ORIENTARI ACTUALE ALE STATELOR MEMBRE UE IN DOMENIUL IMIGRATIEI

ORIENTARI ACTUALE ALE STATELOR MEMBRE UE IN DOMENIUL IMIGRATIEI

Reactia statelor si a comunitatii internationale de a gestiona/reglementa migratia a fost sporadica si dominata de consideratii ad hoc. Dar problema migratiei reclama tot mai mult un management eficient, in beneficiul tuturor celor implicati. Insa, spre deosebire de alte tipuri de fluxuri (de bunuri, financiare etc), migratia persoane se bazeaza pe decizii individuale care deseori nu corespund strategiilor colective si nu pot fi controlate.

De aceea, in prezent statele incearca sa integreze problemele fluxurilor de persoane in constructia globala a dezvoltarii economice durabile si progresului social. In plus, migratia este acum un proces multinational care nu mai poate fin gestionat (doar) unilateral sau bilateral. Insa migratia este/ramane o problema eminamente politica .

Confruntate cu deficitul de calificari, declinul populatiei si imbatranirea acesteia, tarile europene isi orienteaza pozitia asupra migratiei fortei de munca, prin promovarea, cu precautie a unor masuri de acceptare a lucratorilor straini indreptate spre : simplificarea si flexibilizarea schemelor actuale de acces pe piata muncii UE si crearea unor noi canale de migrare, insa majoritatea favorizeaza accesul fortei de munca inalt calificata. Schemele de acces ale lucratorilor migranti sunt limitate la anumite categorii de lucratori, precum cei din domeniul IT si al protectiei sanatatii (OCDE, 2002).

Preocuparile actuale ale statelor membre UE se indreapta cu deosebire catre gestionarea eficienta a migratiei fortei de munca. Probleme suplimentare apar atunci cand migratiei lucratorilor i se asociaza si migratia (temporara) a familiilor acestora, fenomen intalnit cu deosebire in cazul unor perioade mai indelungate de munca in strainatate (prin contracte initiale pe termen lung sau prin contracte reinnoite).

Motivele principale ale migratiei lucratorilor raman cele identificate in ultimii ani : ocuparea unui loc de munca cu perspective financiare mai favorabile si imbunatatirea conditiilor de viata. Daca potrivit ACC-13 (Acceding and Candidate Countries) motivatia dominanta pentru lucratorii din Cehia, Slovenia, Letonia o reprezinta dorinta unui echilibru intre viata economica si sociala, pentru cei din Romania (si Bulgaria) perspectivele unui castig financiar substantial pe termen scurt sunt prevalente.

Atitudinea liberala manifestata initial de statele membre UE in privinta intentiei de liberalizare completa a pietei muncii imediat dupa extindere s-a transformat, in practica negocierilor cu AC -10 intr-o pozitie prudenta, chiar de ingrijorare, concretizata in restrictionarea accesului (cu exceptia Greciei si Portugaliei care nu si-au prezentat inca pozitia oficiala). Deci este de asteptat ca Romania sa beneficieze de acelasi  tratament  chiar daca (ori tocmai pentru ca) aderarea este prevazuta in 2007. Este putin posibil ca, pe baza experientei practice a AC-10, in perioada 2004-2007, si in special a Poloniei, sa se modifice substantial orientarea politicii de gestionare a migratiei din partea UE-15 fata de Romania. Dimpotriva, este posibil ca restrictiile si contingentarile sa fie mult mai selective (si discriminatoare), promovandu-se doar accesul  de completare a nevoilor pietei , ceea ce firesc va include specializari de extrema/ de margine - lucratori inalt performanti sau pentru locuri de munca neatractive, refuzate de forta de munca deja prezenta pe piata. Prin aceste masuri, intr-o forma mai mult sau mai putin mascata se incalca unul din cele patru drepturi fundamentale ale pietei interne a UE -  statele membre nu pot discrimina cetatenii altor state membre, pe baza nationalitatii lor, in favoarea propriilor conationali .

Cu toate acestea, doua tipuri de restrictii vor fi prezente pe piata muncii statelor UE 15 :

din partea statului, a institutiilor de reglementare/gestionare a pietei muncii

limitarea/amanarea accesului lucratorilor migranti la sistemele nationale de protectie sociala (Marea Britanie, Irlanda);

restrictionarea ocuparii unor locuri de munca care pot fi solicitate si de cetatenii tarii de origine (Olanda) ;

indeplininirea anumitor conditii precum respectarea prevederilor contractelor colective de munca in vigoare, sa existe cerere pentru tipurile respective de munca, lucratorii sa aiba asigurata cazarea etc (Suedia) ;

aplicarea unor prevederi restrictive pe o perioada de tranzitie de 2-7 ani (Danemarca, Belgia, Finlanda, Germania, Austria) etc.

din partea lucratorilor deja prezenti pe piata muncii si/sau a cetatenilor UE. Un studiu al CE (publicat in martie 2004) releva ca 40% din cetatenii europeni respondenti^[1] considera ca nu  este nevoie de imigranti pentru acoperirea deficitelor de forta de munca in anumite domenii ale economiei , cei mai reticenti fiind cei din Grecia, Germania si Belgia. Mai mult 14% din acestia se opun promovarii egalitatii de sanse pe piata muncii.

Daca avem in vedere populatia care se adauga la fiecare val de extindere a UE si decalajul de venit al noilor veniti fata de statele membre, atunci se observa ca :

fiecare nou val incude state cu un nivel tot mai redus al PIB-ului. Extinderea spre sud a insemnat integrarea unor state (Grecia, Spania si Portugalia) cu o medie a PIB/locuitor echivalenta cu 2/3 din nivelul inregistrat de UE-9. Extinderea spre est  +12  va insemna acceptarea unor tari cu un venit mediu de cca 38% din media UE-15 ;

sporul de populatie este relativ insemnat. Daca la extinderea spre sud a insemnat un plus de 22% din populatia UE-9 (1980), extinderea spre est va insemna 28% din populatia UE-15 (1998). La fiecare val exista un stat care detine pozitia dominanta sub aspectul populatiei -Spania in primul val cu 14% din populatia UE-9, Polonia cu cca 10% din populatia UE-15.

Aceste aspecte sustin ideea promovata de unii specialisti potrivit careia  actuala runda de extindere va genera un potential migrator mai ridicat  si  justifica , in oarecare masura atitudinea restrictiva fata de circulatia persoanelor, si in special a fortei de munca din statele noi membre in spatiul UE-15. Este de mentionat in acest context ca temerea manifestata la extinderea spre sud privind intensificarea fluxurilor migratiei pe axa sud-nord s-a dovedit nefondata.

Toate aceste aspecte noi comparativ cu extinderea spre sud si faptul ca extinderea spre est include doua etape, iar Romania se afla in ultima, vor putea atrage deopotriva avantaje si dezavantaje suplimentare in domeniul permisivitatii liberei circulatii a persoanelor. Probabil, ca pe termen scurt si mediu vor predomina dezavantajele, competitia pentru ocuparea unui loc de munca in strainatate fiind deja destul de intensa. In plus, situatia financiara a fiecarui potential lucrator in strainatate va constitui elemetul decisiv in acceptarea unui loc de munca, inclusiv a unuia sub pregatirea profesionala dobandita in Aceste aspecte sustin ideea promovata de unii specialisti potrivit careia  actuala runda de extindere va genera un potential migrator mai ridicat  si  justifica , in oarecare masura atitudinea restrictiva fata de circulatia persoanelor, si in special a fortei de munca din statele noi membre in spatiul UE-15. Este de mentionat in acest context ca temerea manifestata la extinderea spre sud privind intensificarea fluxurilor migratiei pe axa sud-nord s-a dovedit nefondata.

Romania va face parte dintr-o Europa depopulata si imbatranita si la randul ei se va confrunta cu un declin demografic accentuat. Scaderea populatiei si imbatranirea accentuata a acesteia va determina o crestere a varstei mediane cu cel putin 8 ani pana in 2025 si cu inca 4-6 ani pana in 2050. Efectele se vor resimti puternic asupra pietei muncii atat direct prin schimbari ale structurii pe varste in favoarea grupelor mai varstnice si indirect prin cresterea gradului de dependenta economica a celor batrani.

Politica pro-natalista pana in 1989 va determina ca pana in 2005 populatia de 15-64 de ani sa oscileze usor in jurul a 15 milioane persoane. Dupa aceasta data, in grupa populatiei in varsta de munca vor intra generatiile dupa 1990, mai putin numeroase, si vor iesi cele nascute in timpul razboiului. Prognoza INS privind evolutia resurselor de munca ne indica, la orizont 2025 contingente reduse pe total cu mai putin de 10% dar cu importante schimbari structurale: o diminuare cu pana la o treime la grupele de varsta tinere si o majorare a contingentelor de maturi varstici cu valori de peste 140% Reducerea populatiei in varsta de munca va fi in 2025 de cel putin 1.5 milioane persoane, dupa unele prognoze va depasi char 2.2 milioane, iar in 2050 va cobori sub 11.5 milioane si chiar sub 10 milioane in variantele cele mai pesimiste (INS, CNP, 2004, OIM 2005). Aceste evolutii nu vor fi in masura sa asigure atingerea obiectivelor europene stabilite prin Tratatul de la Lisabona, amploarea decalajelor in pragul integrarii si pe termen mai indepartat ramanand importanta (la orizontul 2025, rata de ocupare totala estimata va fi de cca 47%, iar rata de ocupare a populatiei in varsta de munca nu va depasi 65% -CNP, 2005).

Largirea UE va conduce, cel putin in primii ani dupa aderare, la o crestere a populatiei active care isi va cauta un loc de munca in tarile mai dezvoltate; migratia va imbraca si forma unor miscari legale dar necontrolate. Totusi nu trebuie uitat ca statutul de tara membra a UE va da nastere unui flux demografic din tarile subdezvoltate in Romania, care in timp va deveni o sursa importanta in acoperirea deficitului de forta de munca (Comisia Nationala pentru Prognoza, 2005).

Reducerea demografica afecteaza oferta de munca, dar, in plus (si ceea ce este cel mai grav) contingentele tinere, cu potential de munca superior (si unele inalt calificate) "dispar" de pe piata muncii nationale, prin fluxuri migratorii pentru munca. Aceste pierderi in plan societal produc dezechilibre pe piata nationala a muncii si reduc capacitatea competitiva a Romaniei pe piata internationala si a UE. In schimb, aceste persoane acopera deficitele si elimina dezechilibrele de pe pietele muncii tarilor beneficiare, crescand forta productiva si creativa a acestora. Trebuie mentionat faptul ca politica acestor state este si va fi tot mai intens selectiva . Astfel, prin propriile resurse (umane), Romania isi majoreaza dezavatalele de piata;

Factori economico-sociali de  sustinere  a migratiei

Trei aspecte sunt importante:

ne confruntam cu reducerea potentialului de munca in conditiile unui nivel de trai mult mai scazut decat in tarile vest-europene, societatea neputand compensa aceasta pierdere prin alti factori sau mecanisme (utilizarea unor tehnologii performante, imigratie, inclusiv de creiere etc);

piata nationala, prin atributele sale, nu poate retine forta de munca necesara, aflandu-se in dezavantaj comparativ fata de piata UE care ofera cel putin venituri din munca mult mai ridicate;

nu s-a format inca o cultura a muncii adecvata noului context; deprinderile de munca pe cat posibil se auto-conserva in loc sa se adapteze modelului occidental, mai performant. Comportamentul lucratorului roman se modeleaza in raport de mediul in care lucreaza, este deosebit de flexibil/adaptabil in cazul muncii in strainatate si, mult prea conservator in cazul activitatii desfasurate pe piata nationala a muncii. Eficientizarea vine mai mult din comportamente impuse (de regula de firmele straine sau mixte). Exceptiile nationale exista, dar nu sunt suficiente pentru a crea curentul necesar pentru schimbarea stilului de munca.

Trebuie mentionat ca se vor mentine decalaje importante de performanta: productivitate mai scazuta, nivel tehnic mai redus. Oferta ocupationala si calitativa de forta de munca este prea putin anticipativa, comparativ cu dinamica asteptata a economiei nationale.