Teorii privind utilitatea auditului

Teorii privind utilitatea auditului

Un studiu al literaturii de specialitate pune in lumina existenta a trei teorii majore care justifica auditul:

Teoria asigurarii - are la baza doua principii: principiul asigurarii respectiv principiul informatiei. Principiul asigurarii presupune ca auditorul furnizeaza un anumit grad de asigurare persoanelor care se bazeaza pe informatia auditata. Potrivit principiului informatiei, informatiile auditate devin mai credibile si, in consecinta, sunt mai utile in procesul de luare a deciziei. Aceasta teorie abordeaza auditul prin prisma nevoilor informationale ale utilizatorilor principali: actionarii si investitorii.

Teoria agentiei - justifica auditul prin prisma faptului ca finantatorii (actionarii) nu pot avea incredere deplina ca managerii vor folosi resursele primite in mod adecvat si ca resursele ar putea fi deturnate in folosul personal al managerilor.

Teoria motivationala - justifica auditul prin prisma comportamentului profesional calitativ superior al celor care poarta responsabilitatea intocmirii si prezentarii situatiilor financiare ce urmeaza a fi auditate.

Teoria asigurarii

Asa cum ati putut remarca in paragrafele anterioare, auditul nu s-ar fi putut generaliza ca practica daca nu ar fi existat o cerere pentru acesta. "Declaratia conceptelor de baza ale auditului" emisa de AAA descrie cele patru conditii de baza care justifica un audit:

Conflictul de interese existent intre preparatorii informatiei contabile (managerii) si utilizatorii informatiei respective (actionari, creditori si altii) poate determina distorsionarea informatiilor;

Informatiile pot avea puternice consecinte economice pentru cei care iau decizii;

Expertizele de specialitate in ceea ce priveste prepararea si verificarea informatiilor sunt solicitate tot mai des;

De cele mai multe ori, utilizatorii nu pot aprecia ei insisi calitatea informatiilor.

Aceste conditii, considerate impreuna, releva rolul auditului independent in asigurarea calitatii informatiei de natura contabila, in vederea prevenirii distorsionarii informatiei.

Obiectivul social pe care il indeplineste auditul a fost prezentat pe scurt in SUA de catre FASB in "Obiectivele raportarii financiare" de urmatoarea maniera: eficacitatea alocarii resurselor rare intre nevoi alternative este sporita daca indivizii, intreprinderile, pietele si guvernul (cei care iau decizii economice) dispun de informatii care sa reflecte pozitia relativa si performantele intreprinderilor, astfel incat acestia sa poata fi asistati in evaluarea deciziilor lor privind adoptarea unor actiuni alternative si asteptarilor privind beneficiile, costurile si riscurile asociate fiecarei actiuni alternative. Auditorii independenti sunt cei care examineaza sau revizuiesc situatiile financiare. De cele mai multe ori, atat cei care pregatesc, cat si cei care utilizeaza informatiile din situatiile financiare auditate, privesc opinia auditorului independent ca aducand o credibilitate sporita informatiilor respective.

Cei mai multi dintre utilizatorii situatiilor financiare sunt actionarii sau investitorii potentiali. Publicul in general este de asemenea interesat in auditul situatiilor financiare, deoarece veniturile prezente, dar si cele viitoare pot depinde intr-o mare masura de credibilitatea situatiilor financiare. In sectorul public spre exemplu, interesul imediat al publicului este ca cei care au fost desemnati sa administreze banii publici sa poata fi verificati daca utilizeaza eficient si conform legii fondurile incredintate, ca cei desemnati sa conduca intreprinderile cu capital de stat sunt de buna credinta si eficienti, etc. Acest lucru se poate realiza fie cu ajutorul unor organisme desemnate sa se ocupe de aceasta (cum ar fi de exemplu Curtea de Conturi), fie prin intermediul auditorilor independenti.

Prin sporirea credibilitatii informatiilor financiar-contabile, auditul reduce intr-o masura semnificativa "riscul informatiei" pentru utilizatorii situatiilor financiare. Prin risc al informatiei se intelege riscul ca informatiile prezentate (in acest caz informatiile prezentate in situatiile financiare de sinteza) sa nu fie corecte. Riscul informatiei nu este acelasi cu riscul afacerii in ansamblul sau. Riscul ca o afacere sa dea faliment exista si in conditiile in care toate informatiile vehiculate sunt corecte, datorita unor evenimente care nu pot fi anticipate.

Investitorii cer intotdeauna ca remuneratia capitalurilor avansate de catre ei sa acopere inclusiv riscul pe care si-l asuma prin participarea la afacerea respectiva. Pentru ca piata sa poata beneficia de capital, investitorii vor primi o remuneratie care creste proportional cu riscurile asumate prin fiecare afacere in parte. Reducerea riscului informatiei va reduce prin urmare si prima de risc pe care investitorii o pot pretinde. Prin urmare, auditul situatiilor financiare ale unei companii duce, in ultima instanta, la diminuarea costurilor totale ale acesteia, promovand o mai buna alocare a resurselor pe ansamblul economiei.

Principalele masuri care au fost luate in ultimul timp pentru a reduce riscul informatiei constau in normalizarea si standardizarea principiilor si practicilor contabile si in utilizarea pe scara tot mai larga a auditului informatiilor contabile in vederea stabilirii gradului de conformitate a acestora cu criteriile respective.

Abordarea auditului prin prisma nevoilor informationale ale utilizatorilor preferentiali (actionari, investitori) vizeaza in primul rand corectitudinea si credibilitatea informatiilor pe care companiile le pun la dispozitia acestora. Acest aspect este avut in vedere nu doar de un investitor oarecare, ci si de catre unul cu o buna pregatire economica. Din acest punct de vedere, rolul auditorului este tocmai acela de a furniza o asigurare rezonabila, printr-o opinie nedistorsionata, independenta, asupra gradului in care situatiile financiare prezinta o imagine fidela.

Auditorii externi sunt cei mai in masura de a furniza un astfel de serviciu, deoarece:

au pregatirea profesionala necesara;

au acces la informatii si probe pe care sa-si fundamenteze opinia;

sunt independenti fata de conducerea firmei.

Cu alte cuvinte, putem concluziona ca auditorii sunt "gardieni" ai integritatii situatiilor financiare publicate de catre firme.

Teoria agentiei (stewardship)

Elementele definitorii ale teoriei agentiei pot fi sintetizate astfel:

Þ  atat proprietarii, cat si managerii sunt priviti ca persoane care incearca sa-si maximizeze propria lor avere (bunastare).

Þ  proprietarii, care nu sunt implicati in derularea afacerii au nevoie de un mecanism de supervizare prin situatiile financiare. In plus, agentul (managerul) are tendinta de a supralicita increderea proprietarilor in situatiile financiare, in timp ce proprietarii nu au convingerea ca managerul le prezinta realitatea, adevarul, cu fidelitate.

Þ  cele doua grupuri diferite - proprietari si manageri - poseda informatii diferite, ceea ce le permite persoanelor informate sa profite pe seama celorlalti.

Þ  managerii (agentii) recunosc ca, pentru a avea incredere in situatiile financiare prezentate, proprietarii vor cere ca informatia prezentata de manageri sa fie verificata de catre o persoana independenta.

Þ  in concluzie, desemnarea unui auditor extern, independent, este preferata, deoarece aceasta maniera este cea mai eficienta sub raportul costurilor implicate.

Necesitatea auditului consta in faptul ca atat managerii, cat si actionarii, doresc o credibilitate marita a situatiilor financiare ale companiei. Daca motivatia actionarilor este evidenta, in cazul managerilor trebuie avut in vedere faptul ca acestia actioneaza ca angajati ai actionarilor. Din acest punct de vedere, ei doresc ca actionarii sa aiba incredere in modul in care conduc firma, deoarece in caz contrar veniturile lor s-ar reduce. Actiunea de diminuare a veniturilor este inevitabila in conditiile in care managerii sunt priviti ca persoane care doresc in primul rand sa maximizeze propriile lor venituri, caz in care actionarii pornesc de la premiza ca acestia vor fi interesati in prezentarea unor situatii care sa ii avantajeze. Auditorul este dorit in aceste conditii si de catre management, deoarece o opinie adusa de catre un profesionist independent in favoarea faptului ca situatiile financiare nu prezinta abateri semnificative va imbunatati si imaginea conducerii in fata actionarilor.

Teoria motivationala

O serie de cercetatori in domeniu afirma ca auditul, pe langa sporirea credibilitatii situatiilor financiare, adauga si valoare informatiilor continute de catre acestea, datorita unor consideratii motivationale. Conform acestei teorii, cei care pregatesc situatiile financiare vor face presta inca de la inceput un serviciu mult mai bun din punct de vedere calitativ, deoarece stiu ca situatiile respective vor face obiectul unui audit. Din acest motiv, situatiile financiare vor respecta intr-o masura mult mai mare nevoile de informare ale utilizatorilor (se poate compara cu motivatia de a studia o anumita materie in conditiile in care se va da sau nu un examen final). Exista opinii care sustin ca nu se poate demonstra plusul de valoare adus in aceste conditii informatiei prin procesul de audit. Totusi, s-a observat ca atunci cand preparatorii informatiei contabile stiu apriori ca afirmatiile lor vor face obiectul unui audit, pregatirea unor situatii financiare distorsionate este descurajata.

Astfel, AAA recunoaste valentele acestei teorii in "Declaratia privind conceptele de baza ale auditului", care stipuleaza ca verificarea intreprinsa prin intermediul auditului ar aduce o valoare intrinseca informatiilor financiare:

".auditul serveste ca un control asupra calitatii informatiilor, deoarece:

furnizeaza o verificare independenta a informatiilor contabile in conformitate cu criterii prestabilite care sunt de presupus ca reflecta dorintele si nevoile utilizatorului.

motiveaza preparatorul informatiei sa isi conduca procesul contabil pe care il are sub control de o maniera care sa fie in conformitate cu criteriile utilizatorului, deoarece acesta (preparatorul) stie ca eforturile sale vor constitui obiectul unei revizuiri de specialitate independente".