NEO-CONSERVATORISMUL UNIVERSAL SI ROMANESC

NEO-CONSERVATORISMUL UNIVERSAL SI ROMANESC

Aparitia si evolutia neo-conservatorismului. Variantele sale doctrinare

Neo-conservatorismul romanesc

Aparitia si evolutia neo-conservatorismului. Variantele sale doctrinare

La inceputul secolului al XX-lea societatile capitaliste dezvoltate vor intra intr-un nou stadiu de dezvoltare economic si politic, monopolismul. Doctrinele politice clasice, conservatorismul si liberalismul nu fusesera create pentru acest nou tip de dezvoltare, drept urmare ele s-au aflat in imposibilitatea de a mai regla, ordona si conduce noul tip de viata sociala.

In consecinta, la nivelul macro si micro social, atat in viata economica, cat si in viata politica au inceput sa apara dezechilibre, conflicte si tensiuni.

Declansarea Primului Razboi Mondial a fost o dovada a incapacitatii vechiilor elaborate de a mai gestiona si ordona dezvoltarea sociala. Pentru o scurta perioada de timp, criza elaboratelor clasice a fost amanata. Ea a aparut insa, cu si mai mare putere la sfarsitul Primului Razboi Mondial ca urmare a noului tip de dezvoltare, care a impus reforme si legiuiri radicale, democratice.

Cel mai afectat a fost conservatorismului, datorita caracterului sau mai prudent, restrictiv fata de problemele transformarii si innoirii sociale. Votul universal proclamat in 1918 si reformele agrare au lovit cu putere in baza sociala a conservatorismului, in rolul si imaginea sa in viata politica accentuand criza si falimentul.

Marea Criza din 1929-1933, realizata pe fundalul incapacitatii elaboratelor clasice de-a mai gestiona, organiza si conduce viata sociala, va marca si falimentul lor.

In viata sociala se simtea nevoia unor noi elaborate doctrinare care sa fie in corespondenta cu noile cerinte ale dezvoltarii sociale, cu legitatile ei. Elementele mai moderate ale burgheziei si aristocratiei, aveau in continuare nevoie de un elaborat care sa le fundamenteze si sa le promoveze interesele in noile conditii ale dezvoltarii sociale.

Astfel apare neo-conservatorismul. Procesul constituirii lui, desi a inceput sa se manifeste dupa 1933, adevarata realizare si impunere a acestora se va produce dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial.

Acest proces a fost determinat de fenomenele si procesele ce avusesera loc in societatea capitalista postbelica, in plan intern si international:
1. cresterea rolului statului determinate de refacerea economica;

concentrarea si centralizarea capitalului, a muncii si a productiei;

creearea capitalului monopolist de stat;

dovada interventiei puterii etatice in viata sociala, a unirii ei cu forta monopolurilor.

S-a modificat si viata internationala, impunandu-se doctrine noi care sa exprime pozitia, scindarea lumii in doua sisteme social-politice distincte: capitalist si societatea totalitara.

Prabusirea sistemului colonial si constituirea statelor independente, Razboiul Rece si teama de o noua conflagratie mondiala, toate au grabit si au favorizat constituirea elaboratelor politice neo-clasice, inclusiv a neo-conservatorismului.

Neo-conservatorismul este doctrina politica si economica a burghezilor si aristocratilor mai moderati, care se opuneau unei transformari si innoiri sociale radicale. De aceea, neo-conservatorismul apare si ca o reactie critica la adresa neo-liberalismului, a doctrinei democrat-crestine si social-democrate.

Desi e o doctrina noua, neo-conservatorismul pastreaza multe din principiile si valorile conservatorismului clasic, e adevarat, adaptate la noile cerinte ale dezvoltarii sociale.

Dintre vechiile principii ale neo-conservatorismului, amintim:

mentinerea ideii inegalitatii sociale a oamenilor, claselor si grupurilor sociale; aceasta e vazuta ca ceva normal;

revolutia era principalul mijloc de innoire si transformare sociala, prin urmare este contestata, facandu-se trimitere la aspectele ei distributive, fara a se avea in vedere elementele de progres si innoire sociala;

democratia de tip elitist. Elita si elitismul sunt considerate singurele in masura sa asigure stabilitatea si echilibrul social, eficienta conducerii sociale. E aspru criticata democratia neo-liberala sau social-democrata pentru ca au dus la excesul egalitatii in relatiile sociale, la afirmarea maselor populare. Neo-conservatorii sustin o democratie elitista limitata;

regula majoritatii e criticata, considerata un factor de degenerare a valorilor fundamentale, ineficienta in actul conducerii societatii.

Neo-conservatorismul aduce elemente noi:

acceptarea functiilor sociale publice a proprietarilor;

apararea unor institutii fundamentale cum este familia;

condamnarea regimurilor autoritare: fasciste si comuniste.

Neo-conservatorismul se caracterizeaza prin:

- lipsa unitatii structurale si functionale;

- e eterogen, influentat de stadiile de dezvoltare ale societatii, particularitatile ei, anumite traduceri istorice, nationale, interesele celor care o promoveaza.

Dintre variantele doctrinare ale conservatorismului amintim:

1. In Franta, noua filosofie este o varianta teoretica, abordand filosofia realitatii sociale. Ea realizeaza o analiza abstracta a politicului si a puterii. Dupa sustinerea noii filosofii, politica are un singur obiectiv - puterea, care nu-si schimba continutul ci formele de manifestare si actorii.

O astfel de conceptie urmarea descurajarea celor care prin revolutie urmareau schimbarea societatii.

2. Noua dreapta a aparut in Franta, fiind creata de reprezentantii unei publicatii. Incerca sa fie o riposta ideologica, politica si practica fata de marxism si societatile totalitare.

Noua dreapta, din punct de vedere structural si al continutului e un amalgam de idei, teze, conceptii preluate din diferite sisteme culturale.

Scopul Noii drepte este impotriva principiilor si valorilor liberale, social-democratice, democrat-crestine si impotriva societatii totalitare comuniste. Noua dreapta are ca obiectiv de critica principiile si valorile liberale:

ideea egalitatii. Prin creearea posibilitatii maselor de a se afirma in viata politica egalitara; egalitatea este sursa dezordinii, a incalcarii ierarhiei naturale. Se opteaza pentru inegalitate - un drept natural ce se reflecta prin promovarea elitismului social-politic;

contrar democratiei active promovate de liberalism, Noua dreapta considera democratia culmea decadentei sociale, o institutie a celor slabi, mediocrii, care nu au capacitatea de a se afirma individual.

In locul acestei democratii, ideologii Noii drepte promoveaza elitismul, revenirea la regimuri autoritare. In unele situatii, ideologii Noii drepte au mers atat de departe incat au cerut lichidarea democratiei burgheze, fapt ce ar duce la statul totalitar

Multi au vazut in inclinatia spre extrema dreapta a Noii drepte, o incercare de revigorare a Noii fascii.

3. Realismul politic a aparut in perioada Razboiului Rece, fundamentandu-se pe valori mai vechi. Principalul creator al realismului politic este Hans Morgenthau. El considera ca realismul politic se bazeaza pe urmatoarele principii:

1. politica e guvernata de legi din natura umana;

2. politicienii gandesc si actioneaza conform intereselor proprii;

3. interesele puterii sunt extrem de dinamice, se schimba de la o epoca la alta, si pot diferi de la o societate la alta;

4. morala nu poate fi identificata cu legile morale universale;

5. politica internationala e o lupta pentru putere, puterea e intotdeauna obiectivul luptei politice.

In perioada anilor '50, cand s-a constituit realismul politic, razboiul continua sa fie considerat un mijloc normal in realizarea politica internationala. Treptat, datorita schimbarilor vietii internationale, are loc un transfer garantat al prioritatii, de la forta militara, spre politica de negocieri, de pace, razboaiele fiind considerate nefunctionale, antiproductive pentru evolutia societatii umane.

Neo-conservatorismul e si o doctrina de guvernare. Dintre variantele practice ale neo-conservatorismului, cele mai evidente sunt:

1. varianta din S.U.A. se deosebeste in mare masura de cea europeana, acest fapt nu e intamplator, fiind in legatura directa cu conservatorismul american, care prin continut, principii si valori s-a deosebit de cel european.

Neo-conservatorismul nord-american e o creatie a mai multor ideologi, o incercare de particulatozare a principiilor si valorilor conservatoare la cerintele societatii nord-americane.

In cadrul neo-conservatorismului nord-american se intalnesc elemenete neo-liberale.

O alta particularitate e aceea ca, desi statului i se acroda un rol reglator, sub influenta neo-liberalismului vom constata o interventie a statului in viata sociala. Deosebirea e aceea ca neo-conservatorismul american se pronunta pentru depolitizarea statului, pentru cresterea rolului sau in administratie.

2. doctrina neo-conservatoare a constituit in Marea Britanie, in timpul lu Margaret Thatcher, primul elaborat de guvernare. Asa se explica pozitia mai rezervata a Marii Britanii fata de unele cerinte ale vietii internationale cum ar fi intrarea in Uniunea Europeana

Neo-conservatorismul a fost in Anglia elaboratul sub a carui dirijare s-a dezvoltat Marea Britanie economica si sociala si s-a impus in relatiile internationale.

Si azi neo-conservatorismul e prezent in viata politica contemporana.

Neo-conservatorismul romanesc

Problema existentei si functionarii practice a neo-conservatorismului in Romania nu este pe deplin clarificata. Aceasta situatie e determinata de faptul ca neo-conservatorismul pe plan universal si european apare si se afirma dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, adica atunci cand in Romania se instaurase comunismul.

In aceasta situatie, ramane de discutat ideologia taranista din perioada interbelica, care e identificata cu neo-conservatorismul.

Taranismul- ca partid si ideologie- apare in decembrie 1918, el fiind stimulat de inceputul tranformarilor democratice din viata economica si politica a Romaniei, de criza doctrinelor clasice romanesti, dar si de Marea Unire din1 91

Crearea Partidului Taranesc si a ideologiei taranesti in 1918 e o consecinta a votului universal care aducea un important potential electoral: taranimea si intectualitatea satelor. Aparitia taranismului e si o consecinta a crizei conservatoare, care in ciuda incercarilor, nu demonstreaza ca se poatea adapta noilor cerinte.

In conditiile in care in electorat ramanea un important potential taranesc neinregimentat, trebuia sa se opuna o noua doctrina - taranimea.

In activitatea partidului si ideologiei taranesti se intalnesc doua perioade:

1. din 1918 pana la fuziunea cu Partidul National Roman din Transilvania (1926). Taranismul e acum puterinic democratizat datorita bazei sale sociale- taranimea, intelectualitatea satelor, si masele populare de la orase, si prin obiectivele sale programatice, afirmate si urmarite.

Pana la fuziunea cu Patidul National Roman din Transilvania, intre taranism si conservatorism nu au exista elemente comune care sa ne duca la concluzia ca taranismul ar fi o prelungire a vechiului conservatorism.

Aceasta este normala daca avem in vedere ca in aceasta perioada, conservatorismul se afla in plina criza. Cine isi putea lega destinele politice si ideologice cu o doctrina in faliment?

Nici faptul ca baza social-taraneasca nu este un argument in favoare conservatorismului, pentru ca el avea ca suport social, proprietarii de pamanturi, artistocratia.

Pana in 1926 taranismul a avut o orientare de stanga sau de centru-stanga.

2. fuziunea cu Partidul National Roman din Transilvania. Noul partid - Partidul National Taranesc si-a schimbat suportul social, continutul, orientarea politica si ideologica. In noul partid au intrat elemente ale burgheziei din Transilvania conduse de Iuliu Maniu si Alexandru Vaida Voievod.

Prin dizolvarea Partidului Conservator cea mai mare parte a suportului sau social a intrat in P.N.T, elementele conservatoare fiind importante.

In cadrul noului partid s-au conturat doua orientari:

- orientarea taraneasca, condusa de Mitrache si Virgil Modjam care promoveaza valorile si principiile de pana la 1926. Orientarea taraneasca a sustinut statul taranesc. El urma sa fie un sistem social politic bazat pe corporatie, dar din punct de vedere politic pe solidaritatea sociala in care sa se asigure primatul clasei taranesti. Solidaritatea sociala se referea la democratia rurala, opusa democratiei liberale.

Atat economic cat si politic, statul taranesc reprezinta o constitutie teoretica, neavand nicio legatura cu realitatea sociala. Ea nu s-a putut realiza in practica, ramanand o chestiune teoretica.

- orientarea de dreapta s-a aflat la intrepatrunderea conservatorismului cu neo-conservatorismul. Pentru asemenea apreciere pledeaza unele principii si valori conservatoare, regasite in P.N.T.: traditionalismul, conceptia evolutiei, prioritatea agriculturii, apararea si conservarea principiilor funciare, subaprecierea independentei.

Totusi au fost si elemente care ne indreptatesc sa afirmam ca P.N.T. nu a continuat teoria si practica conservatorismului, ci a neo-conservatorismului prin: conceperea agriculturii pe principii noi- sistemul cooperatist; acceptarea ideii rolului proprietatilor mici si mijlocii, alaturi de marea proprietate; problema innoirii sociale, acceptatea democratiei rurale.

Taranismul, ca partid si ideologie si-a incheiat activitatea odata cu instaurarea comunismului.

Dupa 1989, reconstituirea P.N.T.C.D pentru o scurta perioada de timp, face ca aprecierea din punct de vedere politic si ideologic a apartenentei la conservatorism sa fie greu de realizat. Asta si datorita faptului ca dupa '89, P.N.T.C.D. s-a aflat la guvernare intr-o coalitie - C.D.R ce cuprindea si alte doctrine: social-democrata (PD) si liberala sau neo-liberala (PNL).

Azi, in conditiile inexistentei Partidului National Taranesc si activitatii sale, e greu sa faci o apreciere a doctrinei pe care acesta se fundamenteaza in existenta si actiunea sa.