FUNCTIILE GENERALE ALE TREZORERIEI STATULUI IN FINANTELE PUBLICE MODERNE

FUNCTIILE GENERALE ALE TREZORERIEI STATULUI IN FINANTELE PUBLICE MODERNE

Functiile trezoreriei publice sunt astazi influentate de diversificarea si complexitatea rolului statului modern, care au impus regandirea si redimensionarea fluxurilor monetare prin institutia trezoreriei.

Functia originara a trezoreriei este cea atribuita de catre finantele clasice care considerau trezoreria ca o casierie, unde sunt depuse si gestionate fondurile statului si ca o banca, cu activitate de credit pe termen scurt, insarcinata sa echilibreze in orice moment intrarile si iesirile de fonduri.

In finantele moderne, la functiile de casa si de banca ale trezoreriei se adauga si cea a controlului asupra ansamblului de activitati ale statului. Trezoreria tinde sa devina un instrument de procurare a resurselor, alaturi de resursele bugetare apar si cele de imprumut. Astazi, vorbim in mod curent de resursele de trezorerie, ca despre o categorie speciala a resurselor financiare publice, cre se formeaza in cadrul activitatii trezoreriei si se reflecta numai in contabilitatea publica.

Activitatea care se manifesta distinct in exercitarea functiilor traditionale ale trezoreriei (de casier public si de banca a sectorului public) se bazeaza pe doua principii : centralizarea si gestionarea fondurilor publice.

In ceea ce priveste centralizarea fondurilor s-a demonstrat deja ca un stat nu poate sa-si exercite pe deplin suveranitatea financiara decat daca reuseste sa centralizeze totalitatea serviciilor financiare, daca incaseaza toate veniturile la care are dreptul, pentru a-si finanta toate cheltuielile pe care le-a angajat, pentru a le efectua pe intreg teritoriul tarii. In acest scop pentru functionarea unui mecanism al centralizarii fondurilor s-a instituit trezoreria publica centrala, ca o etapa importanta in planul separarii finantelor publice de finantele private. Mecanismul centralizarii fondurilor a presupus de la inceput crearea unei administratii speciale insarcinate cu executia bugetului avand mai multe functii contabile, ceea ce a presupus separarea sa in raport cu autoritatile care iau decizii privind executia bugetului. Stabilirea unitatii casieriei in favoarea serviciului public al trezoreriei a fost insotita de atribuirea agentilor sai a dreptului de control asupra ansamblului operatiilor de executie a bugetului.

In ceea ce priveste gestionarea fondurilor, aceasta se efectueaza atat in timp cat si in spatiu.

Gestionarea fondurilor in timp se realizeaza in cadrul anului financiar, iar previziunile exceptionale pe perioade mai lungi pot fi efectuate prin conturi speciale. Previziunea anuala a incasarilor si cheltuielilor bugetare este necesara, deoarece nu exista paraleleism (egalitate in timp) intre ritmul incasarilor si cel al platilor. La inceputul anului, de exemplu, impozitele nu sunt inca intrate, iar casieriile sunt goale (numai daca nu exista excedente sau disponibilitati constituite in trezorerii din trecut). Totusi, anumite cheltuieli trebuie efectuate neantarziat. Rolul trezoreriei este sa ajusteze astfel in timp incasarile cu cheltuielile, imprumutand pe termen foarte scurt, in asteptarea incasarii veniturilor prevazute de buget. Previziunea pe mai multi ani, prin conturile speciale ale trezoreriei, se refera la cheltuielile publice cu caracter provizoriu care trebuie compensate prin intrari corespondente. Astfel avansurile rambursabile facute de stat intreprinderilor pentru a le permite sa-si efectueze investitiile in echipamente, vor fi anulate prin rambursari corespondente. Invers, anumite incasari sunt fie aparente, fie provizorii. De exemplu, garantiile depuse de gestionarii de bani si valori publice li se ramburseaza acestora in momentul in care parasesc functia care obliga la constituirea garantiei. Deoarece in veniturile si cheltuielile publice nu se contabilizeaza incasarile si platile avand caracter provizoriu, ci numai cele definitive, pentru asemenea operatiuni, in evidenta trezoreriei se deschid "conturi speciale".

Gestionarea in spatiu se refera la compensatiile intre diferitele casierii din teritoriu unele fiind excedentare, altele fiind deficitare. Miscarea generala a fondurilor se produce prin documente, iar raporturile intre trezoreriile locale si trezoreria centrala rezida, din acest punct de vedere, mai ales in tinerea unei contabilitati a miscarii fondurilor publice, adica contabilitatea trezoreriilor.