PESC, PESA si viitoarea Constitutie Europeana

PESC, PESA si viitoarea Constitutie Europeana

Proiectul Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa (Draft Treaty establishing a Constitution for Europe), prezentat de catre presedintele Conventiei Europene, Valry Giscard dEstaing, Consiliului European de la Salonic (20 iunie 2003) si, la Roma, presedintiei italiene a UE (18 iulie 2003) face referiri atat la Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC), cat si la Politica de Securitate si Aparare Comuna (PSAC) , ca parte integranta a PESC. In proiectul Constitutiei Europene noul concept PSAC (Common Security and Defence Policy, CSDP) inlocuieste, asadar, deopotriva vechiul concept PESA, cat si varianta sa desfasurata, PESAC. Proiectul Constitutiei Europene contine prevederi distincte cu privire la actiunile externe ale Uniunii Europene (Titlul V). Acestea din urma cuprind o serie de elemente interdependente, intre care:

- politica comerciala comuna;

- politica externa comuna;

- politica comuna de securitate si aparare;

- dezvoltarea cooperarii;

- asistenta umanitara.

In cadrul fiecaruia din aceste elemente componente, principalele obiective ale actiunilor externe ale Uniunii Europene au in vedere respectarea a doua principii fundamentale:

- actiunile externe trebuie sa se bazeze pe principiile care au guvernat crearea, dezvoltarea si largirea Uniunii Europene;

- actiunile externe trebuie sa urmareasca maximizarea cooperarii statelor membre in toate domeniile relatiilor internationale.

Referitor la primul principiu, nu este lipsit de interes de a trece in revista principiile care au guvernat crearea, dezvoltarea si largirea Uniunii Europene, deoarece numai pe baza lor se vor putea imagina solutii si directii de actiune in cadrul PESA.

Aceste principii sunt:

- democratia;

- suprematia legii;

- universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si libertatilor fundamentale;

- respectarea demnitatii umane;

- egalitatea si solidaritatea;

- respectarea prevederilor dreptului international in conformitate cu principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite.

Obiectivele politicilor si actiunilor comune ale UE in plan extern vizeaza:

- salvgardarea valorilor comune ale Uniunii Europene, a intereselor sale fundamentale, a securitatii, independentei si integritatii sale;

- consolidarea si sprijinirea democratiei, a suprematiei legii, drepturilor omului si dreptului international;

- mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si intarirea securitatii internationale in conformitate cu principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite;

- sprijinirea dezvoltarii durabile din punct de vedere economic, social si de mediu in tarile in curs de dezvoltare, in vederea eradicarii saraciei;

- incurajarea integrarii tuturor tarilor in economia globala, inclusiv prin abolirea restrictiilor in comertul international;

- promovarea unor masuri pe plan international menite a mentine si imbunatati calitatea mediului si managementul sustenabil al resurselor naturale, pentru a asigura o dezvoltare durabila;

- asistarea populatiilor, tarilor si regiunilor care se confrunta cu dezastre naturale sau produse de om;

- promovarea unui sistem international bazat pe o cooperare multilaterala intarita si buna guvernare la nivel global.

Capacitatea de a actiona intr-o Uniune de 25, 27 sau mai multe state, va depinde in mare masura de abilitatea conducerii politice de a defini teluri strategice si a impulsiona implementarea lor in politica curenta. Din acest punct de vedere, proiectul Constitutiei Europene invedereaza un progres cert prin instituirea functiilor permanente de presedinte al Consiliului European si Ministru al Afacerilor Externe al Uniunii.

Presedintele Consiliului European urmeaza sa fie ales de catre sefii de stat si de guvern prin majoritate calificata, pentru o perioada de 2 ani si jumatate, cu posibilitatea reinnoirii mandatului inca o data. Se renunta astfel la practica exercitarii acestei functii prin rotatie, la fiecare 6 luni. Rolul presedintelui va fi acela de a prezida si conduce lucrarile Consiliului European, asigurandu-i buna desfasurare si continuitatea si a asigura, la nivelul sau, reprezentarea externa a Uniunii Europene. Noua functie va conferi continuitate, vizibilitate si coerenta reprezentarii UE atat pe plan extern, cat si intern. De asemenea, profilul politicii externe a fost consolidat prin statuarea functiei de Ministru al Afacerilor Externe. Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii va fi unul dintre vicepresedintii Comisiei Europene si, prin aceasta, membru al Colegiului Comisiei. El va conduce Politica Externa si de Securitate Comuna, fiind responsabil de relatiile externe si de coordonarea altor aspecte ale actiunii externe a Uniunii, inclusiv de prezidarea Consiliului Afacerilor Externe, ca structura a Consiliului de Ministri.

In ceea ce priveste Politica de Securitate si Aparare Comuna, proiectul Constitutiei Europene reitereaza faptul ca acesta va include articularea progresiva a unei politici comune de aparare a Uniunii, care va conduce la o aparare comuna atunci cand Consiliul European va decide aceasta in unanimitate. PSAC va trebui insa sa nu afecteze particularitatile politicilor de securitate si aparare ale statelor membre, sa respecte obligatiile impuse anumitor state membre de apartenenta la NATO si sa asigure compatibilitatea sa cu politica de securitate si aparare a Aliantei Nord-Atlantice.

Proiectul Constitutiei Europene aduce si cinci elemente de noutate importante in sfera Politicii de Securitate si Aparare Comune:

- extinderea misiunilor Petersberg;

- decizia infiintarii unei Agentii Europene privitoare la Armamente, Cercetare si Capacitati Militare.

- aplicarea cooperarii structurate (structured cooperation) la misiunile internationale;

- posibilitatea cooperarii mai stranse (closer cooperation) a statelor Uniunii in sfera apararii

reciproce (mutual defence); si

- introducerea unei clauze de solidaritate pentru cazurile producerii unor atacuri teroriste si a unor dezastre naturale sau produse de om;

Extinderea misiunilor Petersberg

Una din noutatile aduse de proiectul Constitutiei Europene este extinderea misiunilor Petersberg, care vor include:

- operatiuni comune de dezarmare;

- misiuni de salvare si umanitare;

- servicii de asistenta si consultanta militare;

- misiuni de prevenire a conflictelor si de mentinere a pacii;

- misiuni ale fortelor combatante de management al crizelor, incluzand impunerea pacii si stabilizarea post-conflict.

Se poate observa ca noua abordare, centrata pe impletirea organica a utilizarii resurselor militare cu cele civile, reflecta mai bine misiunile de gestionare a crizelor efectiv desfasurate de catre Uniunea Europeana in 2003 in Bosnia si Hertegovina, Macedonia si Republica Democratica Congo.

Un alt aspect de noutate il reprezinta faptul ca prin Constitutia Europeana se prevede explicit posibilitatea participarii Uniunii Europene la misiuni civile sau militare de mentinere a pacii, prevenire a conflictelor si intarire a securitatii internationale in afara granitelor Uniunii Europene, abordare care, la randul sau, este pe deplin consonanta cu conceptul strategic si initiativa UE privitoare la Europa extinsa-noua vecinatate (Wider Europe-New Neighbourhood).

Agentia Europeana pentru Dezvoltarea Capacitatilor de Aparare, Cercetare, Achizitii si Armamente

Proiectul Constitutiei Europene stipuleaza infiintarea unei Agentii Europene privitoare la Armamente, Cercetare si Capacitati Militare (European Armaments, Research and Military Capabilities Agency, EARMCA), la care sa participe statele membre interesate si care sa inglobeze formele de cooperare deja existente in domeniu:

- Organizatia de Cooperare Comuna in materie de Armament (Organisation Conjointe de Cooperation en matiere dArmement, OCCAR) avand ca membri Franta, Marea Britanie, Germania si Italia;

- Scrisoarea de Intentie (Letter of Intent, LoI), avand ca membri Franta, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie si Suedia; si

- Grupul Vest-European de Armamente (West European Armaments Group, WEAG), organizatie ce reuneste 19 tari europene din care 14 membre ale Uniunii Europene.

Statutul, componenta si numarul de locuri, precum si regulile de functionare ar urma sa fie definite de Consiliul European, cu majoritate calificata.

Aceasta Agentie Europeana ar urma sa aiba urmatoarele atributii:

- identificarea obiectivelor privitoare la capacitatile militare ale statelor membre si evaluarea

respectarii angajamentelor asumate de catre aceste state;

- promovarea armonizarii necesitatilor operationale si adoptarea de metode eficace si compatibile in domeniul achizitiilor;

- propunerea de obiective multilaterale care sa duca la indeplinirea obiectivelor asumate din punct de vedere al capacitatilor militare;

- sprijinirea cercetarilor in domeniul tehnologiilor legate de aparare, coordonarea si planificarea unor activitati de cercetare comune si studierea unor solutii tehnice care sa raspunda viitoarelor necesitati operationale;

- identificarea si, daca este necesar, implementarea oricaror masuri care pot conduce la intarirea bazei industriale si tehnologice a sectorului de aparare si ameliorarea eficientei cheltuielilor militare.

Desi aceasta decizie vine sa corecteze una din lipsurile majore ale implementarii PESA, nu se poate afirma ca ea este sustinuta de totalitatea statelor membre, unele dintre acestea, precum Marea Britanie, manifestandu-se, la data redactarii studiului, clar impotriva.

De asemenea, nu este clar daca infiintarea unei asemenea agentii ar putea pune in discutie incetarea situatiei de excludere a industriei de armament de la regulile pietei unice si ale regimului concurentei. Reactiile statelor membre fata de aceasta posibilitate pot fi considerate, cel putin deocamdata, rezervate.

Cooperarea structurata

Cooperarea structurata vine sa raspunda unor probleme manifestate anterior in domeniul PESA, respectiv faptul ca aceasta se baza adesea pe coalitii ad-hoc ale statelor interesate de a participa la aceasta cooperare (inclusiv din afara Uniunii Europene).

Mecanismul reflecta si faptul ca doar un numar limitat de state membre mari aveau efectiv capacitatea de a intreprinde misiuni de tip Petersberg. Pornind de la aceste realitati, proiectul Constitutiei Europene prevede posibilitatea ca realizarea unor misiuni in scopul pastrarii valorilor Uniunii si apararii intereselor acesteia sa fie incredintata unui grup de state membre care dispun de capacitatea si vointa de a executa acele misiuni.

Cooperarea structurata este rezervata, asadar, acelor state membre ale caror capacitati militare satisfac exigente ridicate si care au incheiat angajamente reciproce in domeniu cu un grad de constrangere mai pronuntat (more binding commitments), in contextul noilor misiuni Petersberg.

Proiectul Constitutiei Europene este insa neclar in privinta modalitatilor practice in care se vor materializa aceste cooperari generatoare de obligatii mai constrangatoare, rezumandu-se a preciza, de o maniera generala si vaga, doar ca ele vor fi asumate de statele care pot si doresc acest lucru.

Cooperarea mai stransa in sfera apararii reciproce si clauza de solidaritate

Spre deosebire de NATO, care nu face o distinctie intre cazurile de agresiune armata si atacurile teroriste (la 12 septembrie 2001 Alianta Nord-Atlantica activand pentru prima oara in istoria sa articolul V privitor la apararea colectiva si declarand razboi terorismului), Uniunea Europeana, prin proiectul de Tratat Constitutional face aceasta diferenta. Cooperarea mai stransa in domeniul apararii se aplica cazurilor de agresiune armata si se supune prevederilor Articolului 51 din Carta Natiunilor Unite, in vreme ce clauza de solidaritate devine operationala in cazul unor atentate teroriste si calamitati naturale sau produse de om. Mai exact, clauza de solidaritate prevede mobilizarea tuturor resurselor Uniunii Europene, inclusiv a resurselor militare, pentru:

- prevenirea amenintarilor teroriste pe teritoriul Uniunii Europene;

- protejarea populatiei si a institutiilor de atacurile teroriste; si

- acordarea de asistenta statelor membre pe teritoriul carora a avut loc un atac terorist sau un dezastru.

Este important de retinut faptul ca potrivit proiectului Constitutiei Europene realizarea actiunilor de cooperare mai stransa in domeniul apararii reciproce va implica colaborarea statelor membre UE participante cu Alianta Nord-Atlantica. Prevederea contine insa si o anumita doza de ambiguitate, care reflecta existenta unor pareri cel putin nuantate, daca nu divergente, intre pro-atlantici, pro-europeni si neutri. In forma actuala deciziile privind apararea reciproca depind in buna masura de deciziile Consiliului European, deci nu modifica substantial practicile anterioare.

Atat cooperarea mai stransa in sfera apararii reciproce, cat si clauza de solidaritate au fost criticate de catre Adunarea Parlamentara a UEO. Prima dintre ele, ce stipuleaza faptul ca in cazul cand unul din statele membre participante la aceasta cooperare este victima agresiunii armate pe teritoriul propriu, celelalte state participante ii vor acorda ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun, militare sau de alta natura, in conformitate cu Articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite a fost respinsa ca nejustificata nu atat din perspectiva faptului ca rivalizeaza cu articolul V privitor la apararea colectiva din Tratatul de la Washington, ci pentru ca: ofera mai putine garantii de securitate decat Tratatul de la Bruxelles modificat; garantiile de securitate sunt lipsite de credibilitate, fiind oferite printr-o simpla declaratie, si nu un protocol; nu precizeaza numarul minim de tari participante, creand potentialul unor divizari in randul semnatarelor Tratatului de la Bruxelles modificat; procesul de consultare prealabila pe care il presupune implementarea sa ar putea duce la intarzieri in cazul unor situatii de urgenta.

La randul sau, clauza de solidaritate a fost denuntata ca neavenita din perspectiva faptului ca proiectul de Tratat constitutional nu defineste clar ce inseamna atac terorist (ce activeaza clauza de solidaritate) si, respectiv, agresiune armata (ce activeaza cooperarea mai stransa in sfera apararii reciproce), o asemenea imprecizie fiind de natura a genera confuzii suplimentare cu consecinte practice imprevizibile.

In sfarsit, alte critici ale Adunarii Parlamentare a UEO la adresa prevederilor referitoare la PESC si PESA din proiectul Constitutiei Europene au vizat insuficienta dezvoltare a dimensiunii parlamentare a celor doua politici interdependente: faptul ca in pofida consolidarii pe ansamblu a rolului Parlamentului European, nu exista nici o prevedere referitoare la obligatia Consiliului de a prezenta rapoarte acestuia, de o maniera similara obligatiei Consiliului UEO de a raporta Adunarii UEO; faptul ca nu se acorda nici un rol colectiv parlamentelor nationale, in pofida naturii pur interguvernamentale a acestei politici, singura referire la un atare rol colectiv fiind facuta in Protocolul asupra rolului parlamentelor nationale in Uniunea Europeana, ce stipuleaza ca asa-numita Conferinta a Comitetelor Afacerilor Europene (COSAC) poate organiza conferinte parlamentare pe diverse subiecte, in special pentru a dezbate probleme legate de PESC si PESA, neexistand insa un dialog institutionalizat intre acest organism si Consiliu.