ITALIA

Dezvoltarea legislatiei

Din punct de vedere istoric, legislatia italiana referitoare la droguri s-a bazat intotdeauna pe principiul neincriminarii consumului de droguri.

Legea adoptata in decembrie 1975 a confirmat acest principiu, dar afirma ilegalitatea posesiei de stupefiante. Oricum, au fost introduse doua criterii pentru a regla acuzarea: obiectivul legii, in special uzul personal, si cantitatea de droguri. Acest act normativ a fost criticat puternic, pentru ca mecanismul "nepedepsirii' si posesia unor cantitati mici de droguri, cauzau divergente puternice in aplicarea legii.

In 1990,pentru a rezolva aceasta problema, o noua lege a fost adoptata care revizuia si concentra intr-un singur text de lege reglementarile anterioare referitoare la droguri; aceasta era legea nr. 162/26 iunie 1990 aprobata prin decretul prezidential (DPR) nr.309/oct.l990, cunoscut ca DPR 309.

Aceasta lege, inca in vigoare, ofera cadrul legal pentru comertul legal, tratament si prevenire, prohibitie si pedeapsa activitatilor ilicite. Cu aceasta lege si pentru prima data in Italia, consumul de droguri si comportamentul generat de acesta, cum ar fi: posesia, achizitia, transportul, sunt interzise. Cei care incalca legea vor fi pedepsiti prin sanctiuni administrative (amenzi sau suspendarea permisului de conducere).In ceea ce priveste consumul de droguri, un sistem de cantitati fixe a fost introdus ca legatura intre consum si trafic. Inca o data, critici puternice si dezbateri in legatura cu opinia publica insoteau textul de lege si au provocat schimbari majore in noul act normativ. Trei ani mai tarziu a avut loc un referendum care amenda legea referitoare la prohibitie. Articolul 72,1 din DPR care prevedea interzicerea consumului de droguri a fost abrogat, precum si notele privind cantitatile zilnice.

Din acest moment consumul de droguri nu mai este mentionat (cel putin ca infractiune) in legea italiana. Posesia, achizitia, importul pentru consum propriu raman interzise, primindu-se numai sanctiuni administrative. Nu mai sunt mentionate cantitati fixe ca limite intre consum si trafic.

In 1999, o noua lege-nr.45/18.02.1999 amendata de DPR 309 constituia Observatorul National al Drogurilor in cadrul Ministerului Afacerilor Sociale. Acesta are rolul de a dezvolta politica drogurilor impunand prevenirea, tratamentul, reabilitarea si reintegrarea sociala. Un Comitet National de Coordonare a Activitatilor Antidrog a fost infiintat, in timp ce finantele au determinat transferul a 75% din bugetul national alocat drogurilor provinciilor si regiunilor autonome. Decretul din 12 aprilie 1999 sau 14 septembrie 1999 Consiliul operatorilor si expertilor in dependenta de droguri, precum si organizarea si functiile Observatorului italian pentru droguri si dependenta de droguri in cadrul Departamentului pentru afaceri sociale substantele controlate in Italia sunt clasificate in 6 liste atasate Decretului din 4 Martie 1992 si amendamente.

Lista I include opiumul si derivatele cocainei

Lista II include canabis

Lista III include barbiturice ce provoaca dependenta puternica

Lista IV include substante medicamentoase (farmaceutice)

Lista V include preparate speciale ce contin droguri

Lista VI include stimulente.

Activitatile ilegale legate de droguri sunt pedepsite in mod diferit in conformitate cu lista careia ii apartin drogurile: listele II si IV sunt mai putin aspru pedepsite decat listele I si III. Precursorii sunt controlati de Decretul Legislativ 258/12 aprilie 1996 care implementeaza directiva Consiliului Europei nr. 92/109.

Consumul de droguri si posesia.

Consumul de droguri nu este mentionat in lege ca infractiune. Oricum, posesia de droguri este interzisa si pedepsita prin sanctiuni administrative in cazul consumului personal si prin pedeapsa cu inchisoarea in cazul comercializarii si traficarii.

Cand sunt gasite droguri in posesia unei persoane, droguri din tabelele II sau IV (marijuana, hasis) ,V, droguri terapeutice care produc dependenta, (VI) si sunt numai pentru uz personal, persoana respectiva va fi chemata la seful politiei sau loctiitorului acestuia. Daca persoana spune ca nu va repeta fapta, poate primi un avertisment cu privire la pericolul pe care il reprezinta drogurile si i se va cere sa nu mai consume substante ilegale. Daca este minor este folosita aceasta abordare indiferent de lista in care se regaseste substanta. Oriunde posibil, in aceste cazuri este informata familia si sunt sfatuiti sa apeleze la servicii de specialitate.

Daca persoana este descoperita, va fi supusa unei anchete in care sunt examinate motivele. In asemenea cazuri, seful politiei este asistat de consilierii din cadrul serviciilor sociale si din acest moment persoanei i se pot aplica sanctiuni administrative. Acestea includ suspendarea dreptului de a conduce automobile, a permisului de arme, a pasaportului, etc.

Asa cum am spus, legea face distinctie clara intre drogurile din tabelul I (cocaina, amfetamine), tabelul III (barbituricele si pseudo-sedativele) si drogurile din tabelul II (canabis) si IV. Pentru ultimul grup, sanctiunile se reduc pentru o perioada de 2 luni.

O persoana citata gasita in posesie de droguri poate cere in mod voluntar tratament sau reabilitare. In acest moment procedurile sunt suspendate pe timpul cat consumatorul este deferit Serviciilor pentru Tratament(Ser.T). Daca consumatorul nu urmeaza programul sau pleca pentru un motiv bine intemeiat, suporta consecintele. Un al doilea esec inseamna deferirea catre justitie (in cazul adultilor) sau tribunal pentru minori.

Oricine a suportat mai mult de doua esecuri in a urma sau termina tratamentul fara un motiv solid, suporta una din urmatoarele masuri: interdictia de a parasi localitatea de resedinta fara autorizatie, obligatia de a se prezenta de cel putin doua ori pe saptamana la politie; interdictia de a vizita anumite locatii; suspendarea permisului de conducere, a permisului de port arma, pasaport, etc, Va efectua munca in folosul comunitatii cel putin 1 zi/saptamana, confiscarea vehiculului folosit pentru transportul sau pastrarea drogurilor, cat si confiscarea acestora, iar in cazul strainilor, suspendarea dreptului de resedinta.

Acestea pot fi impuse pentru o perioada intre 3 si 8 luni in cazul tabelelor I, III si 2-4 luni pentru tabelele II si IV.

Traficul de droguri si infractiuni

Pedeapsa pentru producerea si / sau traficul de droguri la nivelul individual este de la 8 la 20 ani inchisoare si o amenda intre 25000 - 250000 E (tabelul I si III) si 2-6 ani inchisoare si amenda intre 5000-77000 E (tabelul II si IV) cand sunt implicate cantitati mari de droguri.

Pentru cantitati mai mici pedeapsa este de la 1-6 ani inchisoare si amenda intre 2600-26000 E (tabelul I-III) si 6 luni- 4 ani inchisoare si amenda intre 1000-10000 E (tabelul II si IV).

Acuzarea si practica judiciara

In sistemul italian, odata ce este descoperita comiterea unei infractiuni, politistii trebuie sa raporteze procurorului fara intarziere, desi oportunitatile politiei sunt limitate. Fiecare raportare trebuie inregistrata, apoi procurorul trebuie sa initieze investigatia.

Scenariul I - posesia de heroina pentru uz personal de catre un adult Posesia heroinei pentru uz personal apartine categoriei infractiunilor de care se ocupa autoritatea administrativa (prefectul).

Scenariul II - infractiune comisa impotriva patrimoniului de catre un consumator de droguri pentru a-si finanta dependenta.

Conform legii italiene, "cine fura lucruri care apartin altcuiva vor fi pedepsiti cu inchisoarea de pana la trei ani'.(Cod Penal, art. 624: furtul) Cand o persoana este prinsa furand dintr-un magazin, politistii au competenta de a aresta provizoriu. Procurorul considera adesea aceasta o infractiune minora, deoarece nu afecteaza oamenii sau alte bunuri, iar pagubele financiare sunt destul de mici. De asemenea observam aici o reducere a pedepsei. Spargerile nu sunt tratate in acelasi fel, deoarece afecteaza oamenii si bunurile acestora. Aceasta este o infractiune serioasa si periculoasa, desi procurorul ia in consideratie modul de operare si circumstantele, care sunt mai importante decat pagubele. De aceea chiar daca pagubele sunt minime, procurorul nu propune intotdeauna diminuarea pedepsei. Lasand la o parte circumstantele mentionate anterior, procurorul consimte adesea cu privire la pedeapsa. Totusi, in cazul furturilor din unitati economice, acest consimtamant finalizeaza procedurile inainte de a ajunge in instanta. Reducerea acuzatiilor are loc adesea in instanta. Aceasta poate lua in considerare faptul ca acuzatul este el insusi consumator de droguri si fura din necesitate. Astfel, o persoana acuzata de furt primeste adesea o pedeapsa mai mica decat maximul posibil, petrecand doar cateva luni de inchisoare.

Scenariul III- mica distributie a drogurilor de catre un consumator pentru a-si finanta dependenta.

In acest caz politistii trebuie sa aresteze preventiv, numai daca infractiunea este minora, in acest caz arestarea nefiind obligatorie. Dar, in practica, politistii aresteaza dealer-ul, indiferent de gravitatea faptei. Politistii confisca intotdeauna drogurile sau alte obiecte ilegale.

In cazul vanzarii cu amanuntul a heroinei, poate aparea reducerea pedepsei. Cand acest lucru are loc in apropierea scolilor, inchisorilor spitalelor sau centrelor de reabilitare, fapta are gravitatea mai mare (conf. Art.- 80 DPR 309). In aceste circumstante reducerea pedepsei e aplicata doar daca fapta e considerata a avea o gravitate redusa. Dar, din moment ce procurorul evalueaza fapta per ansamblu, uneori o considera a fi minora. In alte cazuri, faptuitorul este deferit justitiei. Nu se poate renunta la acuzatii, nici macar in practica. Dar apare diminuarea acuzatiilor. Instantele ajung de fapt la concluzia ca circumstantele determina reducerea gravitatii faptei, mai ales cand acuzatul a vandut o cantitate mica de droguri. Mai mult, instanta ia in consideratie daca dealer-ul este el insusi consumator, ceea ce inseamna ca a comis fapta pentru a-si finanta dependenta. Cand vanzarea are loc langa scoli, inchisori, spitale, centre de tratament, fapta nu e considerata minora. Daca persoana acuzata de trafic este dependenta, primeste adesea o pedeapsa mai mica.

Prevenirea, ingrijirea si tratarea.

Pentru dependentii incarcerati exista posibilitatea de a (re)incepe tratamentul si de a apela la masuri alternative in locul pedepsei cu inchisoarea. Ser.T. trebuie sa ofere instantei o declaratie in care sa explice tratamentul propus si potrivirea pentru client, iar Instanta trebuie sa fie convinsa de angajamentul clientului de a se supune programului.

Masurile alternative sunt disponibile pentru toti faptuitorii. Pentru consumatori, trebuie sa ne concentram pe masuri de tratament si reabilitare care se adreseaza atat comportamentului criminal cat si comportamentului provocat de consumul de droguri.

Precursorii

Sunt controlati de Decretul legislativ 258/12 aprilie 1996 , care modifica art.70 din DPR 309/90 pentru implementarea Directivei EEC 92/199.

Operatiunile de import-export si tranzit pot fi pedepsite cu pana la un an inchisoare sau amenda intre 250-2500 Euro si poate rezulta in licenta pentru comertul cu chimice.

S8 presupune cooperarea DCSA, oferind alte informatii cerute sau instiintand DCSA cu privire la circumstantele ce privesc substantele controlate. Esecul in acest sens e fapta administrativa sanctionata cu amenda intre 500-2500 Euro si suspendarea licentei.

Sub incidenta S12, importul, exportul si tranzitul substantelor din cat.I fara licenta sunt pedepsite cu 4-10 ani inchisoare si amenda intre 10000-100000 Euro. Orice licenta poate fi revocata si nu mai poate fi obtinuta timp de patru ani. Sub incidenta SI3, exportul substantelor din cat.2 sau 3 fara licenta este pedepsita cu pana la un an inchisoare sau amenda intre 250-300 Euro. In cazul importului, exportului sau tranzitului controlat al substantelor fara licente, activitatile operatorului pot fi suspendate intre o luna si un an. Furnizarea substantelor de cat.I in cadrul UE persoanelor fara autorizatie sa le primeasca este pedepsita cu pana la un an inchisoare sau 250-2500 Euro.

Spalarea de bani si confiscarea

Spalarea de bani este o infractiune specifica conf. Codului Penal art.648 bis si 648. Legea din 1997 ofera proceduri impotriva spalarii de bani aplicabile activitatilor care nu sunt financiare.

Referinte:

Text revizuit de Mrs.Silvia Zanone. -Observatorul italian pentru droguri si dependenta de droguri

Raportul National Reitox 1999,2000

Giulio Illuminati in acuzarea consumului de droguri in Europa, EMCDDA 2001 -texte de lege ELDD

Incriminarea consumului de droguri in 7 legislatii europene, Maria Luisa Cesoni,2000

In 2003 si prima jumatate a lui 2004, dezvoltarile majore din Italia initiate in perioada precedenta si consemnate in ultimul Raport National au fost consolidate. Guvernul tinde sa dea prioritate problemelor asociate drogurilor .A fost indicata dorinta de a intari legislatia.

In iunie 2004 Guvernul a aprobat primul Planul National al drogurilor din Italia, trimis regiunilor pentru consultare. Acest plan prevede coordonarea, prevenirea si abstinenta. In 2004, Departamentul National pentru droguri a fost operational avand un Director si patru mari ramuri. Un decret ministerial din partea adjunctului primului ministru stabilea competentele si prioritatile pentru Departamentul National de Politici Nationale si context privite ca ansamblu.

Au avut loc dezvoltari vizibile ale politicii nationale in contextul natiunii in perioada la care ne referim. Guvernul a adoptat o serie de reforme pentru legislatia in vigoare si a adoptat un plan national cu scopuri si obiective clare. Guvernul si-a stabilit intentiile clare de a da o noua directie a politicii drogurilor, concentrata in mod clar pe consumul de droguri. Dezvoltarea si implementarea politicii drogurilor presupune reducerea activitatilor mai ales in cadrul regiunilor, guvernul avand rolul de a oferi coordonare in ceea ce priveste obligatiile internationale.

Ratiunea pentru revizuirea legislatiei in vigoare priveste cateva aspecte. Mai intai, legea trebuie revizuita luand in considerare schimbarile in structuri ca si sistemele de coordonare si raspunderea in problema drogurilor. In al doilea rand, exista nevoia de a reduce si indeparta varietatea raspunsurilor la problema drogurilor. In al treilea rand, exista nevoia de a dezvolta si imbunatati cunostintele despre droguri, baza stiintifica despre prevenire si tratament. Schimbarea structurala importanta a fost stabilirea Departamentului National pentru Politica Drogurilor, sub directa raspundere a adjunctului Primului Ministru, care ofera referinte si coordonare pentru toate aspectele ce privesc drogurile. O a doua schimbare a fost planuita pentru a intari rolul Directoratului Central pentru Servicii Antidrog(DCSA) in cadrul Ministerului de Interne, ca si coordonator al activitatilor legale. Varietatea raspunsurilor priveste, de exemplu, definitii variate a ceea ce constituie infractiunea de posesie de droguri.