EVOLUTIA FENOMENULUI MIGRATIEI IN CADRUL TARILOR UNIUNII EUROPENE

EVOLUTIA FENOMENULUI MIGRATIEI IN CADRUL TARILOR UNIUNII EUROPENE

Pentru cercetatorii din domeniul migratiei a devenit tot mai clar ca acest fenomen trebuie privit ca un element normal si structural al societatii omenesti de-a lungul istoriei.

Pentru cetatenii statelor membre U.E., libera circulatie a lucratorilor a fost unul dintre primele drepturi recunoscute in cadrul comunitar. Daca reglementarile initiale (Regulamentul nr. 1612/68 privind libera circulatie a lucratorilor si Directiva 360/68 privind dreptul de rezidenta al lucratorilor si membrilor de familie al acestora) se refereau doar la cei care desfasurau o activitate economica, Actul Unic European a extins dreptul de rezidenta la toti cetatenii statelor membre, independent de desfasurarea unei activitati economice.

In prezent, prevederile tratatului asupra Comunitatii Europene stipuleaza dreptul oricarui cetatean al Uniunii Europene de a circula si de a-si stabili resedinta. In mod liber, pe teritoriul Statelor membre, cu respectarea conditiilor stabilite in Tratatul de la Roma. Libera circulatie a persoanelor in cadrul Comunitatii Europene a fost definita de Actul Unic European (1987) drept una dintre cele patru libertati fundamentale ale Pietei Interne . Acest nou statut a dus la accelerarea procesului de extindere a dreptului de libera circulatie asupra unor noi categorii de persoane (studenti, persoane ce nu depun activitati economice, dar au resurse suficiente de trai).

Dupa sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, tarile europene au experimentat patru perioade principale de migratiune:

I.            perioada 1950 - 1960: imediat dupa cel de al doilea razboi mondial, etnicii nationala si alte persoane care se deplasasera au inceput sa se intoarca in tarile de origine, generand fluxuri migratorii in masa, in Europa. In acelasi timp, insa, reconstructia Europei postbelice necesita o mare cantitate de forta de munca. Ca urmare, autoritatile statelor interesate, firme sau agentii private au inceput sa recruteze lucratori straini. Aceste ample miscari migrationiste in cadrul Europei si dinspre tarile in curs de dezvoltare au contribuit la dezvoltarea si cresterile succesive economice inregistrate in Europa in perioada 1945 - 1975.

Tratatul de la Roma din 1957, care a pus bazele Comunitatii Economice Europene, se fundamenta pe anumite principii printre care asigurarea liberei circulatii a persoanelor intre cele sase state fondatoare. Ca urmare, in anii 1960 s-a inregistrat o crestere importanta a migratiei in interiorul Comunitatii datorata, in mare parte, numarului important de lucratori italieni care se deplasau spre celelalte cinci state membre.

II.         perioada 1970 - 1985 cea de a doua perioada a migratiei a fost marcata de crizele economice, datorate cresterii pretului petrolului din 1973 si 1979. Unele state europene au incercat sa reduca imigratia. Somajul in crestere si escaladarea tensiunilor sociale au determinat guvernele sa elimine sa elimine politicile active de recrutare din strainatate. Au fost limitate categoriile de lucratori straini ce puteau fi angajati si s-au stabilit cote anuale pentru forta de munca din strainatate. De asemenea, guvernele au apelat la politici pentru incurajarea lucratorilor migranti sa se intoarca in tara de origine, dar fara prea mare efect.

Desi Uniunea Europeana s-a extins in 1974, prin aderarea Marii Britanii, Irlandei si Danemarcei, migratia intracomunitara a stagnat, nu numai ca urmare a crizei economice, dar si a convergentei salariilor dintre statele membre.

III.       perioada 1990 - 2000 se caracterizeaza prin diversitatea tarilor gazda si de origine, tari de emigratie traditionale din Europa , precum Spania, Italia, Irlanda, Grecia si Portugalia, se transforma trptat in tari de imigratie. Cresterea numarului solicitantilor de azil, refugiatilor si minoritatilor etnice s-a datorat schimbarilor politice din Europa Centrala si de Est si din fosta Uniune Sovietica, precum si cele din fosta Yugoslavie si nordul Irakului.

Aceasta perioada se caracterizeaza, de asemenea, prin predominanta fluxurilor migratorii pentru reunificare familiala si revenirea interesului pentru migratia fortei de munca, in special pentru lucratorii calificati, spre sfarsitul anilor 1990.

IV.      perioada dupa 2000, in ultimii ani s-a inregistrat o crestere a migratiei permanente si a migratiei fortei de munca temporare ca urmare, pe de o parte, dezvoltarii tehnologiei informatiei si comunicatiei, sanatatii si educatiei, sectoare care necesita forta de munca inalt calificata si totodata a crescut si cererea de mana de lucru straina necalificata in special in agricultura, constructii si lucrari publice, precum si serviciile casnice.

Legatura dintre schimbarile demografice si politicile privind migratia, inclusiv migratia persoanelor inalt calificate, va reprezenta problematica importanta in viitorul apropiat. Este de asteptat ca unele State Membre sa prefere migratia specialistilor si sa elaboreze reglementari si proceduri care sa o faciliteze. Insa, asa cum remarca Marc Verwilghen (2004), ministrul belgian al cooperarii pentru dezvoltare, Uniunea Europeana va trebui sa identifice, in acelasi timp, si solutiile pentru a limita efectele negative produse de "exodul creierelor" asupra dezvoltarii statelor de origine.

Realizarea liberei circulatii a persoanelor prin crearea unei piete comune si prin armonizarea graduala a politicilor economice a Statelor Membre este unul dintre obiectivele comunitare prioritare. Mentionarea acestui principiu in Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana subliniaza clar importanta care i se atribuie.

Insa, Statele Membre ale Uniunii Europene se confrunta cu situatii foarte diferite in ceea ce priveste migratia: istoric al migratiei diferit, nivel diferit al dependentei economice fata de imigratie si, nu in ultimul rand, o preocupare diferita fata de tendintele manifestate de migratie in ultima perioada.

De aceea, dezideratul unei politici comune privind migratia ramane un obiectiv ambitios. Astfel, stabilirea unei abordari comune a problematicii managementului migratiei si armonizarea politicilor privind migratia ale Statelor Membre reprezinta una dintre cele mai importante provocari ale migratiei in Uniunea Europeana. Rezolvarea acestei probleme va deveni stringenta in viitor, pe masura ce economiile si societatile Statelor Membre vor avea nevoie tot mai mult de lucratorii migranti, ca urmare in special a imbatranirii populatiei.

Urmand tendintele actuale, declinul ce se va inregistra intre anii 2010 si 2030 in privinta varstei populatiei active din Uniunea Europeana va determina o scadere a numarului de persoane angajate pana la circa 20 milioane de persoane. Astfel de evolutii vor avea un impact semnificativ asupra cresterii economice generale a Statelor Membre, asupra functionarii pietei interne si competitivitatii intreprinderilor europene.

In acest sens, migratia economica poate ajuta la incurajarea antreprenoriatului, sporirea competitivitatii si indeplinirea obiectivelor economice si de ocupare a fortei de munca stabilite de Strategia Lisabona. De asemenea, Uniunea Europeana trebuie sa ia in considerare si faptul ca majoritatea regiunilor dezvoltate din lume concureaza in atragerea de imigranti pentru a-si acoperi nevoile economice.

Din aceste motive, este important sa se asigure o politica de migratie economica a Uniunii Europene, care sa ofere un statut legal sigur si un set de drepturi garantate pentru sprijinirea integrarii imigrantilor admisi. Recomandarile si propunerile primite au fost luate in considerare pentru stabilirea unui plan politic de actiune in domeniul migratiei legale.

S-a stabilit un calendar al actiunilor si initiativelor legislative pentru perioada 2006 - 2009 (COM(2005) 669), care vor fi urmarite de Comisia Europeana in scopul "definirii unei politici comunitare coerente privind migratia legala. Totusi, acesta poate fi considerat doar un prim pas sovaielnic atata vreme cat Comisia isi propune pentru aceasta perioada doar elaborarea unor proiecte de directive referitoare la admisia diverselor categorii de migranti economici sau masuri de consolidare a unor structuri sau initiative existente deja.

Sunt necesare etape suplimentare pentru armonizarea politicilor nationale si pentru conturarea unei politici comunitare in domeniu. In orice caz, date fiind dimensiunea si nivelul fluxurilor migratoare contemporane si posibilitatea de a aparea o lipsa de intelegere adecvata a fenomenului sau conflicte in cadrul societatilor diversificate, multi-etnice, deciziile politice cu privire la migratia internationala vor avea o maxima importanta in urmatoarele decenii.