Arta si stiinta, forme ale cunoasterii.

Arta si stiinta, forme ale cunoasterii.

Motto: "Arta si stiinta simplifica"

- Albert Einstein-

1. Probleme preliminarii:

In prezentarea acestei problematici prefer o abordare euristica cu tendinte axate pe activitatile de engineering (in sensul crearii de obiecte si idei cu element de noutate, ce conduc la dezvoltarea civilizatiei si culturii umane).

Adoptand euristica "configuratiilor gandirii" dupa Robert M. Guian (Personnel testing), voi considera trei directii de mainfestare:

-cognitiva- care permite individului sesizarea de idei, interdependente, analogii; poate fi privita drept capacitatea de a descoperi;

-productiva- permite utilizarea informatiilor, ideilor, interdependentelor in scopul generarii de noi cunostiinte. Are doua ramuri:

-convergenta- informatiile sunt utilizate pentru gasirea unei solutii unice (tinzand spre cea optima);

-divergenta- pornind tot de la informatii se elaboreaza mai multe idei sau solutii;

-de evaluare- permite individului sa evalueze corectitudinea informatiilor si calitatea deciziilor;

Procesele gandirii sunt convergente deoarece manifesta inca de la inceput trei mari tipuri de organizare, corespunzand cu ceea ce se va numi in matematica structuri algebrice, de ordine si topologice. Complexitatea activitatilor intelectului rezulta din compunerea acestor tipuri "mama" de organizare. De aceea dezvoltarea intelectuala (in procesul contactului subiect-obiect) nu consta in inmagazinarea perceptiilor, ci in prelucrarea lor. De la plecare (contactul direct-perceptiv) exista o prelucrare logico-matematica, indepartand modul de receptionare a informatiilor de perceptie ca atare; calea catre progres este atentia la corelatii si nu perceptia pura. Un exemplu semnificativ il constituie impresia de lumina bazata nu pe stralucirea obiectiva a culorii - asa cum ar fi de asteptat, ci exclusiv pe gradiente.

Cunoasterea "universului exterior" subiectului are trei etape relevante:

-inactiva- caracterizata printr-o abordare perceptuala a lumii, dupa schema stimul-raspuns;

-iconica- o cunoastere prin imagini. Imaginile "cognitive" sunt in legatura directa cu perceptia;

-simbolica- caracterizata prin elaborarea unor configuratii mentale in cae primeaza structura obiectului factual, nu forma lui.

(dupa Jerome Bruner)

Trebuie subliniat ca aceste idei nu sunt contradictorii cu conceptia lui Guian, ci complementare ei.

Modul de structurare a inteligentei umane demonstreaza clar procesul de autocreatie social-istorica a omului, Apare pregnant dependenta acestui tip de problematici de optiunea axiologica si, in acest sens, poate fi citat Jacques Monod (Hazard si necesitate): "Omul stie, in sfarsit, ca este singur in imensitatea indiferenta a universului din care a tasnit intamplator. Nu mai mult decat destinul sau, datoria sa nu este inscrisa nicaieri". Concluzia la care va ajunge este aceea ca omul isi construieste singur valorile. Jacques Monod nu sesizeaza insa nevoia unei filozofii care sa-i ordoneze viata sociala si personala intr-o dimensiune axiologica, chiar se detasaza de materialismul dialectic adoptand o pozitie cvasiexistentialista.

2. Puncte de vedere asupra cunoasterii prin arta si stiinta.

- Roger Garandy- Mitul este atitudinea omului in fata realitatii si nu, asa cu s-ar crede, rezultanta unei mentalitati primitive. Opera de arta inlocuieste mitul: "prin arta omul se reintalneste cu sine insusi si se reaseaza in fruntea tuturor valorilor" (Henri Wald); prin arta, realitatea devine un motiv de actiune umana: "cand o natura moarta de Cezanne sau o panza de Paul Klee ne inspira sentimentul unui echilibru gata sa se rupa si care pare a fi retinut la un pas de catastrofa numai prin actul major al omului, al compozitiei artistului, avem aici expresia plastica a adevarului inepuizabil ca realul nu este un dat, ci o sarcina de indeplinit".

Continutul cognitiv al operei de arta, are insa si o cantitate sensibila de arbitrar. Stiinta reduce cantitatea de arbitrar, limitandu-se la universul factual. Arta, prin aleator, trece "marginile necunoscutului" devenind o metafora cognitiva.

-E.H.Gombrich - Arta reprezinta realitatea, dar o realitate subiectiva, analoga unei "taieturi epistemologice"; o realitate privita din punctul de vedere al artistului; sau, citandu-l pe E. Zolla, opera de arta este "un colt de natura vazut printr-un temperament".

Procesul de creatie artistica este generat de o schema initiala, fara de care

n-ar fi posibila stapanirea datelor fluxului experientei. Acelasi lucru se intampla si

in stiinta: "teoretizarea prematura poate fi gresita dar nu sterila; amanarea

teoretizarii duce la acumularea cantitativa de date nesemnificative " Mario

Bunge - Teoria Stiintifica". In esenta, procesul creativ este asemanator, desi

rezultatele sunt diferite datorita punctelor de vedere diferite si a modului de

expresie diferit.

-Abraham A. Moles - "Omul de stiinta si artistul sunt creatori de forme noi in

mediul socio-cultural in care treiesc". Aceste forme sunt construite de o "functie

creatoare de forme" unica. Valoarea sociala a operei de arta depinde de adecvarea

scopului de comunicare, care, la randul lui, este determinat de "adoptarea unui

echilibru intre original si cunoscut, informativ si inteligibil".

-Alvin Toffler - Accelerarea "motorului tehnologic" creeaza bunuri materiale noi

si diverse. Apare un "impact psihologic" puternic asupra spiritului individului,

nevoit sa-si reinnoiasca continuu si radical "modelul existetial", deoarece

existenta este in miscare. Puterea de adaptare, solicitata la maximum, este ajutata

de formele noi, artistice, care pot da obisnuinta cu noul: "schimbarile accelerate

ale conditiei umane pretinde o diversitate de imagini simbolice ale omului care sa

corespunda cerintelor unei schimbari constante, imagini volatile, precum si un

ritm inalt de perimare. Avem nevoie de serii de imagini care sa poate fi folosite si

inlocuite." (Mc. Hale)

Herbert Read - Trecerea paleolitic - neolitic aduce perceptia compozitiei si

formei in arta, incluzand simetria si echilibrul asimetric. Dar simetria, echilibrul, legile compozitiei geometrice se prezinta ca un fundament al stiintelor.

La greci, sculptura este sinteza perceperii estetice a formei vii si a frumusetii formale. Aceasta sinteza duce la un proces de conceptualizare, de definire a formelor armonioase gasite empiric.

Arta moderna reprezinta un rezultat al incercarilor "de a evita toate idealurile - fie ele izvorate din Dumnezeu sau din Om - si de a infatisa nu realitatea iluzorie, ci realitatea constiintei insasi: realitatea subiectiva." Opera de arta devine o autotradare constienta a eului, comunicarea imaginilor subiective ale artistului. Individul se intoarce acum asupra lui insusi pentru a cerceta "petele albe" ale universului psihic.

- E.A. Poe - Activitatea de creatie artistica poate fi asemanata cu cea stiintifica. Odata ce a fost definit "nucleul" operei, munca artistului consta in cautarea efectelor necesare unei expresii artistice, eficiente pentru comunicare: "Avand in vedere efectul general dorit, el alege pentru manifestarea frumusetii tonul cel mai eficace.Urmandu-si inductia, poetul cauta un anumit "condiment" artistic, dand pana la urma peste un expedient vechi si universal utilizat, refrenul." Exista aici o analogie semnificativa cu conceptia epistemologului Thomas S. Kuhn. Pornind de la un model paradigmatic determinat, munca cercetatorului in cadrul stiintei normale consta in "articularea" datelor factuale (experimentale) la paradigma. Paradigma este privita ca un model teoretic general din care apar traditii curente de cercetare.

- Albert Camus - Cunoasterea adevarului absolut nu exista fiindca totdeauna va

aparea o doza de subiectivitate, datorata unui punct de vedere unic: cel uman.

"Pentru om, a intelege lumea, inseamna a o reduce la uman".

Obiectivitatea stiintei este determinata in mare parte de formalizare, Dar

formalizarea este limbaj, nu adevar. "Astfel, stiinta de la care trebuie sa aflu totul

sfarseste in ipoteza, luciditatea esueaza in metafora." Universul uman, simbolic,

este construit de el insusi. Datorita diferentelor dintre lumea subiectiva si antic

apare pregnant ca lumea nu este complet inteligibila, "Daca lumea ar fi complet

inteligibila, arta nu ar exista. A gandi inseamna, inainte de toate, sa creezi o

lume - sau sa-ti limitezi propria lume. Toti eroii lui Dostoievski se intreaba asupra

sensului vietii. Iata pentru ce sunt moderni: nu se tem de ridicol."

-R.M. Alberes - Realitatea romanului nu cuprinde totalul ci numai o parte a lui,

analog unei "taieturi epistemologice" (notiunea definita de Gaston Bachelard) in

care sunt determinate structurile unui plan al realitatii. "Ea are mai multe straturi

si totul depinde de sectiunea aleasa, de instrumentele folosite pentru a o explora si

interpreta".

In stiinta, fiecare cercetator are un anumit "stil" de abordare a realitatii,

privind realitatea dintr-un punct de vedere propriu. La fel, " fiece scritor . a

invatat sa urmeze un clivaj anume, o anume directie de investigare pe care o stie

numai el.

Ernest H. Hutten - Elaborarea teoriei lor este o problema de abstractizare. Ele

evidentiaza structuri si relatii, adica texturile intime ale lucrurilor, ascunse privirii noastre obisnuite. Prin abstractizare ne apropiem de realitate. La fel, in arta moderna, se produce o indepartare de realul naturalist, pentru a dezvalui lumea ascunsa simturilor. Stiinta este, ca si arta, o activitate de creatie. Cunoasterea rezulta din interdependenta intre lumea exterioara si interioara a omului. Stiinta si arta, ca activitati cognitive sunt moduri de descriere a acestei interdependente.

- W.I. Beveridge - Activitatile intelectuale sunt interdependente. Limitarea la un singur punct de vedere impiedica actul creativ, indiferent daca este vorba de stiinta sau arta. Actul intelectual cel mai dificil este de a reorganiza cunoscutul intr-o structura noua. Apare necesitatea cunoasterii unor puncte de vedere diferite, in acest sens, semnificativ fiind faptul ca multe din marile descoperiri au fost facute de "outsideri" si multe din operele de arta au fost create de artisti cu o viata normala.

Intuitia genereaza cunoasterea. Este ajutata de "sentimentul ca exista ordine dincolo de aparente". Cunoasterea consta in "aducerea" invizibilului in lumea vizibilului. In acest sens poate fi citat Marcel Brian, care priveste arta fantastica, ca o "metoda inconstienta de detectare a invizibilului, functia artistului fiind aceea de a muta in vizibil toata lumea invizibila, ghicita, presimtita de el."

3. Concluzii

Intuitia reprezinta numirea unor cunostinte intr-o structura noua. Arta si stiinta utilizeaza intuitia. Dar, in arta, intuitia sensibila e suficienta, importanta fiind expresia artistica, puterea de comunicare; totusi exista un pericol de perenitate artistica , atata timp cat intuitia sensibila nu exprima realitatea. Realitatea insa se afla in intuitie, nu in expresie. Libertatea de limbaj este cvasitotala.

In stiinta, orice intuitie trebuie supusa testarii. Limbajul, formalizat, unificat, constrange omul de stiinta intr-un punct de vedere relativ rigid, deoarece limbajul reprezinta nu numai o metoda de comunicare a ideilor ci si de construire a lor. Acest lucru, la prima vedere negativ, se dovedeste folositor fiindca, multimea fenomenelor reale, numai un numar limitat devine semnificativ.

Prin testabilitate, teoriile stiintifice capata caracter obiectiv. Prin obiectivitate stinta devine un instrument practic in actiunea de transformare a realitatii.

Arta este subiectiva, in general nu exprima caracteristicile obiective ci atitudinea artistului fata de el; apare pregnant o functie de valorizare, o patrundere in axiologic. Se poate afirma - in sens axiologic - ca arta, la randul ei acopera "campul" stiintific.

Arta precede stiinta (in sensul fenomenului desemnat de actiunea activitatii). Nu coexista simultan.Se evidentiaza astfel, faptul ca o complementaritate a functionalitatii stiintifice si artistice in exploatarea realului.

Romanul modern, este o arta a subiectivitatii, a interiorului psihicului uman. Stiinta care cerceteaza individul uman - psihologia, se afla inca la inceputuri.

4. Sinectica - stiinta, arta sau tehnica?

Ce este sinectica: o metoda destinata sa-i invete pe cercetatori

mecanismele creativitatii. Are cateva "reguli de foc" de baza, din care voi

sublinia:

intre creatia artistica si cea stiintifica nu sunt diferente fundamentale;

aspectele emotionale si irationale sunt mai importante decat cele intelectuale si tationale;

Prin simetrica se evidentiaza puncte noi de vedere. Pentru aceasta se folosesc analogiile. Semnificative sunt:

cele simbolice: cautarea unei imagini poetice satisfacatoare din punct de vedere estetic, care sa dea o viziune puternica asupra problemei;

cele fantastice: dificultatile sunt presupuse a fi rezolvate ca prin farmec. Se intra astfel in domeniul visului si inconstientei lui, in spiritul mecanismelor psihoanalizei;

jocul: se incearca reconstituirea atitdinii de "joc" a copilului

Revenind la intrebarea inclusa in titlu, se poate afirma ca sinectica reuneste

cele trei domenii de activitate (stiinta, arta si tehnica): arta este necesara pentru schimbarea punctului de vedere, stiinta pentru testarea si selectarea ideilor produse de "simtul estetic", iar tehnica pentru aplicarea ideilor eficiente. Arta evidentiaza noul, stiinta il obiectiveaza, tehnica il aplica. In concluzie, se poate spune ca sinectica, este unul din punctele de intalnire ale creatiei stiintifice si artistice.