Rolul Organizatiei Natiunilor Unite in contextul evolutiei relatiilor internationale. Reforma ONU -pro si contra

Rolul Organizatiei Natiunilor Unite in contextul evolutiei relatiilor internationale. Reforma ONU -pro si contra.

Organizatia Natiunilor Unite a fost creata in 1945 ca o garantie a faptului ca ororile comise in timpul celui de-al doilea razboi mondial nu se vor mai repeta. 60 ani mai traziu, ONU nu s-a limitat doar la indepartarea pericolului reprezentat de posibilele razboie dintre state, razboiul - cel mai mare pericol al securitatii noastre, dar si al generatiilor urmatoare, ci a luptat deopotriva impotriva saraciei, bolilor infectioase, degradarii mediului, razboaielor civile si violentei din interiorul statelor, terorismului, criminalitatii transnationale organizate, dar si impotriva proliferarii si utilizarii armelor nucleare, radiologice, chimice si biologice.

Preocuparea de capatai a fondatorilor Organizatiei Natiunilor Unite a fost securitatea statelor. Ei au inteles ca securitatea este inseparabila de dezvoltarea economica si de libertate. In preambulul Cartei Natiununilor Unite, statele fondatoare se declara decise sa confere un nou sens drepturilor fundamentale ale omului, sa sprijine progresul social si sa creeze cele mai bune conditii de viata intr-o libertate extinsa.

Principala provocare a secolului XXI o reprezinta lansarea conceptului de securitate colectiva, la care se adauga toate angajamentele, responsabilitatile, strategiile si institutiile care trebuie luate in calcul pentru a putea vorbi de un sistem de securitate eficace, eficient si echitabil.

Conceptul de securitatea colectiva capata mai multe sensuri. Amenintarile actuale nu cunosc frontiere, sunt legate intre ele, si necesita actiuni atat la nivel mondial, cat si regional. De exemplu, HIV este o maladie grava, dar nu constituie o amenintare la adresa securitatii. De asemenea, razboaiele civile din Africa sunt o catastrofa umanitara, dar ele - la fel - nu ameninta securitatea internationala, si mai mult decat atat saracia este o problema ce tine de dezvoltare si nu de securitate.

Au fost identificate sase categorii de pericole care ameninta nu numai umanitatea de astazi, dar si generatiile urmatoare:

Pericolele la adresa ordinii economice si sociale (saracia, bolile infectioase, degradarea mediului etc.);

Conflictele intre state;

Conflictele interne (razboaiele civile si alte atrocitati etc.);

Armele nucleare, radiologice, chimice si biologice;

Terorismul;

Criminalitatea transnationala organizata.

In decursul celor 60 ani de existenta, Organizatia Natiunilor Unite nu a avut o contributie de neglijat la reducerea sau atenuarea amenintarilor la adresa securitatii internationale. Dar noua realitate internationala a dat de inteles ca organizatia trebuie sa se adapteze pentru a putea face noilor provocari ale secolului. Dezvoltarea ii confera o vocatie multipla: trebuie sa lupte contra saraciei, bolilor infectioase, degradarii mediului, care ucid mii de persoane si ameninta securitatea umana. De asemenea, se inscrie intr-o strategie pe termen lung pentru prevenirea razboiului civil si a eliminarea terorismului si criminalitatatii organizate.

Departe de a fi un demers utopic, ONU se vrea un sistem de securitate colectiva care functioneaza. Carta Natiunilor Unite a conferit statelor membre ale Consiliului de Securitate cu drept de veto, atributia de a-si exercita puterile pentru promovarea binelui comun si a respectului pentru dreptul international.

La nivel institutional, problemele care impieteaza la atingerea scopului organizatiei in secolul XXI si care reclama a fi corijate, sunt urmatoarele:

Adunarea Generala si-a pierdut din vitalitate si nu-si mai concentreaza in mod eficient atentia asupra problemelor presante ale momentului.

Consiliul de securitate trebuie sa fie investit cu credibilitate, legitimitate si trebuie sa fie reprezentativ.

Cooperarea Consiliului de Securitate cu organizatiile regionale si inter-regionale.

Trebuie instituite noi mecanisme institutionale pentru a putea face fata amenintarilor de ordin economic si social care apasa asupra securitatii internationale;

Comisia Drepturilor Omului trunchiaza legitimitatea si umbreste reputatia ONU in ansamblu.

Nu trebuie uitat nivelul calitatii profesionale a Secretariatului.

Forta institutiilor va depinde intotdeauna de energia, de resursele si de atentia pe care statele membre si reprezentantii lor vor fi dispusi sa le investeasca.