Jocul si functiile acestuia

Jocul si functiile acestuia

Dupa cum este binecunoscut, semiotica este teoria generala a sistemelor de semne si a legilor acestora de functionare. Plasand jocul in cadrul acesteia si analizand continuturile sau formele de desfasurare ale diferitelor tipuri de jocuri descoperim ca semnele au fost create in scop comunicativ. Pentru a satisface acest scop, cei care se joaca utilizeaza anumite asemanari cu obiectele substituite, sau le atribuie prin conventie (pe baza regulilor de joc) anumite semnificatii.

Adesea pare greu a include ludicul in cadrul semioticii, cu toate ca aceasta operatiune nu are nimic impropriu. Mai mult decat atat, orice joc indeplineste simultan mai multe functii care se rasfrang atat asupra celui care se joaca, cat si a celui care coordoneaza sau numai supravegheaza actiunile copilului.

Intrucat exista in literatura de specialitate diverse maniere de abordare sistemica a functiilor jocului, in general si/sau a jocului didactic, in special, ne oprim succint la-o parte dintre acestea.

Functiile jocului

1) Functia cognitiva, informativa

Jucandu-se, de la cele mai fragede varste, fara a constientiza neaparat acest lucru, copilul invata; acumuleaza noi date, informatii, cunostinte, isi formeaza si exerseaza un set de deprinderi, priceperi si obisnuinte, sarcinile jocului orientand procesul cunoasterii

In cadrul jocului didactic, invatarea ca proces primeste atributul dirijarii. Coordonarea procesului instructiv-educativ isi pune nemijlocit amprenta asupra jocului, care este proiectat cu anticipatie, organizat in baza anumitor sarcini didactice si evaluat ca atare

Functia stimulativ-motrica (motorie)

Prin joc, este stimulata prioritar componenta motorie a personalitatii copilului, impreuna sau nu cu o alta dimensiune a acesteia.

De ceie mai multe ori, la incheierea unui joc, participantii sunt hotarati sa o ia de la capat, sunt multumiti de ceea ce au realizat, nu resimt oboseala specifica invatarii sau muncii, avand un tonus pozitiv.

Functia formativ-educativa

Aceasta functie se refera la faptul ca jocul contribuie la:

perfectionarea functiilor cognitive ale subiectului care se joaca;

implicarea motivatiei intrinseci a acestuia in joc;

dezvoltare afectiva (relevanta, mai ales, la jocul de rol);

dezvoltarea anumitor aptitudini.

Altfel spus, este vorba despre acele sarcini ale jocului care privesc dezvoltarea insusirilor biopsihice ale copiilor si elevilor, inarmarea cu abilitati si tehnici de munca intelectuala si aplicative, dezvoltand calitati care-i fac capabili sa se integreze ulterior cu usurinta in activitati sociale. Sub amprenta idealului educational de actualitate, de la cea mai frageda varsta se urmareste ca individul sa fie un participant activ la conturarea propriului sau destin.

In acest mod, vizam si urmatoarea functie a jocului:

Functia sociala

Fiind prima forma de activitate umana fundamentala, este firesc ca jocul sa constituie un element si un factor important de socializare. Cele mai relevante cazuri sunt elevii de clasa I care, nefrecventand cresa si/sau gradinita, se adapteaza mult mai greu si mai tarziu cerintelor impuse de colectivul clasei scolare, indiferent de numarul fratilor din familie sau de experienta pozitiva a parintilor, bunicilor in cresterea copilului.

Functia de echilibrare-tonificare (legata de faptul ca jocul descarca si reincarca potentialitatile personalitatii).

Astazi este cert faptul ca o pasiune, un interes, unele trasaturi de personalitate, de caracter, atat de elocvente in timpul alegerii si desfasurarii anumitor jocuri, pot servi ca functie de echilibrare-tonificare sau ca functie de sprijin in modificarea atitudinii celui care se joaca fata de anumite microstructuri ale realitatii 'sociale (familie, gradinita, scoala, obiect de studiu, sau altele) si, implicit, in crearea conditiei pozitive de accesibilitate pentru orice actiune cu rol formativ.

Functia terapeutica

Literatura psihologica si neuropsihiatrica abunda in exemple care demonstreaza si justifica pertinent aceasta functie a jocului.

Sunt relevante in acest sens inclusiv jocurile motrice practicate in cadrul gimnasticii medicale la care participa subiectii cu diferite afectiuni ale coloanei vertebrale, acestia intelegand actiunea ludica la care participa dincolo de obtinerea performantelor in domeniu.

In continuare se pot oferi si alte exemple apeland la alte tipuri de jocuri, indeobste fiind cunoscut faptul ca intotdeauna o terapie placuta determina obtinerea de rezultate pozitive si durabile, deopotriva.

Functia catharctica (de curatire, purificare)

Referitor la aceste doua-functii amintite mai la urma, se poate spune ca jocul contribuie nemijlocit si la asigurarea dimensiunii ludice a terapiilor solicitate de anumite cazuri speciale (copii hiperkinetici, anxiosi, sau altele), fiind, totodata, un mijloc ideal cu rol.catharctic.

Raportat la anumite nivele de varsta, jocul castiga functii particularizante, fara a pierde insa vreuna din functiile anterior mentionate. Importanta lui in dezvoltarea personalitatii este reliefata tocmai de complexitatea acestor functii

Jocul - modalitate de invatare semidirijata.

Jocul de rol

Ca metoda de predare-invatare in care predomina actiunea didactica simulata, jocul valorifica la nivelul procesului instructiv-educativ finalitatile adaptative de tip recreativ, proprii activitatii umane, in general, in anumite momente ale evolutiei sale ontogenetice, in mod special. De aceea, adesea, jocul este analizat ca invatare semidirijata.

Invatarea semidirijata dinamizeaza, activitatea didactica prin intermediul motivatiilor ludice, intr-un mod extrem de variat. De acest aspect ne dam seama daca luam in calcul urmatoarea taxonomie a jocurilor:

dupa obiectivele prioritar urmarite: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, tactile etc), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului;

dupa continutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale;

dupa forma de exprimare: ghicitori, jocuri de orientare, jocuri conceptuale, jocuri simbolice;

dupa resursele utilizate: jocuri materiale, jocuri orale si/sau interogative, jocuri pe computer;

dupa regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin traditie, jocuri cu reguli inventate, jocuri spontane;

dupa competentele psihologice stimulate: jocuri de miscare, de observare, de atentie, de memorie, de gandire, de creatie, de limbaj;

dupa complexitate si responsabilitatile asumate: jocuri de roluri, de competitie, de arbitraj.

Jocul de rol

Cunoscut sub denumirea 'role playing', jocul de rol este o forma de aplicare in invatamant a psihodramei, metoda psihoterapeutica creata de J.I. Moreno in anul 1921 si intrata in circulatie cu deosebire dupa anul 1934.

Jocul de rol este o metoda activa de predare-invatare, bazata pe simularea unor functii, relatii, activitati, fenomene, sisteme etc. Elevii devin 'actori' ai vietii sociale pentru care se pregatesc; avand in vedere faptul ca ei vor ocupa in societate anumite pozitii sau statusuri profesionale, culturale, stiintifice etc, Este util sa 'joace' rolurile corespunzatoare acestora, adica sa-si formeze anumite competente, abilitati, atitudini, convingeri etc.

Finalitatile vizate prin jocul de rol sunt urmatoarele:

facilitarea insertiei sociale a indivizilor, gratie interpretarii unor roluri specifice;

formarea si modelarea comportamentala, cu verificarea corectitudinii comportamentelor deja formate, validarea celor invatate corect si invalidarea celor eronate; invatarea anumitor moduri cognitive si afectiv-atitudinale;.

dezvoltarea capacitatii empatice;

formarea spiritului de rezolvare a situatiilor problematice, dificile;

perfectionarea aptitudinilor de activitate in grup.

Fiind vorba despre un sistem al finalitatilor vizate de jocul de rol, se cuvine a mentiona succint un set de etape si cerinte metodice ale proiectarii si valorificarii jocului de rol in acest context, este vorba, pe rand, despre:

Identificarea situatiei interumane

Se preteaza foarte bine la simulare prin jocul de rol, raspunzand obiectivului de formare si modelare comportamentala.

Modelarea situatiei si proiectarea scenariului

Situatia de simulat este supusa analizei sub aspectul status si categoriilor de interactiuni implicate, relevandu-se aspectele esentiale care servesc la constituirea unui model interactional. Apoi se elaboreaza scenariul propriu-zis al jocului.

Alegerea partenerilor si instruirea lor relativ la specificul si exigentele jocului de rol

In aceasta etapa se distribuie rolurile si participantii se familiarizeaza cu sarcinile pe care le au de realizat. Totul este descris amanuntit pe o fisa ce se distribuie individual.

4. invatarea individuala a rolului de catre fiecare participant

Timp de cateva minute se studiaza fisa primita, pentru interiorizarea rolului si conceperea propriului mod de interpretare.

Interpretarea rolurilor sau desfasurarea propriu-zisa a jocului de rol

Dezbaterea colectiva a modului de interpretare a rolurilor si reluarea secventelor in care nu s-au obtinut comportamentele prefigurate

La aceasta dezbatere participa si observatorii, insa este necesar sa dam prioritate interpretilor pentru a comunica grupului ceea ce au simtit in momentul interpretarii efective a rolurilor pentru care au fost distribuiti.

Dincolo de aceste etape, mai exista si un set de cerinte metodice, care trebuie avute in vedere la nivelul jocului de rol, si anume:

in repartizarea status-unlor si a rolurilor, coordonatorul activitatii trebuie sa fina seama de aspiratiile, aptitudinile si preferintele fiecarui participant la joc; inainte de interpretarea propriu-zisa a rolurilor, e bine sa se realizeze exercitii individuale sau in grup, sa se discute unele cazuri similare;

sa se asigure o atmosfera placuta de lucru, pentru evitarea blocajelor cognitive si emotionale, chiar a anumitor conflicte;

interpretii sa fie ajutati sa nu se abata de la rolul distribuit;

pentru formarea unor comportamente complexe, trebuie sa se utilizeze seturi cu roluri de complexitate crescanda, pe baza carora sa se poata asigura generalizarea si transferul comportamentelor in alte situatii similare.

Toate jocurile de rol urmeaza etapele mentionate anterior, insa fiecare etapa' in parte primeste conotatii specifice in functie de tipul jocului de rol pus in actiune.Este, asadar, utila cunoasterea tipologiei jocurilor de rol pe care o redam in continuare.

Tipuri de jocuri de rol:

Jocuri de rol cu caracter general

♦Jocul de reprezentare a structurilor

Acest tip de joc ajuta la intelegerea functionarii unor structuri organizatorice, apartinand ca tematica domeniului socio-economic sau socio-cultural (intreprinderi, institutii, de orice fel). In calitate de joc de rol este util si prezent in predarea-invatarea unor discipline scolare de genul istorie, economie, management s.a,

♦Jocul de decizie

Ca specific, consta in simularea unor contexte in care elevii se confrunta cu o situatie decizionala importanta si in urmarirea modului de solutionare a problemei. Adesea se dovedeste a fi un tip de joc util in predarea-invatarea disciplinelor juridice, si nu numai.

♦Jocul de arbitraj .

Faciliteaza intelegerea si dezvoltarea capacitatilor de solutionare a problemelor conflictuale care apar intre doua sau mai multe persoane, sau la nivelul microgrupurilor, chiar al institutiilor. Este vorba despre un joc de rol util atat in domeniul disciplinelor juridice, cat si al celor financiar-contabile.

Jocul de competitie

Denumit si joc de rol care vizeaza obtinerea anumitor performante, acesta urmareste la nivelul fiecarui participant in parte invingerea unui adversar, real sau imaginar si reliefarea unor situatii variate. Este un tip de joc util in predarea si invatarea disciplinelor scolare; mentionate la fiecare din categoriile anterioare de jocuri.

Jocuri de rol cu caracter specific

Jocul 'De-a ghidul si vizitatorii' - prezent in invatarea limbilor straine;

Jocul de negociere -constand in simularea operatiilor de vanzare-cumparare, a tranzactiilor comerciale si financiar-bancare;

Jocul 'De-a profesorul si elevii'.

Analizand, pe ansamblu, toate tipurile jocurilor de rol, putem identifica principalele avantaje ale acestuia, dupa cum urmeaza:

activizeaza elevii din punct de vedere cognitiv, motric-actional si afectiv, punandu-i in situatia de a interactiona;

interactiunea participantilor asigura un autocontrol eficient ai conduitelor si achizitiilor; prin dramatizare se asigura problematizarea secventei de instruire/crescand gradul de intelegere si participare activa a elevilor; se evidentiaza modul corect sau incorect comportamental si/sau actional in anumite situatii; este favorizata formarea rapida si corecta comportamentelor, abilitatilor, atitudinilor, convingerilor etc,

Dincolo de aceste avantaje, nu putem neglija faptul ca exista si limite si servituti ale jocului de rol. De obicei, acestea sunt urmatoarele:

>, jocul de rol este dificil de aplicat, intrucat coordonatorul activitatii trebuie sa detina nu numai aptitudini pedagogice, ci si aptitudini regizorale si actoricesti;

>     desi activitatea bazata pe jocul de rol dureaza relativ putin (aproximativ o ora), proiectarea ei solicita timp si efort suplimentar din partea cadrului didactic;

>     la unii participanti pot sa apara blocaje emotionale care fisureaza derularea jocului;

>     exista chiar si riscul devalorizarii jocului de rol, ca rezultat al considerarii sale ca modalitate puerila de actiune a participantilor.

Totusi, valentele formative ale jocului de rol (reflectate pe baza practicii educationale) raman evidente.

In permanenta se cuvine a reflecta asupra unor aspecte propuse de B.R. Cutler (1992), cautand raspunsuri la intrebari de genul:

>     Ar putea oare fi considerati copiii de 6-7 ani prea mari pentru joaca?

>     Ar putea oare experienta prin joc sa fie eliminata pe masura ce varsta creste?

>     N-ar trebui oare ca noi, adultii specialisti, sa cunoastem puterea jocului?

>     N-ar trebui sa folosim toate, chiar toate ocaziile, situatiile si obiectele de care are nevoie copilul numai sa se joace?

>     N-ar trebui sa-i acordam chiar un spatiu intr-un mediu inconjurator curat si sigur unde jocul sa fie o experienta benefica?

>      N-ar trebui sa cream copilului posibilitatea sa se joace cu altii, inclusiv cu noi insine, diversificand modalitatile ludice?

>      N-ar trebui sa asiguram un timp suficient in programul nostru zilnic pentru acest aspect important in viata si experienta copilului?

>      N-ar trebui sa fim intr-o permanenta cautare de modalitati prin care sa-i adaptam jocurile la posibilitatilor reale ale copilului?

>      N-ar trebui sa ne folosim intreaga noastra creativitate pentru a descoperi noi obiecte si materiale ce ii stimuleaza si ii largeste experienta prin joc?!

Sunt intrebari prin care Gutier ne face sa cautam si sa gasim 'puterea' jocului, jocul servind atat la formarea, cat si la dezvoltarea personalitatii, la dezvoltarea constiintei de sine si la dobandirea posibilitatilor social-emotionale.

Prin joc copilul are posibilitatea de a fi mai degraba un initiator, in propria sa lume, decat o persoana manipulata si disciplinata. Jocul determina cresterea increderii in sine a copilului, cat si dorinta de autodepasire, lasandu-i la indemana libera optiune, libera directionare, fantezie si imaginatie; ii da marea posibilitate de a-si folosi imaginatia pentru propria sa placere, dar si a altora.