DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND DATORIILE

DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND DATORIILE

DATORIILE

Obilgatie asumata de o persoana fizica sau juridica (debitor) fata de o alta (creditor), care are in contrapartida o creanta, atestata intr-un raport juridic privind restituirea la un anumit termen a unei sume de bani sau a unor bunuri economice. Aceasta obligatie rezulta dintr-o relatie contractuala sau din lege. Generata fie de o relatie bilaterala, fie de o dispozitie legislativa, datoria se stinge prin executarea completa a obligatiei.

Datoriile sau capitalul strain exprima fondurile sau capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric. Este vorba de creditele contractate de la banci sau alte institutii financiare, imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, precum si datoriile create in cadrul relatiilor de decontare ale unitatilor patrimoniale cu alte persoane fizice sau juridice.

Persoanele juridice si fizice fata de care unitatea are obligatii banesti sunt denumite generic creditori. Definit prin aceasta prisma, creditorul reprezinta persoana care in cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economica si urmeaza sa primeasca un echivalent valoric sau o contraprestatie.

Datoriile ca sursa de finantare sunt prezente si functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii (in cazul creditorilor) si platii lor (in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare), dupa caz. Mai mult, toate datoriile cu termen de scadenta mai mare de un an sunt purtatoare de dobanda. De asemenea, sunt purtatoare de dobanda creditele primite de la banca sau alte institutii financiare, chiar daca sunt pe termen scurt.

Datoriile reprezinta resurse externe de finantare puse la dispozitia intreprinderii fie de o institutie de credit (datorii financiare), fie de un furnizor (datorii comerciale), fie de terti (datorii fiscale, sociale).

Din masa patrimoniala a datoriilor, mai semnificative sunt urmatoarele :

datoriile financiare

datoriile comerciale

datoriile fiscale, salariale si sociale

datoriile privind relatiile de decontare cu asociatii si creditorii diversi.

Datoriile financiare exprima creditele primite de la banca si alte institutii de credit, precum si imprumuturile din emisiunea de obligatiuni.

Creditele primite de la banca si alte institutii de credit cuprind creditele pe termen lung si mijlociu si cele pe termen scurt, numite si credite de trezorerie. Ele sunt destinate, dupa caz, finantarii investitiilor si cheltuielilor curente privind activitatea de exploatare. Aceste credite sunt purtatoare de dobanda si garantate prin activele intreprinderii.

Datoriile comerciale se creaza in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionari de bunuri materiale, lucrari si servicii primite. Ele se delimiteaza patrimonial sub forma furnizorilor si efectelor de platit.

Furnizorii reprezinta datoriile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor primite de la terti.

Efectele de platit reprezinta titlurile de valoare care atesta obligatia de plata a intreprinderii in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii.

Datoriile fiscale, salariale si sociale cuprind, in ordine, obligatiile de impozite si taxe fata de bugetul statului, salarile si drepturile asimilate datorate angajatiilor, obligatiile privind contributia la asigurarile sociale si la fondul de somaj (protectia sociala), precum si datoriile intermediare, create in cadrul relatiilor de decontare cu angajatii prin retinerea din salariul cuvenit acestora a contributiei personalului la asigurarile sociale, a contributiei pentru asigurari sociale de sanatate si a celei pentru fondul de somaj. Aceste contributii se retin din salarii de catre intreprindere si urmeaza sa fie decontate organelor in drept.

Datoriile fata de asociati reprezinta obligatiile fata de actionari sau asociati pentru capitalul rambursat, dividendele de plata, precum si datoriile in cadrul grupului privind fondurile puse direct sau indirect pe termen scurt la dispozitia societatii comerciale de catre intreprinderile asociate sau de catre cele cu care acestea au relatii de participare.

Creditorii diversi cuprind toate obligatiile care prin natura lor nu se includ in categoriile prezentate mai sus. In aceasta situatie se afla datoriile privind achizitionarea titlurilor de plasament, sumele incasate si necuvenite.

O caracteristica esentiala a unei datorii este faptul ca intreprinderea are o obligatie actuala. O obligatie reprezinta un angajament sau o responsabilitate de a actiona intr-un anumit fel. Legea poate impune intreprinderii sa isi respecte obligatiile ce decurg dintr-un contract sau dintr-o cerinta legala. In mod normal acestea reprezinta sume ce trebuie platite pentru bunuri si servicii primite. De asemenea, obligatiile apar si din activitatea normala, din dorinta de a mentine relatii bune de afaceri sau de a se comporta intr-o maniera echitabila. Daca, de exemplu, o intreprindere decide sa remedieze defectiunile produselor chiar si dupa ce perioada de garantie a expirat, sumele ce se asteapta a fi cheltuite in legatura cu bunurile deja vandute reprezinta datorii.

Trebuie facuta distinctia intre o obligatie actuala si un angajament viitor. Decizia conducerii unei intreprinderi de a achizitiona active in viitor nu reprezinta prin ea insasi o obligatie prezenta. In mod normal obligatia apare numai in momentul livrarii activului sau in momentul in care intreprinderea are un acord irevocabil de cumparare a activului. In cazul din urma natura irevocabila a acordului poate conduce la consecinte economice ca urmare a neonorarii obligatiei; de exemplu, din cauza existentei unei penalizari substantiale, intreprinderea poate fi in imposibilitatea de a impiedica fluxul resurselor catre o alta parte.

Stingerea unei obligatii prezente implica de obicei renuntarea intreprinderii la anumite resurse care incorporeaza beneficii economice, in scopul satisfacerii cererilor celeilalte parti. Stingerea unei obligatii prezente se poate face in mai multe moduri, de exemplu prin :

a.       plata in numerar ;

b.      transferul altor active;

c.       prestarea de servicii;

d.      inlocuirea respectivei obligatii cu o alta obligatie ;

e.       transformarea obligatiei in capital propriu.

O obligatie poate fi stinsa si prin alte mijloace, cum ar fi renuntarea de catre creditor la drepturile sale.

Datoriile rezulta din tranzactii sau din alte evenimente trecute. De exemplu, achizitia de bunuri sau utilizarea serviciilor da nastere unor datorii comerciale (in afara cazului in care se face plata in avans sau se plateste in momentul livrarii), iar primirea unui credit de la banca da nastere unei obligatii de rambursare a creditului. De asemenea, o intreprindere poate recunoaste reduceri viitoare pe baza cumpararilor anuale facute de clienti ca fiind obligatii; in acest caz vanzarea bunurilor din perioada anterioara este tranzactia care da nastere datoriei respective.

Unele datorii pot fi determinate doar prin utilizarea unui grad ridicat de estimare. Unele intreprinderi considera aceste datorii drept provizioane. In anumite tari asemenea provizioane nu sunt privite ca datorii, deoarece conceptul de datorie este definit mai restrans, in asa fel incat sa includa doar sumele ce pot fi stabilite fara a fi necesar sa se faca estimari. Definitia datoriei este bazata pe o abordare mai cuprinzatoare astfel, cand un provizion implica o obligatie prezenta si satisface restul definitiei, este o datorie, chiar daca suma trebuie sa fie estimata. Exemplele din aceasta categorie se refera la provizioanele pentru plati ce trebuie facute pentru garantiile existente si la provizioanele pentru acoperirea obligatiilor privind pensiile.

Sursele straine denumite si datorii, obligatii sau capital strain, exprima fondurile sau capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea patrimoniala trebuie sa restituie echivalentul valoric sau sa acorde o prestatie. Acestea cuprind imprumuturile acordate de banci sau alte institutii de creditare, precum si datoriile create in cadrul relatiilor de decontare ale unitatii cu alte persoane fizice sau juridice. Sursele straine sunt prezente si functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii (in cazul creditelor) si a platii (in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare), dupa caz.

Toate obligatiile cu termen de scadenta mai mare de un an sunt purtatoare de dobanzi, iar creditele primite sunt purtatoare de dobanzi, indiferent daca sunt pe termen lung, mijlociu sau scurt.

Din structura surselor straine fac parte urmatoarele mase patrimoniale: creditele bancare, imprumuturile pe baza de titluri, datoriile comerciale, datoriile fiscale, datoriile salariale si datoriile fata de asociati si actionari.

Creditele bancare si imprumuturile de titluri, care sunt denumite si datorii financiare exprima creditele primite de la institutiile de creditare si imprumuturile primite pe baza de obligatiuni emise de titularul de patrimoniu.

Obligatiunile reprezinta titluri de credit sau de valoare emise de unitate, susceptibile de a fi plasate in public si de a fi negociabile. Titularul de patrimoniu care emite un astfel de imprumut se angajeaza sa ramburseze titlurile la termen si sa plateasca o dobanda pe baza de talon.

Datoriile comerciale sunt angajamente in curs de decontare fata de furnizori pentru aprovizionarile de materiale, marfuri, lucrari executate si servicii prestate. Aceste obligatii sunt delimitate prin structurile de furnizori daca angajamentele se deconteaza in termen normal prevazut in contracte si prin structura si efecte de plata sau efecte de comert daca plata se face imediat sau intr-un timp scurt. In categoria datoriilor comerciale se includ si avansurile primite de la clienti in contul bunurilor de livrat, lucrarilor de executat, serviciilor de prestat.

Efectele de plata reprezinta obligatii de plata fata de furnizori stabilite pe baza de efecte comerciale.

Datorii fiscale, salariale si sociale exprima in ordine: obligatiile din impozite si taxe fata de bugetul statului, din salarii si stimulente fata de personalul unitatii, precum si obligatiile sociale pentru pensia complementara si asigurare in caz de somaj.

Datoria este o obligatie actuala a intreprinderii :

-care provine din evenimente trecute

-care trebuie sa antreneze, cu ocazia platii (decontarii) sale, o iesire de resurse (active) generatoare de avantaje economice.

Remarca1: iesirea de resurse generatoare de avantaje economice poate sa se realizeze prin : -o plata sub forma de lichiditati

-un transfer de servicii

-o inlocuire a acestei obligatii printr-o alta obligatie

-o abandonare de catre debitor a drepturilor sale sau a creantei sale.

Remarca2: notiunea de datorie (liabilities) corespunde notiunii de pasiv  extern, diferita de cea de  total pasiv  care corespunde sumei datoriilor cu capitalurile propii.

Notiunea de obligatie: obligatia este datoria sau responsabilitatea de a actiona sau de a face ceva, de o anumita maniera ; ea poate sa aiba baza contractuala, statutara sau legala; sa rezulte din practici comerciale curente; sa rezulte din vointa intreprinderii de a conserva bune relatii de afacerii sau de a actiona de o maniera echitabila.

Exemplu : daca intreprinderea decide sa remedieze deficientele produselor sale, chiar atunci cand ele apar dupa expirarea perioadei de garantie, sumele care se asteapta sa fie cheltuite in legatura cu bunurile deja vandute sunt datorii.

Remarci :

(i)Trebuie sa se faca o distinctie clara intre obligatiile actuale si angajamentele viitoare, acestea din urma neraspunzand elementelor definitiei datoriilor.

Exemplu: decizia luata de conducerea unei intreprinderi de a achizitiona active in viitor nu da nastere, prin ea insasi, unei obligatii actuale. In mod normal, o obligatie nu ia nastere decat atunci cand un activ este livrat sau atunci cand intreprinderea incheie un acord irevocabil privind achizitia unui activ. In acest din urma caz, natura irevocabila a acordului conduce la situatia in care intreprinderea are putine sanse de a nu onora obligatia, deoarece, de exemplu, este prevazuta o clauza privind plata unor penalitati importante.

(ii)Unele datorii nu pot sa fie evaluate decat pe baza unor estimarii semnificative, motiv pentru care in unele intreprinderi si/sau tari, sunt denumite provizioane. Astfel de provizioane constituie datorii in sensul cadrului conceptual, din momentul in care ele implica o obligatie actuala si satisfac cerintele restului definitiei (cum este cazul, de exemplu, al provizioanelor pentru pensii sau al provizioanelor pentru garantii).

Caracterizarea generala a datoriilor

O datorie este o obligatie actuala, un angajament sau o responsabilitate de a actiona intr-un anumit fel. Intreprinderile au datoria sa respecte aceste obligatii, indiferent daca ele sunt consecinta unui contract (tranzactii sau eveniment) sau a unei cerinte legale. Prin decontarea datoriilor se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.

Pe baza definitiei data datoriilor,  cadrul general" (conceptual) elaborat de catre IASC face urmatoarele precizarii:

Caracteristica esentiala a unei datorii rezulta din faptul ca este o obligatie actuala ce rezulta din evenimente si tranzactii trecute.

Majoritatea obligatiilor reprezinta sume ce trebuie platite :

a)      pentru bunurile si serviciile primite (obligatii comerciale)

b)      pentru creditele luate de la institutiile specializate sau de la alte persoane fizice si juridice (credit bancar, credit obligatar, alti creditori)

c)      pentru munca prestata (salarii si alte drepturi ale personalului)

d)      pentru stingerea datoriilor fiscale si a altor datorii legale

e)      pentru mentinerea bunelor relatii de afaceri (sumele ce se asteapta a fi cheltuite pentru remedierea defectiunilor la produsele vandute anterior)

f)        din dorinta intreprinderii de a avea un comportament de o maniera echitabila (ecologizarea zonei)

g)      acoperirea reducerilor viitoare. Pe baza cumpararilor efectuate de catre un client in decursul anului (in trecut), intreprinderea poate inregistra obligatia de a-i acorda o reducere de pret (la sfarsitul anului).

Nu se confunda obligatiile actuale cu angajamentele viitoare. Decizia de a cumpara un activ in viitor nu da nastere la o obligatie actuala. In mod normal, obligatiile iau nastere dupa receptionarea bunurilor sau lucrarilor efectuate. Unele obligatii iau nastere dupa semnarea unui contract irevocabil de cumparare de active, daca acest contract prevede penalizari si despagubiri substantiale care fac imposibila rezilierea sau nerespectarea lui.

Stingerea unei datorii actuale implica, de regula, renuntarea de catre intreprindere la anumite resurse care incorporeaza beneficii economice. Stingerea unei obligatii prezente se poate face prin :

a.       plata in numerar sau prin decontari bancare

b.      cedarea altor active

c.       prestarea de servicii

d.      inlocuirea obligatiei respective cu alta obligatie

e.       renuntarea de catre creditor la drepturile sale (prescriptii, reduceri fiscale, reduceri comerciale)

f.        transformarea obligatiei in capital propiu (obligatiuni convertibile in actiuni, oferta de actiuni in vedere achitarii unor datorii).

Majoritatea datoriilor sunt bine precizate ca si cuantum si scadenta (exigibilitatea). Exista datorii care nu pot fi determinate decat pe baza unor estimari contabile.

Astfel, in unele tari se constituie provizioane pentru riscuri si cheltuieli, cum ar fi provizioane pentru garantii acordate clientilor, provizioane pentru litigii, provizioane pentru dezafectarea imobilizarilor corporale. Un provizion este o obligatie actuala, chiar daca a fost stabilit printr-o estimare credibila.

Recunoasterea unei datorii in Bilant are loc in momentul in care este probabil ca ea sa genereze o iesire de resurse purtatoare de beneficii economice si este posibila o evaluare credibila.

Caracterizarea principalelor categorii de datorii

Pasivul, in sensul contabil al termenului, desemneaza in acelasi timp obligatia intreprinderii fata de terti (pasivele externe) si situatia neta (pasivele interne-capitaluri proprii).

In majoritatea tarilor din Europa continentala contabilitatea trateaza si prezinta elementele de pasiv structurate dupa natura lor, in ordinea inversa a exigibilitatii lor, astfel :

Capitaluri proprii

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Datorii fata de terti

Pasive de regularizare

Standardele Internationale de Contabilitate (IAS1 si IAS32) nu obliga intreprinderile sa prezinte obligatiile pe termen lung separat de obligatiile pe termen scurt, dar pretind ca aceste datorii sa fie prezentate in ordinea exigibilitatii lor, cu precizarea scadentei. Cadrul General de Armonizare a Reglementarilor Contabile cu Directiva a IV-a a Uniunii Europene si cu IAS (OMFP nr. 94/2001, vol.I) structureaza obligatiile unei intreprinderi astfel :

-datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an ;

-datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an.

Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, aprobat prin HG nr. 704/1993 grupeaza datoriile astfel :

1.Imprumuturi si datorii asimilate

2.Furnizori si conturi asimilate

3.Alte datorii

Imprumuturi si datorii asimilate

In aceasta categorie se includ mai multe categorii de obligatii (datorii) cum ar fi:

a.din emisiunea de obligatiuni

b.credite bancare pe termen lung, mijlociu si scurt

c.din imobilizari si alte valori similare preluate in patrimoniu.

a.Imprumuturile din emisiunile de obligatiuni (imprumuturi obligatare). Societatile comerciale care au nevoie de un imprumut pe termen lung, emit titluri de credit numite obligatiuni pe care le supun subscriptiei publice (direct sau prin intermediul institutiilor specializate). Cumparatorii acestor obligatiuni beneficiaza de dobanzi stimulative sau de alte avantaje.

Pentru emitent aceste obligatiuni reprezinta un imprumut obtinut, iar pentru cumparatori un titlu de plasament.

b.Credite bancare. Unitatile patrimoniale care au nevoie temporar de anumite resurse apeleaza la unitatile bancare contractand de la acestea un credit bancar pe diferite termene.

Daca creditul este pe termen scurt (sub un an) atunci el mai este denumit si credit de trezorerie, daca termenul de rambursare este mai mare de un an, este denumit si imprumut financiar.

c.Imprumuturi din imobilizari si alte valori similar preluate in patrimoniu. In aceasta categorie sunt incluse obligatiile unei unitati patrimoniale care a preluat de la alta unitate (cu care are relatii de asociere sau de participare) bunuri economice in concesiune sau in locatie de gestiune, a beneficiat de la aceasta de participatii, de brevete, licente sau alte valori similare.

Dupa cum s-a aratat, concesiunea consta in preluarea dreptului de exploatare a unui bun. Bunul preluat este reflectat in contabilitate in categoria imobilizarilor, iar obligatia restituirii lui este reflectata in categoria imprumuturilor din imobilizari.

Furnizori si conturi asimilate

In aceasta categorie sunt incluse datoriile pe care le are o unitate patrimoniala izvorate din relatiile sale comerciale.

Notiunea generica de furnizori exprima in contabilitate datoria unei intreprinderi care s-a aprovizionat cu bunuri si servicii, plata lor urmand sa se faca ulterior (credit comercial).

Daca plata acestor obligatii se face prin efecte de comert (cambii) acceptate de catre furnizori, atunci aceste obligatii fata de ei sunt cunoscute sub denumirea de efecte de plata. Prin aceste efecte beneficiarii de bunuri si servicii recunosc ca datoreaza furnizorilor lor o contra partida pentru livrarile facute.

Alte datorii.

In aceasta categorie se cuprind obligatiile unei unitati patrimoniale fata de personal ; fata de organismele de asigurari sociale si protectie sociala; fata de bugetul de stat si bugetele locale; fata de asociati; alte datorii fata de creditori diversi.

Notiunea generica de creditori desemneaza persoanele fizice sau juridice fata de care unitatea patrimoniala are anumite obligatii banesti izvorate din alte operatiuni decat cele legate de aprovizionarea cu bunuri si servicii.