (1723 - 1790) a fost un om politic si economist scotian. Este parintele economiei de piata, bazata exclusiv pe cerere si oferta, in care orice restrictie sau interventie din partea statului sunt excluse. Totodata insa, Adam Smith a atras atentia, in lucrarea 'Teoria sentimentelor morale', ca nu e suficient ca oamenii sa se bucure singuri de propria bogatie, ci trebuie sa o investeasca spre binele tuturor. Adica un om bogat trebuie sa fie corect fata de societatea care l-a imbogatit, altfel se ajunge la convulsii economice si sociale. In general, ideile lui Smith sunt material didactic in toate manualele de economie, mai putin 'Teoria sentimentelor morale'. Faptul ca nu s-a tinut cont de aceasta lucrare a dus la criza economica de astazi.