Invatamantul modern

Invatamantul modern

Pedagogia activa, caracteristica invatamantului modern, face posibila trecerea de la transmiterea de cunostinte la formarea de deprinderi si de abilitati, accentuand astfel latura formativa a educatiei. Modelul magistricentric, al dascalului aflat in centrul procesului instructiv - educativ, este considerat depasit si este inlocuit de o viziune pedagogica noua, in care elevul joaca rolul cel mai important, devenind parte activa a instruirii sale.

Dupa 1989, scoala romaneasca s-a vazut in situatia ingrata de a se confrunta cu o societate a carei dezvoltarea era mult mai rapida. Mentalitatea, incatusata si indoctrinata de sistemul comunist, a fost influentata de schimbarile economice si sociale. Paradoxal, scoala a cunoscut o schimbare mai lenta, mai ales in planul actorilor educationali, care au gasit un refugiu in paradigma traditionalista a educatiei. "Pragul psihologic cel mai greu de trecut este acceptarea autentica a elevilor ca factori reali in derularea evenimentelor proprii campului educativ scolar. . Se pare ca indiferenta este caracteristica dominanta atat a elevilor, cat si a profesorului: lipsa de entuziasm a primilor, dar si neputinta corpului profesoral de a declansa o reactie controlata si eficienta in raport cu factorii care ii erodeaza statutul sunt semnul crizei profunde din sistemul nostru de invatamant."1

Total diferita de pedagogia traditionala, pedagogia moderna modifica rolul jucat de polii educationali, mutand accentul pe elev. Abandonarea limbii de lemn, folosirea unui discurs nou, mobilizarea elevilor in procesul educativ sunt numai cateva dintre caracteristicile acestei pedagogii. Intrebarea dominanta a invatamantului modern este ce rol alege scoala sa joace in societatea actuala si cat de pregatita este ea sa faca fata schimbarilor provocate de globalizare. Idealul educational este legat de valorile culturale ce trebuie asimilate, de tipul de personalitate impus de societate, dar si de nevoile elevului. Nu mai este vorba de un model educational standard, ci de unul dinamic, in concordanta cu noile realitati si capabil sa reziste la schimbari.

Daca invatamantul traditional era privit ca un proces de transmitere de informatii, in cadrul caruia profesorii reprezentau pozitia dominanta, invatamantul modern primeste alte trasaturi. Cadrul didactic nu mai este transmitator, ci facilitator de cunostinte, folosind dialogul si cooperarea in relatia cu elevii. Acest profesor va sti sa coordoneze procesul educativ, astfel incat toti elevii sa atinga obiectivele stabilite si va fi capabil, de asemenea, sa-l ajute pe elev sa-si formeze capacitati de munca individuala si sa foloseasca ceea ce a dobandit.

Din perspectiva pedagogiei moderne, a preda devine un demers educativ in cadrul caruia sunt mobilizate resursele clasei de elevi, aceasta fiind motivata permanent sa parcurga procesul instructiv. A alta componenta a invatarii este evaluarea, modalitate prin care profesorul stabileste masura in care obiectivele au fost atinse si prin care va pune la punct o strategie didactica mai eficienta pentru urmatorul proces instructiv. Activitatea independenta desfasurata de elevi devine, astfel, concludenta si necesara, ea dand dovada utilitatii metodelor abordate. Profesorul va organiza si va coordona acest demers instructiv, exercitand functii diverse, de organizare a activitatii, de impunere a unor metode, de dezvoltare a unor capacitati si de personalizare a activitatii didactice.

Invatamantul modern nu cauta sa scoata in evidenta rolul profesorului, ci vine in intampinarea cerintelor societatii, propunand strategii didactice potrivite pentru formarea elevilor. Experienta traditiei si capacitatea de inovare si de creativitate sunt noile repere ale scolii, care propune educatii noi, in acord cu societatea globala: educatia pentru pace, educatia ecologica ori educatia pentru o societate multiculturala. De asemenea, metoda predominanta de desfasurare a instructiei este metoda euristica, deoarece invatarea prin descoperire asigura elevilor o dobandire constienta a continutului curricular, acesta fiind usor de reactualizat, o data trecut prin filtrul propriu. Scoala trebuie sa incurajeze formarea unui spirit critic, a unor atitudini pozitive si a studiului individual, antrenand elevii in activitati diverse si diversificate, pentru a-i face sa renunte la rolul pasiv.