MANIFESTARI COMPORTAMENTALE SUB CARE SE POATE INFATISA VIOLENTA IN RELATIILE PARINTI-COPII

In zilele noastre, datorita multiplilor factori cauzatori, formele agresivitatii intrafamiliale sunt foarte numeroase si diferite, dintre cele mai cunoscute fiind: lovirile, omorurile, incestul, abandonul, divortul, infacticidul, adulterul. Voi analiza pe scurt in ceea ce urmeaza principalele manifestari comportamentale violente.

VIOLENTE FIZICE

Loviturile, maltratarile, omorurile

Reprezinta formele primitive ale comportamentului familial violent. Copilul ca si varstnicii fac parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimala crescuta.

Loviturile (bataia) dupa unii teoreticieni are o dubla valoare: retroactiva durere fizica si morala resimtita pentru o conduita gresita si provocativa, adica, inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale. Bataia poate fi aplicata, de la caz la caz, accidental, sistematic, rar sau mai des folosindu-se diferite obiecte, curele, nuiele, linguri de lemn, lemne, etc. sau chiar mana goala. Nu de putine ori victime pot fi si parintii, ajunsi la batranete, copiii profitand de capacitatea redusa a batranilor de a se apara. Printre cele mai frecvente motive se numara jaful, pentru deposedarea bunurilor si valorilor pe care le poseda unii batrani, pastrate pentru asigurarea traiului in ultimii ani de viata.

Sindromul polifactorial al copilului maltratat constituie o cauza frecventa de invaliditate permanenta si de moarte prin fracturi, hemoragii, hematoame multiple, tulburari atipice de crestere, leziuni buco-nazale, oculare, otite, etc.

Brutalizarea fizica considerata mai ales in cadrul familiilor de nivel mediu sau slab dezvoltate cultural, ca fiind nu numai permisa, dar chiar indicata pentru obtinerea unor rezultate educationale bune. Cifrele statistice in aceasta directie nu par a indica realitatea deoarece la institutia de asistenta medicala nu ajung decat cazurile care necesita ingrijire de specialitate. (Maltratarea muta, "fara urme' ramane o taina a familiei.)

De cele mai multe ori agresorul din familie este mama. Dupa N. Lukianovicz in din cazurile fara urmari fatale apare ca agresor mama, iar cand este vorba de cazuri letale tatal este agresor in din cazuri. Uciderea unui ascendent sau descendent se mai numeste si paricid.

Printre cauzele aparente ale paricidului se afla ura, razbunarea pentru sanctiunile si reprosurile facute adolescentului, frica de pedeapsa sau de brutalizare. Dar de cele mai multe ori adolescentii si copiii isi ucid tatal pentru a se apara sau pentru a o feri pe mama de brutalizarile si amenintarile tatalui.

Infaptuirea actului criminal are loc prin folosirea unor metode simple ca strangularea, lovirea cu bari, topoare, cutite dar si cu ajutorul unor arme si mijloace diabolice ceea ce demonstreaza ca actul criminal este bine gandit si premeditat.

Multi dintre paricizi mrturisesc ca in timpul actului criminal au incercat un sentiment nou al realizarii, care face casa comuna cu fenomenul depersonalizarii. "Trecerea la act, oricare ar fi durata sa reala, se situeaza in afara timpului. Moartea celuilalt duce la pierderea notiunii de realitate carnala inspaimantatoare ea nefiind altceva decat o realizare magica a dorintei de moarte' .

Pentru paricid a omori nu inseamna numai a ucide o fiinta ci si a o anula, a o sterge de pe fata pamantului. Astfel, omorandu-si tatal, paricidul isi capata dreptul de a "exista', desi in acelasi timp, aceasta moarte ii pune in pericol propria viata. Iata spre exemplu marturisirile lui Salka Ioan, din revista Politia Romana Decembrie in legatura cu uciderea mamei sale: "Bautura si anturajul m-au facut sa ajung in aceasta situatie. Nu aveam serviciu, traiam din pensia batranei care era de lei. Ura impotriva ei a pornit cand am aflat ca a facut acte pe apartament fratelui meu Tompos Alexandru si nu mie care o ingrijeam. O loveam cu palmele sau pumnii. Duminica noiembne inca in cursul diminetii, am consumat vodca si rom. Pe tot parcursul zilei, m-am certat cu mama pe tema apartamentului. Seara i-am aplicat mai multe lovituri de karate, apoi, cu un baston am continuat sa o lovesc. Eram pornit sa ma razbun pe ea. Dimineata cand m-am trezit mi-am dat seama ca murise'

Pe langa maltratarile la care era supusa mama si apoi decesul acesteia rezulta clar si principalele motivatii ale agresivitatii lui Solka loan: alcoolul, anturajul, refuzul mamei de a-i da bani.

l.2.Infanticidul

Infanticidul este actul de suprimare totala a nou nascutului. Cauzele care duc la acest act incalificabil sunt multiple. Frecventa acestuia difera, de la comunitate la comunitate, in functie de mentalitate, credinta, stare economica sau conditia sociala a femeii.

Ceea ce intereseaza in mod deosebit este infacticidul cauzat de mame adulterine, care este generat de nevoia de suprimare a rezultatului faptei. Cele mai multe crime din aceasta categorie sunt comise de femeile concubine, pentru care pastrarea rezultatului legaturilor cu un barbat casatorit inseamna o condamnare sociala grava atat a copilului cat si a femeii.

In mediu rural unde fapta poate fi mai greu tainuia, infacticidul este in proportie mai mare decat in orase. Oricare ar fi locul savarsirii acestei fapte, s-a constatat ca la femeia infacticida exista o modificare esentiala de constiita care ofera agresivitatii latente posibilitatea de manifestare. S-a constatat ca autoarele sunt persoane cu o constiinta morbida.

Exista o multitudine de modalitati faptice in savarsirea acestui act criminal incepand cu parasirea noului nascut in diferite locııri si lasarea lui fara ajutor si hrana si pana la lovirea, strangularea, taierea si ciopartirea acestuia.

Desi este o fapta grava constituind o varianta a omorului, pruncuciderea este supusa unui tratament special mai putin sever, considerand ca uciderea copilului s-a datorat unei stari de tulburare pricinuita de nastere.

1.3. Incestul si violul

Forme foarte grave de victimizare a copilului (dar si a parintelui) se intalnesc in cadrul familiei, cum ar fi incestul si violul, cu consecinte extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare si maturizare psiho-comportamentala a acestuia.

Desi sunt fapte incriminate distinct in Codul Penal (respectiv art. si art. din Codul Penal) ele se intrepatrund si se conditioneaza una pe alta, deseori fiind inseparabile.

Incestul (raportul sexual intre rude in linie directa) are urmari deosebit de grave asupra personalitatii copilului (fetitei), asemenea cazuri fiind foarte frecvente. De altfel, abuzurile sexuale comise de tata asupra fiicei minore fac parte din categoria mai larga a molestarii sexuale a copilului care poate fi considerata ca o forma a violului deoarece victimele sunt foarte tinere si legal nu sunt capabile sa-si dea consimtamantul.

In cazul violului calitatea faptuitorului ii ofera posibılitatea acestuia sa preseze psihologic asupra victimei spre a o determina la raport sexual.

De cele mai multe ori insa, aceste fapte raman nedescoperite datorita amenintarilor, batailor si presiunilor ceea ce duce la continuitatea si durabilitatea lor in timp.

Exemplul este cazul minorei Plesa Felicia care timp de doi ani a fost violata de propriul tata. Amenintarile acestuia a facut-o sa pastreze tacerea si fapta ar fi ramas nedescoperita daca mama acesteia nu ar fi observat schimbarea ce se petrecea in sufletu copilei. Observand intr-o noapte lipsa sotului din pat si parandu-i-se ca aude niste zgomote neobisnuite in dormitorul fetitei, Plesa Mariana a plecat sa verifice ce se intampla. (Politia Romana, ianuarie-6 februarie

Mama fetitei se afla si acum internata intr-un spital de boli nervoase iar Plesa Dumitru la inchisoare. Poate candva va incerca sa-i explice faptele sale.

VIOLENTE MORALE

In cadrul violentelor morale ma voi opri asupra acelora provocate de abandon, divort, adulter, concubinaj si violenta verbala.

Violenta prin abandon

In esenta actul de abandonare a unui copil mai ales de catre mama este un act de mare agresivitate de un tip special: agresivitatea prin demisie. Abandonul se prezinta sub mai multe forme:

• abandonul total practicat de mame prostituate, delicvente, divortate sau fete tinere cu copii proveniti dintr-o intalnire intamplatoare etc. semiabandonul practicat de unul dintre parinti prin divort;
• abandonul criptic cand mai ales mama prezinta o lipsa de interes manifestata prin neimplicarea acesteia in ingrijirea copilului, prin necomunicare afectiva, prin brutalitate, indiferenta.

Dupa Gesell Spitz, Wolf doua sunt caracteristicile agresive, ale comportamentului de abandon: carentele in ingrijirile materne si carentele afective. Importanta si consecintele lor sunt in raport de varsta la care intervine abandonul

Abandonul intervenit prin introducerea copilului intr-o institutie specializata, inainte de un an are urmatoarele consecinte: prezinta un comportament inert, apatie, trist, fara dorinta de comunicare, indiferenta, inactivitate etc.

Copilul abandonat care sufera in permanenta insecuritatea afectiva, mai este supus si unei tulburari morale si caracteristice, si anume dezorientarea moral-sociala. La randul lor si parintii pot fi abandonati, in sensul lasarii lor fara sprijin si ajutor la batranete, privarea de hrana, medicamente.

Un exemplu din practica judiciara.

"Locatarii unui imobil de pe strada Titan din Brasov, au anuntat politia ca in podul casei se afla trupul fara viata a unui nou-nascut, informeaza Mediafax. Cercetarile au stabilit ca pruncul a fost abandonat si lasat sa moara de foame de mama lui, tanara Mihaela Afrasinei Dascalu. Imediat ce a iesit de la maternitate, criminala a pus baietelul intr-o cutie de carton si l a dus in pod. Parintii tinerei au declarat, ca n-au stiut de existenta copilului, deoarece locuia de un an de zile la alta adresa.'

Din acest exemplu rezulta clar dorinta tinerei de a scapa de copilul nedorit, de frica parintilor si rezultat dintr-o legatura intamplatoare. Insa datorita faptului ca pruncul a murit fiind lasat cu buna stiinta fara hrana si ajutor, fapta se incadreaza la infractiunea de omor calificat si nu la pruncucidere.

Violentele agresive ale divortului

Se considera ca pe toate scalele factorilor de risc al traumatizarii psihoafective, divortul ocupa al doilea loc dupa moartea unei persoane iubite. Desi pare un eveniment obisnuit, el este un proces mult mai profund. Daca partenerii suporta greu divortul, copiii devin in mod sigur, adevarate victime, intrucat asupra lor el actioneaza ca o puternica si inexplicabila agresiune.

Avand in vedere ca divortul emotional incepe cu mult inainte de desfasurarea divortului juridic, copilul este supus rand pe rand, tensiunilor afective, conflictelor, agresiunilor fizice dintre parinti, abandonului episodic, exceselor de sentimentalism din partea mamei sau a exceselor de razbunare, intrucat copilul il reprezinta pe adversar. Deci copilul se conflictualizeaza profund inainte de a tra evenimentul ruperii de fapt (despartirea), motivele invocate fiind mai intotdeauna circumstantiale.

Reactiile copilului la forta de agresivitate a divortului sunt atat de ordin general, cat si de ordin particular, in functie de varsta la care survine divortul si de relatiile parintilor dupa divort.

Varsta cea mai vulnerabila ar fi intre si ani. In masura in care el intelege si accepta unele situatii si isi poate explica motivele divortului, consecintele acestuia nu mai sunt acute, dar ele modifica aspectele relational-sociale ale comportamentului acestuia.

In primele faze ale constientizarii divortului copilul poate reactiona prin doua tipuri de comportamente: fie printr-o atitudine de agresivitate si ostilitate fata de unul din parinti sau fata de amandoi, aceasta putandu-se extinde si asupra altor persoane fie printr-o inhibitie afectiv-profunda, cu refuz de participare chiar si la actele simple (alimentatie, somn) sau prin trairea unui sentiment profund de culpabilitate care se transforma in anxietate, frica patologica, perturbari ale proceselor intelectuale, inadaptare.

Adulterul si concubinajul

Pentru definirea adulterului si concubinajului, trebuie mentionate doua coordonate principale: ambele sunt atitudini agresive fata de legile morale, familial-sociale si, totodata, constituie comportamente sexuale deviante. Pe langa aceste doua directii de manifestare a consecintelor negative, mai exista una, mult mai importanta, si anume agresiunea moral afectiva asupra copiilor.

Guerry prin lucrarea sa "Eseuri asupra statisticii morale in Franta' constata ca o mare parte a atentatelor asupra vietii sunt rezultatul deviantei sexuale. Cauzele sunt multiple, dar putem sublinia ca: "cu cat se vizioneaza mai multe filme avand drept subiect relatiile sexuale in afara familiei, cu atat creste apetitul indus prin aceste filme de a le practica in realitate' .

Rolul femeii in aceste modalitati de violenta este mai mare decat in toate celelalte tipuri de agresivitate. Daca, de regula, femeia este implicata intr-o omucidere din zece, in mai mult de o treime in paricide, ea apare in infacticide in proportie de iar in otraviri in proportie de

Criminalitatea familiala este, in cea mai mare parte opera femeii. Cand ea nu este autoarea "de facto' a crimei, este de cele mai multe ori instigatoarea.

In ceea ce priveste copii, ei sunt victime sub multe aspecte. Un loc periculos, sub raportul agresiunii, il ocupa si complicii care cad victime. Faptul ca cei vizati sunt complicii, tainuitorii sau mediatorii, se datoreaza nevoii de a sterge urmele si a ascunde "crimele adulterului' .

De obicei relatiile adulterine transforma atmosfera familiala intr-ım
veritabil iad, in care crima isi gaseste usor locul.

O forma foarte des intalnita a agresivitatii intrafamiliale o reprezinta violenta verbala

Desi poate fi considerata o forma mai atenuanta a violentei, violenta verbala, utilizata in mod frecvent de unii parinti poate avea urmari negative in ceea ce priveste personalitatea copilului a eului sau si perpetuarea sentimentului de inferioritate.

Violenta verbala poate avea urmatoarele forme de manifestare: certuri, brutalizari verbale, jigniri, insulte, injurii etc.

Pe de alta parte strategiile educationale pe care le utilizeaza unii parinti (ex. severitatea excesiva) nu duc intotdeauna acelui optimum educational care sa favorizeze "rodirea' fructuoasa la nivelul personalitatii, a influentelor educationale exercitate, fiind percepute de copii ca manifestari violente.

Copiii victimizati in acest fel devin apatici, stresati, fricosi si vor incerca sa se indeparteze cat mai mult fata de proprii parinti apropiindu-se de alte persoane cum ar fi prietenii, bunicii etc.

Aceasta forma de manifestare a violentei duce in primul rand la racirea relatiilor afective dintre parinti si copii si nu rareori copilul, ajungand la pragul maximal al rezistentei, reactioneaza violent.