PIAȚA MUNCII IN ROMANIA - Concept, caracteristici, functii

PIAȚA MUNCII IN ROMANIA

Concept , caracteristici , functii

Activitatea economica implica factorul munca , iar munca se tranzactioneaza prin intermediul pietei muncii . Piata muncii reprezinta ansamblul actelor de vanzare - cumparare a fortei de munca ce au loc intr-un spatiu economic , relevand intalnirea cererii cu oferta de munca, stabilirea pe aceasta baza a conditiilor pentru angajarea salariatilor , negocierea și fixarea salariilor in functie de performanțele lucratorilor și realizarea mobilitatii salariilor și a fortei de munca .

Componentele fundamentale ale pietei muncii sunt : cererea de forta de munca , oferta de forta de munca , salariul ca forma speciala de pret și concurența . Pe aceasta piata , au loc relatii economice in cadrul carora se confrunta oferta cu cererea de forta de munca , punandu-se in evidența concordanța sau neconcordanța dintre acestea , au loc negocieri privind angajarea salariala intre purtatorii ofertei de forta de munca și respectiv , cei ai cererii de forta de munca , formandu-se pretul ( salariul ) .

Oferta de munca este formata din volumul de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective , in conditii salariale , intr-o perioada data .

Cererea de forta de munca reprezinta nevoia de munca salariala ce se formeaza intr-o economie de piata concurential - functionala, la un moment dat sau pe o anumita perioada , exprimata prin numarul locurilor de munca .

Una dintre caracteristicile pietei muncii o reprezinta multidimensionalitatea (demografica , psihologica , socio-economica , educational formativa ) , ea fiind influentata de o multitudine de factori ca de exemplu : dinamica demografica , caracteristicile culturale și comportamentale ale populatiei active , progresul tehnologic , retehnologizarea , productivitatea muncii , productia și capitalul , durata muncii etc. ) . Toti acesti factori pot actiona in sensul cresterii sau scaderii cererii sau ofertei de forta de munca .

Piata muncii este cea mai imperfecta și mai rigida dintre piete , datorita limitelor naturale ale factorilor demografici ( sex , varsta , domiciliu , pregatire etc. ) , dar și gradului tot mai inalt de organizare, reglementare și control a relatiilor de pe piata muncii . Astfel , pe langa mecanismele de piata pure ( salariul in calitate de pret al muncii și libera concurența ) in functionarea pietei muncii intervin și mecanismele indirecte utilizate de stat , patronate , sindicate , colectivitatea locala etc. . In acest sens , in timp , au actionat activ factori , dintre care cei mai importanti sunt extinderea , cu deosebire dupa aparitia Organizatiei Internationale a Muncii , a sistemului de reglementari și legi care ordoneaza și disciplineaza raporturile pe piata muncii , precum și cresterea gradului de organizare a intreprinderilor și a salariatilor care au un puternic impact asupra ocuparii . Alocarea fortei de munca prin mecanismele pietei are loc , asadar , in conditiile existenței unui cadru institutional-legislativ și organizatoric . Aceasta dependența se regaseste in formularea data de Gheorghe Raboaca in lucrarea sa "Piata muncii și dezvoltarea durabila" astfel : "Mecanismul noii piete a muncii este o impletire a cererii și a ofertei cu un ansamblu de institutii , de principii și reguli , de metode și proceduri reglementate juridic , in baza carora se realizeaza tranzactiile specifice pe aceasta piata ".

Statul , in tripla ipostaza de angajator , de componenta a mecanismului de functionare a economiei și de arbitru al reglementarii raporturilor dintre cererea și oferta de forta de munca , intervine activ pe piata muncii , sustinand prin diferite instrumente fie oferta , fie cererea de forta de munca , veghind la asigurarea protectiei sociale a categoriilor temporar indepartate de pe piata muncii .

Piata muncii este o piata negociata , contractuala ( salarii , conditii de munca , igiena și securitatea muncii , alte beneficii ) . In timp , relatiile dintre actorii pietei muncii au evoluat de la confruntare și conflict spre cooperare , participare și concertare sociala . Este o piata pe care institutia negocierii colective s-a impus ca fundament și cadru al organizarii , reglementarii și derularii ansamblului relatiilor colective de munca la orice nivel : de firma , sectorial , de ramura, interprofesional sau national .

Datorita particularitatilor psiho - sociale ale fortei de munca precum și datorita relatiilor de feed-back cu celelalte piete , piata muncii este și cea mai sensibila și mai fragila dintre piete . Nu numai ca ea este depozitara unui potential conflictual , dar capteaza și amplifica distorsiunile și disfunctiile de pe celelalte piete , formuland propriile ei cerinte . Astfel , piata muncii este conditionata de echilibrul tuturor celorlalte piete și conditioneaza totodata stabilitatea și echilibrul socio - politic .

Piata muncii este structurata și segmentata pe criterii demografice ( varsta , sex , resedinta etc. ) , economice , ocupationale - profesionale , educationale . In functie de parametrii de performanța pot fi delimitate piata principala a muncii caracterizata prin competitivitate , un grad relativ ridicat de securitate a locului de munca , nivel inalt de pregatire , salarii mari și piata secundara caracterizata printr-o anumita instabilitate a locului de munca , calificare scazuta , salarii mici , cu un grad ridicat de risc .

Piata muncii , ca sistem de relatii intre partenerii sociali , indeplineste importante functii : aloca și realoca forta de munca pe sectoare , ramuri de activitate , ocupatii , profesii și calificari in teritoriu ; este productiv creativa , participativa , stimuleaza participarea la munca și, in functie de performanțe , stabileste nivelele de salarizare ; repartizeaza și distribuie veniturile din munca ( rezultatele ) intre plata fortei de munca și capital. De asemenea, piata muncii are o functie sociala intrucat asigura conditii de exercitare a drepturilor fundamentale la munca , educatie , salarizarea muncii , calitatea vietii .

Dezechilibre pe piata muncii . Șomajul

Ocuparea fortei de munca in activitatile economico sociale și șomajul reflecta modul cum functioneaza piata muncii , intr-o economie de piata , la un moment dat . Raportul dintre cererea și oferta de forta de munca determina cele doua stari opuse ale pietei muncii - ocuparea fortei de munca și șomajul . Problematica ocuparii și șomajului constituie o latura importanta a echilibrului macroeconomic și o componența indispensabila a politicilor macroeconomice și sociale .

Daca la inceputul secolului al XIX -lea , eventualele intreruperi sau absențe in procesul muncii erau considerate situatii efemere , cauzate de factori pur sociali , odata cu inceputul secolului al XX-lea , cand in economiile capitaliste au aparut primele dezechilibre importante ( care au culminat cu marea criza a anilor 1929-1933 ) , fenomenul șomaj a captat din ce in ce mai mult atentia lumii economice , aceasta constientizand ca ocuparea fortei de munca este o problema de natura economica și destul de complexa .

De altfel , cel mai de seama economist din acea perioada ( și nu numai ) - John Maynard Keynes, sustinea , argumentat , ca orice politica macroeconomica de succes trebuie sa cuprinda in mod necesar masuri și instrumente statale , in vederea folosirii cat mai depline a fortei de munca . Aceasta , intrucat economiile in sine nu mai garantau , in virtutea mecanismelor spontane de autoreglare , ocuparea deplina a fortei de munca . Din acel moment , șomajul devenea , alaturi de inflatie , o stare de dezechilibru nedorita , dar permanenta a economiei contemporane , facand obiectul de studiu și cercetare al majoritații teoriilor macroeconomice emise . Trebuie precizat ca nu exista un mod unitar de a defini conceptul de șomaj ( sau somer ) și , ca atare exista uneori deosebiri intre numarul somerilor din aceeași țara și perioada , in functie de modul de definire al acestora. In general , fenomenul șomaj este definit in literatura economica , ca fiind o stare negativa a economiei , concretizata intr-un dezechilibru structural și functional al pietei muncii , prin care oferta de forta de munca este mai mare decat cererea de forta de munca din partea agentilor economici .

Cea mai cunoscuta și larg utilizata definitie a șomajului este cea adoptata de Biroul International al Muncii - organizatie din sistemul ONU - care elaboreaza statistici și analize pe problemele muncii și , potrivit careia , este somer orice persoana cu varsta de peste 15 ani și indeplineste cumulativ urmatoarele conditii : este apt de munca , nu are loc de munca , este disponibil pentru o munca salariala și cauta un loc de munca .

Legislatia in vigoare in Romania defineste somerul ca fiind persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii :

Este in cautarea unui loc de munca de la varsta de minimum 16 ani și pana la indeplinirea conditiilor de pensionare ;

Starea de sanatate și capacitatule fizice și psihice o fac apta pentru prestarea unei munci ;

Nu are loc de munca , nu realizeaza venituri sau realizeaza , din activitați autorizate potrivit legii , venituri mai mici decat salariul de baza minim brut pe țara garantat in plata, in vigoare ;

Este disponibil sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare;

Este inregistrata la agentia pentru ocuparea fortei de munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare , care functioneaza in conditiile prevazute de lege .

Șomajul se formeaza pe baza a doua mari procese economico-sociale :

Pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate ;

Cresterea ofertei de forta de munca prin incadrarea noilor generatii in limitele varstei apte de munca și afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca , dar inactive pana atunci, in conditiile unei cereri de forta de munca inferioara acestei cresteri .

Șomajul fricțional ( intermitent ) este acel tip de șomaj considerat normal pe piata muncii referindu-se la categoriile de persoane aflate in schimbare de ocupatie . Acest tip de șomaj este de scurta durata , iar eliminarea lui completa poate produce disfunctionalitați majore ale sistemului economic .

Șomajul structural apare in conditiile in care sistemul de invațamant și de formare profesionala nu produce diplome cu acoperire - din punct de vedere cantitativ , calitativ și structural - necesare economiei și daca acest sistem nu are o dinamica adecvata și nu anticipeaza schimbarile intervenite in structurile economice și tehnice . Aceasta forma de șomaj este considerata , in general , ca fiind cea mai grava și complexa , deoarece reintegrarea fortei de munca disponibilizate este un proces lung și dificil , care presupune , in principal , cresterea investitiilor simultan cu recalificarea celor afectati . De regula , dimensiunile șomajului structural sunt mai mari atunci cand , intr-o perioada anterioara , a existat o structura economica anormala , neperformanta și incapabila sa valorifice superior resursele de munca , asa cum a fost cazul Romaniei inainte de 1990 .

Șomajul tehnologic apare ca o varianta a celui structural și este determinat , in principal , de inlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu altele noi , precum și de restrangerea locurilor de munca in urma reorganizarii intreprinderilor . El nu este rezultatul introducerii , pur și simplu , a progresului tehnic , ci al modului cum posesorii forței de munca recepteaza și se adapteaza la schimbarile tehnologice. Resorbirea acestui șomaj este , de asemenea , dificila , intrucat impune recalificarea fortei de munca in concordanța cu cerintele progresului tehnic și noile metode manageriale .

Șomajul ciclic este șomajul care apare in perioadele de criza sau recesiune economica - ce se constituie in faze ale unui ciclu economic - și care au o anumita repetabilitate. Acesta se mai numeste și șomaj conjunctural , atunci cand este determinat de crize economice neciclice ( care nu au o anumita repetabilitate ) și care pot fi partiale sau intermediare . Șomajul ciclic este explicat in principal , prin insuficienta cererii efective , el fiind rezultatul modului defectuos in care se realizeaza legatura dintre nivelul salariilor , pe de o parte și cel al preturilor și productivitatii muncii , pe de alta parte . In general , aceasta forma de șomaj poate fi resorbita, total sau partial , in perioadele de avant economic .

Șomajul sezonier este acel șomaj determinat de intreruperea activitatilor dependente , in mare masura , de factori naturali . Astfel de activitați sunt cele din agricultura , constructii , lucrari publice , turism etc. .

Șomajul demografic este cel rezultat ca urmare , in principal , a unei cresteri demografice "soc" , adica a unei cresteri anormale de populatie , care se reflecta prin prezența din ce in ce mai masiva pe piata muncii a tinerilor , in conditiile in care aceasta nu este pregatita sa-i asimileze .

Șomajul de discontinuitate este cauzat de intreruperea activitatii din motive familiale și de maternitate și afecteaza in special femeile .

Șomajul tehnic este o forma speciala de șomaj involuntar , care presupune disponibilizarea partiala sau totala a lucratorilor , cauzata de intreruperea activitatii unei intreprinderi , din lipsa de comenzi , pe o perioada determinata . Cei afectati de aceasta forma de șomaj nu sunt inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca și primesc o indemnizatie de șomaj de la angajator . Șomajul tehnic inceteaza odata cu reluarea activitatii intreprinderii . Este caracteristic economiilor care se afla in criza sau in tranzitie la economia de piata .

Fenomenul șomajului genereaza o serie de costuri atat personale , familiale , cat și sociale . Costul individual al șomajului este egal cu diferenta dintre salariul real pe care salariatul il pierde atunci cand intra in șomaj și indemnizatia de șomaj acordata acestuia de catre autoritatea publica . Efectele șomajului se rasfrang nu numai asupra celor care au intrat in șomaj, ci și asupra celor care fac parte din populatia ocupata , deoarece acestia participa cu o parte din veniturile lor la constituirea fondurilor publice de asigurari sociale . Un alt cost important al șomajului il constituie ( in anumite situatii ) pierderile de productie și de venit pe care acesta le antreneaza . Sintetizand , se poate aprecia ca șomajul reprezinta un fenomen care afecteaza , in diferite masuri , toate țarile lumii și care are numeroase consecinte economice și sociale negative. Dintre cele mai importante , amintim :

Inutilizarea și irosirea unei parti din resursele de munca ale unei tari , aspect cu atat mai negativ cu cat societatea suporta cheltuieli insemnate cu educatia și pregatirea fortei de munca neocupate ;

Reducerea veniturilor populatiei și cresterea tensiunilor sociale , constituind un factor de scadere a standardului de viata și de inrautațire a calitatii vietii ;

Cresterea costurilor sociale pe care o economie trebuie sa le suporte sub forma ajutoarelor de șomaj .

Indicatorii statistici ai pietei muncii

Pentru caracterizarea fenomenelor de pe piata fortei de munca, in Romania , se folosesc doua categorii de indicatori statistici : absoluti și relativi.

Indicatorii absoluti se refera la resursele de munca, populatia activa, populatia ocupata, somerii, locurile de munca vacante , populatia ieșita din șomaj prin ocupare, precum și prin parasirea pietei muncii..

• Resursele de munca reprezinta categoria de populatie ce dispune de ansamblul capacitatilor fizice și intelectuale care ii permit sa desfasoare o munca utila in una dintre activitatile economiei nationale . Resursele de munca se determina insumand populatia in varsta de munca și populatia aflata in afara limitelor varstei de munca și care lucreaza, din care se scad persoane in varsta de munca, cu incapacitate permanenta de munca și pensionari in varsta de munca , care nu lucreaza. Populatia in varsta de munca, conform legislatiei in vigoare , cuprinde barbații și    femeile de la 16 ani pana la varstele standard de pensionare . Datele sunt calculate anual de catre Institutul National de Statistica prin balanta fortei de munca la nivel de țara , regiune de dezvoltare și judet.
• Populatia activa se determina in doua variante:populatia activa totala și populatia activa civila.

Populatia activa totala cuprinde toate persoanele care furnizeaza forta de munca disponibila pentru productia de bunuri și servicii in perioada de referinta incluzand populatia ocupata și somerii definiti conform criteriilor Biroului International al Muncii (someri in sensul BIM). Indicatorii mentionati sunt obtinuti din Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii, efectuata de Institutul National de Statistica cu periodicitate trimestriala și anuala , la nivel de țara și regiune de dezvoltare.

Populatia activa civila cuprinde persoanele care au depașit varsta de 16 ani și care constituie forta de munca disponibila pentru producerea de bunuri și servicii. Populatia activa civila caracterizeaza oferta potentiala de forta de munca și gradul de ocupare a populatiei, incluzand populatia ocupata civila și somerii inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca . Indicatorul se determina anual de catre Institutul National de Statistica prin balanta fortei de munca la nivel de țara , regiune de dezvoltare și judet .

• Populatia ocupata - se determina in doua variante: populatia ocupata totala și populatia ocupata civila

Populatia ocupata totala include toate persoanele de 15 ani și peste, care au avut un loc de munca și care au lucrat in perioada de referinta cel putin o ora in activitați neagricole sau minimum 15 ore, in cazul lucratorilor pe cont propriu și al lucratorilor familiali neremunerati din agricultura. Populatia ocupata totala include toate categoriile de persoane (salariati , patroni , lucratori pe cont propriu , lucratori familiali neremunerati , membri ai unor societați agricole sau ai unor cooperative) care au lucrat in activitatea din sectorul formal (inclusiv din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne , Serviciul Roman de Informatii , organizatii politice și obstesti) și din sectorul informal , cu sau fara forme legale . Indicatorul se obtine din Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii, efectuata de Institutul National de Statistica cu periodicitate trimestriala și anuala, la nivel de țara și regiune de dezvoltare.

Populatia ocupata civila include toate persoanele care, la sfarșitul anului , aveau un loc de munca legal in activitațile neagricole din sectorul formal sau in activitatea din agricultura , cu statut de salariati , patroni , lucratori pe cont propriu , lucratori familiali neremunerati , membrii ai unor societați agricole sau ai unor cooperative. Nu se includ personalul din Ministerul Apararii Nationale , Ministerul de Interne , Serviciul Roman de Informatii (cadre militare sau persoane asimilate acestora , militari in termen) , deținuții și salariații organizațiilor politice sau obștești. Indicatorul este obținut anual de catre Institutul Național de Statistica prin balanța forței de munca , la nivel de țara , regiune de dezvoltare și județ .

• Șomerii se determina in doua variante : șomerii in sens Biroul International al Muncii (BIM) și somerii inregistrati.

Șomerii in sens BIM sunt cei definiți conform criteriilor Biroului International al Muncii. Numarul șomerilor in sens BIM se determina trimestrial și anual de catre Institutul National de Statistica prin Ancheta asupra forței de munca in gospodarii, la nivel de țara și regiune de dezvoltare.

Șomerii inregistrați sunt persoanele care indeplinesc condițiile prezentate la art. 5 pct.IV din Legea 76/2002. privind sistemul asigurarilor pentru șomaj și stimularea ocuparii forței de munca . Numarul total al șomerilor inregistrați este calculat , pentru fiecare luna calendaristica, in cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Munca , la nivel de țara , județ și localitate .

• Locurile de munca vacante sunt cele disponibile la sfarșitul fiecarei luni calendaristice, reprezentand stocul final al lunii. Acestea    sunt raportate la agențiile pentru ocuparea forței de munca de catre agenții economici, conform prevederilor art. 10 alin.(1) din legea nr. 76/2002 și ale art. 3 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 76/2002 și centralizate lunar la nivelul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Munca.
• Populația ieșita din șomaj prin ocupare, precum și prin parasirea pieței muncii reprezinta numarul total al persoanelor ieșite din evidențe in decursul fiecarei luni calendaristice prin : ocupare, pensionare, deces, plecare in strainatate, detenție și    alte motive. Indicatorul se calculeaza in cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Fortei de Munca pe baza datelor primite de la agentiile teritoriale pentru ocuparea forței de munca.

Indicatorii relativi se refera la rata globala de activitate , rata de activitate a populatiei de 15 ani și peste, rata globala de ocupare, rata de ocupare a populatiei de 15 ani și peste, rata de ocupare a resurselor de munca, rata șomajului, ponderea somerilor inregistrati in populatia stabila in varsta de 18-62 ani.

• Rata globala de activitate reprezinta proportia populatiei active totale in populatia totala a tarii.
• Rata de activitate a populatiei de 15 ani și peste reprezinta proportia populatiei active de 15 ani și peste in populatia totala in varsta de 15 ani și peste.
• Rata globala de ocupare reprezinta proportia populatiei ocupate in populatia totala a tarii
• Rata de ocupare a populatiei de 15 ani și peste reprezinta proportia populatiei ocupate de 15 ani și peste in populatia totala in varsta de 15 ani și peste.
• Rata de ocupare a resurselor de munca reprezinta proportia populatiei ocupate civile in resursele de munca . Indicatorii statistici relativi se calculeaza de catre Institutul National de Statistica.
• Rata șomajului este calculata in doua variante : rata șomajului in sens BIM și rata șomajului inregistrat .

Rata șomajului in sens BIM se calculeaza ca raport intre numarul somerilor definiti conform criteriilor Biroului International al Muncii și populatia activa totala. Acest indicator se calculeaza de catre Institutul National de Statistica

Rata șomajului inregistrat se determina ca raport intre numarul somerilor inregistrați la agentiile teritoriale pentru ocuparea forței de munca și populația activa civila. Datele referitoare la populația activa civila la nivel de țara și judet sunt pastrate ca atare in calculul ratei șomajului un an intreg , pana la definitivarea și transmiterea balantei forței de munca din anul urmator . Rata șomajului inregistrat se calculeaza de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca.

• Ponderea somerilor inregistrați in populația stabila in varsta de 18-62 ani se determina prin raportarea numarului somerilor inregistrați la totalul populatiei stabile cu varsta cuprinsa intre 18-62 ani . Se calculeaza la nivel de țara și localitate de catre Institutul National de Statistica , pe baza numarului de someri inregistrați , comunicat lunar de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca .

Este de mentionat un aspect metodologic important privind indicatorii referitori la principalele categorii de populatie : activa, ocupata, in șomaj și inactiva. Incepand cu anul 2002, definitiile și metodologia de calcul pentru acesti indicatori au fost revizuiti pentru deplina conformitate cu datele internationale și ale EUROSTAT , iar comparatii cu anii anteriori sunt posibile numai din punct de vedere calitativ .

Evolutia pieței muncii in Romania[6]

In Romania, evolutia resurselor umane a fost, in perioada de dupa 1989, sub influenta unor fenomene demografice și sociale precum: reducerea accelerata a ratei natalitatii și mentinerea ridicata a ratei mortalitatii, cresterea procesului de emigrare, reducerea calitatii serviciilor de asistența medicala și sociala. Aceste fenomene au contribuit la scaderea populatiei totale a tarii, cresterea ponderii segmentului populatiei de 60 ani și peste cu efecte negative asupra resurselor de munca. De asemenea, tranzitia la economia de piata a influentat puternic gradul de ocupare a populatiei sub aspectul volumului și al structurii .

Tendintele demografice negative au determinat niveluri scazute ale participarii populatiei la activitatile economice . Astfel, populația activa a scazut in perioada 1996-2006 de la 11,421 milioane persoane la 10,041 milioane persoane. In mod corespunzator, rata de activitate a populatiei de 15 ani și peste a scazut de la 64,9% la 55% , iar rata de activitate a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) s-a redus de la 70,8% la 63,7%. Cea mai accentuata scadere a ratelor de activitate s-a inregistrat la grupele de varsta 15-24 ani și 65 ani și peste.

De asemenea , populația ocupata a scazut continuu dupa 1990, de la 10,84 milioane persoane in 1990 la 10,673 milioane persoane in 1996 ajungand la 9,313 milioane persoane in 2006. Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) a scazut in perioada 1996-2005 de la 65,8% la 57,7% crescand usor in 2006 la 58,8% (Fig.1)

Fig.1

Cea mai drastica scadere a ratei de ocupare s-a inregistrat in perioada 1996-2006, la grupele de varsta 15-24 ani(de la 39,9% la 24,5%) și 65 ani și peste (de la 32,3% la 14,2%). Incepand cu anul 2004, ratele de ocupare au crescut la grupele de varsta 25-64 ani. In mod special, grupa de varsta 55-64 ani a inregistrat o crestere a ratei de ocupare de la 38,3% in 2002 la 42,8% in 2006 datorita modificarii legislației sistemului public de pensii. Evolutia pe sexe a ratei de ocupare a populatiei de 15-64 ani, in perioada 1996-2006, a marcat o scadere mai accentuata la barbați ( de la 72,9% la 64,7%) decat la femei ( de la 58% la 53%). In aceeași perioada, in mediul rural s-a inregistrat o scadere de 10,7 puncte procentuale a ratei de ocupare, aceasta ajungand in 2006 la 61,1%. In mediul urban, dupa o scadere mai lenta in perioada 1996-2005, rata de ocupare a crescut la 57,2% in 2006 (Fig.2).

Fig.2

Dupa anul 1990, in Romania s-a manifestat o tendinta in contratimp cu tendintele majore de modernizare și adecvare la cerintele pietelor globalizate ale tarilor avansate. Astfel, din anul 1990, cu deosebire dupa 1996, s-a conturat un proces de "neoruralizare" a economiei generat de o "retromigratie" a populatiei de la orase spre sate, un proces de contramobilitate teritoriala . Acest fenomen a fost cauzat de reducerea activitatii industriale la orase și dificultatile de viata a unor categorii de locuitori ai oraselor, care s-au indreptat spre sat. Ponderea populatiei ocupate in sectorul agricol era de 41,8% in 1999. Aceasta pondere s-a redus progresiv ajungand la 35,7% in 2003 și la 30,5% in 2006. Acest nivel este cel mai ridicat din Uniunea Europeana , pe urmatoarele pozitii situandu-se Bulgaria cu 24,5% și Polonia cu 17,4%. Majoritatea Statelor Membre au o pondere a populatiei ocupate in sectorul agricol de 3-5%.. In perioada 1999-2006, ponderea populatiei ocupate in industrie și constructii a crescut de la 27,6% la 41,1%, iar in sectorul serviciilor a ajuns la 28,4%.

La nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare, in anul 2006, rata de ocupare a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) a atins cele mai ridicate valori in regiunile Bucuresti-Ilfov (62,9%) și Sud-Vest Oltenia și Nord-Est (ambele cu 60,1%), iar cele mai scazute in regiunile Centru (56%) și Sud-Est (56,4%). Comparativ, in anul 1999, cele mai mari rate de ocupare se inregistrau in regiunile Sud-Vest (68,6%), Nord-Est (65,9%) și Sud (64,6%), iar ratele cele mai mici erau inregistrata in regiunile Centru (59,7%) și Sud-Est (60,3%). Rata de ocupare in regiunea Bucuresti-Ilfov era in 1999 de 62,0%. Este de mentionat faptul ca ratele mari de ocupare din regiunile Nord-Est și Sud-Vest Oltenia sunt determinate de "protectia" ocuparii de subzistenta din zonele rurale de care beneficiaza cele doua regiuni ( cele mai mari ponderi ale populatiei ocupate in agricultura ).

Declinul economic și dezechilibrele provocate de trecerea la economia de piata au determinat o explozie a șomajului in primii ani ai tranzitiei,culminand cu 1994 cand s-a inregistrat o rata medie anuala a șomajului de 11,0%. Tot in acel an a fost inregistrat cel mai mare numar de someri in evidentele Serviciului Public de Ocupare, de 1.229.748 persoane. Dupa acest an a urmat o perioada de scadere a șomajului, iar de la sfarșitul anului 1997, rata șomajului inregistrat a crescut ca urmare a procesului de restructurare sau de lichidare a unita ilor economice neperformante, culminand cu o rata de 11,4% in anul 1999. Șomajul inregistrat s-a mentinut la cote relativ ridicate in perioada 2000-2002, dupa care s-a situat pe o curba descendenta, de la 7,6% in 2003 ajungand in 2006 la 5,4%, iar in 2007 la 4,4 %.[8]

Rata șomajului BIM , calculata conform metodologiei Biroului International al Muncii, a evoluat de la 6,5% in 1996 la 7,3% in 2006, fara mari variatii anuale, cu un nivel maxim de 8,4% in 2002. O rata relativ redusa a șomajului concomitent cu scaderea ratei de ocupare se explica prin existenta "zonei tampon" constituita din subocuparea agricola, ocuparea in sectorul subteran al economiei neinregistrate, precum și migratia pentru munca in strainatate.

Rata șomajului BIM pentru persoanele de sex masculin a fost mai ridicata decat in cazul persoanelor de sex feminin, ajungand in 2006 la 8,2% pentru barbați și 6,1% pentru femei. In mediul urban, rata șomajului BIM a crescut de la 9,1% in 1996 la 11,2% in 2002, dupa care s-a inscris pe o curba descendenta ajungand la 8,6% in 2006. In mediul rural, rata șomajului a inregistrat o evolutie in sens opus comparativ cu mediul urban, și anume a scazut de la 4,1% in 1996 la 2,8% in 2001, dupa care a crescut la 5,6% in 2006 (Fig.3).

Fig.3

Rata șomajului BIM in randul tinerilor (15-24 ani) scade usor in perioada 1996-2001 (de la 20% la 17,2%) și se mentine relativ constanta in perioada 2002-2006, dar la un nivel ridicat, 21% in 2006. In cadrul acestei categorii de varsta, nivelul șomajului a fost mai ridicat la femei in perioada 1996-2001, dupa care raportul s-a inversat, preponderent fiind șomajul in randul barbaților in perioada 2002-2006. Șomajul afecteaza intr-o proportie mai mare tinerii din mediul urban, unde rata șomajului s-a situat la un nivel relativ constant, 28,5% in 1996 scazand la 27,3% in 2006). In mediul rural, șomajul in randul tinerilor este mai redus, rata șomajului s-a situat la 13,5% in 1996, a scazut la 8,8% in 2001 și a crescut ajungand la cel mai inalt nivel de 15,6% in 2006.

Șomajul BIM de lunga durata a ramas foarte ridicat in pofida scaderii nivelului general al șomajului. Astfel, șomajul BIM de lunga durata a crescut de la 3% in 1999 la 4,7% in 2004, scazand apoi la 4,1% in 2006. Acest indicator a avut un ritm de crestere mai ridicat la barbați de la 3,1% in 1999, la 4,5% in 2003 și 4,7% in 2006. In randul femeilor, șomajul de lunga durata a crescut de la 3,0% la 4,1% in perioada 1999-2003 dupa care a scazut la 3,3% in 2006. Șomajul de lunga durata in mediul rural inregistreaza o crestere constanta de la 1,2% in 1999, la 2,4% in 2003 urcand la 3,2% in 2006. In timp ce , in mediul urban , dupa o crestere de la 4,9% in 1999 la 6,1% in 2003, șomajul de lunga durata scade la 4,7% in 2006. Rata șomajului de lunga durata in randul tinerilor cu varsta de 15-24 ani cunoaste o evolutie constant ascendenta de la crescand de la 11,2% in 1999 la 14,2% in 2006.