REFORMA PARLAMENTULUI EUROPEAN CONFORM TRATATULUI CONSTITUTIONAL

REFORMA PARLAMENTULUI EUROPEAN CONFORM TRATATULUI CONSTITUTIONAL

1. NOUA CONSTITUTIE EUROPEANA - PREZENTARE GENERALA

In momentul debutului in mai 2002 a Conventiei Europene, plasata sub egida inspiratoare a lui Valery Giscard d' Estain, fost presedinte al Frantei intre anii 1974-1981, o noua Constitutie Europeana parea un lucru irealizabil, in care totusi statele membre credeau. Cu toate acestea, Giscard d'Estaing a reusit sa prezinte Consiliului interguvernamental de la Thessaloniki din 21-22 iunie 2003 un proiect pentru o Constitutie Europeana. Acesta sublinia coerent dubla natura, partial interstatala, partial federala a Europei politice in devenire. Dintre echilibrele ce se cereau gasite s-au aflat cele legate de presedentia Uniunii Europene si cea a Comisiei Europene, cel dintre Europa statelor si cea a popoarelor. Textul prezentat are o continuitate sugestiva Tratatului de la Roma din 1957, Actului unic European din 1986, Tratatului de la Maastricht din 1992, Tratatului de la Amsterdam din 1997 si a Conventiei de la Nisa din 2000.

Desi a avut un impact pozitiv la nivel european, rezultatul Conventiei n-a prins putere inca din anul 2003 datorita ambitiilor nationale.

Idee reevaluata prin apelul la bun-simt fata de rezultatele unificarii europene, chiar si acceptata ca si Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa, a fost supusa la vot in anul 2005, dar a fost foarte repede demolata datorita voturilor negative date de Franta si Tarile de Jos.

La intrebarea daca Europa are nevoie de o Constitutie Europeana, raspunsul rezida in necesitatea ca aceasta imensa entitate geopolitica sa-si normalizeze raporturile juridice cu restul lumii.

Uniunea Europeana nu detine personalitate juridica, asemeni Comunitatilor Europene, in primul rand.

In al doilea rand, o data adoptata, Constitutia Europeana ar ridica Uniunea Europeana la rangul Statelor Unite ale Americii, datorita consacrarii juridice a unei constructii fara precedent, o unificare la nivel continental.

Apoi, o Constitutie este necesara deoarece Europa ar ramane o entitate prea fluida, fara un liant.

In al patrulea rand, constructia europeana necesita inevitabil o clarificare a procedurilor de decizie.

Unul din motivele pentru care s-a respins Constitutia Europeana presupune absenta unei guvernari eficiente in Uniunea Europeana. Substituirea progresiva a termenului "guvernare" clasicului "guvern" dovedeste viziunea contemporana instabila asupra notiunii de putere de stat. Notiunea de guvern ca si organizatie avand ca sarcina exclusiva afacerile publice intr-un stat este din ce in ce mai neadaptata datorita aproprierii tot mai crescande a bunului public de catre societatea civila, fenomen care se intinde tot mai mult la nivelul planetei. In societatile asiatice, ca si in Franta, Marea Britanie, de altfel in Europa, binele public a fost identificat cu Statul.

Ideea de buna guvernare apartine insa si literaturii politice a Crestinatatii medievale, reflectand o viziune paternalista, destul de putin compatibila cu modernitatea sfarsitului secolului XX si inceputul secolului XXI., de subsidiaritate, exprimand necesitatea ca in Uniunea Europeana sa se reduca la minimum distanta dintre cei care decid si cei care se supun deciziilor luate, adica persoanele fizice ale Europei.

Principiul subsidiaritatii prezinta un aspect dublu:

- autoritatea in general si in stat, in particular nu trebuie sa impiedice persoanele sau grupurile sociale in a-si conduce, efectua actiunile proprii, adica sa isi desfasoare pe cat pot energiile, imaginatia, perseverenta in activitatea pe care o depun atat in interesul privat cat si in general.

- fiecare autoritate are ca misiune sa incite si, in caz ultim, sa sustina daca trebuie actorii insuficient de capabili.

In ceea ce priveste sistemul institutional prevazut de Constructia Europeana, aceasta da nastere unui dubiu in viitorul legitim al Uniunii Europene, in capacitatea sa de evolutie si a unui raspuns pozitiv la intrebarea daca viitorul UE se poate inspira din trecutul european.

Deoarece Europa a dat dovada de un permanent sentiment de misiune si de scop comun, inseamna ca trebuie sa-si pastreze si guvernarea colectiva europeana, precum si principiul institutionalizarii colective. Uniunea Europeana actioneaza ca un consortiu de guvernare, lasand ambiguitatea sa planeze de multe ori asupra multor domenii de activitate pentru a facilita compromisul. De altfel, acesta costa mult in termeni de eficienta administrativa, in alegerea prioritatilor europene, in aplicarea unor decizii.

Datorita disputei permanente dintre ponderea nationalului si a supranationalului, precum si crizelor permanente dintre interesele nationale ale unor tari membre ale Uniunii Europene, adoptarea unei Constitutii Europene devine irealizabila. Spulberarea sansei unei Constitutii isi are radacinile si in deficientele de conceptualizare, de promovare a unui concept diferit de cel national si totusi atat de necesar. Natiunile au invocat temeri de a nu da nastere unui superstat birocratic, nereprezentativ pentru natiunile cu traditii si istorii atat de diferite.

Franta a spus "nu" in numele interesului national si in virtutea unei idei preconcepute, conform careia Europa trebuie fondata pe proiectiile franceze.

La randul ei, Germania a dat dovada de acelasi populism, iar Marea Britanie a admis ca votarea Constitutiei va avea un rezultat negativ.

Europa nu reprezinta o democratie in sensul unei vaste populatii care a aderat la forma democratica de guvernamant. Constructia culturala, setul de valori proprii fiecarui stat membru al Uniunii Europene subliniaza faptul ca Europa imbina institutional mai multe democratii, fiind mai mult decat o confederatie de state suverane, cu popoare reprezentate in Parlamentul European si in societatile civile regionale, organizate in state care sunt centrul activ al Uniunii.

Ceea ce Europa cere este Constitutia ce insista pe pluralismul transnational, si nu pe o filozofie politica pentru sine.

Democratia la care se refera adoptarea noii Constitutii Europene prezinta la urmatoarele aspecte:

-recunoasterea reciproca a identitatii tuturor membrilor;

-promovarea unei comunitati de proiecte, a caror sursa o reprezinta fondul european de valori politice si economice comune, si nu cel al identitatii;

-partajarea procesului de guvernare din Uniunea Europeana pe orizontala, nu doar de sus in jos, intre Uniunea Europeana si state.

Analizate pe rand, aceste aspecte reflecta anumite explicatii:

-recunoasterea reciproca a identitatii tuturor membrilor inseamna a recunoste alteritatea, multiplicitatea unitatii europene. Din acest punct de vedere, democratia inseamna a recunoaste pe celalalt, si nu fuziune; aceasta presupune cunoasterea si impartasirea identitatii culturale si politice a celorlalti.

-implementarea la nivel politiv, economic si social a valorilor comune;

-exista arii sociale, politice si economice unde ierarhia guvernarii este inoportuna.

Dincolo de colaborarea pe orizontala, trebuie sa existe un permanent dialog intre parlamentele si guvernele statelor europene, aspect ce trebuie clar specificat in Constitutie.

2. TRATATUL CONSTITUTIONAL

Tratatul Constitutional a incercat sa valorifice la un nivel superior de sintetizare ansamblul reglementarilor comunitare adoptate pe parcursul evolutiei comunitare.

Abrogarea tratatelor anterioare nu inseamna ca se renunta la dispozitiile acestor acte normative apreciate ca fiind revolutionare la momentul adoptarii lor, ci presupune ca acquis-ul comunitar cuprins in aceste acte normative este preluat si valorificat in mod superior sub aspect legislativ in textul Constitutiei Europene. In afara reglementarilor din tratatele anterioare, apreciate ca avand caracter constitutional si fiind preluate in textul Constitutiei, aceasta mai cuprindea si alte dispozitii, cu caracter de noutate fata de celelalte acte normative comunitare anterior adoptate.

Dintre principalele modificari legislative intervenite prin Tratatul Constitutional, cu privire la institutia Parlamentului European, mentionam:

-alegerea Presedintelui Comisiei de catre Parlamentul European, prin votul majoritatii absolute, pe baza propunerii Consiliului European, adoptate cu majoritate calificata;

-limitarea numarului membrilor Parlamentului European pana in anul 2009 la 736 parlamentari, reprezentarea fiind stabilita pe baza proportionalitatii degresive, urmand ca pentru viitor, Consiliul European sa decida asupra componentei Parlamentului European;

-extinderea procedurii codeciziei in exercitarea functiei normative comunitare de catre Consiliul Ministrilor si Parlamentul European, procedura fiind denumita procedura legislativa;

-cresterea rolului parlamentelor nationale in procesul politic comunitar, prin informarea de catre Comisia Europeana cu privire la toate propunerile legislative elaborate de aceasta.

Tratatul instituind Constitutia Europeana a fost conceput ca un act constitutiv al unei organizatii internationale - Uniunea Europeana - fiind considerat actul fundamental de legitimare a existentei si functionarii unei asociatii de state care depasesc forma clasica de organizare a statelor reunite, dar si al organizatiilor internationale interguvernamentale.

In masura intrarii in vigoare a Tratatului Constitutional, Uniunea Europeana ar fi functionat in baza acestui document fundamental.[1]

3. TRATATUL DE LA LISABONA

Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana, a fost semnat la 13 decembrie 2007, la summitul de la Lisabona, Portugalia. Consiliul European reunit la Bruxelles in iunie 2007 a hotarat redactarea unui nou tratat care sa inlocuiasca textul Constitutiei respinse. Acest tratat, numit initial Tratatul de Reforma, urma nu sa inlocuiasca (asa cum s-ar fi intamplat in cazul adoptarii Constitutiei), ci sa amendeze atat Tratatul instituind Comunitatea Europeana, cat si Tratatul privind Uniunea Europeana.[2]

Tratatul de la Lisabona pastreaza toate modificarile institutionale pe care statele membre le-au inclus in Constitutia Europeana, precum infiintarea functiei de presedinte al Consiliului European, a celei de ministru de externe, pastrarea aceleiasi distributii a locurilor in parlament, acordarea personalitatii juridice Uniunii Europene si posibilitatea unui stat de a se retrage din UE.

Dupa ratificarea Tratatului de la Lisabona, vor fi redistribuite locurile din Parlamentul european conform unei formule proportionale. Nici unul din statele membre nu va putea avea mai mult de 96 de locuri sau mai putin de sase. Numarul maxim de deputati europeni va fi 750.

De asemenea Tratatul de la Lisabona acorda Parlamentelor nationale un rol mai mare in luarea deciziilor europene.

Una din noutati este ca institutiiile UE vor trebui sa notifice parlamentelor nationale toate propunerile legislative facute la nivel european, acestea putand sa formuleze contestatii la proiectele legislative.