ANALIZA TRANSACTIONALA

Parintele analizei transactionale, Eric Berne, se naste cu numele Eric Lennard Bernstein in Montreal, Canada, in 1910 si copilareste intr-un cartier evreiesc si putin select al marelui oras. Tatal sau era un medic puternic atasat profesiei sale, care moare cand copilul avea 11 ani. Mama sa era scriitoare si editoare. Micul Berne a fost foarte atasat de tata, a fost puternic afectat de moartea acestuia si a ramas toata viata dedicat ideii vindecarii celor in suferinta.

Studiaza engleza, psihologia si medicina, devenind doctor in medicina la Universitatea McGill din Montreal in 1935.

Pleaca apoi in Statele Unite si devine cetatean american si functioneaza ca psihiatru la Facultatea de medicina a Universitatii Yale, spitalul Mount Zion din New York si apoiau in propriul sau cabinet din localitatea Norwalk din Connecticut.

In 1941 incepe un stagiu de pregatire specifica la Institutul Psihanalitic din New York, fiind analizat de Paul Federn, fost coleg al lui Freud.

In 1943, in timpul razboiului, intra ca psihiatru in corpul medical militar, unde incepe sa lucreze cu grupuri. Dupa terminarea stagiului militar, continua pregatirea la Institutul Psihanalitic din San Francisco, sub indrumarea lui Eric Erikson.

Dupa 1950, conceptiile sale incep sa se distanteze de psihanaliza, aplicatia sa pentru a deveni membru al acestui institut fiind de altfel respinsa in 1956.

Prima contributie publicata in care se contureaza propria sa abordare esteTransactional Analysis: A New and Effective Method of Group Treatment, aparuta in American Journal of Psychoterapy in 1958. Volumul care devine bestseller si il face celebru este Games People Play: The Psychology of Human Relationships (Berne, 1964).

FORTELE MOTRICE ALE PERSONALITATII

Teoria transactionala a personalitatii porneste de la ideea ca organismul uman este caracterizat de nevoia de forme variate de contact cu altii si recunoastere din partea altora in contextul unor interactiuni. Aceasta nevoie de stimuli, cu caracter general (foame de stimuli, in jargonul lui Berne), se poate manifesta intr-o serie de forme distincte.

Prima dintre acestea, care se manifesta deja la noul nascut, ramanand apoi activa pe tot parcursul vietii, este nevoia de contact fizic (foamea tactila), care, in cazul in care nu este satisfacuta, creeaza o predispozitie pentru imbolnaviri ce poate mari mult probabilitatea decesului. Fenomenul a fost efectiv observat si descris pentru cazul copiilor institutionalizati, de catre Ren Spitz.

Ulterior, pe masura ce individul uman descopera ca nu este posibil sa-si satisfaca intotdeauna si in conditiile dorite aceasta nevoie, incepe sa accepte si alte forme de contact.

Nevoia tactila se converteste astfel in nevoia de recunoastere, care vizeaza recunoasterea de catre altii a propriei existente, printr-un contact nu fizic, ci verbal.

A treia forma de manifestare a nevoii de stimuli o reprezinta nevoia de structura, care vizeaza organizarea si ocuparea timpului, pentru evitarea plictiselii. Din punctul de vedere al lui Berne, problema eterna a fiintei umane este structurarea satisfacatoare a timpului petrecut in stare de veghe, iar principala functie a vietii sociale este este furnizarea reciproca de ajutor pentru indeplinirea acestui proiect.

Un derivat al nevoii de structura este reprezentat de nevoia de a conduce, liderii fiind cei ce furnizeaza idei, programe sau activitati prin care se ajuta pe sine si ajuta si pe altii la structurarea timpului.

A cincea forma de manifestare a nevoii de stimuli este reprezentata de nevoia de distractie, care evidentiaza preferinta pentru structurarea timpului in modalitati interesante si excitante.

STRUCTURA PERSONALITATII

In viziunea lui Berne, personalitatea este compusa din trei subsisteme denumite stari ale Eului. Sintagama stare a Eului este utilizata pentru a desemna un set de trairi afective la care este asociat un set de structuri comportamentale.

Eul parental inglobeaza trairi afective, atitudini, moduri de gandire si comportamente derivate din cele ale figurilor parentale. El se poate manifesta in doua ipostaze distincte.

Eul parental limitativ se manifesta mai ales prin reguli rigide, aparent arbitrare si de obicei prohibitive, care pot fi concordante sau discordante cu regulile predominante in sistemul cultural.

Eul parental protectiv se manifesta mai ales sub forma preocuparii si simpatiei pentru altii si pentru propria persoana.

Eul parental nu se suprapune peste Super Ego al lui Freud, avand o componenta mai complexa decat interdictiile.

Functia esentiala a Eului parental este aceea de a conserva energia psihica si de a reduce anxietatea prin automatisme de decizie si de actiune, care degreveaza Eul adult de povara deciziilor minore.

Eul adult inglobeaza acele atitudini, moduri de gandire si comportamente prin intermediul carora sunt procesate obiectiv, organizate si evaluate informatiile provenite din realitate, pentru luarea unor decizii utile adaptarii inteligente la solicitarile din mediu.

Eul copil inglobeaza acele trairi afective, moduri de gandire, atitudini si comportamente care sunt reminiscente ale copilariei individului. El nu trebuie asimilat cu Id, in primul rand fiindca nu este dezorganizat, haotic, ci dimpotriva. Comportamentele asociate acestei stari a eului nu sunt neaparat imature sau copilaresti, dar se aseamana cu ale copiilor, la nivelul a trei paliere distincte:

Eul copil natural este spontan si creativ, are farmec si intuitie.

Eul copil adaptat se lasa influentat, ghidat sau inhibat de influentele parentale.

Eul copil rebel se opune cu incapatanare influentelor parentale.

Cele trei stari ale eului sunt reprezentate de Berne prin trei cercuri tangente suprapuse.

Eul parental este ghidul etic al personalitatii, Eul adult este responsabil de relatiile cu realitatea, iar Eul copil reprezinta uneori purgatoriul, iar alteori iadul tendintelor ancestrale.

Cel mai puternic dintre cele trei este Eul copil, lucru observabil in timpul somnului sau sub influenta alcoolului.

FUNCTIONAREA PERSONALITATII

Cele trei subsisteme ale personalitatii reactioneaza diferit la stimuli externi. Eul parental are tendinta de a se conforma la standarde imprumutate din exterior.

Eul adult este preocupat in principal de procesarea, organizarea si stocarea informatiei extrase din stimulii proveniti din lumea reala.

Eul copil reactioneaza impulsiv fata de categorii mai largi de stimuli, fara a opera analize de finete in legatura cu acestia.

Fiecare stare de eu percepe diferit aceeasi stimuli si reactioneaza din perspectiva acestor peceptii.

Conceptele de energie psihica si distributie a energiei psihice (cathexis) sunt utilizate pentru conturarea dinamicii personalitatii.

Astfel, starea de eu care este alimentata cu energie psihica la un moment dat, detine puterea executiva si determina comportamentul individului. Fiecare stare de eu poate fi conceputa ca avand zone de contact cu celelalte stari, zone de contact care sunt semi-permeabile.

Deplasarea fluxului de energie psihica de la o stare la alta depinde de asemenea factori cum ar fi a) permeabilitatea zonelor de contact, b) capacitatea de incarcare energetica a fiecarei stari, c) situatiile specifice la nivelul fiecarei stari.

POZITII FUNDAMENTALE FATA DE VIATA

In primii ani de viata, copilul este pus adesea in situatia de a face compromisuri in tentativele sale de satisfacere a foamei de stimuli, fiind nevoit sa accepte si alte forme de contact inafara contactului fizic. Intre patru si sapte ani, acesta opereaza si consolideaza compromisuri care vor afecta intreaga sa existenta ulterioara. Pe baza unor decizii care pot fi identificate ca atare si datate, acesta adopta o anumita pozitie de principiu privind raporturile dintre sine si ceilalti, pe baza careia va actiona si pe care o va apara de influente externe.

Cele patru pozitii fundamentale, identificate de Berne, rezulta din combinarea a doua seturi de alternative duale, respectiv "Eu si Tu" si "OK - non OK".

Eu sunt OK; Tu esti OK.

Eu sunt OK; Tu nu esti OK.

Eu nu sunt OK; Tu esti OK.

Eu nu sunt OK; Tu nu esti OK.

Prima dintre cele patru pozitii reprezinta alternativa fericita, normala, sanatoasa. Cea de a doua reprezinta alternativa aroganta, frecvent adoptata de cei ce se dedica optimizarii fortate a celorlalti (misionari, procurori etc.); adeptii acestei pozitii considera adesea ca se pot dispensa de restul semenilor, mai putin valorosi, in situatii extreme putand ajunge la omucideri sau dezordini psihice de tip paranoid. Cea de a treia alternativa, deprimanta, poate conduce la izolare fata de ceilalti, in situatii extreme, la institutionalizare sau suicid. Cea de a patra pozitie reprezinta alternativa schizoida, care poate de asemenea, in situatii extreme, favoriza adoptarea unei decizii de suicid.

ACTIVITATILE SOCIALE ALE PERSONALITATII

Tipologia transactiunilor

Unitatea de interactiune sociala este transactiunea, care presupune un stimul transactional din partea celui care initiaza evenimentul, manifestand recunoasterea existentei partenerului de interactiune, si un raspuns transactional.

In mod esential, analiza transactionala presupune identificarea starilor de eu implicate in stimulul si raspunsul transactional.

Transactiuni complementare

Transactiunile complementare se conformeaza modelului natural al al relatiilor umane, realizandu-se intre starile de eu Adult-Adult, Parinte-Parinte, Copil-Copil, Copil-Parinte, Parinte-Copil. Ele favorizeaza o comunicare continua, eficienta si reciproc satisfacatoare de exemplu:

- Esti amabil sa imi dai solnita?

- Bineinteles, poftim.

Transactiuni incrucisate

Se realizeaza atunci cand raspunsul transactional este primit din partea unei alte stari de eu decat cea careia i-a fost adresat stimulul transactional.

Cea mai frecventa si mai perturbanta transactiune incrucisata are loc atunci cand un stimul transactional plecat de la Adult si dirijat catre Adult, primeste raspuns de la Copil, dirijat catre Parinte.

O alta transactiune incrucisata cu aparitie frecventa este cea in care raspunsul vine de la Parinte, dirijat catre Copil:

- Esti bun sa ma ajuti la spalatul rufelor?

- De ce oare apelezi mereu numai la mine?

- Nu stii unde imi sunt butonii?

- Bineinteles! De cate ori nu gasesti ceva, eu sunt de vina.

sau

- De ce nu tii minte unde pui lucrurile? Nu mai esti copil, ce Dumnezeu?

Transactiuni ulterioare

Acest tip de transactiuni presupune angajarea intr-o comunicare implicita si riscanta din punct de vedere social, sub acoperirea unei comunicari plasate intr-o zona de acceptabilitate:

A. Comunicarea explicita la nivel social

- A fost un film minunat. Ce-ar fi sa ne oprim pe la mine sa bem un pahar?

- Mi-ar face placere.

B. Comunicare implicita la nivel psihologic

- Iti propun sa ne oprim la mine si sa facem dragoste.

- Nu am nimic impotriva.

Modalitati de structurare a timpului

Interactiunile sociale furnizeza oportunitati de satisfacere a nevoilor umane fundamentale, cu deosebire pe cea de structurare a timpului.

Retragerea

Indivizii nu initiaza contacte, ramanand in limitele proprilor ganduri si sentimente.

Ritualul

Reprezinta forme de comportament prescrise social in anumite situatii specifice. La nivelul cel mai simplu, doi indivizi care se saluta se angajeaza intr-un ritual.

Activitatea

Aceasta modalitate de structurare a timpului, denumita frecvent si munca, nu trebuie inteleasa restrictiv, doar in legatura cu procurarea mijloacelor de subzistenta.

Ea are de asemenea o semnificatie sociala, oferind oportunitati pentru extrem de diverse tipuri de recunoasteri reciproce. Berne considera ca majoritatea transactiunilor caracteristice pentru activitate sunt de tip Adult-Adult, legate mai ales de realitatea externa.

Conversatia tematica (flecareala directionata)

Conversatiile tematice sunt de o durata considerabil mai lunga decat cele caracteristice pentru ritualuri, pot incepe si se pot incheia prin ritualuri si sunt in masura insemnata programate social.

Temele de discutie nu sunt de obicei legate de persoanele prezente, ci abordeaza asemenea domenii, cum ar fi "De-ale femeilor", "De-ale barbatilor", "Ai auzit ca ", etc.

Jocul

Spre deosebire de conversatiile tematice, jocurile sunt lanturi de transactiuni care sunt intr-o mult mai mare masura programate individual.

Jocurile psihologice contin o combinatie de transactiuni ulterioare si transactiuni deschise, ocupand o parte deosebit de insemnata a vietii sociale.

Berne crede ca oamenii apeleaza la jocuri pentru a evita plictiseala conversatiilor tematice fara a-si asuma riscurile intimitatii, pentru distractie si pentru recunoastere sociala. Beneficiile sau recompensele jocurilor se plaseaza de asemenea in domeniul psihologic, sub forma unor trairi afective pozitive sau negative, care pot fi acumulate prin repetarea jocurilor, iar jucatorul poate manipula pe ceilalti pentru a-si manifesta teama, furia, resentimentele, fara a se simti culpabil.

Sentimentele negative pot fi colectionate, dupa modelul colectiilor de timbre, putand fi ulterior schimbate contra unor comportamente cum ar fi o criza de plans, o sedinta furibunda de cumparaturi, sau, in cazuri drastice, contra unui divort sau unei tentative de suicid.

Fiecare joc poate fi identificat printr-un motto, ca de exemplu "Dar de ce nu ?/ Da, dar ", "Daca nu eram impreuna cu tine " sau "Daca nu eram impreuna cu el/ea ".

Intimitatea

Conversatiile tematice sau jocurile sunt - apreciaza Berne - substitute pentru trairea reala a intimitatii. Intimitatea este definita ca o relatie sincera, in totalitate libera de jocuri si de exploatare, in care fiecare ofera si primeste pornind de la optiuni personale si nu de la calcule.

Intimitatea este in cea mai mare masura un rezultat al programarii individuale, programarea sociala fiind in cea mai mare parte sau in totalitate suspendata.

Recompensele intimitatii libere de jocuri - afirma Berne - care este sau ar trebui sa fie forma perfecta de traire a vietii, sunt atat de mari incat chiar personalitatile cu un echilibru fragil renunta de bunavoie si cu entuziasm la jocuri, daca pot gasi un partener pentru o astfel de relatie.

Scenariul

Un scenariu este un set complex de transactiuni, prin natura lor recurente, a caror finalizare poate ocupa toata durata vietii. Scenariul este o planificare neconstientizata a propriei vietii, declansata de obicei de o decizie luata in copilaria timpurie.

Primele experiente ce initiaza scenariul sunt de obicei plasate in teritoriul relatiilor cu parintii. Ulterior, influente semnificative provin din povestile ce se spun copilului sau pe care acesta le citeste. In fine, ultimele retusuri la scenariu sunt aduse de compromisurile care se fac cu realitatea.

Berne furnizeaza un exemplu interesant de inlantuire de situatii si decizii conducand catre edificarea unui scenariu, prin cazul Rita.

Rita, pe cand era mica, obisnuia sa alerge in intampinarea tatalui sau ori de cate ori acesta se intorcea de la lucru. Cu timpul, pe fondul consumului excesiv de alcool, tatal Ritei incepe sa respinga demersurile afectuoase ale acesteia. Intr-una din zile, tatal are o alterctie deosebit de violenta cu mama fetitei.

Rita, care avea 6 ani, doua luni si 23 zile, a fost atat de inspaimantata incat, la ora 5 dimineata, a luat decizia ca nu va mai iubi niciodata un barbat.

Pornind de la aceasta decizie, Rita adopta pozitia ca tatal sau, chiar in momentele in care era treaz si amabil, era totusi fundamental rau. Ulterior, aceasta pozitie este extinsa asupra tuturor barbatilor, in formularea verbala "Toti barbatii sunt niste bestii". Aceasta pozitie a devenit baza unui joc frecvent repetat, in care Rita, acum o tanara atractiva, atragea prin comportament seducator atentia unor barbati, de preferinta casatoriti, pe care apoi ii respingea cu indignare si cu cat mai mult zgomot.

SPECIFICUL ACTIVITATII CONSILIERULUI

Dezordini structurale

Berne evidentiaza o serie de disfunctii legate de structura si functionarea personalitatii, care pot determina solicitarea asistentei consilierului.

Excluderea

In aceasta situatie, una dintre starile de Eu le exclude pe celelalte si isi asuma o influenta dominanta asupra comportamentului individual. De exemplu, la omul de stiinta, Adultul va tinde sa elimine celelalte stari, pe cand la personalitatile impulsive si narcisiste, Copilul exclude Adultul si Parintele.

Contaminarea

In aceasta situatie, una dintre starile de Eu adiacente infiltreaza Adultul. In cazul in care factorul de infiltrare este Parintele, apar prejudecatile. In cazul in care factorul de infiltrare este Copilul, apar de obicei reprezentari inadecvate ale realitatii. Dubla contaminare presupune infiltrari atat din partea Parintelui, cat si din partea Copilului.

Dezordinile functionale

Dezordinile functionale apar atunci cand granitele starilor de Eu devin permeabile (spre deosebire de starea normala de semipermeabilitate), ceea ce permite fluctuarea imprevizibila a energiei psihice intre acestea.

Obiectivele activitatii consilierului

Pornind de la constatarea ca majoritatea clientilor se adreseaza consilierului intr-o stare de dezorientare psihica, obiectivul fundamental al interactiunilor cu clientul este eliminarea dezorientarii, printr-o serie de operatii analitice si sintetice.

Cheia de bolta a demersului este decontaminarea, stabilizarea si reincarcarea energetica a Adultului.

CARACTERISTICILE PROCESULUI DE CONSILIERE

Berne atrage atentia asupra respectarii de catre consilier a unor principii, de altfel deja de mult formulate:

Primum non nocere. Interventia consilierului se va produce doar in caz de nevoie si strict in limitele adecvate, pentru a nu se ajunge in situatia de a se aduce prejudicii clientului.

Vis medicatrix naturae. Sarcina consilierului va fi aceea de a inlatura blocajele ce stau in calea tendintei naturale a organismului spre autovindecare.

Je le pensay, Dieu le guarit. Consilierul trebuie sa considere ca el este cel ce incearca sa ajute pe client, dar ca Dumnezeu este cel ce rezolva problemele acestuia.

Stadii ale interactiunilor dintre consilier si client

Berne enumera un numar de stadii ale procesului de consiliere, proces care poarta in ansamblu denumirea de analiza transactionala, acelasi apelativ fiind utilizat pentru unul dintre stadii.

Analiza structurala. Aceasta consta dintr-un studiu descriptiv al starilor de Eu, din perspectiva decontaminarii Adultului, definirii zonelor de granita si consolidarii controlului Adultului asupra intregii personalitati. Se apreciaza ca, frecvent, interactiunile pot fi incheiate dupa aceasta etapa, intrucat clientul, daca este tratat ca si cum ar dispune de un Adult in perfecta stare de functionare, reactioneaza de obicei prin activarea acestei stari, devenind mai obiectiv si mai rational, atat in raport cu sine cat si cu lumea.

Analiza transactionala. Obiectivul acestei etape este obtinerea controlului asupra tendintei proprii individului, de a manipula pe altii in modalitati distructive si lipsite de sens, ca si a tendintei individului de a fi manipulabil de catre altii. Mediul natural pentru analiza transactionala este considerat de Berne a fi grupul. Transactiunile urmeaza a fi analizate atat din punctul de vedere al tipologiei, cat si din cel al implicatiilor pentru fiecare din membrii grupului de analiza.

Analiza discutiilor tematice si a jocurilor. Analiza sirurilor de transactiuni se realizeaza in contextul discutiilor tematice. Jocurile sunt analizate din perspectiva recompenselor urmarite si eventual obtinute. Obiectivul urmarit prin analiza jocurilor este eliminarea acestora din contextul relatiilor de intimitate si de asemenea, extinderea libertatii de alegere in legatura cu participarea la jocuri, partenerii de joc, amplorii implicarii in jocuri, sau a optiunii de a nu juca.

Analiza scenariilor. Scenariile sunt interpretate de participantii la activitatile de grup, obiectivul fiind ca acestea sa fie depasite, prin preluarea controlului asupra propriei vieti de catre Adult, sau, eventual, prin inlocuirea acestora cu unele mai adecvate. Interventia consilierului, in acest stadiu, trebuie sa fie hotarata si decisiva, prin furnizarea unei alternative de contrascenariu, alternativa care poate fi exprimata ca o permisiunea acordata Copilului de a eluda interdictiile sau indicatiile Parintelui.

Analiza relatiilor. La nivelul acestui stadiu se ajunge rar, acest tip de analiza, dedicat cel mai frecvent relatiilor maritale, urmand a fi, dupa cum recomanda Berne, cu multa prudenta.

Recomandari cu caracter general

Berne nu descrie de o maniera sistematica metodele si tehnicile caracteristice, metoda fiind de obicei ilustrata cu extrase din sesiuni de consiliere, transcrise ulterior desfasurarii acestora. Printre recomandarile cu caracter general care pot fi identificate, mentionam:

In primul rand se va urmari diferentierea Adultului in raport cu Copilul. Parintele va deveni manifest intr-o etapa ulterioara.

Se va astepta pana cand clientul va furniza cel putin trei exemplu de acelasi fel, inainte de a-l familiariza cu conceptul corespunzator din jargonul analizei transactionale.

Cele trei stari de Eu vor fi efectiv considerate ca si cum clientul ar fi, pe rand, trei persoane diferite.

Se va porni de la premisa ca fiecare client poseda un Adult, problema fiind aceea de a-l activa sau energiza pe acesta.

Nu se va neglija niciodata prezenta la nivelul Copilului a unor caracteristici valoroase.

Clientul va fi incurajat sa traiasca efectiv starea de Copil, nu doar sa si-o aminteasca.

Nu se va neglija faptul ca discutiile tematice si jocurile contribuie in cea mai mare masura la structurarea timpului clientului.

Interventia ideala din partea consilierului este aceea care are sens pentru fiecare dintre cele trei stari de Eu.

Incepatorul va putea avea o reactie negativa fata de terminologia analizei transactionale, dar aceasta este o reactie normala fata de invatarea unui nou sistem.

Tehnici fundamentale

Interogarea. Va fi utilizata pentru obtinerea unor date factuale relevante, cu conditia sigurantei consilierului privind faptul ca primeste raspuns din partea Adultului.

Specificarea. Se actioneaza de catre consilier pentru sublinierea si fixarea unor elemente in mintea clientului. Poate fi utilizata pentru a preveni negarea de catre client a faptului ca a facut intr-un anumit moment o anumita afirmatie.

Confruntarea. Consilierul utilizeaza informatii acumulate anterior (si eventual specificate la momentul oportun), pentru a evidentia contradictii intre acestea. Obiectivul confruntarii este acela de a capacita zona necontaminata a Adultului.

Explicarea. Va fi utilizata pentru a capacita, decontamina si reorienta Adultul clientului. Utilizarea acesteia va fi eficienta atunci cand clientul este pregatit si Adultul acestuia se afla "pe receptie".

Ilustrarea. Presupune utilizarea unor analogii imaginative, in timpul unei confruntari sau dupa o confruntare finalizata cu succes. se va urmari ca analogiile sa nu fie ofensive, sa fie impregnate cu elemente de umor si sa fie inteligibile atat pentru Copil, cat si pentru Adult. Berne recomanda consilierului ca acesta sa vegheze sa nu fie singurul care se distreaza.

Confirmarea. Pe masura ce Adultul clientului devine mai puternic, acesta poate furniza material care sa confirme confruntarile realizate de consilier, iar acesta din urma, prin confirmare, poate intari aceste concluzii.

Interpretare. Dupa ce Adultul clientului a fost suficient consolidat, consilierul poate sa-si indrepte atentia catre decodificarea si remedierea reprezentarilor inadecvate prezente la nivelul Copilului. Un Adult deontaminat va fi un ajutor pretios in acest demers, cu atat mai mult cu cat Copilul va opune rezistenta interpretarilor, ajutat de Parinte.

Cristalizarea. Cristalizarea poate fi definita ca o asertiune privind situatia clientului, formulata la nivelul Adultului consilierului si dirijata catre dultul clientului. De exemplu, consilierul poate spune clientului ca acesta este acum capabil, daca doreste, sa renunte la jocuri si sa functioneze normal. Faza de cristalizare se considera atinsa atunci cand asertiunile clientului devin eficiente.