Scurt istoric al impozitelor si taxelor de la populatie

Scurt istoric al impozitelor si taxelor de la populatie.

Viitorul oricarui stat modern este de neconceput fara un sistem fiscal performant prin randamente si suportabilitate din partea contribuabililor. Starea prezenta de prosperitate a unui stat contemporan este dependenta, in mare masura, de istoria propriului sistem fiscal, de felul cum acesta este conceput si a functionat.

Periodizarea finantelor romanesti (pana la Regulamentele Organice din Muntenia si Moldova, preioada cuprinsa intre domnia lui A.I.Cuza si primul Razboi Mondial, perioada interbelica, perioada finantelor comuniste  si perioada postdecembrista) are la baza elemente de politica fiscala cu rezonanta in inscrierea sistemului fiscal pe traiectoria descrisa de finantele statelor avansate economic in perioada respectiva.

Pana in 1924 nu existau nici un fel de date statistice publicate cu privire la finantele locale, insa, dupa acest an, s-au publicat cifrele evaluarii bugetului pe judete si comune.

Inceputul impozitelor si taxelor la populatie il aflam in Regulamentele Organice, care au infiintat zeciuiala patentelor si capitatiei tuturor locuitorilor contribuabili ai oraselor si accizele orasului asupra bauturilor si tutunului.

Impozitele si taxele locale au fost reglementate prin legea maximului taxelor si contributiei comunale din o reeditare a legii cu acelasi nume din 1903 .

Aceasta lege prevedea 49 feluri de taxe si impozite pe care judetele si comunele le puteau percepe cu ajutorul Ministerului de Interne. In favoarea comunitatilor locale, legea a mai prevazut asa-zisele aditionale adica diverse tipuri de cote variabile din impozitul pe automobile, succesiuni.