Activitatea de predare si teoria prototipurilor

Activitatea de predare si teoria prototipurilor

A preda nu este sinonim cu a spune, eventual a dicta si a cere lectia viitoare restituirea verbala a celor spuse. Formalismul - noteaza Skinner - se naste tocmai din echivalarea facila intre "a preda' si "a spune'. A preda inseamna:

.     a prezenta fapte, exemple, modele, exponate, decupaje din realitate;

.     a propune elevilor o activitate asupra acestora, adica a-i conduce sa le analizeze, sa le compare etc.;

.     a extrage apoi esentialul care sa se condenseze in definitii, legi, principii, reguli;

.     a organiza si indruma actul de invatare;

.     a face operante cunostintele in exercitii, activitati aplicative.

Mijloacele de transmitere a informatiei sunt in scoala-exemplul, modelul, decupajul din realitate, schema, definitia, regula, textul descriptiv etc. Pe scurt, oferta de informatie a predarii cuprinde date concrete si verbale.

Problema care se pune: cum vom organiza procesul 3e predare* f Cuift vom reusi sa intruchipam notiunea - care este o abstractie - in exemple, imagini, explicatii verbale, demonstratii experimentale etc., pentru ca la capatul secventei de instruire elevul sa ajunga la notiunea scontata ?

inca de la varsta prescolara, copilul decupeaza categorii de obiecte din mediu: fruct, mobila, automobil etc. Se opereaza, de fapt, cu pre-concepte, cu prototipuri, care reunesc exemplarul-tip al unui grup de obiecte. Scoala restructureaza aceste pre-notiuni, substituindu-le concepte stiintifice. Exemple:

La fizica, se introduce la inceput notiunea de parghie, plecand de la analiza unor secvente concrete de munca, a unui exemplu-prototip, de pilda, ridicarea unei greutati cu ranga (figura S.II.a). Aici parghia este prefigurata in perceptie. Conceptul de parghie nu reiese insa din simpla "lectura' perceptiva a faptului brut. Este necesar un efort de analiza si abstractizare - indrumat de profesor - care sa desprinda configuratia fortelor, punctul de sprijin etc. Se suprapune astfel faptului concret un model abstract, stilizat in imaginea unei bare (figura S.II.b) - redata printr-un segment de dreapta - pe care se noteaza elementele definitorii: R, F, O. Parghia este definita ca o bara rigida care se poate roti in jurul unui punct de sprijin (O) si asupra careia actioneaza doua forte: forta rezistenta (R) si forta activa (F). Dupa modul in care se situeaza punctul de sprijin (O) se face apoi clasificarea parghiilor.

Problema se complica in exemplul al doilea: transportul unei greutati cu roaba (figura 4.II.a) unde lipseste elementul de sugestie din perceptie (ranga poate fi usor asimilata unei bare rigide, dar roaba nu). Privirii elevului i se ofera un fapt de viata inca neanalizat; urmeaza sa se identifice si sa se numeasca elementele, secventa de munca fiind treptat adusa la o "stilizare' geometrica (figura 4.II.b). Pentru aceasta, se face abstractie de o seama de aspecte si interactiuni prin care fenomenul fizic se insereaza in realitatea practica -relatia dintre roata si sol (frecare), greutatea proprie a roabei in economia fortelor in actul de munca etc. -, reliefandu-se interactiunea principala, fenomenul fizic in forma lui "pura'. Imaginea initial difuza, globala a faptului brut apare astfel schematizata, redusa in cele din urma la o bara rigida care se poate roti in jurul unui punct sau al unei axe fixe. Punctul de sprijin O se afla localizat pe axul rotii, greutatea transportata -actionand in jos - constituie rezistenta pe care o invingem, iar forta activa (a bratelor) se exercita in sus. Cei doi vectori F si R redau sensul si marimea fortelor respective, in final, suprapunem faptului brut o stilizare geometrica, o schema cognitiva, prin care cel dintai capata transparenta, este inteles si explicat.

Tot asa, la chimie, se procedeaza trecand de la datele perceptiei la structura interna, ascunsa a substantelor si de aici inapoi.

Studiile de psihologie cognitiva (E. Rosch, 1980) arata ca reprezentarile noastre despre obiecte si fenomene se structureaza pe baza prototipurilor. "Nucleul' unei categorii sau grupari naturale este un prototip, iar apartenenta elementelor la o categorie se estimeaza in functie de distanta fata de prototip. Formarea prototipului precede adesea formarea notiunii. Pe baza unor experiente numeroase, E. Rosch (1980) sustine: "categoriile nu sunt codate in minte, nici prin listarea fiecarui membru al categoriei, nici prin listarea caracteristicilor comune, necesare si suficiente pentru toti membrii categoriei, ci mai degraba in termeni de prototip sau membru tipic al unei categorii. Cel mai economic cod cognitiv pentru o categorie este, de fapt, o imagine concreta a unui membru mediu al categoriei' (pag. 272). Prin urmare, pentru teoria prototipurilor, categoriile sunt reprezentate nu atat in functie de notele lor definitorii, cat de exemplele care le ilustreaza. Exemplul care ne vine cel mai usor in minte in legatura cu un termen este numit prototipul categoriei, constituind si suportul initial al formarii notiunii corespunzatoare.

Intr-o serie de experiente s-au ales cateva notiuni curente - de exemplu, fruct, vehicul, mobila -atasandu-se liste de obiecte care apartin acestora. S-a notat rapiditatea deciziei asupra apartenentei obiectelor la fiecare categorie si gradul de acord in aprecieri. Datele au fost concordante sub cele doua aspecte. De pilda, in notiunea de fruct se incadreaza rapid marul si mai lent sau cu ezitari baca ori grepfrut-ul. Ar reiesi ca unele exemple sunt mai ilustrative decat altele. Acestea sunt exemplele cu valoare de prototip. De pilda, la botanica familiile se studiaza prin plante-tip, la chimie se studiaza substante-tip s.a.m.d.

Prototipul poate coincide cu un exemplu real al categoriei de obiecte sau poate fi un model ideal, un portret rezumativ al catorva exemplare ale acesteia, fara a avea neaparat un referent concret. Prototipul nu numai precede, dar si coexista adesea cu notiunea (M. Miclea, 1994).

Pe parcursul scolaritatii copilul invata mai curand si mai usor numele prototipului decat al categoriei; desi se folosesc aceleasi cuvinte, gandirea urmeaza traiectorii diferite. Fenomenul este explicabil: indexam cu aceleasi cuvinte prototipuri diferite, fapt care genereaza judecati diferite, ganduri diferite (M. Miclea, 1991).

Exemplu:

La clasele mici cunostintele despre frunza retin atribute externe: forma, marime, culoare, parti principale (limb, petiol, teaca), nervuri etc. La clasa a V-a si apoi a IX-a se adauga alcatuirea interna (sectiunea transversala) si date despre "laboratorul' intern al frunzei - fotosinteza, respiratia, transpiratia - cu elementele de chimie necesare. Termenul ramane acelasi, dar conceptul este evident mult imbogatit. Reprezentarii naive despre frunza i se suprapune o constructie care transcende simpla perceptie imediata.