SISTEMUL TRATATELOR DE PACE DE LA PARIS -VERSAILLES (1919-1920)

SISTEMUL TRATATELOR DE PACE DE LA PARIS -VERSAILLES (1919-1920)

In urma primului razboi mondial s-au tinut, la Paris, lucrarile conferintei care a consacrat pacea pe continentul european si in lume. Lucrarile s-au deschis la 18 ianuarie 1919 si au tinut pana la 29 iunie 1920. Au fost prezente delegatii din peste 27 de tari, fiind compuse din experti militari, in istorie, geografie, etnografie, ziaristi, etc. Este important de retinut care au fost principiile care au stat la baza tratatelor de pace.

Principiului nationalitatilor (1918-1920)

Realitatile politico-statele aparute dupa primul razboi mondial (1914-1918) au avut la baza anumite fundamente teoretice si principii. Acestea au fost transpuse in documente programatice, care au creat cadrul favorabil aparitiei      noilor state pe ruinele imperiilor defuncte. Principiul nationalitatilor a fost recunoscut ca baza teoretica a noii organizari a lumii de catre puterile Antantei si aliati acesteia (Franta, Anglia, Rusia, SUA), in anii primului razboi mondial. Documentele programatice care au impus acest deziderat de drept international, au fost:

Declaratia drepturilor popoarelor din Rusia (2/15 noiembrie 1917, Petrograd) recunostea dreptul inalienabil al natiunilor la autodeterminare si formarea de state independente.

Cele patrusprezece puncte ale presedintelui Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson (8 ianuarie 1918, Washington), au proclamat drepturile popoarelor la autodeterminare si constituirea de state independente; in ceea ce priveste popoarele din Austro-Ungaria, a fost prevazuta doar autonomia lor. In februarie 1918, presedintele Wilson a renuntat la aceasta teza, pronuntandu-se pentru crearea statelor nationale, libere si independente. In cursul anului 1918, natiunile oprimate din Austro-Ungaria au actionat fara echivoc pentru constituirea de state nationale unitare (Congresul de la Kiev, noiembrie 1917, Congresul de la Roma, aprilie 1918, Congresul de la Philadelphia, octombrie 1918). In contextul infrangerii Puterilor Centrale in razboi si al dezvoltarii luptei de eliberare nationala s-au constituit in centrul Europei, pe ruinele imperiilor destramate (german, austro-ungar si rus), state noi, asa-numitele state succesorale.

Tratatele de pace care s-au semnat, au pus bazele viitoarele state nationale aparute pe teritoriile fostelor imperii multinationale, ca rezultat al validarii principiilor anuntate de presedintele american Woodrow Wilson. Amintim cateva dintre acestea: conventii de pace publice; libertatea navigatiei pe mari, desfiintarea barierelor economice; reducerea armamentelor nationale; popoarele Austro-Ungariei au ocazia unei dezvoltari autonome (pe baza principiului autodeterminarii); garantii de independenta politica, economica, integritate teritoriala; o asociatie generala de natiuni va trebui sa fie constituita prin conventii speciale, pentru a da garantii mutuale de independenta politica si integritate pentru statele mici si mijlocii. In timpul tratativelor secrete, Wilson a fost nevoit sa sacrifice spiritul principiilor expuse inainte. Americanii au fost siliti sa renunte la principiul libertatii marilor, obtinand sprijin englez pentru infiintarea Ligii Natiunilor.

Au existat dispute violente intre invingatori si invinsi si a fost marcat un amestec tot mai puternic al SUA in problemele europene.

Iata principalele momente care au marcat aparitia statelor succesorale;

- Republica Cehoslovaca: octombrie-noiembrie 1918, in frunte cu Thomas Masaryk;

- Regatul sarbilor, croatilor si slovenilor: noiembrie-decembrie 1918, in frunte cu regele Alexandru I Karagheorghevici;

- Republica Polonia: noiembrie 1918, in frunte cu presedintele Joseph Pilsudsky;

- Letonia, Estonia si Lituania: octombrie-noiembrie 1918;

-Romania:

- 27 martie 1918 - unirea Basarabiei cu Romania

- 28 noiembrie 1918 - unirea Bucovinei cu Romania

- 1 decembrie 1918 - unirea Transilvaniei cu Romania

Conferinta de Pace de la Paris, din 1919-1920, a statuat pe plan juridic international noile realitati din Europa Centrala:

Tratatul de pace cu Germania (iunie 1919, Versailles): a recunoscut statele baltice si Polonia;

- Tratatul de pace cu Austria (septembrie 1919, Saint-Germain): a recunoscut existenta Poloniei, unirea Bucovinei cu Romania, Austria - stat national;

- Tratatul de pace cu Bulgaria (noiembrie 1920, Neuilly-sur-Seine): reconfirma frontierele in Balcani din 1913 (Pacea de la Bucuresti);

- Tratatul de pace cu Ungaria (4 iunie 1920, Trianon): a recunoscut unirea Transilvaniei cu Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia, precum si Ungaria - stat national;

- Tratatul de pace cu Turcia (august 1920, Sèvres): obliga Turcia sa recunoasca frontierele statelor central-europene, conform tratatelor de pace; tratatul nu a fost ratificat de Turcia;

- Tratatul frontierelor, (august 1920), a definit trasarea frontierelor dintre statele succesoare fostului Imperiu Austro-Ungar;

- Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920), semnat de Romania, pe de o parte, Marea Britanie, Franta, Italia, Japonia, de cealalta parte, a recunoscut unirea Basarabiei cu Romania;

Tratatul de pace cu Turcia (iulie 1923, Lausanne):      marile puteri si-au impartit o parte din posesiunile fostului Imperiu Otoman; s-a constituit statul armean independent; tratatul a provocat multe miscari nationaliste in zona.