DESTINATIILE CHELTUIELILOR PUBLICE

DESTINATIILE CHELTUIELILOR PUBLICE

Avand in vedere clasificarea din punct de vedere administrativ a cheltuielilor publice ,se pot stabili ca destinatii ale acestora urmatoarele :

Cheltuielile pentru autoritatile publice (cheltuieli pentru serviciile publice generale, cheltuieli cu aparatul de stat)

Aceste cheltuieli sunt destinate functionarii aparatului de stat (parlament, presedintie, guvern, administratii locale) si justitiei (procuratura, tribunale). Volumul acestor cheltuieli a crescut pe masura extinderii aparatului de stat si cresterii aglomeratiilor urbane.

In tarile dezvoltate aceste cheltuieli detin o pondere de pana la 10%, iar tarile in tranzitie intre 15-20%, diferenta rezultand din faptul ca in tarile dezvoltate s-a incheiat procesul de creare a infrastructurii aparatului de stat punandu-se acum accentul pe latura calitativa, in timp ce, in tarile in tranzitie, procesul de dezvoltare determina un volum mare de cheltuieli.

Cheltuielile cu apararea

Una dintre functiile importante ale statului este functia de aparare, iar pentru indeplinirea acesteia statul efectueaza cheltuielilor publice  militare.

Aceste cheltuieli cuprind:

cheltuielile pentru intretinerea si functionarea armatei;

cheltuielile pentru cercetari stiintifice militare;

cheltuielile pentru intretinerea bazelor militare;

cheltuielile pentru participarea la blocuri militare sau la razboaie;

cheltuielile pentru inlaturarea urmarilor razboaielor.

Tarile dezvoltate aloca intre 0,5-7% din PIB pentru aparare, cele mai mari cheltuieli cu apararea apartinand SUA si Marea Britanie. Si Romania a crescut cheltuielile cu apararea, ca urmare a aderarii la NATO.

Cheltuielile cu ordinea publica si siguranta nationala

Includem aici cheltuielile cu politia, jandarmeria si siguranta statului. In ceea ce priveste ponderile de alocare ele sunt similare cu cheltuielile cu apararea.

Cheltuielile social - culturale

In tarile dezvoltate ponderea este de peste 50% din totalul cheltuielilor publice, in tarile in tranzitie de pana la 50%, iar ca si pondere in produsul intern brut este de pana la 10%. Desigur cu cat produsul intern brut este mai mare cu atat nivelul cheltuielilor social-culturale sunt mai mari. Aceasta categorie de cheltuieli cuprinde:

Cheltuielile pentru invatamant. Din punct de vedere financiar ocupa un loc important, astfel tarile cu economie dezvoltata aloca 8-10% din produsul intern brut in timp ce tarile in tranzitie doar 2-4%. De asemenea cheltuielile cu invatamantul reprezinta o investitie in capitalul uman pentru ca se considera ca prin invatare individul asemanator oricarui capital se autovalorifica crescand capacitatea acestuia de a crea in viitor produs intern brut. Tendinta generala pentru toate tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare este de a creste cheltuielile pentru invatamant atat ca pondere in produsul intern brut cat si ca pondere in totalul cheltuielilor.

Cheltuielile pentru sanatate. Aceasta categorie de cheltuieli ar trebui logic sa inregistreze o crestere in tarile lumii datorita solicitarii atat fizice cat si psihice la care este supusa populatia, in conditiile economiei moderne. Costul serviciilor medicale fiind foarte ridicat, efortul bugetar este cuprins intre 2,2-4% din produsul intern brut in functie de gradul de dezvoltare al statului respectiv. La fel ca si cheltuielile pentru invatamant si aceste cheltuieli sunt considerate investitii in capitalul uman.

Cheltuielile pentru cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret. Ponderea acestor cheltuieli este mai redusa inregistrand in tarile dezvoltate peste 2% din produsul intern brut.

Cheltuielile pentru asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii. Aceste cheltuieli se mai numesc si cheltuieli cu securitatea sociala. In analiza acestei categorii de cheltuieli trebuie sa se faca diferenta intre securitatea sociala si protectia sociala. Astfel securitatea sociala priveste anumite categorii de persoane care si-au pierdut temporar sau permanent capacitatea de munca, in timp ce protectia sociala priveste intreaga populatie a unui stat atunci cand se iau masuri cu caracter economic pentru inlaturarea efectelor negative provenite din evolutia economiei (compensatiile banesti, subventii de consum, facilitatile fiscale s,a.), practic acoperindu-se scaderea nivelului de trai. Alaturi de aceste cheltuieli intalnim si cheltuieli pentru asistenta sociala, destinate exclusiv persoanelor nesalariate (fara venit), pentru asigurarea unui minim de trai dar si pentru recompensarea persoanelor care au intretinere persoane fara venituri (copii si batrani). Tarile dezvoltate aloca pentru aceasta destinatie ponderi cuprinse intre 7-20% din produsul intern brut. Partea cea mai mare fiind alocata pensiilor 4-11%, in timp ce tarile in tranzitie incearca sa se apropie de 7%.

5) Cheltuielile pentru servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape

In ceea ce priveste serviciile si dezvoltarea publica statul trebuie sa modernizeze activitatea publica si sa puna accent pe factorul calitativ. In ceea ce priveste cheltuielile pentru mediu si ape, in anii urmatori va creste ponderea acestor cheltuieli deoarece Uniunea Europeana acorda o foarte mare importanta mediului si apelor, iar Romania a negociat deja acest capitol si s-a angajat sa indeplineasca aceste conditii minime.

6) Cheltuielile pentru actiuni economice

Cheltuielile cu actiunile economice cuprind mai multe subgrupe si anume:

o     cheltuieli pentru industrie;

o     cheltuieli pentru agricultura si silvicultura;

o     cheltuieli pentru transporturi si comunicatii;

o     cheltuieli pentru alte actiuni economice.

O alta clasificare a acestor cheltuieli include:

cheltuielile pentru dezvoltarea si intretinerea sectorului de stat;

cheltuielile privind acordarea de subventii si alte avantaje intreprinzatorilor privati

cheltuieli ce privesc cercetarea in domeniul economic.

Finantarea sectorului economic de stat cuprinde intre 1,8-4,3% din produsul intern brut si aproximativ 6-20% din totalul cheltuielilor, in functie de anumiti factori:

gradul de dezvoltare al statului respectiv;

politica economica a statului respectiv;

raportul economie de stat - economie privata.

In cazul Romaniei s-a pornit (1.01.1990) de la o economie integrala de stat, iar pe parcursul celor 16 ani, odata cu privatizarea intreprinderilor de stat, ponderea acestor cheltuieli cu actiunile economice s-a redus substantial.

Chiar daca de-a lungul anilor s-au inregistrat succese importante (privatizarea Romtelecom, Sidex Galati, Automobile Dacia, Banca Romana pentru Dezvoltare si mai recent Banca Comerciala Romana), au existat si esecuri rasunatoare (RAFO Onesti, CSR Resita, Banca Agricola) si firme importante a caror privatizare a taraganat nepermis de mult (sectorul energetic, Banca Comerciala Romana, Casa de Economii si Consemnatiuni).

Cheltuielile pentru acordarea de subventii

Statul intervine in economie pentru dezvoltarea unui anumit sector de activitate prin comenzile lansate catre aceste intreprinderi, prin facilitati fiscale si mai ales prin subventii.

Subventiile detin ponderea cea mai ridicata si au importanta cea mai mare. Ele pot sa fie directe sau indirecte. Subventiile directe sunt atunci cand se primesc prime de export sau indirecte atunci cand se acorda facilitati fiscale.

Cheltuielile pentru alte actiuni

Cuprind cheltuieli pentru cercetarea stiintifica si pentru alte actiuni. Din pacate in ultimii ani cercetarea stiintifica a fost neglijata fiind in prezent in pragul desfiintarii din cauza lipsei finantarii.

Cheltuielile cu datoria publica

La nivel mondial inclusiv tarile dezvoltate (SUA, Germania) inregistreaza o datorii publice mari. Rata deficitului bugetar al statelor din Uniunea Europeana este de 3% din produsul intern brut. In ceea ce priveste datoria publica anuala sunt state membre ale Uniunii Europene care inregistreaza o datorie de 60% din produsul intern brut. In anumite conditii (cand imprumuturile reprezinta singura solutie pentru a asigura dezvoltarea unui stat) o datorie publica mare este singura solutie. Conditia esentiala pentru a contracta imprumuturi externe este ca economia tarii respective sa se afle in plina dezvoltare si sa inregistreze crestere economica, pentru a avea garantia ca datoria publica poate fi suportata.