Democratia in Romania post-comunista

S.N.S.P.A.

FACULTATEA DE STIINTE POLITICE

Democratia in Romania post-comunista

Democratia in Romania post-comunista

Democratia este regimul politic cel mai mediatizat la ora actuala. Tarile care nu sunt democratice isi doresc sa fie, cele care se afla in perioada de tranzitie fac eforturi extraordinare pentru a fii considerate democratii, iar cele care sunt deja democratii incearca in mod continuu sa descopere noi modalitati de imbunatatire a acestui sistem.

Avand in vedere cele spuse mai sus cat si faptul ca democratia va fi intotdeauna, cred eu, un subiect de actualitate am ales sa prezint mai intai concepte despre democratie in general, iar apoi sa incerc sa descifrez democratia in Romania post-comunista.

Termenul de democratie a aparut prima data in Grecia antica si insemna puterea poporului, sau carmuirea de catre popor. In acea perioada facea parte din clasificarea formelor de regim care se deosebeau in functie de numarul celor care se aflau la putere. Astfel avem puterea in mainile unui singur individ (monarhia) puterea in mainile minoritatilor (aristocratia), cat si puterea in mainile celor multi (democratia). De notat aici ca prin denumirea de cei multi ne referim in general la cei saraci. Ea a mai fost considerata si o forma corupta a carmuirii populare. (Blackwell 1987: 153).

Democratia este un fenomen complex despre care de-a lungul secolelor, filosofi, politologi, economisti au incercat sa scrie. S-a analizat modul ei de formare, s-a incercat explicarea ascensiunii si declinului ei. Totusi, ceea ce ne-a demonstrat istoria, si anume faptul ca acest regim a dat dovada, de-a lungul timpului, de o deosebita capacitate de adaptare, invatare si transformare in functie de diferitele conditii istorice politice sau economice, este ceea ce putem spune ca stim cu siguranta despre democratie.

Conceptul de democratie. Elemente distinctive. Reprezentari ale democratiei

"Democratia politica moderna este un sistem de guvernare in care conducatorii sunt permanent raspunzatori pentru actiunile lor in spatiul public fata de cetateni, care actioneaza indirect, prin procesul de competitie si cooperare care are loc intre reprezentantii lor alesi' .(Phillipe C. Schmitter,Terry Lynn Karl,2002 Revista Romana de Stiinte Politice, 2(1): 5

Regimurile democratice au anumite elemente distinctive cum ar fi: spatiul public ce cuprinde "procesul de configurare a normelor si alegerilor colective care sunt obligatorii pentru societate si puse in aplicare prin puterea coercitiva a statului". Ceea ce apartine spatiului public este foarte diferit de la o democratie la alta. De exemplu, democratia liberala sustine ca spatiul public ar trebui sa fi mai restrans, pe cand socialistii si social democratii doresc extinderea acestui spatiu pana la detinerea colectiva de proprietate. Un alt element important il constituie cetatenii, cat si dreptul la cetatenie pe care il acestia intr-un stat democratic. O alta conditie definitorie a democratiei este competitia. Ea poate fi privita prin prisma competitiei libere dintre partide sau prin cea a candidatilor la alegerile periodice organizate intr-un mod corect. Cooperarea este o alta trasatura centrala a acestui regim, ea presupunand rezolvarea diferentelor de opinie si identificarea nevoilor colective fara a fi nevoie de o autoritate centrala. Reprezentantii, constituie ultimul element distinctiv al democratiei. Ei desfasoara cea mai mare parte a activitatii concrete in democratiile moderne. (Phillipe C. Schmitter, Terry Lynn Karl, 2002 Revista Romana de Stiinte Politice, 2(1): 6-10

Avand in vedere procesul constant de transformare al democratiei, cunoastem mai multe forme ale sale. Astfel, avem democratie directa si democratie reprezentativa. In prima varianta, de democratie directa, toti cetatenii puteau participa la luarea hotararilor de interes public, fara a se folosi de reprezentanti alesi sau numiti. Acest sistem este practicabil doar in cadrul unor societati cu un numar restrans de membrii. Societatile moderne, numeroase si complexe de astazi se ghideaza, insa, dupa principiul democratiei reprezentative. In acest tip de democratie reprezentativa, cetatenii aleg reprezentanti oficiali care iau hotarari politice, elaboreaza legi si administreaza programe spre binele public. Toate democratiile reprezentative sunt sisteme in care hotararile publice sunt luate conform opiniei majoritatii cetatenilor sau de catre reprezentantii alesi conform unui sistem electoral liber.

Robert Dahl, distinsul politolog, a incercat sa introduca un nou termen pentru a definirea democratiei, si acesta este cel de "poliarhie". Etimologia cuvantului ne aduce la Grecia antica unde insemna multi, "poli", si conducere "arhie" ceea ce ne aduce la "conducerea de catre cei multi", fiind diferita de conducerea unui singur om sau monarhie, si conducerea catorva adica oligarhie sau aristocratie. Democratia politica este un sistem compus din sase institutii: oficiali alesi prin vot; alegeri libere, corecte si frecvente; surse alternative de informare; autonomie asociationala si cetatenie cuprinzatoare. Asadar, democratia poliarhica e diferita de democratia reprezentativa cu sufragiu restrans, asa cum era in secolul al XIX-lea, se deosebeste de asemenea de democratii si republici mai vechi unde lipseau multe caracteristici ale democratiei poliarhice, cum ar fi partidele politice, drepturile de a forma organizatii politice care sa influenteze sau sa se opina guvernarii respective, grupuri de interese organizate s.a.m.d . (Dahl 2000: 88)

O alta reprezentare dihotomica a tipurilor de democratie ar fi aceea de democratie procedurala si democratie substantiala. Prima se defineste pe baza antinomiei formal-informal ce reprezinta prezenta in stare functionala a tuturor institutiilor formale democratice intr-o societate. Opusul acesteia este democratia substantiala, reprezentata prin institutii formale, informale si a politicii democratice. In acest tip de democratie majoritatea locuitorilor tarii sunt toleranti cu parerile altora, au incredere in institutiile politice, cunostinte si un oarecare interes pentru chestiunile publice. (Mungiu-Pippidi 2002: 28-9)

Epoca moderna a venit cu noi reprezentari ale democratiei. Astfel, avem democratia in sens nonpolitic, atunci cand vorbim de democratie sociala, industriala si economica. Acesti noi termeni pot crea confuzii in privinta noilor forme ale democratiei. Deci, vom avea:

• Democratia sociala
• Democratia industriala
• Democratia economica

Conceptul de democratie sociala poate fi recunoscut prima data la Alexxis de Tocqueville care, in 1831, a ramas profund impresionat de premisele dupa care era structurata societatea in S.U.A. Aceasta perfectiune a egalitatii sociale (a moravurilor si obiceiurilor) reflecta o absenta a erei feudale, dar si modul in care ideile democratice patrunsesera in societatea Statelor Unite din acea vreme. Totusi pentru Tocqueville democratia a ramas pana in 1848 o structura sociala mai degraba decat un regim politic. Cel ce a vehiculat democratia ca forma de guvernare si stil de viata a fost Bryce. Pentru el democratia americana era caracterizata de egalitatea sociala intre semeni.

Termenul de democratie industriala a fost lansat la sfarsitul secolului al XIX-lea de catre Sidney si Beatrice Webb. In esenta acest concept era de democratie in interiorul platformelor industriale. Totusi, in ultimele decenii aceasta notiune a fost reformulata si s-a aplicat sub doua forme: de "codeterminare" - cand muncitorul detine o parte din managementul si/sau parte din proprietatea intreprinderii - si cea a "autoconducerii" in consiliile muncitoresti.

Democratia economica are mai multe fatete. Am putea spune ca se refera la egalizarea averilor si astfel la posibilitatile si conditiile economice. In aceasta forma ea poate fi considerata ca fiind complementara democratiei politice si deci numai o extensie a acesteia. Mai putem privi acest concept din perspectiva democratiei industriale, unde egalizarea averilor, presupune un control mai mare al muncitorilor asupra economiei. Deci, putem spune ca ea conta in egalitatea controlului asupra proceselor productive economice. Pentru Marx nici una dintre conceptiile de mai sus nu este corecta. El considera ca democratia economica nu presupune o democratie politica , ci chiar ca aceasta dintai o inlatura, inlocuieste.

Democratiile sociale si industriale se refera la democratia nonpolitica, adica ele nu se raporteaza la problemele democratiei politice. Insa, in ceea ce priveste democratia economica totul este ambiguu. Pe de-o parte avem democratie economica in conceptia lui Marx, de cealalta parte avem conceptiile din punct de vedere politic si industrial. (Sartori 1999:31-8).

Proceduri care fac posibila democratia

Pentru ca democratia sa se consolideze trebuie aplicate anumite norme procedurale specifice, alaturi de acestea trebuie sa se respecte drepturile omului. Robert Dahl a fost acela care a prezentat cea mai ampla lista de proceduri. Astfel avem:

"Controlul asupra deciziilor guvernamentale care privesc politicile publice revin, conform constitutiei, reprezentantilor alesi"

"Reprezentantii sunt alesi in competitii electorale periodice si transparent desfasurate, in care nu pot avea loc nici un fel de constrangeri"

"Practic, orice persoana adulta are dreptul de a-si alege reprezentantii"

"Practic, orice persoana adulta are dreptul de a candida la functii publice"

"Cetatenii au dreptul sa se exprime, fara pericolul de a fi pedepsiti din motive politice larg definite"

"Cetatenii au dreptul de a cauta surse alternative de informare. Mai mult, sursele alternative de informare exista si sunt protejate de lege."

"Cetatenii au, totodata, dreptul de a infiinta asociatii sau organizatii relativ independente, inclusiv partide politice si grupuri de interese".

Phillipe C. Schmitter si Terry Lynn Karl propun adaugarea altor doua proceduri pe langa cele prezentate de R. Dahl.

"Reprezentantii alesi prin vot popular trebuie sa aiba posibilitatea sa isi exercite atributiile constitutionale fara a fi supusi unor eventuale ordine (fie si informale) venite din partea oficialitatilor nealese"

"Societatea trebuie sa se autoguverneze sa fie capabila sa actioneze independent de constrangerile impuse de un sistem politic suprastatal"

(Phillipe C. Schmitter, Terry Lynn Karl, 2002 Revista Romana de Stiinte Politice, 2(1): 10-11

Totusi ne putem referi la democratie numai in legatura cu colectivitatea, aceasta fiind influenta acestora asupra deciziilor legate de guvern sau altfel spus soarta proprie decisa de popor. Datorita diferentelor de opinie in privinta problemelor importante dintre oameni, cat si a deosebirilor naturale dintre indivizi acest regim trebuie sa instituie anumite cai prin care sa impace vointa individuala cu cea colectiva.

Un astfel de mecanism este votul. Fiecare participant al comunitatii statale are drept egal de a decide, a vota, dar parerea majoritatii primeaza. Alte mecanisme ce asigura perpetuarea democratiei sunt: libertatea informatiei cu privire la actiunile guvernului, libertatea de a avea opinii proprii si de a critica actiunile guvernului cu scopul precis de a determina schimbarea hotararilor guvernamentale considerate daunatoare, libertatea politica referitoare la candidarea in alegeri si desemnarea candidatilor, cat si libertatea de se asocia si de a avea discutii libere. Aceste libertati sunt vitale pentru un guvern ce are pretentia de a fi democratic.

Un alt mecanism deosebit de important pentru combaterea deciziilor guvernului este opozitia. Ea este un caz aparte de asociatie a cetatenilor, avand rolul de a se asigura ca opiniile si doleantele poporului sunt auzite de guvern. Acesta nu ar trebui sa se teama de opozitie, deoarece detinerea si pierderea puterii de catre un guvern este naturala intr-un regim democratic.

"Democratia este o valoare importanta si greu de obtinut. Ea necesita existenta libertatilor politice care creaza conditii favorabile realizarii deciziilor majoritatii" (Karpiski 1993: 28-31)

Ce nu este democratia

Am incercat sa prezint de-a lungul lucrarii si pana aici ceea ce reprezinta democratia, institutiile sale, modelele sale, procedurile care fac ca democratia sa existe, dar cred ca este momentul sa incerc prezentarea a ceea ce nu este democratia sau ceea ce ea nu poate produce.

In primul rand, democratiile nu sunt neaparat mai eficiente din punct de vedere economic decat celelate regimuri existente. Pe termen scurt sau imediat, in perioada de tranzitie, mai ales, ratele cresterii economice ale investitiilor si economiilor nu sunt neaparat superioare celor din statele nedemocratice, dar pe termen lung efectele in domeniul economic se vor face simtite.

In al doilea rand, democratiile nu sunt, in mod obligatoriu, mai eficiente, din punct de vedere administrativ, decat celelate regimuri. Deciziile se iau mai greu, tocmai din faptul ca se cauta sa se satisfaca o cat mai mare masa de oameni. Totusi, intotdeauna exista oameni, care vor fi nemultumiti, dar macar in democratie ei isi pot exprima aceste idei in mod liber.

In al treilea rand, nu este prea probabil ca democratiile sa para mai ordonate, mai consensuale, sau mai usor de guvernat decat autocratiile, pe ale carei baza se formeaza. Aceasta neguvernabilitate este generata de libertatea de expresie, dar si de dezacordul ce exista intre institutii si noile legi.

In cele din uram, putem spune ca democratiile pun bazele unor societati mai deschise, mai prospere, mai libere, dar nu cu o economie neparat mai deschisa.

Romania democratica intr-o era post-comunista.

Era post-comunista in Romania a inceput dupa momentul 1989, moment la care a avut loc revolutia, eliberand-o astfel de sub jugul comunist.

Democratia din tara noastra a purtat si continua sa poarte amprenta revolutiei, mai ales prin cele doua ritmuri de schimbare. Astfel, avem ritmul strazii, al studentilor, al intelectualilor care au iesit din casele lor si au luptat pentru dobandirea liberatii mult ravnite, ei doresc reforme rapide, schimbari majore, deci reformarea intregului sistem intr-un timp record. Celalalt ritm este cel al armatei, al birocratilor, a marii mase a populatiei, care a stat si a privit revolutia la televizor sau au asteptat linistiti in casele lor ca totul sa se rezolve. Acestia vor o reforma lenta, o schimbare graduala, inceata, reforme treptate care sa-i afecteze in cel mai minimal mod.

Ken Jowitt afirma in 1994, ca aceste doua ritmuri se datoresc "mostenirii linistite", pe care Romania, care a avut un comunism si un aparat de partid mult mai puternic decat in alte tari, la mostenit de la tarile ortodoxe din fosta Republica Sovietica.

Tinand cont de afirmatiile lui Ken Jowitt constatam ca regimul comunist din Romania este mai asemanator cu cel din Rusia si Ucraina decat cu cel din Republica Ceha sau Estonia. Deci trasaturile post-comunismului sunt comune, dar proportia in care ele se reflecta in noul regim sunt diferite.

Tinand cont de diferentierea dintre democratia procedurala si cea substantiala, prezentate sub forma conceptuala in paginile anterioare putem spune ca Romania este o democratie. Ea are din punct de vedere procedural:

• guvern ales prin alegeri libere;
• alternanta la presidintie din patru in patru ani;
• acordarea cetateniei nediscriminatorii, ci doar daca se respecta anumite conditii impuse;
• libertatea de a se asocia in partide politice si organizatii;
• presa libera;
• control civil asupra fortelor armate.

Totusi, cea mai fragila baza constitutionala o are justitia:

• judecatorii au fost inamovibili pana tarziu in 1995
• procurorii au mai multa autoritate decat judecatorii fiind membrii ai Consiliului Magistraturii
• procurorul general nu este numit de presedinte , ci de Ministerul de Justitie, hotarare adoptata de regimul Constantinescu (1996-2000)

Este Romania o democratie?

Inainte de a incerca si raspunde acestei intrebari, ma simt obligata sa clarific conceptul de "institutii formale si informale". Astfel, institutiile sunt seturi de proceduri, norme practici; cele formale sunt reglementate prin Constitutie (alegeri libere) sau prin legi speciale (Cum ar fi legea electorale); cele informale nu se bazeaza pe un text scris, dar sunt raspandite si influente.

Acestea fiind precizate, pot continua prin a spune ca in primul rand, putem spune despre Romania ca este la inceputurile democratiei. Desi, detine atributele unui regim democratic totusi, are si multe parti negative cum ar fi:

Institutiile informale care persista

Constante interventii politice in treburile justitiei, din partea claselor post-comuniste

Coruptia ca simbol al lipsei de ineficienta a administratiei, slabiciunea institutiilor formale romanesti

Controlul civil asupra armatei, care este doar de forma de a spune, deoarece aceasta reprezinta armata militarizata, iar civili ce ar trebui sa o conduca, sunt fosti ofiteri de informatii.

Libertatea presei este de asemenea doar o fatada, avand in vedere ca presa este corupta, iar reportajele sale sunt ori o forma de publicitate mascata ori una de santaj.

Libertatea de asociere in partide, organizatii este dominata de interesele de clanuri. Din aceste cauze politicienii, functionarii publici si puterea judecatoreasca nu inspira incredere. In concluzie, Romania are nevoie de mai multa transparenta politica

Comunismul in Romania si trecerea la regimul democratic

Comunismul, la noi in tara a fost un regim cu adevarat totalitar, in care PCR - ul era deosebit de puternic, in care guvernul controla tot, in care nu existau libertati de nici un fel. Pentru a putea controla totul, comunistii aveau nevoie de anumite aparate, menite sa intimideze : partidul si securitatea. Partidul avea rolul de a racola in randul sau toti cetatenii, iar cei ce se opuneau erau inchisi si redusi la tacere de securitate. Doua aparate cu adevarat puternice, care lucrau mana in mana si care nu conteneau a oprima populatia.

In aceasta perioada nu exista libertatea presei, masinile de scris fiind inregistrate de politie. Dreptul la intimitate era incalcat, prin existenta informatorilor, care raportau totul fie partidului fie securitatii. Disidentii, opozantii nu-si puteau exprima ideile impotriva regimului in mod liber deoarece erau redusi la tacere de catre securitate. Astfel se sufoca si orice posibilitate de revolta. A fost o tiranie aproape perfecta

Pluralismul tarii noastre si demersurile catre democratie au inceput dupa revolutia din 22 decembrie 1989. Procesul de liberalizare inceput atunci a continuat pe datile de 23 si 24 decembrie cu formarea F.S.N-ului (Frontul pentru Salvarea Natiunii) la nivel local, judetean, regional, si apoi cu o reuniune nationala organizata la inceputul lui 1990, in ianuarie.

Figura pregnanta care a ramas intiparita in memoria romanilor, pentru a fi urmatorul conducator, era Ion Iliescu.

Pe 25 decembrie 1989, sotii Ceausescu au fost ucisi si odata cu ei poporul roman a simtit ca a ucis chinurile si teroarea comunismului.

Pe 27 decembrie 1989, s-au facut alti pasi importanti catre liberalizare: Iliescu a fost ales presedinte in cadrul primei sesiuni "plenare" a Consiliului, iar Securitatea a fost subordonata armatei, iar pe 29 decembrie, dizolvata.

Dupa ce a fost votata legea electorala, pe 20 mai 1990, au fost organizate alegerile, iar castigator a iesit FSN-ul. Astfel, s-a trecut de la un regim revolutionar la unul democratic, iar baza ideologica a guvernului din acea perioada a fost TRANZITIA. Odata alesi guvernantii trebuiau sa puna bazele democratiei, printr-o constitutie.

Constitutia din 1991, a incercat sa mai pastreze conceptii din cea comunista din 1964. Astfel, Romania era proclamata "republica" si stat "unitar si indivizibil". "Exista un singur corp legislativ (Parlamentul), un singur corp executiv, chiar daca are doua ramuri (Presidintie si Guvernul) si o singura instanta judecatoreasca suprema (Curtea suprema de Justitie)" (Constitutia Romaniei 1992: 8)

Totusi regimul Iliescu nu era atat de democratic. Desi, in celelalte tari membrii fostelor partide , din perioada regimurilor totalitare, erau exclusi din viata politica, la noi acestia erau promovati in mod transparent. De asemenea dosarele politiei secrete au fost sigilate pentru 50 de ani, in baza unei hotarari guvernamentale.

Din vechiul set de legi comuniste a mai supravietuit si conceptia centralista, la scara mica cei drept, prin pastrarea prefectului numit de guvern, care putea anula orice decizie a puterilor locale. O alta reminiscenta importanta a fostului regim era puterea mare a procurorului general.

Un alt concept comunist introdus in constitutie este cel al "colectivismului", art. 3 "stat de drept, social, democratic". In interpretarea autorilor aceasta prevedere "este un corectiv la liberalismul politic clasic deoarece libertatea este numai o metafora in lipsa unui sprijin material (.). In numele interesului public statul poate - si trebuie - sa contracareze un monopol privat, sa stimuleze sau sa sprijine direct anumite sectoare sau chiar sa fie un administrator al acestora".( Muraru, Iorgovan et. al., 14)

In acelasi spirit comunist, Constitutia din 1991 a legitimat aparitia Regiilor Autonome, care nu puteau fi privatizate si care ajunsesera sa detina jumatate din activele economice. De asemenea pana in 1996, moment in care s-a schimbat regimul, iar la putere a venit Emil Constantinescu, regiile au platit guvernului numai taxe aleatorii.

Deci aceasta perioada nu a fost una intru-totul democratic, ci mai de graba una de tranzitie catre democratie.

Tranzitia post-comunista in Romania este "procesul prin care institutiile formale ale regimului comunist - proprietatea de stat, economia planificata, sistemul monopartinic, organizarea administrativa, strict ierarhica, subordonarea vietii economice, sociale si politice unei ideologii oficiale - sunt inlocuite cu alte institutii formale, cu noi dogme si norme oficiale, care sunt cele ale democratiei liberale si economiei de piata" (Mungiu-Pippidi 2002: 209)

Pentru a putea spune ca procesul de tranzitie s-a incheiat, trebuie ca nici un segment politic sa numai conteste alegerile democratice. Deci, putem spune ca pentru Romania procesul de tranzitie s-a incheiat. Desi, nu avem economie de piata functionala, iar reforma institutionala va fi un proces continuu, putem spune despre tara noastra ca a incheiat procesul de tranzitie. In perioada 2000-2001 au avut loc anumite evenimente ce au definitivat acest proces:

A doua alternanta politica la guvernare, cu respectarea regulilor democratice, intoarcerea partidului post-comunist principal la putere; principiul consociativitatii, maghiarii putand astfel face parte din administratia locala si centrala.

Depasirea dihotomiei partide comuniste / partide post-comuniste

Incheierea razboiului simbolic ce a durat aproximativ 10 ani cu admiterea rolului pozitiv jucat de monarhie si a celui negativ jucat de Securitate.

Incheierea divergentelor fundamentale privind institutiile economic esentiale, adica votarea si punerea in aplicare a unei legi a restitutiei proprietarilor confiscate pe vremea comunismului, privatizarea de catre investitori straini a unitatilor economice tipice regimului comunist.

Concluzionez, ca desi Romania se poate sa fi iesit din perioada de tranzitie ea mai are multe de invatat despre ceea ce inseamna un stat cu adevarat democratic. Pana cand coruptia nu va fi eliminata, economia nu va fi revigorata, iar pana cand romanii nu vor incepe sa aprecieze clasa politica si vor invata sa o accepte cu partile ei bune si cele rele nu vom putea vorbi de democratie in adevaratul sens al cuvantului.

Bibliografie:

Pasquino, Gianfranco, 2002, Curs de stiinta politica, Iasi, Institutul European

Blacwell, Basil, 2000, Enciclopedia Blackwell a gandirii politice, Bucuresti, Humanitas

Mungiu-Pippidi, Alina, 2002, Politica dupa communism, Bucuresti, Humanitas

Karpinski, Jakub, 1993, A.B.C-ul democtratiei, Bucuesti, Humnitas

Sartori, Giovanni, 1999, Teoria democratiei reinterpretata, Bucuresti, Polirom

Schmitter, C Phillippe si Karl, Terry Lynn, 2002, Revista Romana de stiinte politice, vol 2, nr 1

Dahl, Robert, 2000, Despre democratie, Iasi, Institutul European

De Waele Jean-Michel,2003, Partidele politice si democratie in Europa centrala si de est, Bucuresti, Humanitas