Curentele "Anti - U.E." din unele state europene

Curentele "Anti - U.E." din unele state europene

In timp ce majoritatea romanilor are o imagine cel putin euforica despre apropiata integrare in Uniunea Europeana, in tarile membre ale acestei organizatii suprastatale, cetatenii sunt din ce in ce mai dezamagiti de UE. Dupa "nu"-ul francez si olandez, in presa occidentala, furtuna continua, apreciindu-se ca UE traieste prima mare criza de la intemeierea ei, o criza cu caracter de masa, care lasa sa se intrevada adevaratele sentimente pe care germanii, francezii, italienii, dar si ungurii, polonezii sau cehii le au fata de scenariile elaborate pana acum la Bruxelles.

Pentru o mai buna intelegere a problemei, iata cateva extrase din presa occidentala. In toate tarile Uniunii Europene activeaza acum partide ce se impotrivesc federalizarii Europei, proces identificat de multi cu pierderea autonomiei, renuntarea la independenta economica si cu eroziunea libertatilor individuale.

MAREA BRITANIE

In Marea Britanie, United Kingdom Independence Party (UKIP) [1] are acum 12 deputati in Parlamentul European si a inregistrat rezultate onorabile la ultimele alegeri generale. Marea Britanie insa, neavind un sistem electoral proportional, UKIP nu a obtinut pana in prezent nici un mandat parlamentar in tara sa.

In doctrina sa, acest partid, nu este descris drept "anti-european" ci anti-UE, fiind favorabil unei Europe a statelor-natiuni, libere sa intre in orice asociere avantajoase intereselor nationale. Argumentele UKIP sunt dictate de interesul national, intelegand totusi ca relatiile intre natiuni se bazeaza pe negocierea acestor interese de catre reprezentanti liberi alesi.

In opinia membrilor acestui partid, contributiile anuale la bugetul UE ale Marii Britanii inseamna o uriasa cheltuiala si o secatuire a resurselor nationale, contributia directa fiind in prezent de 11 miliarde lire sterline anual, dar The Institute of Directors[2] estimeaza ca acest cost este de fapt dublu, datorita costurilor de aplicare a noilor legislatii si a pierderii de venit din pescuit si agricultura. Estimarile celor anti UE din Marea Britanie ca retragerea din Uniune ar duce Marii Britanii un beneficiu net de 25 miliarde lire sterline anual!

Un alt punct de vedere al lor ar fi acela ca Parlamentul Britanic isi pierde autoritatea si puterea de a apara interesele populatiei iar tarile membre ale uniunii Europene ar fi in permanenta napadite de un "rococo legislativ" (inclusiv in ce priveste curbura legala a bananelor si a castravetilor) care se dovedeste atat costisitor, cat si demoralizant - dar si fatal pentru multi mici intreprinzatori. Patru legi din cinci, ce se pun in aplicare in Marea Britanie, in viziunea lor, provin de la Bruxelles, Regulamentul UE stipuland ca oficialitatile nu au voie sa tina cont de interesele tarii lor de origine, legislatia europeana primand. UKIP arata ca Marea Britanie nu mai poate sa-si urmareasca propria strategie agricola si de pescuit, bazata pe auto-suficienta si maximizarea propriilor resurse, o legislatie comerciala mai supla favorizand intreprinderile mici fiind, in viziunea lor, pe cale de disparitie.

In domeniul monetar, introducerea euro ar inseamna delegarea conducerii economiei nationale catre Banca Centrala Europeana. Sondajele arata ca britanicii inca nici nu vor sa auda de euro, partidul laburist de guvernamant nedorind inca un referendum pe aceasta tema. UKIP se teme ca odata cu trecerea la moneda unica europeana, se va face si o armonizare fiscala; adica, ridicarea impozitelor la nivelul Germaniei si Frantei, tari aflate acum in plin declin economic.

UKIP arata ca Uniunea Europeana apartine trecutului. Spre deosebire de tarile parii in acordul NAFTA[3], UE nu constituie o zona de schimb liber, ci o zona de protectionism vamal, constituita spre profitul elitelor admnistrative impreuna cu marile corporatii. De asemenea, UE ar impune cheltuieli suplimentare oricarei mici intreprinderi din Marea Britanie, inclusiv celor 90% care nu au nici un fel de relatie comerciala cu alte tari UE, acestea fiind firme ne-exportatoare sau firme care nu exporta in UE.

Fara sa-si nominalizeze adversarul[4], Tony Blair, premierul britanic, in cursul anului 2006, si-a continuat tirul de artilerie anti-francez. "Avem nevoie de o Comunitate Europeana care sa corespunda secolului 21." "Banii europeni sa fie dati pentru locuri de munca, nu pentru vaci." "40% din sumele de bani acordate merg la agricultura, in care lucreaza mai putin de 5% din populatia continentului. Aceste cheltuieli nu raspund asteptarilor cetatenilor si nici nu contribuie la dezvoltarea Europei." "Europa trebuie sa fie a cetatenilor ei, nu a unor eurocrati." ("Times")

AUSTRIA

Un alt partid ce se opune prin doctrina sa Uniunii Europene, este formatiunea austriaca de dreapta FPO. El a demarat o campanie de strangere de semnaturi, prin care spera sa obtina organizarea unui referendum pentru retragerea Austriei din Uniunea Europeana, dar si contra aderarii Turciei la UE sau a imigratiei musulmane. Titlul care a guvernat brosurile si afisele de popularizare a actiunii a fost "Nu nebuniei din Europa" iar sloganul: "Austria, ramai libera!".

In decursul unei saptamani[5], cetatenii au avut ocazia sa semneze "cererea populara", iar strangerea a cel putin 100.000 de semnaturi ar fi obligat parlamentul sa discute petitia, fara sa implice insa si necesitatea organizarii unui referendum. Din pacate pentru sustinatorii acestei actiuni, nu s-au intrunit semnaturile necesare, astfel incat actiunea nu a avut succesul scontat.

FINLANDA

Un alt stat in care exista un curent din ce in ce mai puternic anti - UE este Finlanda, unde tabara eurosceptica, animata de non-conformistul politician Timo Soini, castiga teren in sondaje. La inceputul acestui an, Soini a candidat la alegerile prezidentiale din Finlanda promovand un mesaj eurosceptic si, spre surpriza observatorilor, s-a clasat al cincilea din opt candidati, cucerind aproape 3,4% din voturi.

Potrivit unor analisti, popularitatea lui Soini reflecta un recul tot mai puternic al simpatiei finlandezilor fata de UE. De la aderarea sa in 1995, aceasta tara a fost una dintre cele mai atasate de UE si este singura dintre tarile nordice care a adoptat moneda unica euro. "Au trecut zilele in care finlandezii credeau ca UE nu poate gresi", spunea Alexander Stubb, parlamentar european si unul dintre cei mai eurofili politicieni finlandezi.

Un sondaj efectuat in anul 2005 de agentia de cercetare Eva a relevat ca procentul de finlandezi care sunt in favoarea UE a scazut in ianuarie 2005 la 33%, cu 11 procente mai putin decat in aceeasi luna a anului precedent.[6] Un alt sondaj, realizat de Eurobarometru una dintre cele mai frecvente probleme citate fiind dificultatea de a intelege cu ce se ocupa blocul european in realitate.

Indoielile finlandeze privind viitorul Uniunii se inscriu intr-un curent vizibil in toate tarile continentului: de la respingerea constitutiei UE de catre electoratele din Franta si Olanda, europenii au devenit tot mai ingrijorati de perspectiva unei Europe liberalizate, devenita o tinta facila pentru toate angoasele, de la somaj la imigratie. Observatorii apreciaza ca atitudinea tot mai distanta a finlandezilor fata de UE este relevanta, dat fiind ca micul stat nordic, izolat din punct de vedere geografic, nu face parte din Tratatul Nord - Atlantic si percepe in mod traditional Uniunea drept o legatura vitala cu vestul si un garant al securitatii sale.

Soini, care este liderul unui mic partid[8], considera ca euroscepticismul in crestere se datoreaza recentei extinderi a Uniunii intr-un bloc de 460 de milioane de locuitori, in care tarile mici precum Finlanda risca sa fie inghitite cu totul. Totusi, el vede si partea pozitiva a extinderii, in viziunea sa, in aceea ca extinderile succesive fac blocul atat de greu de condus incat acesta se va auto-distruge.

DANEMARCA

Tot in nordul Europei, in Danemarca, exista o organizatie politica daneza care militeaza pentru retragerea acestui stat din UE, numita "Miscarea populara impotriva UE"[9]. Spre deosebire de alte organizatii eurosceptice, obiectivul ei principal este acela de a retrage Danermarca din UE si de a reintra in EFTA (European Trade Free Agreement). In alegerile din 2004 pentru Parlamentul European, "Miscarea populara' a obtinut 5,2% din votul danezilor alegand un europarlamentar. Cu toate acestea, "Miscarea populara" nu se considera un partid politic, motiv pentru care nu candideaza in alegerile pentru parlamentul danez.

Caracteristicile si obiectivele "Miscarii populare impotriva UE" sunt printre altele:

- se opune prezentei Danemarcei in UE;

- este o asociatie a mai multor organizatii, iar platforma prezentata reprezinta un numitor comun al acestora;

- sprijina cooperarea pasnica, deschisa si echitabila intre toate tarile. Acest lucru include si dreptul la libertate si autodeterminare pentru fiecare;

- doreste o mai stransa colaborare intre tarile nordice si mentinerea unei societati a bunastarii;

- doreste o dezvoltare ce poate fi sustinuta din punct de vedere ecologic si politici de mediu;

- doreste sa inlocuiasca apartenenta la Uniunea Europeana cu o cooperare libera interguvernamentala si considera ca Danemarca va avea oportunitati mai bune in a-si influenta propriul viitor in afara UE.

- in interiorul Parlamentului UE, "miscarea populara" se va opune propunerilor care tind sa mareasca puterea Uniunii Europene. De asemenea, va sprijini initiativele care reduc puterile UE in favoarea organelor alese democratic ale statelor membre.

Iata doar cateva dintre cele mai importante prevederi ale doctrinei     organizatii anti - UE:

- Danemarca ar trebui sa fie capabila sa duca o politica externa independenta, incluzand arii cum ar fi comertul si dezvoltarea si ar trebui sa-si recastige independenta vocii in negocierile internationale, de exemplu ca membru al ONU, al Consiliului Europei, al OSCE si al Consiliului tarilor nordice. Cand Danemarca va parasi UE va trebui sa obtina un acord de liber schimb cu UE, sa reintre in EFTA si sa ia initiativa de a creste cooperarea intre tarile nordice;

- Danemarca trebuie sa lucreze pentru o dezvoltare ce poate fi sustinuta ecologic si sa mareasca totodata ajutorul acordat tarilor in curs de dezvoltare. Tarile sarace ar trebui sa aiba un acces mai bun la pietele europene. "Miscarea populara" sprijina cooperarea interguvernamentala in materie de politici de mediu si de dezvoltare ecologica;

- De asemenea, aceasta organizatie considera ca politicile comerciale ale UE, care sunt discriminatorii in general pentru tarile care nu fac parte din UE, trebuie schimbate. Tarile Occidentale trebuie sa coopereze cu cele din Estul Europei, in particular in domeniul mediului si al prevenirii conflictelor etnice;

- Politica daneza a refugiatilor ar trebui sa fie decisa in colaborare cu ONU si cu respectarea stricta a conventiei ONU privind refugiatii. Danemarca nu trebuie sa-si subordoneze aceste politici nici unei politici comune UE. De asemenea, "Miscarea populara" lupta impotriva rasismului si a oricarei forme de discriminare, de opresiune politica sau de violenta;

- Doar prin parasirea deplina a UE, Danemarca va fi capabila sa conduca politici economice efective in favoarea angajatilor si a comertului. Danemarca trebuie sa-si poata decide singura politicile monetare si fiscale pentru a gasi cel mai bun drum posibil printre fluctuatiile economice;

- "Miscarea Populara" vrea sa pastreze sistemul nordic de bunastare, care e bazat pe principiul impartirii echitabile a bogatiei intre toti cetatenii. Danemarca ar trebui sa decida pentru ea insasi in problemele financiare si de asistenta sociala pentru a putea pastra actualul sistem de bunastarea sociala;

- Cultura nu poate fi dictata, ci emana din traditiile particulare, din nevoile si atitudinile fata de viata si din imaginatia poporului. Dreptul oamenilor la autodeterminare culturala este un principiu cheie al "Miscarii Populare";

- "Miscarea Populara" sprijina dezvoltarea unur nivele ridicate de educatie, in spiritul traditiilor daneze si ale suveranitatii nationale. UE nu trebuie sa ne conduca sistemul de educatie si de cercetare. In loc de asta, institutiile de educatie si de cercetare trebuie sa participe liber la cooperarea internationala, la toate nivelele;

- "Miscarea Populara" considera faptul ca sefii statelor au semnat noua Constitutie a UE nu inseamna ca acest lucru ar avea vreo valoare - doar cetatenii europeni pot sa se exprime prin referendum asupra ei; "Constitutia UE ar aduce un asemenea grad de degradare a democratiei in UE, incat ii rugam pe compatriotii nostri sa voteze nu. Numai un NU spus Constitutiei UE poate salva constitutia daneza si independenta Danemarcei."

Referendumul privind "Constitutia UE" a fost fixat pentru 27 septembrie 2006, unul din recentele sondaje efectuat pentru ziarul "Borsen" aratand ca 39,5% din danezi ar vota impotriva, 30,8% pentru, iar 29,7% sunt nehotarati sau nu ar participa la vot.

GERMANIA

Intr-o campanie de presa declansata de revista "Stern" sub titlul     "Ne-am inecat cu Euro?" a fost publicat pe coperta un montaj, in care vulturul din stema germana se ineaca, efectiv, cu un euro care i se infige in cioc.

Iata doar un pasaj din respectivul articol:

"Pana acum, tema aceasta a fost tabu, dar acum trebuie sa o spunem pe fata: moneda unica ii dauneaza Germaniei si dezbina Europa. Euro ne-a adus preturi mari si ne-a lasat fara slujbe. Majoritatea nemtilor vor marca germana inapoi. Euro nu s-a dovedit a fi povestea de succes care ne-a fost promisa. Introducerea monedei unice trebuie vazuta ca una dintre cele mai periculoase si mai gresite decizii politice, luate in Germania, dupa 1945."

O alta lovitura de presa a fost sondajul realizat de cotidianul cu cea mai mare audienta in Germania - "Bild" (cca. 4 milioane de cititori), impreuna cu postul de televiziune RTL cu intrebarea: "Vreti sa ramaneti in Comunitatea Europeana?", raspunsurile fiind catastrofal pentru sustinatorii UE.[10]

Iata cateva din argumentele publicate in "Bild": "Rezultatul este o palma pentru politrucii UE. In sfarsit, Germania s-a trezit". "Eurocratia de la Bruxelles ne striveste. Cine poate citi o constitutie de 500 de pagini, cu exceptia autorilor ei?". "Declaratia de independenta americana are doar 6 pagini, iar amestecul de popoare din SUA a izbutit sa devina cea mai mare putere din lume." "Cetatenii vor o Europa care sa le dea, nu sa le ia slujbele." "Cetatenii vor o Europa a libertatii, si nu un continent paralizat de masuri birocratice." "Spunem nu, pentru ca Euro a devenit Teuro." "Suntem un stat suveran, dar prea putin bagat in seama in UE." "Germania este umilita. Trebuie sa o aparam" "Totul este mult prea centralizat. Se dezvolta un stat de functionari." "De ce sa hotarasca alte popoare ce sa facem la noi acasa?" "UE ne costa prea mult." "Democratia UE nu exista decat in dictionar."

ITALIA

Ministrul muncii, Roberto Maroni declara recent intr-unul dintre cele mai mari ziare din Italia[11] ca "O reintroducere a lirei italiene n-ar fi o idee absurda. Trebuie sa ne protejam. Intr-o zi, s-ar putea ca unii membri ai Uniunii Europene sa se retraga, din interese nationale."

Puternice curente "anti - U.E." exista si in unele state care au aderat la 1 mai 2004 la Uniunea Europeana, dar si in state de pe continentul european, care nu s-au integrat pana acum in Comunitate.

UNGARIA

Majoritatea cotidianelor din aceasta tara comenteaza in mod negativ faptul ca taranii unguri vor da faliment din cauza ca nu-si pot permite sa-si ridice gospodariile si pamantul la standardele europene care li se impun. Foarte critic e apreciata si birocratia excesiva de la Bruxelles, care sperie cetatenii, fiind resimtita ca o amenintare directa la viata lor.

SLOVENIA

Este tara cu cel mai scazut interes fata de Comunitatea Europeana. "Inainte de intrare, interesul a fost urias, dar cand cerintele au inceput sa fie aplicate, toata lumea s-a dezumflat."[12]

POLONIA

Partidele din coalitia guvernamentala "Liga Familiilor Poloneze" si "Autoapararea" militeaza deschis pentru retragerea tarii din Uniunea Europeana.

ISLANDA

O majoritate de 42,3 la suta din islandezi se opun unui proiect de integrare in Uniunea Europeana, a relevat un sondaj de opinie publicat in data de 18 februarie 2006 in ziarul Frettabladid din Rejkjavik. Totusi, 34,3 la suta dintre cei chestionati sunt de acord cu trimiterea unei cereri de aderare la Bruxelles. Sondajul a aratat ca nu exista o sustinere ferma pentru Halldor Asgrimsson, premierul islandez, care a prezis nu de mult timp ca Islanda va deveni un membru al Uniunii pana in 2015. Geir Haarde, ministrul de externe al tarii nordice, s-a aratat sceptic si a declarat ca Islanda nu va intra in UE intr-un viitor apropiat, dand astfel expresie disensiunilor din cadrul clasei politice de la Reykjavik. In luna august a anului 2005, un sondaj de opinie asemanator efectuat de Gallup a concluzionat ca 43 la suta din islandezi doreau integrarea in Uniune, in timp ce 37 la suta se opuneau.