Privire in oglinda

Ne uitam zilnic in oglinda, mai atent sau mai in fuga pentru a vedea daca parul e aranjat, daca nu e gulerul indoit, daca putem iesi asa in lume. De cate ori incercam sa vedem dincolo de infatisarea fizica? Mai poate un om grabit din mileniul al treilea s-o faca, mai are rost? Omul tinde sa devina un simplu cod numeric personal pe care il accesezi apasand pe butonul potrivit. Mai este actuala intrebarea lui Kant: Was ist der Mensch? Montaigne constata cu amar ca omul invata sa traiasca dupa ce viata a trecut. Dar atunci ce invatam la scoala si ce ar trebui sa invatam?

Incercand sa-mi raspund la unele din aceste intrebari si sa-i fac si pe elevi sa si le puna pentru a putea mai apoi sa gaseasca si niste clarificari, am ajuns la concluzia ca trebuie sa-i ajut mai intai sa se cunoasca.

Prima intrebare pe care i-am indemnat sa si-o puna a fost: "Cine sunt eu?". M-au privit nedumeriti si surprinsi, unii chiar putin dispretuitor - li se parea ca stiu foarte bine cine sunt. I-am pus sa scrie raspunsul, dar n-au prea reusit decat ceva ce semana destul de bine a buletin de identitate. Atunci i-am indemnat sa se priveasca in oglinda altfel, cu o privire proaspata, cea cu care te-ai uita curios la un adolescent strain, straduindu-te sa-i gasesti calitatile si defectele. Au iesit niste "autoportrete" mult mai firesti, mai amuzante si mai adevarate, fiind bucurosi ca de o cucerire a unui lucru ce parea inaccesibil. Expresia de pe fata lor se putea traduce in cuvinte prin ceva de felul acesta: "Sunt cineva, totusi". Transcriu autoportetul unui elev:

"Dimineata, cand m-am trezit, m-am uitat in oglinda si m-am speriat. Doi ochi neclari ma priveau cu sinceritate. Eu am intrebat oglinda: "Cine sunt eu?" si ea mi-a raspuns ca sunt un copil slabut ca o aschiuta. Ea mi-a mai spus ca am o gura ca o moara stricata, niste ochi ca doi carbuni si un fizic de soricel. Cand ma joc cu cineva si pierd, sunt furios, enervant si disperat. Imi place sa-i chinuiesc pe unii oameni. Ma inteleg bine cu multi colegi. Imi place sportul si matematica, desi n-am fost in stare sa sar peste o amarata de capra. Mie imi plac urmatoarele meserii: medic, gunoier si politist. Aceasta a fost caracterizarea mea."

Au prins gustul aventurii interioare si le-am promis ca le voi aduce teste pentru a-i ajuta sa se cunoasca. Ioan Comanescu afirma in "Autoeducatia - azi si maine": "Punctul de plecare al oricarei tentative de autoeducatie il constituie cunoasterea de sine".

Am inceput cu cateva intrebari pe care le-am adresat elevilor la ora de dirigentie, cerandu-le raspuns scris. Mentionez ca sunt diriginta la clasa a V-a care are 24 de elevi proveniti din 9 scoli din zona Sebes.

1. Esti multumit de situatia ta scolara?

Raspuns: Da-17; Nu-7

Cei multumiti au adaugat ca ar putea si mai mult, iar ceilalti ca nu sunt multumiti

pentru ca sunt lenesi, au avut dificultati de adaptare la un nou ciclu de invatamant sau au mentionat ce ar mai avea de indreptat: scrisul urat, lipsa lecturii suplimentare. Am recunoscut in unele din afirmatiile lor observatiile facute de mine la ora de romana, ceea ce dovedeste faptul ca ii ajuta foarte mult observatiile profesorului despre calitatile sau defectele lor.

2. Ai depus eforturile de care esti capabil la invatatura?

Raspuns: Da-5; Nu-19

Aceasta intrebare o completeaza pe prima si dovedeste ca ei au raspuns la intrebarea anterioara fara sa ia in considerare progresul fata de semestrul I sau posibilitatile lor reale. Si de data aceasta au enumerat neimplinirile: nu citesc suficient, nu fac exercitii suplimentare, nu scriu frumos, am probleme la unele materii, invat numai la materiile care imi plac, sunt lenes.

Redau integral raspunsul unei eleve din care se observa ca incapacitatea de a se concentra, precum si cedarea in fata unor tentatii este cauza insuccesului:

"Nu, niciodata nu am incercat la vreo materie sa dau tot ce am mai bun din mine, deoarece lenea ma smulge din fata caietelor si ma duc cu gandul in alta parte sau ma face sa uit cand am de invatat si sa ma uit la televizor."

3. Ce iti propui pentru a invata mai bine?

Iata cateva din raspunsuri: sa las serialele, sa ma uit mai putin la TV, sa nu mai stau atat de mult la calculator, sa fiu mai atent la ore, sa-mi fac un program, sa citesc mai mult, sa las joaca deoparte, sa ajung cineva.

Se observa la cei mai multi rolul perturbator al televizorului si al jocului pe calculator care au luat locul lecturii literare, problema de care ei sunt oarecum constienti.

4. Ce te poate stimula sa depui un efort mai mare?

Aici raspunsurile se pot grupa in cele care se refera la scoala (note, lectii mai usoare, aceeasi cantitate de teme la toate materiile), la parinti (multumirea lor, indemnurile sau bataia), la cariera (bani, facultate, sa ajung cineva, sa am un loc de munca si un viitor asigurat). O eleva mentioneaza "sinceritatea cu mine insami", iar un elev nu stie.

5. Care este motivul pentru care inveti?

Predomina raspunsul "sa ajung cineva", dar si altele care se refera la cultura generala, situatia materiala, diverse meserii sau "sa trec in clasa a VI-a" (singurul care isi propune un obiectiv concret si apropiat).

Se accepta ideea ca nu exista nicio activitate umana fara o motivatie puternica. Jean Leif si G. Rustin afirma ca toata arta educatiei consta in a-l face pe copil sa vrea sa se masoare cu dificultati noi si sa se simta in stare sa le infrunte. In fruntea "piramidei" trebuintelor umane, nevoia de autorealizare ocupa etajul cel mai inalt.

6. Care sunt cele mai mari lipsuri ale tale?

Trei elevi au raspuns ca lipsurile materiale, cinci raspunsuri s-au referit la activitatea scolara (neatentia la ore, lacune in cunostinte la diferite materii), altii la defecte de natura psihica: timiditate, nesiguranta, lipsa vointei, enervare etc.

A fi capabil sa-ti recunoasti greselile este un inceput in actiunea de a le indrepta si presupune mult curaj. De obicei, copiii, si nu numai ei, vad mai usor "paiul din ochiul altuia", de aceea este important sa-i invatam sa-si recunoasca greselile pentru ca asa si le pot indrepta. Recunoasterea de catre profesor a propriilor greseli este foarte importanta intarindu-le convingerea ca este sincer in ceea ce face.

7. Dar cele mai importante calitati?

"Nosce te ipsum" de pe templul din Delphi ramane mereu in actualitate si un ideal pe care putini il pot atinge. Anton Dumitriu in "Homo universitis" afirma ca s-a ajuns la "complexul oglinzilor", adica fiecare om isi modifica imaginea dupa ceea ce cred ceilalti despre el sau dupa imaginea dorita de ei.

Portretul "colectiv" al elevului de clasa a V-a realizat prin insumarea atributelor insirate de ei ar fi, in ordinea frecventei calitatilor: cu simtul umorului, bun la o anume materie, ordonat, milos, darnic, destept, indraznet, inventiv, prietenos, bun crestin, sensibil, cuminte, descurcaret, iubitor de natura, sincer, sportiv simodest.

8. Din ce cauza ai primit note rele?

Zece elevi recunosc ca nu au invatat si ca au fost neatenti la ore: "Am luat note rele pentru ca nu mi-am dat silinta foarte mult si am meritat-o"; "Am primit o nota rea din cauza neatentiei". Alte cauze sunt: frica, timiditatea, copiatul, nu le place o materie.

Constientizarea acestor slabiciuni este foarte importanta pentru efortul personal de a le depasi. Testele periodice sunt necesare pentru identificarea punctelor slabe si intocmirea unor planuri de autoeducatie. Unii elevi si-au notat rezultatele la testele date si, desigur, consecventa lor va fi stimulata daca dirigintele urmareste aceste aspecte, in cooperare cu parintii.

9. Ce ti-ai propus sa faci singur, fara sa te indemne profesorul sau parintii?

Capacitatea de autoproiectare a devenirii personale este o componenta importanta a autoeducatiei. Omul se defineste asa cum ar vrea sa fie. Cei mai multi si-au propus sa invete mai mult (10 elevi), sa invete pentru capacitate, sa se comporte altfel, sa scape de timiditate, sa fie patron ca sa-si ajute parintii la batranete, sa infiinteze un cont cu donatii pentru oamenii saraci, sa devina mai bun, dar si scopuri imediate, cum ar fi : sa faca ordine in dulap, sa doarma de amiaza, sa plimbe cainele.

Desigur, proiectarea devenirii personale este dificila si necesita o introspectie temeinica, greu de realizat pentru un copil, dar urcarea unor trepte cat de mici le da satisfactii reale, care ii pot mobiliza.

10. Ce calitati ar trebui sa aiba un om pe care l-ai alege ca model in viata?

Necesitatea modelului educational a fost subliniata in multe lucrari de specialitate si ea ii vizeaza in primul rand pe parinti, primii educatori ai copilului, dar si pe dascali, societatea, in general. Idealul creionat de elevi are urmatoarele atribute:

Ø      simtul umorului, veselia(8);

Ø      inteligent, intelept(8);

Ø      bun, comportare frumoasa(7);

Ø      corect(6);

Ø      curajul de a face(5);

Ø      inventiv, descurcaret, ambitios, modest(4);

Ø      muncitor, sincer, cult(3);

Ø      bland, demn(2);

Ø      hotarat, ordonat, talentat, stapan pe el, expert(1).

Oricat de frumos ar suna toate acestea, sa nu uitam ca: "Pilda, oricat ar fi ea de muta, este unul din cei mai puternici dascali din lume".

11. Scrie lucrul cel mai important pe care l-ai invatat de la parintii tai.

Autoeducatia are la baza heteroeducatia, este conditionata de cei "sapte ani de acasa", fiind la randul ei o rezultanta a educatiei parintilor. Goethe o spune clar: "S-ar naste si copii crescuti/ De-ar fi crescuti parintii". Stim cu totii ca, din pacate, nu exista o "scoala a parintilor", desi s-au facut unele incercari in diverse parti ale lumii si au inceput si la noi timide programe de acest fel.

Ce spun copiii ca au invatat de la parinti: respectul(4), iubirea de familie(4), sa munceasca foarte mult(3), sa fie civilizat(2), bunatatea, sa fie ascultatoari, sa aiba o inima buna si curata. Transcriu in intregime un raspuns foarte interesant: "Viata nu e o joaca, ci este ca in jungla, daca nu esti atent, hat! te prinde o salbaticiune".

Curios este faptul ca elevul cel mai egoist si mai rasfatat din clasa raspunde: "Am invatat cum sa ma comport", ceea ce este, probabil, adevarat, deci familia, prin modelul ei il marcheaza profund pe copil. O fata , ai carei parinti au divortat nu de mult, scrie: "Cel mai important lucru pe care l-am invatat de la familia mea este dragostea de familie". No comment!

12. Care este deviza ta in viata?

Maxima de viata este un procedeu care exprima concentrat o regula dupa care o persoana se poare orienta. Elevii, cu doua exceptii, si-au ales un proverb sau au inventat ei o deviza:

Ø      Cunoaste-te pe tine insuti si apoi pe altii.

Ø      Ai carte, ai parte.

Ø      Totul sau nimic.

Ø      Nu uita: esti cineva.

Ø      Munceste pentru a obtine ce doresti.

Ø      Timpul nu se mai intoarce.

Ø      Mergi pe calea cea dreapta.

Ø      Crede in ceea ce faci, iubeste ceea ce faci.

Ø      Invata de la cei intelepti.

Pe cadranul colegiului "All Souls" din Oxford scrie: "Pereunt et imputantur" (Ceasurile trec si vi se va cere socoteala). Cuvintele ii apartin lui Martial, poet latin, si au ramas celebre. Le-am cerut elevilor sa le explice si le-a facut placere cand au inteles ce inseamna. Este important sa interpretam cu ei maxima aleasa pentru a o transforma in regula de viata.

Perioada de varsta in care elevul manifesta o mare receptivitate pentru autoeducatie este adolescenta, varsta cautarii de sine, dar elemente de autoeducatie se contureaza in preadolescenta, cand incep sa se structureze interesele, printre care si acela al cunoasterii si afirmarii de sine. Este important ca elevii sa fie ajutati sa inteleaga ca fiecare este raspunzator de destinul sau si ca sta in puterea lor sa-si cultive aptidudinile.

"Cel care se autoeduca trebuie sa sape mult in adancurile fiintei sale, pana in cele mai tainice ascunzisuri, pentru a-si descoperi chemarea si, totodata, calea de a smulge ceva din nemarginirea acestei acestei lumi." (Ioan Comanescu)

Profesor Adelina Damian-Fekete

Colegiul National "Lucian Blaga", Sebes