AUTOFINANTAREA

AUTOFINANTAREA

Autofinantarea constituie in general pivotul finantarii intreprinderilor si pentru unele dintre ele, sursa exclusiva a finantarii in fazele decisive ale dezvoltarii.

Caracterul fundamental al acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie elementul in baza caruia finantarea externa va putea fi solicitata si atrasa de catre intreprindere. Acest statut al autofinantarii tine de doua ratiuni fundamentale.

Pe de o parte, marimea sa (in valoare absoluta si in valoare relativa) furnizeaza indicatii cu privire la performantele intreprinderii. O autofinantare ridicata asigura pe investitorii financiari asupra posibilitatilor de remunerare si de punere in valoare, de catre intreprindere, a fondurilor pe care ei le vor investi.

Pe de alta parte autofinantarea creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor intreprinderii si da o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-1 asuma.

Masurarea autofinantarii

Autofinantarea corespunde resurselor noi obtinute din activitatea intreprinderii si destinate sa finanteze activitatea viitoare. E vorba de profitul brut sau rezultatul brut reinvestit in intreprindere. Aceasta formulare pune mai intai probleme terminologice si poate sa suscite confuzii pentru ca exista mai multe notiuni ale rezultatului si pentru ca epitetul 'brut' are semnificatii precise.

Determinantele autofinantarii

Marimea autofinantarii este determinata de factori a caror influenta poate fi pusa in evidenta in diferite etape ale formarii sale. Aceste etape pot fi reprezentate astfel:

1 Vanzari

- Cheltuieli curente legate de prestatii externe

| Valoarea adaugata |

Cheltuieli de personal

Impozite, taxe si varsaminte asimilate

| Excedent brut din exploatare + Venituri financiare + Venituri exceptionale

Cheltuieli financiare

Cheltuieli exceptionale

Cash Flow Brut

(Excedent monetar inaintea impozitarii)

- Impozit asupra beneficiilor

Cash Flow net sau marja bruta de autofinantare

- Dividende

Autofinantare

La nivelul (1) se compara marimea activitatii comerciale cu marimea aprovizionarilor, determinandu-se marimea valorii adaugate. Aceasta din urma suporta astfel, influenta politicii si a conditiilor de vanzare, a politicii de aprovizionare si de consumuri intermediare, in legatura cu bunurile si serviciile furnizate de parteneri din afara intreprinderii si consumate in cadrul activitatii curente.

La nivelul (2) formarea autofinantarii e determinata de conditiile de activitate curenta. Se pune frecvent accentul pe influenta exercitata de relatia salarii-profit. Dar caracteristici ca dinamismul comercial, politica preturilor, evolutia productivitatii, evolutia diferitelor costuri, influenteaza favorabil sau defavorabil asupra marimii excedentului brut din exploatare si, in consecinta, asupra autofinantarii.

La nivelul (3) intervin factorii financiari si alte elemente exceptionale care afecteaza excedentul degajat de operatiunile curente. Pe de o parte, suma prelevarilor asupra acestui excedent va fi conditionata de nivelul indatorarii si rata dobanzii, precum si de alte aspecte (incendii, penalitati etc.). Pe de alta parte, castigurile speculative (plusvaloare asupra cesiunilor de exemplu) determina o crestere a excedentului.

Luarea in calcul a cheltuielilor si veniturilor financiare si a pierderilor si profiturilor exceptionale permite sa se determine excedentul asupra ansamblului operatiunilor efectuate in cursul perioadei.

La nivelul (4) dupa prelevarea impozitului asupra beneficiului putem masura surplusul monetar obtinut si pus la dispozitia intreprinderii si a proprietarilor, adica cash-flow-ul net, sau marja bruta de autofmantare, sau capacitatea de autofinantare. Suma prelevarilor fiscale e determinata de politica de amortizare si de provizioane, in masura in care reglementarile fiscale permit sa fie deduse din beneficiul impozabil si conditioneaza impartirea intre impozit si beneficiu net. La randul sau cash-flow-ul va fi repartizat pe doua destinatii.

La nivelul (5), o parte va fi prelevata pentru plata dividendelor si eventual pentru participarea salariatilor la profit, iar alta parte ramane la dispozitia intreprinderii si va permite sa se finanteze activitati viitoare, aceasta parte reprezentand marimea autofinantarii.

Autofinantarea apare deci, ca un fond de acumulare pe care intreprinderea il obtine din propria activitate si este o consecinta sintetica a diferitelor aspecte ale politicii sale.

Importanta autofinantarii pentru finantarea intreprinderii

Autofinantarea constituie o resursa financiara complet diferita de celelalte, ea avand un statut deosebit in politica de finantare a intreprinderii. In masura in care autofinantarea exprima aptitudinea intreprinderii de a asigura reproducerea capitalurilor care-i sunt conferite, aceasta constituie singura finantare independenta si stabila, putand sa asigure rambursarea imprumuturilor intreprinderii. Autofinantarea constituie fundamentul pe care se va putea edifica o politica de finantare viabila.

Autofinantarea exprima aptitudinea intreprinderii de a asigura reproductia simpla, si in masura in care este posibil, reproductia largita, cresterea capitalului. Autofinantarea corespunde resurselor care permit mai intai compensarea uzurii fizice si morale a activelor pe termen lung (amortizari).

Autofinantarea asigura compensarea riscurilor, referitoare fie la anumite elemente de activ (provizioane pentru deprecierea creantelor, a stocurilor etc.), fie la ansamblul patrimoniului (provizioane pentru pierderi si cheltuieli).

Autofinantarea corespunde partii din rezultate care este mentinuta si reinvestita in activitatea intreprinderii.

Primele doua componente ale autofinantarii enuntate mai inainte, corespund resurselor necesare pentru reconstituirea capitalurilor angajate permanent in activitatea intreprinderii (se spune autofinantare de mentinere). A treia componenta permite sa se largeasca productia si deci sa se dezvolte activitatea intreprinderii (denumim aceasta componenta autofinantare de crestere).

Amortizare

- provizioane

= autofinantare de mentinere

+ beneficiu nedistribuit

= autofinantare de crestere

Autofinantare = Amortizari - Provizioane + Beneficiu nedistribuit

In cazul in care se inregistreaza pierdere, autofinantarea nu permite sa se mentina constant nivelul fondurilor angajate de intreprindere, deci capitalul intreprinderii va scadea.

Autofinantarea poate sa vizeze doua directii fundamentale:

activele imobilizate (investitiile in sensul traditional al termenului)

rambursarea imprumuturilor.

Comparatia intre suma datoriilor pe termen lung si mediu si cea a marimii autofinantarii permite sa se aprecieze capacitatea de rambursare de catre intreprindere a datoriilor.

Autofinantarea si capacitatea de rambursare a datoriilor

Indicatorul care exprima capacitatea de rambursare de catre intreprindere a datoriilor este dat de raportul intre datoriile pe termen mediu si lung si marimea autofinantarii.

Recurgerea la acest indicator se justifica prin faptul ca autofinantarea masoara capacitatea intreprinderii de a crea un surplus monetar, singura sursa de fonduri pentru rambursarea imprumuturilor. Daca raportul de mai inainte prezinta valori mici, intreprinderea nu este prea indatorata, in raport cu capacitatea sa de autofinantare, in schimb daca raportul atinge valori mai mari, intreprinderea are un grad ridicat de indatorare si va avea dificultati pentru rambursarea in viitor a datoriilor ajunse la scadenta. Valorile medii pentru acest indicator ar fi cuprinse intre 2 si 3 ani, ceea ce inseamna ca intreprinderea ar trebui sa afecteze de la 2 pana la 3 ani marja bruta de autofinantare sau autofinantarea pentru rambursarea datoriilor pe termen mediu si lung.

Intreprinderile pentru care acest indicator e mai mic de 2 ani dispun de o ridicata capacitate de rambursare si sunt in masura sa solicite noi imprumuturi fara sa-si pericliteze solvabilitatea la termen, intreprinderile pentru care acest indicator depaseste 3 ani au o scazuta capacitate de rambursare, iar recurgerea la noi datorii le agraveaza situatia. Autofinantarea constituie fundamentul capacitatii de rambursare.

Autofinantarea si autonomia financiara

Autofinantarea fiind obtinuta prin activitatea intreprinderii, ea apare ca singura garantie pentru autonomie si stabilitate financiara. Exista si alte surse stabile, in afara autofinantarii, ca de exemplu cresterea de capital sau imprumuturile pe termen mediu si lung. Insuficienta autofinantarii face sa se reduca posibilitatile de finantare externa. Autofinantarea va constitui garantia si punctul de pornire al oricarui plan de finantare la termen

CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE (C.A.F.)

a) Principii de baza

Rezultatul exercitiului contabil nu inseamna o crestere (sau o scadere) a trezoreriei cu aceeasi suma. Aceasta din doua motive principale:

- Nu toate veniturile si cheltuielile sunt incasabile si respectiv de platit: atunci cand se inregistreaza o amortizare, este vorba de o cheltuiala calculata care nu corespunde unei plati (pretul investitiei fiind achitat in momentul achizitiei). De asemenea, o reintegrare de provizioane nu conduce la nici o incasare, este doar un venit calculat.

- Nu toate incasarile si platile corespunzatoare veniturilor si cheltuielilor se realizeaza la inchiderea exercitiului.

Acestor doua motive se adauga ponderea finantarii ciclului de investitii si a evolutiei cheltuielilor financiare.

Capacitatea de autofinantare este degajarea potentiala a trezoreriei atunci cand toate veniturile incasabile sunt incasate si toate cheltuielile de platit sunt achitate.

Pe de alta parte, ea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si autofinanta investitiile si cresterea necesarului de rulment, precum si capacitatea de a-si rambursa datoriile financiare.

b) Metode de calcul

Capacitatea de autofinantare este diferenta dintre toate veniturile monetare si toate cheltuielile monetare ale exercitiului.

1) Metoda deductiva

Este suficient sa analizam caracterul monetar sau nemonetar al veniturilor si al cheltuielilor.

Pana la nivelul excedentului brut de exploatare, toate veniturile si cheltuielile sunt incasabile si respectiv de plata. Putem pleca prin urmare de la excedentul brut de exploatare.

Transferurile de cheltuieli au un caracter incasabil; este vorba, de exemplu, de o rambursare a indemnizatiei de securitate sociala sau de o rambursare a unei prime de asigurari. In cazul transferului de cheltuieli pentru cheltuielile de repartizat, este vorba de o asimilare a cheltuielilor de exploatare in investitii.

2) Metoda aditiva

Rezultatul exercitiului fiind egal cu ansamblul veniturilor si cheltuielilor exercitiului (monetare sau calculate), capacitatea de autofinantare se poate calcula adaugand la rezultatul exercitiului ansamblul cheltuielilor calculate si scazand ansamblul veniturilor.

O eroare frecventa comisa in calculul capacitatii de autofinantare prin metoda aditiva este neluarea in calcul a provizioanelor si a veniturilor din provizioane cu caracter financiar sau exceptional, care sunt clasate in contul de profit si pierdere in blocurile financiare sau exceptionale.

c) Analiza capacitatii de autofinantare

Capacitatea de autofinantare permite evidentierea capacitatii intreprinderii:

- de a-si autofinanta investitiile;

- de a-si rambursa datoriile financiare.

Indicatorul: Datorii financiare / C.A.F. arata intr-o maniera teoretica in cate exercitii intreprinderea va fi capabila sa-si ramburseze datoriile financiare, daca s-ar perpetua in fiecare exercitiu aceeasi capacitate de autofinantare.

Fara retratare

Calculul prin metoda deductiva

Calculul prin metoda aditiva

(1) Totalul veniturilor financiare minus reintegrarile de provizioane (47.058 - 17.058)

(2) Poate fi vorba despre pretul de cesiune sau despre o reintegrare a subventiilor pentru investitii; aici, pret de cesiune.

d) Marja bruta de autofinantare

Notiune mai putin normalizata, marja bruta de autofinantare este apropiata de capacitatea de autofinantare, dar considera ca cheltuielile cu provizioanele pentru deprecierea activelor au un caracter monetar. De asemenea, cheltuielile cu provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt cheltuieli ce urmeaza a fi achitate (monetare) pentru acea parte care se cunoaste cu certitudine.

Marja bruta de autofinantare (metoda deductiva)

+ Venituri incasabile

+ Reintegrari de provizioane pentru deprecierea activelor

+ Reintegrari de provizioane pentru riscuri si cheltuieli pentru activele si pasivele circulante

- Cheltuieli de platit

- Dotari la provizioane pentru deprecierea activelor

- Dotari la provizioane pentru riscuri si cheltuieli pentru active si pasive circulante

= Marja bruta de autofinantare

Marja bruta de autofinantare (plecand de la capacitatea de autofinantare)

+ Capacitatea de autofinantare

+ Venituri din provizioanele pentru deprecierea activelor

+ Venituri din provizioanele pentru riscuri si cheltuieli pentru activele si pasivele circulante

- Cheltuieli cu provizioanele pentru deprecierea activelor

- Cheltuieli cu provizioanele pentru riscuri si cheltuieli pentru active si pasive circulante

= Marja bruta de autofinantare

Aplicatie practica

Valorile posturilor aferente contului de profit si pierdere a unei firme sunt prezentate in urmatorul tabel. Sa se intocmeasca si analizeze tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

1. Marja comerciala

MC = Venituri din vanzarea marfurilor (707) - Costul marfurilor vandute (607) = 49.356.826 -43.719.274 = 5.637.552

Marimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat in functie de tipul politicii de vanzare promovata de intreprindere. De pilda, marjele comerciale ridicate corespund in general, intreprinderilor specializate in comert de lux, sau comert care asigura si service dupa vanzare.

2. Productia exercitiului

PE = Productia vanduta (70-707) +/- Productia stocata (711) + Productia de imobilizari (721,722) = 276.920.554 +32.808.990 = 309.729.544

Productia exercitiului este un indicator inevitabil, dar ambigu, intrucat este constituit din elemente foarte eterogene: unele sunt evaluate la pret de vanzare (productia vanduta), iar altele, la cost de productie (productia stocata si productia imobilizata). In plus, nivelul rezultatelor se poate modifica in functie de metoda retinuta pentru evaluarea stocurilor. Datorita acestui fapt, valoarea productiei nu poate sa reflecte o realitate financiara.

3. Valoarea adaugata

VA = MC + PE - Consumuri de la terti (60-607,61,62) =

= 5.637.552 + 309.729.544 - 112.147.396 - 73.369.228 - 10.291.358 - 1.664.900 - 16.628.470 = 101.264.744

Acest indicator ne prezinta criteriul privind aprecierea aportului specific al intreprinderii la realizarea productiei sale.

Rata cresterii cifrei de afaceri este adesea nerealista. Numai rata privind creseterea valorii adaugate permite evaluarea cresterii reale a intreprinderii.

4. Excedentul brut din exploatare

EBE = VA + Subventii pentru exploatare (74) - Cheltuieli cu impozite, taxe si alte varsaminte asimilate (635) - Cheltuieli cu personalul (64) =

EBE exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare (operatii care sunt strict legate de productia industriala, de activitatea comerciala sau prestari servicii), resursa principala a intreprinderii.

Acest sold intermediar de gestiune nefiind perturbat de politica intreprinderii in materie de finantare, investitii, provizioane, fiscalitate, furnizeaza informatii semnificative cu privire la performantele industriale si comerciale, fiind de aceea recomandat in studii previzionale si analize comparative ale intreprinderilor apartinand aceluiasi sector de activitate.

5. Rezultatul exploatarii

Rez.exp. = EBE + Alte venituri din exploatare (75) + Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare (781) - Alte cheltuieli de exploatare (65) - Cheltuieli cu amortizari si provizioane (681) = 50.565.112 + 1.007.730 - 33.182 - 10.338.816 = 41.200.844

Acest profit de 41.200.844 exprima rentabilitatea activitatii de exploatare, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate) din veniturile exploatarii (incasabile si calculate).

6. Rezultatul curent al exercitiului

Rez.curent = Rez.expl. + Venituri financiare (76) - Cheltuieli financiare (66) = 41.200.844 + 5.663.088 - 11.781.734 = 35.082.198

Nefiind perturbat de elemente exceptionale, acest sold permite analiza dinamicii rezultatelor curente ale intreprinderii pe mai multe exercitii succesive

In cazul nostru intreprinderea degaja rentabilitatea sa, intrucat rezultatul exploatarii si rezultatul financiar nu este negativ.

7. Rezultatul brut al exercitiului

Rez. brut = Rez.curent + Venituri exceptionale (77) - Cheltuieli exceptionale (67) =

= 35.082.198 + 805.754 - 2.462.500 = 33.425.452

8. Rezultatul net al exercitiului

Rez.net = Rez. brut - Impozitul pe profit (691) =

= 33.425.452 - 8.422.390 = 25.003.062

Acest rezultat exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie sa fie sustinut de existenta unor disponibilitati monetare reale, altfel el va ramane doar un potential de finantare.

Capacitatea de autofinantare

a. Metoda deductiva

CAF = EBE + Alte venituri de exploatare incasabile - Alte cheltuieli de exploatare platibile + Venituri financiare incasabile - Cheltuieli financiare platibile + Venituri exceptionale incasabile - Cheltuieli exceptionale platibile - Participarea salariatilor la profit - Impozitul pe profit = 50.565.112 + 1.007.730 - 33.182 + 1.281.712 - 10.745.378 - 8.422.390 = 33.653.604

b. Metoda aditiva

CAF = Rez. net + Cheltuieli calculate - Venituri calculate =

= 25.003.062 + 2.462.500 - 805.754 + 1.036.356 - 4.381.376 + 10.338.816 = 33.653.604

Importanta autofinantarii se poate argumenta prin multiplele avantaje pe care aceasta le ofera intreprinderii, principalele fiind:

Diagnosticul prin sistemul ratelor

1. Ratele de rentabilitate comerciala

1. Rata marjei comerciale

Rmc = ( Marja comerciala / Vanzari de marfuri ) x100 =

= ( 5.637.552 / 49.356.826 ) x 100 = 11,42 %

Aceasta rata pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate. Astfel, o marja comerciala de 11,42% reprezinta o marja comerciala importanta, rezultand astfel ca intreprinderea reclama cheltuieli generale sporite si deci servicii mai bune catre clienti

2. Rata marjei brute de exploatare

Rmb = ( EBE / CA ) x100 = ( 50.565.112 / 326.277.380 ) x 100 = 154,9 %

Valoarea ridicata a acestei rate, reflecta posibilitatea financiara de reinnoire rapida a echipamentelor intreprinderii

3. Rata marjei nete

Rmn = ( Rez.net al exer. / CA ) x 100 = ( 25.003.062 / 326.277.380 ) x 100 =

= 7,66 %

4. Rata marjei nete de exploatare

Rmne = ( Rez. expl. / CA ) x 100 = ( 41.200.844 / 326.277.380 ) x 100 =

= 12,62 %

5. Rata marjei brute de autofinantare

Rmba = ( CAF / CA ) x 100 = ( 33.653.604 / 326.277.380 ) x 100 =

2. Ratele de rentabilitate economica

Activ economic = Active fixe ( val. bruta ) + NFR + DPB =

= 140.424.986 + 39.408.896 + 3.780.564 = 183.614.446

a.       Rata excedentului brut din exploatare

Rebe = ( EBE / Activ economic ) x 100 =

= ( 50.457.112 / 183.614.446 ) x 100 = 27,53 %

b.      Rata rentabilitatii economice

Re = ( Rezult. economic / Activ economic ) x 100 =

= ( 33.425.452 / 183.614.446 ) x 100 = 18,20 %

c.       Rata profitului net

Rpn = ( Profit net / Activ economic ) x 100 =

= ( 25.003.062 / 183.614.446 ) x 100 = 13,61 %

3. Ratele de rentabilitate financiara
1. Ratarentabilitatii financiare nete

Rfn = ( Profit net / Capitaluri proprii ) x 100 =

= ( 25.003.062 / 117.099.804 ) x 100 = 21,35 %

2. Rata de rentabilitate financiara inainte de impozit

Rfin = ( Profit brut / Capitaluri proprii ) x 100 =

= ( 33.425.452 / 117.099.804 ) x 100 = 28,54 %