| CATEGORII DOCUMENTE |
| Statistica |
Deprecierea activelor, active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte (IAS 36 si IFRS 5)
1. Deprecierea activelor (IAS 36)
2. Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte (IFRS 5)
1. Deprecierea activelor (IAS 36)
IAS 36 - Deprecierea activelor
Prescrierea procedurile pe care o entitate le aplica pentru a se asigura ca activele sunt raportate la o valoare mai mica sau egala cu valoarea lor recuperabila.
Un activ este raportat la o valoare mai mare decat valoarea sa recuperabila daca valoarea sa contabila depaseste valoarea ce urmeaza a fi recuperata prin folosirea sau vanzarea acelui activ. Intr-o astfel de situatie, activul este descris ca fiind depreciat si, conform Standardului, entitatea va recunoaste o pierdere din depreciere.
Standardul specifica, de asemenea, situatiile in care entitatea trebuie sa reia o pierdere din depreciere si recomanda prezentarea anumitor informatii referitoare la activele depreciate.
Acest Standard va fi aplicat in contabilizarea deprecierii tuturor activelor, in afara de:
stocuri (a se vedea IAS 2 Stocuri);
active ce rezulta din contractele de constructii (a se vedea IAS 11 Contracte de constructii);
creante privind impozitul amanat (a se vedea IAS 12 Impozitul pe profit);
active care provin din beneficiile angajatilor (a se vedea IAS 19 Beneficiile angajatilor);
active financiare care se incadreaza in aria de aplicabilitate a IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare;
investitii imobiliare evaluate la valoarea justa (a se vedea IAS 40 Investitii imobiliare);
active biologice, legate de activitatea agricola, evaluate la valoarea justa minus costurile estimate pentru momentul vanzarii ( a se vedea IAS 41 Agricultura).
costuri de achizitie amanate si imobilizari necorporale generate de drepturile contractuale ale asiguratorului, conform contractelor de asigurari, ce sunt cuprinse in aria de aplicabilitate a IFRS 4, Contracte de asigurari; si
active imobilizate (sau grupuri destinate cedarii) clasificate ca fiind detinute pentru vanzare, in conformitate cu IFRS 5, Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte.
Acest standard nu se aplica elementelor de mai sus deoarece Standardele aplicabile acestor active cuprind cerinte privind recunoasterea si evaluarea acestor active, o parte dintre acestea fiind evaluate la valoarea justa.
Cu toate acestea, acest standard se aplica activelor care sunt raportate la valoarea reevaluata (valoare justa) pe baza altor Standarde Internationale de Contabilitate, cum ar fi modelul de reevaluare, descris in IAS 16 Imobilizari corporale.
Identificarea posibilitatii de depreciere a unui activ reevaluat poate depinde de baza folosita in determinarea valorii juste a acestuia:
daca valoarea justa a activului este valoarea de piata, singura diferenta intre "valoarea justa" a activului si "valoarea justa minus costurile de vanzare" este data de costurile suplimentare directe (marginale) necesare pentru cedarea activului
in cazul in care costurile de cedare sunt neglijabile, valoarea recuperabila a activului reevaluat este neaparat apropiata de sau mai mare decat valoarea lui reevaluata (adica valoarea justa). In acest caz, dupa ce au fost aplicate cerintele de reevaluare, este putin probabil ca activul reevaluat sa fie depreciat si valoarea recuperabila nu trebuie estimata; si
in cazul in care costurile de cedare sunt semnificative, "valoarea justa minus costurile de vanzare" pentru activul reevaluat este neaparat mai mica decat valoarea sa justa. Prin urmare, activul reevaluat este depreciat daca valoarea sa de utilizare este mai mica decat valoarea reevaluata (adica valoarea justa). In acest caz, dupa ce au fost aplicate cerintele de reevaluare, o entitate aplica cerintele acestui Standard pentru a determina daca activul poate fi depreciat; si
daca valoarea justa a activului este determinata pe o alta baza decat valoarea de piata, valoarea reevaluata a activului (adica valoarea justa) poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea sa recuperabila. De aceea, dupa ce cerintele de reevaluare vor fi aplicate, o entitate aplica cerintele acestui Standard pentru a determina daca activul ar putea fi depreciat.
Exemplu de active carora li se aplica de regula IAS 36:
terenuri, cladiri, masini si echipamente, investment properties tinute la cost, precum si altor active inregistrate pe modelul valorii de piata conform IAS 16 si IAS 38;
active intangibile si fond comercial;
investitii in filiale, entitati asociate sau asocieri in participatie(joint ventures).
Costurile de cedare sunt costurile suplimentare (marginale) direct atribuibile cedarii unui activ sau unei unitati generatoare de numerar, excluzand costurile de finantare si cheltuielile cu impozitul pe profit.
Valoarea recuperabila: a unui activ sau a unei unitati generatoare de numerar reprezinta cea mai mare valoare dintre "valoarea justa minus costurile de vanzare" si "valoarea sa de utilizare".
Valoarea de utilizare: este valoarea actualizata a fluxurilor viitoare de trezorerie preconizate sa se obtina de la un activ sau de la o unitate generatoare de numerar.
Ca si regula generala, un activ este depreciat atunci cand valoarea sa contabila depaseste valoarea sa recuperabila.
O entitate trebuie sa verifice la data fiecarui bilant contabil daca exista indicii potrivit carora un activ ar putea fi depreciat. Daca orice astfel de indiciu exista, entitatea va estima valoarea recuperabila a activului.
Mai mult, chiar daca nu exista nici un indiciu al unei deprecieri, entitatea:
va testa anual pentru depreciere orice imobilizare necorporala cu durata de viata utila nedeterminata sau imobilizare corporala care nu este inca disponibila pentru utilizare, prin compararea valorii contabile cu valoarea recuperabila. Testul de depreciere se poate efectua in orice moment pe parcursul unei perioade anuale, cu conditia sa se realizeze la aceeasi data in fiecare an. Imobilizari necorporale diferite pot fi testate pentru depreciere in momente diferite. Totusi, daca o asemenea imobilizare necorporala a fost initial recunoscuta in perioada curenta, ea va fi testata pentru depreciere inainte de incheierea perioadei anuale curente.
va testa anual pentru depreciere fondul comercial dobandit dintr-o combinare de intreprinderi
Pe langa principiul prudential de a analiza cel putin o data pe an valoarea contabila a activelor, se aplica si principiul pragului de semnificatie pentru a identifica daca valoarea recuperabila a unui activ trebuie sa fie estimata.
La evaluarea existentei indiciilor de depreciere a activelor o entitate poate avea la dispozitie o serie de informatii provenind din surse externe sau din surse interne.
Surse externe de informatii
pe parcursul perioadei valoarea de piata a unui activ a scazut semnificativ, mai mult decat ar fi fost de asteptat ca rezultat al trecerii timpului sau al utilizarii normale;
pe parcursul perioadei au avut loc modificari semnificative cu efect negativ asupra entitatii, sau se vor produce astfel de modificari in viitorul apropiat, in mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic in care entitatea isi desfasoara activitatea sau pe piata careia ii este dedicat activul;
ratele dobanzilor pe piata sau alte rate ale rentabilitatii investitiilor de pe piata au crescut in cursul perioadei fiind probabil ca aceste cresteri sa afecteze rata de actualizare utilizata in calculul valorii de utilizare a unui activ si sa duca la scaderea semnificativa a valorii recuperabile a activului;
valoarea contabila a activelor nete ale entitatii este superioara capitalizarii sale bursiera;
Surse interne de informatii
exista indicii de uzura fizica sau morala a unui activ;
pe parcursul perioadei au avut loc modificari semnificative, cu efect negativ asupra entitatii, sau astfel de modificari se vor produce in viitorul apropiat, in ceea ce priveste gradul sau modul in care activul este utilizat sau se asteapta sa fie utilizat. Astfel de modificari includ situatiile in care un activ devine neproductiv, planurile de intrerupere sau restructurare a activitatii careia ii este dedicat activul, de cedare a unui activ inainte de data asteptata anterior, precum si reestimarea duratei de viata utila a unui activ ca limitata si nu nedeterminata.
raportarile interne pun la dispozitie indicii cu privire la faptul ca rezultatele economice ale unui activ sunt sau vor fi mai slabe decat cele scontate
Indiciile de depreciere puse la dispozitie de raportarile interne includ :
fluxurilor de trezorerie pentru achizitionarea activului sau necesarul ulterior de numerar pentru exploatarea si intretinerea lui care sunt semnificativ mai mari decat cele prevazute initial in buget;
fluxurilor de trezorerie nete reale sau profitul, respectiv pierderea din exploatare generate de activ sunt vizibil inferioare celor prevazute initial in buget;
unui declin semnificativ al fluxurilor nete de trezorerie prevazute in buget sau a profitului din exploatare prevazut in buget, respectiv o crestere semnificativa a pierderilor prevazute in buget, generate de activ; sau
pierderi din exploatare sau a iesiri nete de trezorerie aferente activului, atunci cand sumele perioadei curente sunt agregate cu sumele viitoare prevazute in buget.
Daca exista un indiciu potrivit caruia un activ poate fi depreciat, acest lucru poate indica faptul ca durata sa de viata utila ramasa, metoda de amortizare sau valoarea reziduala a activului trebuie revizuite si ajustate pe baza Standardului International de Contabilitate aplicabil activului, chiar daca nu este recunoscuta pentru aceasta nici o pierdere din depreciere.
Urmatoarele situatii sau reguli sunt aplicabile determinarii valorii recuperabile unui activ individual:
Daca oricare dintre cele doua valori, valoarea justa minus costurile de vanzare sau valoarea de utilizare a activului, este mai mari decat valoarea contabila a activului, atunci activul nu este depreciat si nu mai este necesara calcularea sau estimarea celeilalte valori .
Daca valoarea justa minus costurile de vanzare nu poate fi estimata, pentru ca nu exista o baza pentru a se face o estimare credibila a sumei care s-ar putea obtine din vanzarea activului de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv, atunci valoarea recuperabila a activului poate fi considerata ca fiind valoarea lui de utilizare.
Daca activul este detinut in special pentru a fi vandut, valoarea recuperabila a activului poate fi considerata egala cu valoarea sa justa minus costurile de vanzare.
Daca societatea dispune de active care nu genereaza intrari de numerar care sa fie in mare masura independente de cele generate de alte active sau grupuri de active, atunci valoarea recuperabila se calculeaza pentru unitatea generatoare de numerar careia ii apartine activul, in afara de cazul in care:
fie valoarea justa a activului minus costurile de vanzare este mai mare decat valoarea sa contabila;
fie valoarea de utilizare a activului poate fi estimata ca fiind apropiata de valoarea justa minus costurile de vanzare si aceasta din urma poate fi calculata.
Situatii de determinare a valorii juste minus costurile de vanzare:
Daca exista un contract ferm de vanzare, valoarea justa minus costurile de vanzare este chiar pretul tranzactiei desfasurate in conditii obiective, pret ce este ajustat in functie de costurile marginale aferente cedarii activului respectiv.
Daca nu exista nici un contract de vanzare, dar activul este tranzactionat pe o piata activa, valoarea justa minus costurile de vanzare este reprezentata de pretul de piata al activului minus costurile cedarii activului.
Daca nu exista nici un contract de vanzare si nici o piata activa pentru un activ, valoarea justa minus costurile de vanzare se calculeaza pe baza preturilor unor tranzactii recente cu active similare din aceeasi ramura economica.
Calculul valorii de utilizare a activului analizat trebuie sa reflecte urmatoarele elemente:
Estimarea valorii de utilizare implica doua etape:
estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie generate de utilizarea continua a activului si de cedarea acestuia in final; si
actualizarea acestor fluxuri viitoare de trezorerie cu ajutorul unei rate de actualizare adecvate
Celelalte elemente identificate mai sus pot fi reflectate:
fie sub forma ajustarii viitoarelor fluxuri de trezorerie,
fie sub forma ajustarii ratei de actualizare.
Etapa 1. Estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie
Fluxuri de trezorerie generate de utilizarea continua a activului trebuie determinate pe baza:
celei mai bune estimari a conducerii in privinta setului de conditii economice care vor exista in timpul duratei de viata utila ramase a activului;
cele mai recente previziuni si prognoze financiare aprobate de conducere care sa acopere o perioada de maximum cinci ani, in afara cazului in care poate fi justificata o perioada mai lunga; si
unei extrapolari a previziunilor anterioare pentru urmatorii ani utilizand o rata de crestere/descrestere constanta (nu mai mare decat rata medie de crestere pe termen lung pentru produsele, domeniile sau pentru tara sau tarile in care entitatea isi desfasoara activitatea, sau pe piata pe care este folosit activul, cu exceptia cazului in care o rata mai mare poate fi justificata).
In estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie se mai utilizeaza urmatoarele ipoteze:
activul sa fie utilizat continuu;
existenta unor intrari de numerar, aferente utilizarii activului si atribuibile acestuia in mod rezonabil si consecvent; si
existenta unor fluxuri de trezorerie nete la cedarea activului, la sfarsitul duratei de viata utila.
Fluxurile viitoare de trezorerie trebuie estimate in functie de situatia curenta a activului.
In estimarea fluxurilor viitoare de numerar nu trebuie sa includa
efectele unei restructurari viitoare, in care o entitate nu este inca angajata
cheltuieli viitoare de capital care vor imbunatati performantele activului;
precum si,
intrarile sau iesirile de numerar din activitati financiare;
incasarile sau platile aferente impozitului pe profit.
Nota Daca fluxurile viitoare de numerar sunt estimate in valuta (in care vor fi generate), atunci societatea le va actualiza, utilizand o rata de actualizare adecvata acelei valute. O entitate transforma valoarea actualizata folosind cursul de schimb valutar disponibil la data calculului valorii de utilizare.
Rata (sau ratele) de actualizare va (vor) fi o rata (sau niste rate) inainte de impozitare care sa reflecte evaluarile curente de piata referitoare la:
valoarea-timp a banilor; si
riscurile specifice activului pentru care estimarile viitoarelor fluxuri de trezorerie nu au fost ajustate.
De regula rata de actualizare care reflecta evaluarile pietei curente asupra valorii-timp a banilor si riscurile specifice activului este rata de rentabilitate pe care investitorii ar solicita-o daca ar opta pentru o investitie care ar genera fluxuri de trezorerie identice din punct de vedere al sumelor, duratei (intervalului de timp) si al riscurilor cu acelea pe care entitatea le asteapta sa fie generate de activ. Ratele de actualizare se pot asimila cu ratele utilizate pe piata pentru tranzactii cu active similare sau cu rata medie ponderata a dobanzii (sau costului capitalului) pentru o entitate cotata la bursa, care detine un singur activ (sau portofoliu de active) similar ca potential si riscuri cu activul avut in vedere.
Cand rata specifica a unui activ nu este disponibila direct pe piata, entitatea foloseste un inlocuitor pentru a estima rata de actualizare.
De exemplu, se pot utiliza:
o Costul mediu ponderat al capitalurilor proprii ale entitatii (media ponderata a ratelor dobanzii) pe baza modelului de evaluare a activelor financiare
o Rata marginala de imprumut a entitatii;
o Alte rate de imprumut de pe piata.
Valoarea contabila a unui activ trebuie adusa la valoarea lui recuperabila daca, si numai daca, valoarea recuperabila a activului este mai mica decat valoarea contabila a acestuia. Asadar, intr-o asemenea situatie, valoarea contabila va fi redusa.
Aceasta reducere constituie o pierdere din depreciere
O pierdere din depreciere va fi recunoscuta imediat ca si cheltuiala in contul de profit si pierdere, cu exceptia cazurilor de reevaluare a activelor. Daca activul respectiv a fost anterior reevaluat, pierderea de valoare va fi tratata ca o descrestere din reevaluare (o anulare a reevaluarii anterioare) si, eventual, ca o cheltuiala in contul de profit si pierdere pentru diferenta corespunzatoare.
Dupa recunoasterea unei pierderi din depreciere, amortizarea activului trebuie ajustata in perioadele viitoare pentru a aloca valoarea contabila revizuita a activului (valoarea recuperabila), mai putin valoarea lui reziduala (daca exista), pe o baza sistematica de-a lungul duratei de viata utila ramase.
Nota: Recunoasterea pierderii din depreciere poate determina, daca nu este recunoscuta fiscal, ajustari cu impozitul amanat, in baza IAS 12 "Impozitul pe profit"
La data bilantului, entitatea trebuie sa analizeze daca exista indicii priivind inexistenta sau diminuarea unei pierderi din depreciere recunoscuta pentru un activ in perioadele anterioare (pe baza surselor externe si interne de informatii). Daca asemenea indicii exista, entitatea trebuie sa estimeze valoarea recuperabila a activului.
Daca s-a produs o modificare a estimarilor referitoare la valoarea recuperabila de la recunoasterea ultimei pierderi din depreciere, pierderea din depreciere recunoscuta in perioadele anterioare va fi anulata sau diminuata (va fi reluata) prin recunoasterea unui venit in contul de profit si pierdere, cu exceptia cazurilor de reevaluare a activelor.
Prin reluarea unei pierderi din depreciere valoarea activului va creste la noua valoare recuperabila fara insa a depasi valoarea contabila neta care ar fi fost determinata daca activul nu ar fi fost depreciat (daca o pierdere din depreciere nu ar fi fost recunoscuta pentru respectivul activ in anii trecuti, sau altefel spus, valoarea contabila neta in conditiile initiale ale activului).
Orice crestere a valorii contabile a unui activ individual peste valoarea contabila neta care ar fi fost determinata pentru cazul in care o pierdere din depreciere nu ar fi fost recunoscuta pentru un activ in anii trecuti este o reevaluare. In contabilizarea unei astfel de reevaluari, o entitate trebuie sa utilizeze Standardul International de Contabilitate aplicabil activului respectiv (IAS 16, 17 sau IAS 40).
In cazul activelor reevaluate, procedura generala de reluare a unei pierderi din depreciere este urmatoarea:
- daca pierderea din depreciere a fost debitata in capitaluri proprii (ca o descrestere din reevaluare), atunci reluarea pierderii din depreciere se recunoaste ca o creditare in mod direct in capitalurile proprii ( ca o cresrere din reevaluare).
- daca pierderea din depreciere a fost anterior recunoscuta ca o cheltuiala in contul de profit si pierdere, o reluare a acelei pierderi din depreciere este recunoscuta ca venit in contul de profit si pierdere.
Desigur, dupa recunoasterea reluarii unei pierderi din depreciere, amortizarea activului trebuie ajustata pentru perioadele contabile viitoare in vederea alocarii valorii contabile revizuite a activului (valorii recuperabile), mai putin valoarea lui reziduala (daca exista vreuna), pe o baza sistematica pe timpul duratei de viata utila ramase.
Nota: Uneori dupa deprecierea valorii uni activ sau reluarea unei pierderi din depreciere trebuie revizuite durata de viata utila ramasa, valoarea reziduala si/sau metoda de amortizare.
Daca exista indicii ca un activ ar putea fi depreciat si nu este posibil sa fie estimata valoarea recuperabila a activului individual, entitatea va determina valoarea recuperabila a unitatii generatoare de numerar careia ii apartine activul (unitatea generatoare de numerar a activului).
O unitate generatoare de numerar reprezinta cel mai mic grup identificabil de active care genereaza intrari de numerar in mare masura independente de intrarile de trezorerie generate de alte active sau grupuri de active.
Exemplu: O intreprindere miniera detine o cale ferata pentru a sustine activitatile sale miniere. Calea ferata poate fi vanduta doar ca fier vechi (la valoarea reziduala) si nu genereaza intrari de numerar din utilizarea continua, intrari care sa fie in mare masura independente de intrarile de numerar rezultate din alte active ale minei.
Nu este posibila estimarea valorii recuperabile a caii ferate, deoarece valoarea sa de utilizare nu poate fi determinata si, probabil, este diferita de valoarea sa reziduala. Prin urmare, entitatea estimeaza valoarea recuperabila a unitatii generatoare de numerar careia ii apartine calea ferata, adica a minei, luata ca intreg.
Identificarea unitatii generatoare de numerar careia ii apartine un activ implica rationament profesional.
Daca exista o piata activa pentru productia realizata de un activ sau grup de active, acest activ sau grup de active trebuie identificat ca o unitate generatoare de numerar, chiar daca o parte sau toata productia activului este folosita in circuit intern.
Pentru determinarea valorii recuperabile, daca situatia imbraca aceasta forma, se utilizeaza cea mai buna estimarea a conducerii asociata valorii de utilizare (estimare asupra viitoarelor preturi ale pietei pentru productie respectiv, estimarea intrarilor si iesirilor de numerar aferente productiei).
Valoarea recuperabila si valoarea contabila a unei unitati generatoare de numerar
Valoarea recuperabila a unei unitati generatoare de numerar este maximul dintre valoarea justa minus costurile de cedare si valoarea de utilizare.
Valoarea contabila a unei unitati generatoare de numerar va fi determinata consecvent, in conformitate cu modul in care este determinata valoarea recuperabila a unitatii generatoare de numerar (pe baza acelorasi criterii). Astfel, ea:
Fondul comercial achizitionat intr-o combinare de intreprinderi reprezinta o plata efectuata de societatea dobanditoare in anticiparea beneficiilor economice viitoare din active care nu se califica pentru a fi identificate individual si recunoscute separat. Fondul comercial nu genereaza fluxuri de numerar in mod independent de alte active sau grupuri de active si adesea contribuie la fluxurile de numerar ale mai multor unitati generatoare de numerar.
In scopul efectuarii testelor la depreciere, fondul comercial dobandit intr-o combinare de intreprinderi va fi alocat, de la data achizitionarii, fiecarei unitati sau fiecarui grup de unitati generatoare de numerar a(al) entitatii dobanditoare, care se astepta sa beneficieze din sinergiile combinarii de intreprinderi, indiferent daca alte active sau datorii ale entitatii achizitionate sunt alocate acelor unitati sau grupuri de unitati generatoare de numerar.
Ca regula, fiecare unitate sau grup de unitati generatoare de numerar careia i se aloca fondul comercial:
va reprezenta cel mai mic nivel din cadrul entitatii la care se monitorizeaza fondul comercial in scopuri de management intern; si
nu va fi mai mare decat un segment stabilit fie pe formatul raportarilor primare, fie pe al celor secundare, in conformitate cu IAS 14, Raportarea pe segmente.
Daca fondul comercial a fost alocat unei unitati generatoare de numerar si entitatea cedeaza o activitate din cadrul respectivei unitati, fondul comercial asociat activitatii cedate:
a) va fi inclus in valoarea contabila a activitatii atunci cand se determina castigul sau pierderea din cedarea activitatii respective; si
b) va fi evaluat in baza valorilor relative ale activitatii cedate si ale partii mentinute din unitatea generatoare de numerar, cu exceptia cazului in care entitatea poate demonstra ca o alta metoda reflecta mai bine fondul comercial asociat activitatii cedate.
Exemplu:
Entitate vinde pentru 100 u.m. o activitate ce facea parte dintr-o unitate generatoare de numerar careia i s-a alocat fondul comercial. Fondul comercial alocat unitatii respective nu poate fi identificat sau asociat cu un grup de active la un nivel mai jos decat unitatea respectiva, decat in mod arbitrar. Valoarea recuperabila a partii pastrate din unitatea generatoare de numerar este 300 u.m.
Deoarece fondul comercial alocat unitatii generatoare de numerar nu poate fi identificat sau asociat in mod nearbitrar cu un grup de active la un nivel mai jos decat unitatea respectiva, fondul comercial asociat cu activitatea cedata este evaluat in baza valorilor relative ale activitatii cedate si ale partii retinute din unitatea generatoare de numerar. Asadar, 25 % din fondul comercial alocat unitatii este inclus in valoarea contabila a activitatii cedate.
Daca o entitate isi reorganizeaza structura de raportare intr-un mod care determina schimbarea componentei uneia sau mai multor unitati generatoare de numerar carora li s-a alocat fondul comercial, fondul comercial va fi realocat unitatilor afectate.
Aceasta realocare va fi efectuata pe baza unei abordari pe valori relative, similara celei folosite in cazul in care entitatea cedeaza o activitate dintr-o unitate generatoare de numerar, exceptand situatia in care entitatea poate demonstra ca o alta metoda reflecta mai bine fondul comercial asociat cu unitatile reorganizate.
Exemplu:
Fondul comercial a fost anterior alocat unitatii generatoare de numerar A. Fondul comercial alocat acestei unitati nu poate fi identificat sau asociat cu un grup de active la un nivel inferior unitatii A, decat in mod arbitrar. A va fi divizata si integrata in alte trei unitati generatoare de numerar, B, C si D.
Deoarece fondul comercial alocat unitatii A nu poate fi identificat sau asociat in mod ne-arbitrar cu un grup de active inferior A, acesta este alocat unitatilor B, C si D in baza valorilor relative ale celor trei parti ale unitatii A inainte ca aceste parti sa fie integrate in B, C si D.
Testarea pentru depreciere a unei unitati generatoare de numerar care detine fond comercial
O unitate generatoare de numerar careia i s-a alocat fondul comercial va fi testata anual pentru depreciere si ori de cate ori exista un indiciu ca unitatea poate fi depreciata, prin compararea valorii contabile a unitatii, inclusiv fondul comercial, cu valoarea recuperabila a unitatii. Astfel:
a) Daca valoarea recuperabila a unitatii depaseste valoarea contabila a acesteia, unitatea si fondul comercial alocat acesteia nu vor fi considerate depreciate.
b) Daca valoarea contabila a unitatii depaseste valoarea recuperabila a acesteia, entitatea va recunoaste pierderea din depreciere.
Pierdere din depreciere trebuie alocata pentru a reduce valoarea contabila a activelor unitatii in urmatoarea ordine:
in primul rand, pentru a reduce valoarea contabila a oricarui fond comercial alocat unitatii generatoare de numerar (grupului de unitati); si
apoi, oricaror alte active ale unitatii (grupului de unitati) in mod proportional, pe baza ponderii valorii contabile a fiecarui activ din unitate (grupul de unitati).
La alocarea unei pierderi din depreciere conform ordinii mai sus prezentate, valoarea contabila a unui activ nu trebuie redusa sub valoarea cea mai mare dintre:
valoarea justa minus costurile de vanzare (daca este determinabila);
valoarea de utilizare (daca este determinabila); si
zero.
Valoarea pierderii din depreciere care altfel ar fi fost alocata activului va alocata in mod proportional celorlalte active din unitate (grupul de unitati),
Daca valoarea recuperabila a unui activ individual nu poate fi determinata, atunci:
pierderea din depreciere este recunoscuta pentru un activ daca valoarea lui contabila este mai mare decat maximul dintre valoarea sa justa minus costurile de vanzare si rezultatele obtinute din procedurile de alocare descrise mai sus; si
nu se recunoaste nici o pierdere din depreciere pentru un activ daca unitatea generatoare de numerar aferenta nu este depreciata. Aceasta se aplica chiar daca valoarea justa minus costurile de vanzare activului este mai mica decat valoarea lui contabila.
Exemplu:
O masina a suferit deteriorari fizice, dar inca functioneaza, desi nu la fel de bine cum obisnuia. Valoarea sa justa mai putin costurile vanzarii este mai mica decat valoarea ei contabila. Masina nu genereaza intrari de numerar independente din utilizarea continua. Cel mai mic grup identificabil de active care include masina si genereaza intrari de numerar din utilizarea continua, ce sunt in mare masura independente de intrarile de numerar din alte active, este linia de productie careia ii apartine masina. Valoarea recuperabila a liniei de productie arata ca aceasta, luata ca intreg, nu este depreciata.
Ipoteza 1: previziunile si prognozele aprobate de conducere nu reflecta nici un angajament al acesteia de a inlocui masina.
Valoarea recuperabila a masinii singure nu poate fi estimata din moment ce valoarea de utilizare a masinii:
poate sa difere de valoarea ei justa mai putin costurile vanzarii; si
poate fi determinata doar pentru unitatea generatoare de numerar careia ii apartine masina (linia de productie).
Linia de productie nu este depreciata, de aceea nici o pierdere din depreciere nu este recunoscuta pentru masina. Cu toate acestea, entitatea poate sa reevalueze perioada de amortizare sau metoda de depreciere pentru masina. Este posibil ca o perioada de depreciere mai scurta sau o metoda de depreciere mai rapida sa fie solicitata pentru a reflecta viata utila ramasa asteptata a masinii sau modul in care beneficiile economice sunt folosite de catre entitate.
Ipoteza 2: previziunile si prognozele aprobate de conducere reflecta un angajament al acesteia de a inlocui masina si de a o vinde in viitorul apropiat. Fluxurile de numerar din utilizarea continua a masinii pana la vanzare sunt estimate a fi neglijabile.
Valoarea de utilizare a masinii poate fi estimata a fi apropiata valorii juste mai putin costurile vanzarii. De aceea, valoarea recuperabila a masinii poate fi determinata si nu se ia in considerare unitatea generatoare de numerar careia ii apartine masina (linia de productie). Cat timp valoarea justa mai putin costurile vanzarii este mai mica decat valoarea ei contabila, este recunoscuta o pierdere din depreciere pentru masina.
Testul anual pentru depreciere al unei unitati generatoare de numerar careia i s-a alocat fondul comercial poate fi efectuat in orice moment in cursul perioadei de un an, cu conditia sa fie efectuat in acelasi moment in fiecare an. Unitati generatoare de numerar diferite pot fi testate pentru depreciere la momente diferite. Totusi, daca in parte sau in intregime fondul comercial alocat unitatii generatoare de numerar a fost dobandit intr-o combinare de intreprinderi in cursul perioadei de raportare curente, unitatea respectiva va fi testata pentru depreciere inainte de sfarsitul perioadei curente.
Reluarea unei pierderi din depreciere pentru o unitate generatoare de numerar trebuie alocata activelor unitatii altele decat fondul comercial, proportional (pro rata) cu valoarea contabila a acestora.
Aceste cresteri ale valorilor contabile vor fi tratate ca fiind reluari ale pierderilor din depreciere pentru active individuale si recunoscute in concordanta cu regula prezentata in sub-capitolul anterior.
La alocarea reluarii unei pierderi din depreciere a unei unitati generatoare de numerar, valoarea contabila a unui activ nu va depasi vea mai mica valoare dintre:
valoarea recuperabila (daca este determinabila); si
valoarea contabila (dupa deducerea amortizarii) care ar fi fost determinata daca nici o pierdere din depreciere nu ar fi fost recunoscuta in perioadele anterioare.
Valoarea reluarii pierderii din depreciere care altfel ar fi fost alocata activului va fi alocata in mod proportional celorlalte active ale unitatii, cu exceptia fondului comercial.
O pierderea din depreciere recunoscuta pentru fondul comercial nu va fi reluata intr-o perioada ulterioara.
Explicatia sta in regula impusa de IAS 38 "Active necorporale" care interzice recunoasterea fondului comercial generat intern: in fapt, orice crestere a valorii recuperabile a fondului comercial in perioadele ce urmeaza recunoasterii unei pierderi din depreciere pentru fondul comercial respectiv este mai probabil sa fie o crestere a fondului comercial generat intern, decat o reluare a pierderii din depreciere recunoscute pentru fondul comercial achizitionat.
Pentru fiecare clasa de active, in situatiile financiare, o entitate va prezenta urmatoarele informatii:
valoarea pierderilor din depreciere recunoscute in contul de profit si pierdere al perioadei precum si elementul (elementele) - rand ale contului de profit si pierdere in care sunt incluse acele pierderi din depreciere;
valoarea reluarilor de pierderi din depreciere recunoscute in contul de profit si pierdere al perioadei contabile si elementul (elementele) - rand ale contului de profit si pierdere in care sunt reluate acele pierderi din depreciere;
valoarea pierderilor din deprecierea activelor reevaluate, recunoscute direct in capitalurile proprii in cursul perioadei; si
valoarea reluarilor de pierderi din deprecierea activelor reevaluate, reluari recunoscute direct in capitalurile proprii, in cursul perioadei.
O entitate care raporteaza pe segmente conform IAS 14 "Raportarea pe segmente", va prezenta urmatoarele informatii pentru fiecare segment raportabil, pe baza formatului sau primar de raportare:
valoarea pierderilor din depreciere recunoscute in contul de profit si pierdere si direct in capitalurile proprii, in cursul perioadei; si
valoarea reluarilor de pierderi din depreciere recunoscute in contul de profit si pierdere si direct in capitalurile proprii, in cursul perioadei.
Daca pierderea din depreciere pentru un activ individual, inclusiv fondul comercial, sau pentru o unitate generatoare de numerar, este recunoscuta sau reluata in timpul perioadei contabile si este semnificativa, entitatea va prezenta:
evenimentele si circumstantele care au condus la recunoasterea sau reluarea pierderii din depreciere;
valoarea pierderii din depreciere recunoscuta sau reluata;
pentru un activ individual:
o natura activului; si
o segmentul raportabil caruia ii apartine activul, bazat pe formatul primar de raportare al entitatii, asa cum este definit in IAS 14, Raportarea pe segmente, daca entitatea raporteaza informatii pe segmente;
pentru o unitate generatoare de numerar:
o o descriere a unitatii generatoare de numerar;
o valoarea pierderii din depreciere recunoscuta sau reluata pe clase de active si, daca entitatea raporteaza informatii pe segmente, pentru segmentul raportabil pe baza formatului sau primar de raportare; si
o daca de la ultima estimare a valorii recuperabile a unitatii generatoare de numerar s-a modificat combinarea activelor pentru identificarea unitatii generatoare de numerar (daca exista vreuna), o descriere a modalitatii trecute si curente de agregare a activelor, precum si motivele pentru modificarea modului in care este identificata unitatea generatoare de numerar;
daca valoarea recuperabila a activului (unitatii generatoare de numerar) este valoarea sa justa minus costurile de vanzare sau valoarea sa de utilizare;
daca valoarea recuperabila este valoarea justa minus costurile de vanzare, baza utilizata pentru determinarea valorii juste minus costurile de vanzare (daca pretul de vanzare a fost determinat prin referire la o piata activa sau in alt mod); si
daca valoarea recuperabila este valoarea de utilizare, rata (ratele) de actualizare utilizata(e) pentru estimarile curente si pentru estimarile trecute (daca exista) ale valorii de utilizare.
Pentru pierderile cumulate (agregate) din depreciere recunoscute si reluate in cursul perioadei pentru care nu s-au prezentat informatii conform paragrafului anterior, entitatea va prezenta urmatoarele informatii:
principale clase de active afectate de pierderile din depreciere si principale clase de active afectate de reluarile de pierderi din depreciere;
principalele evenimente si circumstante care au condus la recunoasterea acestor pierderi din depreciere si reluari ale pierderilor din depreciere.
IAS 36 impune entitatii sa prezinte informatii despre estimarile utilizate pentru a estima valoarea recuperabila a unei unitati generatoare de numerar care contine fond comercial sau imobilizari necorporale cu durata de viata utila nelimitata este inclus in valoarea contabila a respectivei unitati.
2. Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte
IFRS 5 "Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte"
a) prescrie modul de contabilizare a activelor detinute pentru vanzare si
b) prescrie modul de prezentare a activitatilor intrerupte
IFRS cere:
ca activele care indeplinesc criteriile pentru a fi clasificate ca detinute pentru vanzare sa fie evaluate la cea mai mica valoare dintre valoarea contabila si valoarea justa mai putin costurile de vanzare precum si intreruperea inregistrarii deprecierii acestor active; si
ca activele care indeplinesc criteriile pentru a fi clasificate ca detinute pentru vanzare sa fie prezentate separat in bilant iar rezultatele aferente activitatilor intrerupte sa fie prezentate separat in contul de profit si pierdere.
Cerintele de clasificare si prezentare impuse de acest IFRS se aplica:
tuturor activelor imobilizate si
tuturor grupurilor destinate cedarii apartinand unei entitati.
Activele imobilizate sunt acele active ale caror valori se presupune ca vor fi recuperate intr-o perioada mai lunga de 12 luni dupa data bilantului.
Cerintele de evaluare din acest IFRS nu se aplica urmatoarelor active:
- active reprezentand impozite amanate (IAS 12 "Impozitul pe profit")
- active rezultand din beneficiile angajatilor (IAS 19 "Beneficiile angajatilor")
- active financiare care intra in aria de aplicabilitate a IAS 39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare";
- active imobilizate care sunt contabilizate in conformitate cu modelul valorii juste din IAS 40 "Investitii imobiliare";
- active imobilizate evaluate la valoarea justa minus costurile estimate de vanzare, in conformitate cu IAS 41 "Agricultura";
- drepturi contractuale aferente contractelor de asigurari, asa cum sunt definite in IFRS 4 "Contractele de asigurari".
Asemenea active (enumerate mai sus) vor fi evaluate pe baza standardelor mentionate specifice, indiferent ca sunt active individuale, sau ca fac parte dintr-un grup destinat cedarii.
Activele clasificate ca active imobilizate potrivit IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare" nu vor fi reclasificate ca active circulante pana in momentul in care acestea nu indeplinesc criteriile de a fi clasificate ca fiind detinute pentru vanzare, criterii prevazute in acest IFRS.
Activele apartinand unei categorii pe care entitatea o considera in mod obisnuit ca fiind categorie de active imobilizate, dar care au fost achizitionate exclusiv in vederea revanzarii, nu vor fi clasificate ca fiind active circulante decat daca acestea indeplinesc criteriile pentru a fi clasificate ca detinute pentru vanzare, in conformitate cu acest IFRS.
In unele cazuri, o entitate poate ceda un grup de active, impreuna cu anumite datorii asociate in mod direct acestui grup, in cadrul unei tranzactii unice. Un astfel de grup de cedare poate fi:
un grup de unitati generatoare de numerar;
o singura unitate generatoare de numerar; sau
parte dintr-o unitate generatoare de numerar.
Totusi, atunci cand fluxurile de trezorerie sunt asteptate sa apara mai degraba din vanzarea activelor sau grupurilor de active, decat din utilizarea lor continua, acestea devin mai putin dependente de fluxurile de numerar generate de alte active.
Un grup destinat cedarii care a facut parte dintr-o unitate generatoare de numerar va deveni o alta unitate generatoare de numerar, distincta
Grupul poate include orice active sau datorii ale intreprinderii, inclusiv active curente, datorii curente sau active excluse de la regulile de evaluare din IFRS
Daca un activ imobilizat care intra in aria de aplicabilitate a cerintelor de evaluare din acest IFRS constituie o parte dintr-un grup destinat vanzarii, atunci cerintele de evaluare din acest IFRS se aplica grupului de active ca un tot unitar, astfel ca grupul respectiv este evaluat la cea mai mica valoarea dintre valoarea sa contabila si valoarea justa minus costurile de vanzare (cerintele de evaluare a activelor si datoriilor individuale din cadrul unui grup destinat cedarii sunt prezentate in acest IFRS ).
C) Clasificarea activelor imobilizate (sau a grupurilor destinate cedarii) ca fiind detinute pentru vanzare
Un activ imobilizat (sau un grup de active) va fi clasificat ca fiind detinut pentru vanzare daca valoarea sa contabila va fi recuperata in principal printr-o operatiune de vanzare, si nu prin utilizarea sa continua.
In acest caz, trebuie ca:
a) activul (sau grupul de active) sa fie disponibil pentru o vanzare imediata in starea sa actuala, exclusiv in conditii obisnuite si curente de vanzare existente pentru astfel de active (sau grupuri de active); si
b) vanzarea activului sa aiba o probabilitate ridicata.
Vanzarea activului prezinta o probabilitate ridicata daca sunt verificate urmatoarele conditii:
b1) managementul (de la nivelul corespunzator) trebuie sa fie hotarat sa aplice un plan de vanzare a activului (sau a grupului de active);
b2) sa fi fost initiat si un program activ de cautare a potentialilorcumparatori;
b3) sa fi fost initiat si un program activ de definitivare a planului de vanzare;
b4) se asteapta ca vanzarea sa se califice pentru recunoastere ca "vanzare completa" in termen de un an de la data clasificarii (cu exceptiile prevazute mai jos);
b5) actiunile necesare pentru indeplinirea planului de vanzare indica faptul ca este putin probabil ca modificari semnificative sa influenteze derularea acestuia sau chiar sa duca la intreruperea sa.
Exceptie de la pct. b4 Circumstante in care se poate prelungi perioada de necesara vanzarii peste un an:
i) daca prelungirea termenului este cauzata de evenimente sau circumstante care sunt in afara controlului entitatii; si
ii) daca exista suficiente dovezi ca entitatea pastreaza planul sau de vanzare a activului.
Operatiunile de vanzare includ schimburi de active imobilizate cu alte active imobilizate, atunci cand schimbul imbraca forma comerciala in conformitate cu IAS 16 "Imobilizari corporale".
Cand o entitate achizitioneaza un activ imobilizat (sau un grup de active) exclusiv in vederea vanzarii ulterioare, la data achizitiei va clasifica activul imobilizat respectiv ca fiind detinut pentru vanzare numai daca:
a) este indeplinita cerinta referitoare la termenul de un an; si
b) este foarte probabil ca orice alte criterii, care nu sunt indeplinite la aceasta data, sa fie indeplinite in cursul unei perioade scurte dupa data achizitiei (de obicei, intr-o perioada de trei luni).
Daca criteriile referitoare la clasificarea unui activ imobilizat (sau a unui grup de active) ca fiind detinute pentru vanzare sunt indeplinite dupa data bilantului, o entitate nu va clasifica acest activ imobilizat ca fiind detinut pentru vanzare in situatiile sale financiare intocmite.
Totusi, cand aceste criterii sunt indeplinite dupa data bilantului dar inainte de aprobarea acestora in vederea publicarii, entitatea va prezenta in notele la situatiile financiare urmatoarele informatii:
(a) o descriere a a activului imobilizat (sau a grupului destinat cedarii);
(b) o descriere a evenimentelor si circumstantelor legate de vanzare, sau care au condus la cedarea planificata, precum si maniera si momentul la care se va produce cedarea;
(c) castigul sau pierderea recunoscut(a) din depreciere si reluarea deprecierilor;
(d) daca este cazul, segmentul de activitate in cadrul caruia activul imobilizat (sau grupul de active) este prezentat in conformitate cu IAS 14 "Raportarea pe segmente".
O entitate nu va clasifica ca detinut pentru vanzare un activ imobilizat (sau un grup de active) ce urmeaza a fi casat. In acest caz, valoarea sa contabila va fi recuperata in principal prin utilizare continua.
Totusi, entitatea va prezenta rezultatul si fluxul de trezorerie generat de grupul destinat cedarii ca activitati intrerupte la data la care inceteaza a mai fi utilizat, daca grupul destinat cedarii ce urmeaza a fi casat indeplineste urmatoarele criterii:
reprezinta un segment distinct major al afacerii sau o zona geografica a activitatii;
este parte a unui plan unic de desfiintare a unui segment distinct major al afacerii sau a unei arii geografice de operatii; sau
este o filiala achizitionata exclusiv in scopul revanzarii.
Activele imobilizate (sau grupurile destinate cedarii) ce urmeaza a fi casate includ:
activele imobilizate care vor fi utilizate pana la sfarsitul duratei de viata; si
activele imobilizate care urmeaza a fi scoase din functiune, si nu vandute.
O entitate nu va contabiliza un activ imobilizat ce a fost scos temporar din functiune drept activ casat.
E) Evaluarea activelor imobilizate (sau a grupurilor destinate cedarii) catalogate ca detinute pentru vanzare
Evaluarea activelor imobilizate (sau a grupurilor de active destinate cedarii)
O entitate va evalua un activ imobilizat clasificat ca fiind detinut pentru vanzare la cea mai mica valoare dintre valoarea contabila si valoarea justa minus costurile de vanzare.
Atunci cand se asteapta ca operatiunea de vanzare sa intervina peste un an, entitatea va actualiza costurile de vanzare. Cresterea costurilor de vanzare care apare ca urmare a trecerii timpului va fi prezentata in contul de profit si pierdere drept o cheltuiala financiara.
O entitate va recunoaste o pierdere din depreciere:
pentru orice scadere initiala sau ulterioara a valorii contabile a unui activ (sau grup de active) fata de valoarea justa minus costurile de vanzare.
O entitate va recunoaste un castig:
din orice crestere ulterioara a valorii juste minus costurile de vanzare pentru un activ, dar fara a depasi pierderea din depreciere cumulata care a fost recunoscuta fie in concordanta cu acest IFRS, fie anterior, potrivit IAS 36 "Deprecierea activelor".
Pierderea din depreciere (sau orice castig ulterior) recunoscuta pentru un grup de active destinat cedarii, va reduce (sau va creste) valoarea contabila a activelor imobilizate din cadrul grupului care intra in aria de aplicabilitate a cerintelor de evaluare din prezentul IFRS, urmand ordinea de alocare prevazuta in IAS 36, astfel:
in cazul unei pierderi de valoare aceasta se imputa cu precadere fondului comercial si apoi activelor imobilizate ce intra in sfera de aplicare a IFRS 5 proportional cu valoarea lor contabila;
reluarea ulterioara a pierderii afecteaza doar activele imobilizate.
Un castig sau o pierdere care nu a fost recunoscut/a anterior, pana la data vanzarii activului imobilizat (sau a grupului de active), va fi recunoscut/a la data derecunoasterii.
Cerintele legate de derecunoastere sunt cele stabilite in:
(a) IAS 16, pentru imobilizarile corporale; si
(b) IAS 38, pentru activele necorporale.
Amortizare
O entitate nu va amortiza un activ imobilizat atat timp cat acesta este clasificat ca fiind detinut pentru vanzare sau atat timp cat acesta face parte dintr-un grup de active clasificat ca fiind detinut pentru cedare.
Dobanzile si alte cheltuieli atribuibile datoriilor din cadrul grupului de active clasificat ca fiind detinut pentru cedare vor continua sa fie recunoscute.
Daca o entitate a clasificat un activ (sau un grup de active) ca fiind detinut pentru vanzare, dar nu mai sunt indeplinite criteriile prevazute de IFRS, entitatea va inceta sa clasifice activul (sau grupul de active) ca fiind detinut pentru vanzare.
Entitatea va evalua un activ imobilizat care inceteaza a fi clasificat ca fiind detinut pentru vanzare (sau care nu mai este inclus in cadrul unui grup de active clasificat ca detinut pentru vanzare) la cea mai mica valoare dintre:
(a) valoarea contabila a activului (sau a grupului de active) din perioada anterioara clasificarii ca fiind detinut pentru vanzare, ajustata cu orice amortizare, depreciere sau reevaluare care ar fi fost recunoscute pentru activul respectiv (sau pentru grupul de active), daca acesta nu ar fi fost clasificat ca detinut pentru vanzare, si
(b) valoarea de inlocuire la data la care se ia decizia ulterioara ca activul sa nu mai fie vandut.
Entitatea va include orice ajustare necesara asupra valorii contabile a activului imobilizat care inceteaza a fi clasificat ca fiind detinut pentru vanzare, la venituri din operatiunile de exploatare, in exercitiul in care nu mai sunt indeplinite criteriile de clasificare ca activ detinut pentru vanzare. Face exceptie cazul in care activul este o imobilizare corporala sau necorporala care a fost reevaluata in conformitate cu IAS 16 sau cu IAS 38 inainte de clasificarea acestuia ca fiind detinut pentru vanzare (caz in care ajustarea respective va fi tratata ca o diferenta din reevaluare pozitiva sau negativa).
O entitate va prezenta toate acele informatii fara de care utilizatorii situatiilor financiare nu ar putea sa estimeze efectele financiare ale activitatilor intrerupte si ale cedarii activelor imobilizate (sau ale grupurilor destinate cedarii).
O activitate intrerupta este o componenta a unei entitati care fie a fost casata, fie a fost clasificata ca detinuta pentru vanzare, si
- reprezinta un segment distinct major al afacerii sau o zona geografica a activitatii;
- este parte a unui plan unic de desfiintare a unui segment distinct major al afacerii sau a unei arii geografice de operatii; sau
- este o filiala achizitionata exclusiv in scopul revanzarii.
IFRS 5 solicita prezentarea urmatoarelor informatii referitoare la activitatile intrerupte:
a) o singura suma in contul de profit si pierdere cuprinzand totalul dintre:
- profitul sau pierderea dupa impozitare din activitatile intrerupte si
- profitul sau pierderea dupa impozitare recunoscut(a) din evaluarea la valoarea justa mai putin costurile de vanzare sau din casarea activelor sau a grupurilor destinate cedarii apartinand activitatii intrerupte.
b) o analiza a sumei determinate mai sus, in ceea ce priveste:
- veniturile, cheltuielile, profitul sau pierderea inainte de impozitare din activitati intrerupte, cheltuielile cu impozitul pe profit aferente;
-castigul sau pierderea din evaluarea la valoarea justa minus costurile de vanzare sau din casarea activelor imobilizate sau grupurilor destinate cedarii constituind activitatile intrerupte si cheltuielile cu impozitul pe profit aferente.
c) fluxurile nete de trezorerie atribuibile activitatilor de exploatare, investitii si finantare aferente activitatilor intrerupte.
Ajustarile efectuate in perioada curenta asupra sumelor prezentate anterior pentru activitatile intrerupte, care sunt direct legate de cedarea unei activitati intrerupte intr-o perioada anterioara, trebuie sa fie prezentate separat ca activitati intrerupte. Natura si valoarea acestor ajustari vor fi prezentate.
Daca o entitate inceteaza sa clasifice o componenta a unei entitati ca fiind detinuta pentru vanzare, rezultatele activitatilor componentei respective prezentate anterior ca activitati intrerupte, vor fi reclasificate si incluse la venituri din operatiunile curente pentru toate perioadele prezentate. Sumele aferente perioadelor anterioare vor fi descrise ca fiind "prezentate din nou".
Castiguri sau pierderi din activitatile obisnuite (care continua)
Orice castig sau pierdere din reevaluarea unui activ imobilizat (sau a unui grup de active) clasificat ca fiind detinut pentru vanzare care nu indeplineste definitia unei activitati intrerupte va fi inclus in contul de pofit si pierdere la activitatile curente.
Prezentarea unui active imobilizat sau grup destinat cedarii clasificat ca detinute pentru vanzare
O entitate va prezenta un activ imobilizat clasificat ca detinut pentru vanzare precum si activele dintr-un grup clasificat drept detinut pentru vanzare separat de celelalte active in cadrul bilantului.
Datoriile dintr-un grup destinat cedarii clasificat ca detinut pentru vanzare vor fi prezentate separat de celelalte datorii in cadrul bilantului.
Aceste active si datorii nu vor putea fi compensate intre ele si prezentate ca o suma unica.
Principalele clase de active si datorii clasificate ca fiind detinute pentru vanzare vor fi prezentate separat fie in cadrul bilantului fie in note.
O entitate va prezenta urmatoarele informatii in notele explicative aferente exercitiului in care un activ imobilizat (sau un grup de active) a fost fie clasificat ca fiind detinut pentru vanzare, fie vandut efectiv:
o descriere a a activului imobilizat (sau a grupului);
o descriere a evenimentelor si circumstantelor legate de vanzare, sau care au influentat asupra cedarii asteptate, precum si maniera asteptata si momentul la care se va produce cedarea;
castigul sau pierderea recunoscute potrivit IFRS 5 in urma efectuarii testelor de depreciere si, daca nu sunt prezentate separat in cadrul contului de profit si pierdere, sa se precizeze capitolul din contul de profit si pierdere care include castigul sau pierderea respectiv(a);
daca este cazul, segmentul in cadrul caruia activul imobilizat (sau grupul de active) este prezentat, in conformitate cu IAS 14 "Raportarea pe segmente".
In situatia in care intervin modificari in planul de vanzare ca urmare a faptului ca nu mai sunt indeplinite criteriile de clasificare a activelor (sau grupurilor de active) ca fiind detinute pentru vanzare, in perioada in care se ia decizia de schimbare a planului de vanzare a activului imobilizat, entitatea trebuie sa prezinte:
o descriere a evenimentelor si circumstantelor care au influentat asupra deciziei; si
efectul acestei decizii asupra rezultatelor activitatii in perioada curenta si in perioadele anterioare.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2421
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
