Continutul educatiei

CONTINUTUL EDUCATIEI

Continutul educatiei incluQe dimensiunile activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii, proiectata si realizata conform unor finalitati macro si micro-structurale, la nivel intelectual-moral-tehnologic/aplicativ-estetic-fizic.

Analiza istorica evidentiaza patru perioade semnificative pentru întelegerea evolutiei conceptului de continut al educatiei.

Perioada traditionalista, 'magistrocentrista' (secolele XVII-XIX), vizeaza doua dimensiuni ale activitatii de educatie: educatia intelectuala si educatia moral-reli-gioasa.

Perioada Educatiei noi (prima jumatate a secolului XX) promoveaza educatia estetica si educatia fizica, dezvoltate în contextul societatii industrializate si la nivelul educatiei aplicative, profesionale.

Perioada contemporana (a doua jumatate a secolulului XX) confirma existenta a cinci dimensiuni ale educatiei, definite la nivelul unui model devenit clasic: educatia intelectuala, educatia morala, educatia profesionala, educatia estetica, educatia corporala (vezi Hubert, Rene, 1965).

Perioada deceniilor opt - noua integreaza dimensiunile evocate la nivelul unui model global care defineste 'educatia cu privire la mediul înconjurator', determinata pedagogic de 'relatia stiinta-tehnologie-societate-mediu'. Ea devine relevanta, pe de o parte, prin continuturile concentrate în plan social (educatia civica, educatia economica, educatia politica, educatia sociala, educatia stiintifica, educatia interculturala ) si individual (educatia personala, educatia personalizata, educatia individuala, educatia speciala, educatia compensatorie ) iar, pe de alta parte, prin deschiderile asigurate fata de 'noile educatii' (educatia ecologica, educatia democratica, educatia demografica, educatia casnica si sanitara moderna etc.) - vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.446-469; Vaideanu, George, 1996, pag.65-67.

Analiza continutului educatiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental evidentiaza existenta a cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii în plan intelectual-moral-aplicativ/tehnologic-estetic-fizic. Ele reflecta continutul relativ stabil al activitatii de educatie adaptabil la diferite contexte de evolutie a societatii.

Definirea dimensiunilor educatiei concentreaza, de asemenea, notele generale, proprii unor concepte pedagogice fundamentale. Ele delimiteaza o zona de maxima extindere strategica a continutului pedagogic angajat la linia de continuitate existenta între finalitatile macrostructurale si cele microstructurale. în aceasta perspectiva epistemologica si axiologica:

educatia intelectuala reprezinta activitatea de formare-dez>oltare a personalitatii prin dobândirea valorilor stiintei ('prin stiinta si pentru stiinta');

educatia morala reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul valorilor care vizeaza optimizarea raporturilor omului cu societatea si cu sine;

educatia tehnologica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin aplicarea valorilor stiintei în toate domeniile vietii sociale;

educatia estetica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin receptarea, aplicarea si crearea valorilor frumosului existent în natura, societate, arta.

educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul valorilor psihomotrice si sportive care cultiva 'o minte sanatoasa într-un corp sanatos'.

Trasaturile comune celor cinci dimensiuni ale educatiei confera continutului activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii:

a)  un caracter obiectiv, determinat de structura de organizare bio-psiho-sociala a personalitatii umane, care solicita simultan si succesiv proiectarea si realizarea unor o-biective pedagogice specifice educatiei intelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice;

b)  un caracter dinamic, determinat de corelatia pedagogica existenta între 'latura informativa' si 'latura formativa' a educatiei intelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice, care solicita adaptarea permanenta a actiunilor subiectului educatiei la cerintele si posibilitatile obiectului educatiei, angajate într-un câmp psihosocial deschis;

c)  un caracter integral, determinat de interdependenta existenta între educatia in-telectuala-morala-tehnologica-estetica-fizica, interdependenta care solicita proiectarea si realizarea actiunilor subiectului educatiei la niveluri de complementaritate care reflecta 'unitatea în diversitate' a activitatii pedagogice/didactice;

d) un caracter deschis, determinat de aparitia periodica a unor noi continuturi, de genul celor instituite în ultimele decenii la nivelul UNESCO, sub genericul 'noile educatii' {educatia ecologica, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia pentru tehnologie si progres, educatia fata de massmedia, educatia demografica, educatia pentru pace si cooperare, educatia pentru democratie, educatia sanitara moderna, educatia casnica moderna) care solicita perfectionarea continua a activitatii pedagogice/didactice (vezi Vaideanu, George, 1996, pag. 65-68).

Prin raportare la continuturile sale fundamentale, educatia poate fi definita ca 'activitate care permite fiintei umane sa-si dezvolte aptitudinile fizice si intelectuale, ca si sentimentele sale sociale, estetice si morale, în scopul realizarii cât mai bine posibil a misiunii sale de om' (Reboul, Olivier, 1976, pag. 12).

Proiectarea si realizarea 'misiunii de om' angajeaza, în egala masura, educatia intelectuala, educatia morala, educatia tehnologica, educatia estetica, educatia fizica, întelese ca dimensiuni stabile în activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii, deschise, însa, în mod permanent, în directia 'noilor educatii' de ieri, de azi si de mâine. Vezi Dimensiunile educatiei, Noile educatii.