STRATEGIA DE APǍRARE A ROMANIEI IN NATO

STRATEGIA DE APǍRARE A ROMANIEI IN NATO

Strategia militara a Romaniei este documentul destinat publicitatii, elaborat prima data in practica militara romaneasca prin care Ministerul Apararii Nationale traseaza orientarea strategica in vederea indeplinirii obiectivului fundamental stabilit de Presedinte in Strategia de securitate nationala a Romaniei si prevederilor Cartei Albe a Guvernului. Armata este si va ramane o institutie fundamentala care asigura securitatea nationala. Aceasta responsabilitate devine cu atat mai complexa prin mentinerea simultana a unui potential adecvat de lupta si executarea proceselor de restructurare atat de necesare. Securitatea nationala a Romaniei nu poate sa fie izolata de aceea a Europei. Romania va continua sa fie un generator de stabilitate regionala intr-un mediu de securitate care prezinta multe incertitudini, caracterizat de riscuri previzibile, precum si de acelea care potfi surprize totale. In cadrul unor limite de risc acceptabile, armata are capacitatea sa protejeze si sa garanteze securitatea nationala a Romaniei.

Pentru executarea acestei strategii, armata va trece printr-un proces de modernizare, prin care urmarim restructurarea si inzestrarea ei cu tehnica de lupta moderna. Finalitatea acestui proces consta in realizarea Fortei Proiea - 2005, mai compacta, performanta, eficienta, flexibila fi compatibila cu standardele NATO. O astfel de forta, cane va fi complet operationala, va putea apara cel mai bine interesele statului roman. Armata va dezvolta relatii di parteneriat si cooperare internationala, beneficiind dt exDerienta obtinuta din aceste activitati. Scopul nostru este de a intari increderea regionala, vizand integrarea. Suntem hotarati sa ne aducem contributia necesara la acest proces, fiind constienti de avantajele apararii si securitatii colective.

Strategia militara nationala recunoaste ca Armata Romaniei este si va fi capabila sa respinga si, daca este necesar, sa infranga orice agresiune militara in limita capabilitatilor noastre. Armata Romaniei este gata sa sustina interesele nationale, in conformitate cu deciziile politice ale autoritatii nationale de comanda, fara a crea, in acelasi timp, o sursa de ingrijorare pentru alte state.

INTRODUCERE

Strategia militara a Romaniei este documentul de baza al armatei, care cuprinde obiectivele si optiunile fundamentale privind indeplinirea, prin mijloace si pe cai de actiune militare, a politicii de aparare a statului roman. Ea stabileste locul si rolul Armatei Romaniei in cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevazute in Strategia de securitate nationala si in Carta Alba a Guvernului privind securitatea si apararea nationala.

Strategia militara constituie documentul fundamental care orienteaza activitatea Armatei Romaniei in primii ani ai secolului urmator.

Misiunea principala a armatei este de a garanta cetatenilor Romaniei respectarea stricta a drepturilor omului intr-un stat suveran, independent, unitar si indivizibil, angajat activ in procesul de integrare europeana si euro-atlantica, in conditiile unui regim politic bazat pe democratia constitutionala, sub un strict control democratic civil asupra fortelor armate. Pentru indeplinirea acestei misiuni, organismul militar este si va fi subordonat exclusiv vointei poporului roman.

in aceste conditii, Armata Romaniei trebuie sa fie pregatita sa previna, sa descurajeze si, daca este necesar, sa infranga un eventual agresor care ar ameninta si ar atenta la securitatea statului roman, concomitent cu asigurarea capacitatii de a participa la prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor si apararea colectiva in plan regional.

Strategia militara a tarii noastre a fost elaborata pe urmatoarele considerente: Romania nu are inamici declarati, se bucura de relatii pasnice cu vecinii, iar probabilitatea aparitiei, pe termen scurt si mediu, a unei amenintari militare majore la adresa securitatii sale, este minima. Strategia este, in mod evident, defensiv-activa. Esenta strategiei cuprinde patru concepte strategice.

Primul concept - CAPACITATEA DEFENSIVA CREDIBILA -presupune o permanenta capacitate de reactie, eficienta si adecvata, la riscurile existente si probabile din mediul de securitate. Pe baza unei evaluari realiste a riscurilor, trebuie sa mentinem permanent forte credibile, suficiente cantitativ si pregatite la nivelul standardelor modeme.

Cel de al doilea concept - RESTRUCTURAREA SI MODERNIZAREA -consta. in primul rand. in realizarea unor structuri adecvate, mai reduse ca dimensiuni, mai compacte, suple si flexibile, capabile sa fie dislocate rapid si apte sa dispuna de resurse corespunzatoare pentru sustinerea efortului militar si, in al doilea rand, in cresterea calitatii inzestrarii atat prin modernizarea unei parti din echipamentul existent, cat si prin achizitii de echipamente noi. Prin aceasta se urmareste atat inzestrarea cu tehnica militara moderna, cat si realizarea in ansamblu a Fortei Proiect - 2005, proces care va cuprinde, intr-o prima faza (2000-2003), redimensionarea armatei si stabilirea noii structuri a fortei, formarea liderilor, profesionalizarea personalului, modernizarea si standardizarea pregatirii. in aceasta faza, vom derula numai acele programe de inzestrare care au finantarea asigurata, celelalte achizitii urmand sa fie reesalonate. in faza a doua (2004-2007) vom pune accent pe modernizarea inzestrarii cu tehnica de lupta, cu echipamente de sprijin si protectia mijloacelor de actiune, specifice campului de lupta al secolului XXI.

Cel de al treilea concept - PARTENERIATUL OPERATIONAL INTENSIFICAT - se bazeaza pe parteneriatele speciale, bilaterale si multilaterale si pe dezvoltarea altora care servesc la intarirea securitatii nationale.

Cel de al patrulea concept - INTEGRAREA GRADUALA - consta in accelerarea procesului de aderare la structurile militare europene si euro-atlantice si este conditionat de interoperabilizarea treptata a armatei noastre cu armatele statelor membre, fapt ce va permite Romaniei sa-si ocupe locul dorit si meritat in cadrul comunitatii internationale. Un mediu de securitate colectiva reprezinta cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele nationale in secolul al XXI-lea.

MEDIUL DE SECURITATE

Amenintarea cu o confruntare militara majora in Europa s-a diminuat in mod semnificativ. O data cu colapsul regimurilor comuniste, Romania se confrunta cu o perioada de tranzitie, care prezinta atat aspecte favorabile cat si provocari.

Paralel cu progresele cooperarii si integrarii, au loc procese perturbatoare la adresa securitatii, cum sunt fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internationali. in lipsa dialogului, conflictele tind sa dobandeasca un caracter international, antrenand utilizarea fortei militare si creand pericole la adresa securitatii statelor, cu consecinte in plan regional si global.Toate statele participante la edificarea securitatii europene s-au angajat sa adopte masuri pentru intarirea cooperarii, cresterea stabilitatii si reducerea posibilitatii izbucnirii unui conflict armat. Mediul de securitate ofera, pe termen scurt, ocazia favorabila de pregatire pentru integrarea in Alianta Nord-Atlantica. Romania si-a demonstrat clar angajamentul sau in aceasta directie. Punerea in practica a acestei vointe de integrare a fost si este, in mod constant, unul dintre obiectivele noastre strategice. Romania trebuie sa valorifice aceasta oportunitate.

Romania nu considera nici un stat ca potential inamic. in prezent, exista o instabilitate regionala care poate determina accentuarea riscurilor pe termen mediu si lung. Spiritul de deschidere, de parteneriat si cooperare in Europa contribuie la intarirea tendintei de stabilitate. Armata Romaniei joaca un rol activ in dezvoltarea cooperarii cu armatele altor state, pentru a sustine intarirea increderii si stabilitatii. Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei armatei noastre in cadrul unor limite de risc acceptabile. Intr-un mediu de securitate contradictoriu, complex, dinamic si incert, conditiile economico-financiare existente in Romania si in alte state din regiune reprezinta o sursa potentiala de instabilitate. Aceasta ar putea intarzia efectele pozitive ale evolutiei in plan regional si ar accentua tendintele negative.

in acest context, armata noastra trebuie sa fie pregatita sa raspunda provocarilor inceputului secolului al XXI-lea, care se manifesta cu precadere in spatiul de interes strategic militar al Romaniei. Acest spatiu este variabil in functie de evolutia mediului de securitate, de interesele nationale si este determinat atat de existenta surselor active sau potentiale de generare a unor crize critice, a caror rezolvare obliga la folosirea fortei armate, cat si de prezenta oportunitatilor care trebuie atrase in sprijinul promovarii obiectivelor militare nationale. Romania este situata la interferenta a patru evolutii strategice dezvoltate in spatiile: central-european - viitor pol de prosperitate regionala; sud-est european - generator de instabilitate; al Comunitatii Statelor Independente - aflat in criza de identitate si cel al Marii Negre - care constituie atat zona de importanta strategica pentru flancul sudic al NATO, cat si spatiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia Centrala.

FACTORI DE RISC

In prezent, riscul izbucnirii unei confruntari militare majore ramane redus. Totusi, exista riscuri regionale si locale, nonmilitare si militare dificil de prevazut si apreciat si care ar putea evolua in amenintari. Acestea pot fi clasificate in riscuri regionale, asimetrice, transnationale si in evenimente neprevazute.

Riscurile regionale cuprind: dezechilibre strategice in potentialele militare din spatiul de interes strategic al Romaniei: prezenta unor tensiuni si conflicte militare care se pot extinde; prelungirea unor dificultati economico-sociale care afecteaza direct potentialul militar si care erodeaza autoritatea institutiilor nationale de conducere ale statului; posibilitatea aparitiei unor disfunctionalitati in sistemele financiare, informatice, energetice, de comunicatii si telecomunicatii ale statelor, precum si rivalitatile politico-militare dintre acestea.

Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau actiuni deliberat indreptate impotriva statului roman, care folosesc procedee diferite de lupta clasica, vizand atacarea punctelor vulnerabile ale societatii civile, dar care pot afecta direct sau indirect si fortele armate. Ele se refera la: expansiunea retelelor si activitatilor teroriste; proliferarea si diseminarea necontrolata a tehnologiilor si materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere in masa, a armamentelor si a altor mijloace letale neconventionale; razboiul informational; izolarea Romaniei in societatea globala, bazata pe informatie, din cauza lipsei infrastructurii specifice. Astfel de riscuri includ

intreruperea fluxului esential de informatii, propagarea unei imagini deformate privind societatea democratica romaneasca, modul de respectare de catre Romania a tratatelor sau acordurilor internationale, limitarea accesului la resursele strategice, degradarea mediului si existenta in proximitatea frontierelor nationale a unor obiective cu un grad ridicat de risc.

Riscurile transnationale, dupa cum o arata si denumirea, depasesc granitele dintre state. Unele din acestea pot fi generate de grupuri care promoveaza separatismul sau extremismul; altele isi au originea in disputele interetnice, in rivalitatile religioase si incalcarea drepturilor omului. Crima organizata, traficul ilegal de droguri, arme si de materiale strategice reprezinta riscuri noi. Evenimentele recente evidentiaza consecintele nefaste ale fluxurilor masive de refugiati.

Evenimentele neprevazute se refera la riscurile plasate in domeniul incertitudinii si sunt bazate pe factori obiectivi si subiectivi. Relatiile internationale bune, existente in prezent, s-ar putea schimba sau deteriora. Regiunea noastra nu este ferita de dezastre naturale: inundatii, seceta si cutremure.

Consecintele riscurilor la adresa securitatii nationale in planul apararii sunt extrem de important de evaluat. Neidentificate, nedefinite si necontracarate oportun, aceste riscuri pot avea consecinte care se vor manifesta izolat sau, mult mai probabil, cumulat. Dintre acestea, trebuie mentionate: pierderea credibilitatii Romaniei ca tara angajata ferm catre integrarea europeana si euro-atlantica; dezorganizarea sistemelor de conducere si de executie (politic, economico-financiar si militar) la nivel national sau in anumite zone de operatii, ducand la scoaterea totala sau partiala a tarii din circuitul informational regional si mondial; esecul procesului de reforma; scaderea nivelului dc trai al populatiei sub limita suportabila si diminuarea potentialului biologic al resurselor umane; scaderea moralului populatiei si a increderii in factorii de conducere; tulburari interne, cu efect direct asupra stabilitatii democratice a Romaniei; diminuarea capacitatii combative a fortelor armate si compromiterea credibilitatii armatei ca forta de prevenire, descurajare si de zadarnicire a unei eventuale agresiuni; limitarea, in timp si spatiu, a capacitatii de riposta a fortelor armate in timp de criza si de razboi; stirbirea independentei si suveranitatii nationale, cu efecte directe asupra mentinerii unitatii si integritatii teritoriale a statului roman.

Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare masuri ferme si oportune. Amanarea lor va accentua riscurile si va mari costul actiunilor viitoare. Pentru a raspunde adecvat la intreaga gama de riscuri, trebuie sa dispunem la timp de fortele necesare, cu un inalt nivel al capacitatii actionale. Prin structura, dotarea si pregatirea sa, Armata Romaniei nu este pregatita pentru a contracara riscurile de ordin economico-social si are capacitati limitate pentru contracararea riscurilor asimetrice si transnationale. Pe baza deciziei autoritatii nationale de comanda, armata va coopera cu celelalte elemente ale sistemului apararii nationale, specializate in combaterea acestor riscuri.

INTERESELE NATIONALE SI OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL APARARII NATIONALE

Interesele nationale ale Romaniei, prezentate in Strategia de securitate nationala, sunt intemeiate pe: garantarea si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale si a sigurantei cetatenilor Romaniei; consolidarea unui regim politic democratic, bazat pe respectarea Constitutiei si pe suprematia legii; asigurarea existentei statului national roman, suveran si independent, unitar si indivizibil: sprijinirea legaturilor cu romanii din afara granitelor tarii, pentru conservarea identitatii lor; participarea Romaniei la asigurarea securitatii si stabilitatii in Europa.

Obiectivul fundamental al apararii nationale a Romaniei il constituie realizarea capacitatii militare necesare si adecvate pentru apararea suveranitatii si independentei nationale, a integritatii si unitatii teritoriale, a democratiei constitutionale si a statului de drept.

OBIECTIVELE MILITARE NATIONALE

in vederea indeplinirii acestui deziderat fundamental, Strategia militara a Romaniei defineste urmatoarele obiective militare nationale:

prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor care ar putea afecta direct securitatea militara a Romaniei: sprijinirea autoritatilor publice in caz de urgente civile si prin actiuni cu caracter umanitar;

prevenirea, descurajarea si zadarnicirea unei eventuale agresiuni armate impotriva Romaniei;

sporirea contributiei la stabilitatea regionala, prin participarea la prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor si apararea colectiva, precum si la actiuni cu caracter umanitar,

integrarea graduala in structurile militare ale NATO. In vederea promovarii si apararii

intereselor Romaniei si pentru realizarea obiectivelor de securitate nationala, prin utilizarea adecvata a mijloacelor militare, trebuie sa prevenim, sa descurajam si sa zadarnicim o eventuala agresiune, independent sau in cooperare cu partenerii si cu viitorii aliati. Totodata, se impune intensificarea eforturilor consacrate integrarii in NATO, pentru a beneficia de avantajele participarii la apararea colectiva. Pentru a fi credibila, armata trebuie sa devina interoperabila cu fortele armate ale NATO si sa dispuna de structuri modulare, mobile, eficiente si moderne. Prin continuarea actualelor parte-neriate strategice, multilaterale si bilaterale, precum si prin dezvoltarea altora, vom crea conditii favorabile intaririi securitatii in regiune si vom facilita modernizarea armatei. in acest mod, armata noastra va deveni un factor de stabilitate regionala si un participant activ la securitatea si la pacea europeana.

PRINCIPII STRATEGICE

Fortelor armate ale Romaniei le revin, ca sarcina majora, promovarea si protectia intereselor nationale vitale si a celor de importanta majora, garantarea si apararea suveranitatii, independentei, integritatii teritoriale si a unitatii statului roman, democratiei constitutionale si a statului de drept. Acestea sunt, de asemenea, chemate sa mentina libertatea de actiune a Romaniei in relatiile cu alte state, sa asigure participarea activa a statului roman la gestionarea situatiilor de criza si sa sprijine autoritatile locale in situatii de urgente civile (dezastre naturale, accidente industriale, alte situatii exceptionale).

Potrivit optiunilor politico-militare fundamentale ale statului roman si traditiilor nationale, Strategia militara a Romaniei se bazeaza pe principiul neagresiunii si are un caracter preponderent defensiv-activ, directionat in concordanta cu obiectivele politicii externe a statului roman. Ca urmare Romania va utiliza elementele puterii militare indeosebi in spatiul sau de interes strategic, pentru a sprijini, a apara si a promova interesele nationale, sub conducerea autoritatii nationale de comanda.

Armata se subordoneaza si raspunde in fata conducerii democratice civile a statului. Cadrul legal al Constitutiei stabileste controlul democratic civil asupra fortelor armate de catre conducerea politica a statului - Parlament, Presedinte, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvern -, precum si procedeele de luare a deciziilor strategice. Folosirea fortelor armate pentru apararea tarii reprezinta o decizie politica ce se adopta de catre conducerea Romaniei. Politica de aparare si procesul bugetar sunt transparente si se desfasoara pe baza hotararilor Parlamentului.

Pana la integrarea in structurile Aliantei Nord-Atlantice, strategia militara se bazeaza pe principiul capacitatii defensive credibile, asigurata preponderent prin efort national. Deficitul de securitate militara va fi acoperit prin participarea la Parteneriatul pentru Pace cu Alianta Nord-Atlantica, parteneriatele strategice si speciale, acordurile bilaterale, precum si prin alte aranjamente de securitate cu diferite state.

Strategia directioneaza armata catre o forta cu capabilitati sporite, in masura sa actioneze manevrier si decisiv. O asemenea forta serveste cel mai bine interesele Romaniei, deoarece faciliteaza participarea noastra activa la structurile internationale de securitate si se adapteaza rapid pentru prevenirea transformarii crizelor regionale in conflicte. Totodata, ofera cele mai bune temeiuri pentru apararea statului in cazul unui atac, cu forte proprii sau intr-o structura multinationala. Evolutiile in conceptele strategice de ducere a razboiului, complexitatea crescanda a campului de lupta modem si dezvoltarea tehnologica impun ca armata sa fie in masura sa duca actiuni militare intr-o conceptie intrunita (a intercategoriilor de forte ale armatei) la nivel strategic si operativ. in unele situatii, in special in conditiile participarii la operatiile multinationale, acest principiu se poate aplica si la nivelul esaloanelor tactice. Pentru indeplinirea acestor misiuni raman primordiale principiile Aliantei Nord-Atlantice privind: solidaritatea aliata, unitatea strategica, partajarea echitabila a rolurilor, riscurilor si responsabilitatilor, efortul colectiv pentru aparare, finantarea multinationala, sprijinirea dezvoltarii Identitatii de Securitate si Aparare Europeana (ESDI) si descurajarea credibila.

CONCEPTE STRATEGICE

Conceptele strategice descriu principalele modalitati de folosire a armatei in operationalizarea Strategiei militare. Ele definesc, de asemenea, directia in care armata va fi structurata, inzestrata si instruita. Aceste concepte sunt: capacitatea defensiva credibila, restructurarea si modernizarea, parteneriatul operational intensificat si integrarea graduala.

Capacitatea defensiva credibila

Armata Romaniei trebuie sa mentina permanent capacitatea de a raspunde eficient si adecvat la riscurile generate de mediul de securitate. Riposta graduala si flexibila, cuprinzand o combinatie de actiuni simultane sau succesive, prin utizarea fortelor de supraveghere si avertizare timpurie, de actiune in situatii de criza, principale si de rezerva, asigura un raspuns adecvat la riscuri. Aceasta cuprinde patru faze:

Avertizarea timpurie Fortele specializate din timp de pace, amplasate in apropierea zonelor de frontiera si in adancimea teritoriului national, asigura capacitatea de supraveghere si avertizare timpurie. Scopul lor este de a participa la prevenirea surprinderii strategice, de a descoperi si a monitoriza indicii privind aparitia si evolutia starilor de criza si conflict sau pericolul declansarii unei agresiuni armate la adresa Romaniei.

Reactia rapida. Se realizeaza prin declansarea prompta a procedurilor specifice prevazute in acordurile privind masurile de incredere, limitarea si controlul armamentelor, cooperarea regionala, consultarile in cadrul Parteneriatului pentru Pace si mecanismele prevazute in Carta ONU. in cazul in care riscurile cresc in intensitate, evidentiind pericolul iminent al declansarii unor actiuni ostile, dislocarea fortelor trebuie sa se realizeze imediat si in mod adecvat. Armata va dispune de forte de angajare zonala imediata si de forta de reactie rapida, apte sa riposteze prompt impotriva oricarui tip de agresiune militara. Actiunea lor va fi bazata pe o agilitate actionala deosebita si va avea un caracter oportun, selectiv, dinamic si flexibil. in functie de amploarea amenintarii, o parte din fortele principale poate fi chemata sa sprijine actiunile Fortei de Reactie Rapida.

In situatii bine definite, in concordanta cu obiectivele de politica externa si angajamentele internationale ale statului, Armata Romaniei trebuie sa fie in masura sa pregateasca, sa disloce si sa sustina participarea unor forte la actiuni in sprijinul pacii, avand ca scop solutionarea situatiilor de criza care afecteaza interesele nationale ale Romaniei sau ale comunitatii internationale.

In cazul unei agresiuni militare de amploare atat impotriva Romaniei, cat si impotriva unui stat partener sau a unui grup de state fata de care statul roman si-a asumat obligatii de sprijin, Armata Romaniei va fi in masura sa participe la operatii comune cu caracter multinational, corespunzator principiilor apararii colective si prevederilor noului Concept strategic al NATO. Totodata, Armata Romaniei va fi in masura sa raspunda angajamentelor fata de organizatiile internationale, in situatia participarii la operatii in sprijinul pacii in conformitate cu procedurile de operare standard ale NATO si/sau ale ONU.

Pentru aceste situatii Armata Romaniei trebuie sa dispuna de forte operationale capabile sa fie dislocate oriunde pe teritoriul national si in spatiul de interes strategic al Romaniei, precum si de forte apte sa desfasoare operatii de aparare a teritoriului si sa asigure suportul national pentru proiectarea si desfasurarea fortelor partenere (aliate).

Apararea armata generalizata in situatii extreme se va adopta apararea armata generalizata. Sistemul national de aparare si toate resursele umane si materiale ale tarii vor fi mobilizate pentru a respinge forta agresoare. in cadrul apararii armate generalizate, fortele armate trebuie sa fie capabile sa infranga agresiunea militara, la nivel strategic si operativ, desfasurata pe teritoriul national. Inamicul va fi angajat pe toata adancimea sa pentru a i se reduce potentialul de lupta ofensiv. Operatiile din afara teritoriului national vor fi desfasurate in scopul prevenirii continuarii agresiunii si pentru a nu permite agresorului sa reia imediat actiunea ofensiva.

Restructurarea si modernizarea. Principala orientare in acest domeniu o reprezinta, pe de o parte, crearea noilor structuri de conducere, de lupta, de sprijin de lupta si logistic, modeme sub raport organizatoric, mobile, manevriere si flexibile, cu o mare capacitate de dislocare, protectie si sustinere, cu putere de foc sporita si apte sa indeplineasca misiuni multiple, iar pe de alta parte inzestrarea organismului militar cu echipamente adecvate. Trebuie sa reconsideram rolul componentei informationale fata de cea energetica in cazul unei confruntari armate. Finalitatea modernizarii consta in asigurarea unei forte militare eficiente si de dimensiuni mai mici, activa, puternica, adecvata noului mediu de securitate si capabila sa dea o riposta oportuna. Modernizarea se bazeaza pe patru elemente principale:

Restructurarea fortei. Viitoarea forta militara a Romaniei este definita ca Forta Proiect - 2005. Aceasta forta va cuprinde 112.000 de militari activi si 28.000 de civili. Vor fi restructurate comandamentele, statele majore, fortele luptatoare, de sprijin de lupta si logistice. Va creste numarul militarilor profesionisti, de la 47% la 71%. Comandamentele si fortele vor fi alcatuite din structuri minutios concepute, compacte, performante, eficiente, flexibile, compatibile cu standardele NATO si interoperabile cu fortele Aliantei. Unitatile operationale vor fi mentinute la un nivel ridicat al capacitatii de lupta. Fortele teritoriale si de rezerva vor fi incadrate, instruite si mentinute la un nivel al capacitatii de actiune adecvat nevoilor de asigurare a apararii teritoriale, suportului national si realizarii mobilizarii.

in mediul nostru de securitate, calitatea fortelor, rapiditatea in actiune, caracterul decisiv al ripostei si adaptabilitatea lor sunt mult mai importante decat marimea acestora.

Managementul personalului care urmeaza sa fie disponibilizat, a tehnicii si infrastructurii excedentare. Componenta Fortei Proiect - 2005 va fi stabilita precis. Aceasta impune identificarea si definirea fiecarei functii dupa grad, specialitate si tehnica necesara. Personalul, tehnica si infrastructura, situate in afara structurilor, vor fi gestionate in conformitate cu legislatia si politicile de personal si de inzestrare, incepand cu anul 2000, acest personal va primi statutul de rezerva activa. Aceasta, pe de o parte, va asigura capacitatea de a-1 reactiva la o deteriorare imprevizibila a mediului de securitate, iar pe de alta parte, va oferi personalului timpul necesar pentru integrarea lui in societatea civila. Prin redimensionarea organismului militar, vor rezulta elemente de infrastructura in exces si, in functie de situatie, vor fi prezentate autoritatilor nationale masurile legale intreprinse pentru valorificarea acestora.

Profesionalizarea fortei. Principalul element generator de forta si de tarie al armatei este factorul uman. Aptitudinile native de luptator ale poporului roman reprezinta o garantie pentru profesionalizarea in timp scurt a armatei. Actualul sistem de indeplinire a stagiului militar prin serviciul militar obligatoriu si cel alternativ reprezinta o modalitate costisitoare de completare cu efective. Unitatile de supraveghere si avertizare timpurie si de actiune in situatii de criza, avand gradul intai de prioritate, trebuie sa cuprinda militari profesionisti care doresc sa-si dedice o parte din viata carierei militare. Serviciul militar obligatoriu va fi folosit pentru completarea cu personal a fortelor principale de aparare. incepand cu anul 2000, numarul militarilor incorporati va fi corelat cu cerintele de completare a Fortei Proiect-2005.

. Achizitiile de tehnica militara. Programul de inzestrare trebuie sa fie rational si selectiv in urmatorii cinci ani. Accentul in aceasta perioada se va pune pe mentinerea programelor de inzestrare esentiale, in derulare, fara de care, incepand cu anul 2004, nu ar fi posibila modernizarea inzestrarii. Vor fi facute numai acele achizitii care sunt necesare pentru mentinerea unei inzestrari adecvate a fortelor si pentru tranzitia la Forta Proiect - 2005. Toate celelalte programe de modernizare a tehnicii de lupta vor fi reesalonate pana in anul 2005. Aceste reesalonari nu vor afecta programul de dezvoltare a sistemelor C4I (comanda, control, comunicatii, computere si informatii) la toate esaloanele armatei, acesta avand deja finantarea asigurata.

Parteneriatul Operational Intensificat. Sistemul de parteneriate este, in prezent, cea mai buna cale pentru pregatirea armatei Romaniei in vederea integrarii intr-un mediu de securitate colectiva. Vom dezvolta dinamic relatiile militare cu statele membre ale NATO, folosind cu prioritate oportunitatile oferite de catre Parteneriatul pentru Pace, Parteneriatul Strategic cu SUA si parteneriatele speciale cu Marea Britanie, Germania, Franta si Italia. De asemenea, vom intari colaborarea bilaterala cu tarile candidate la integrarea in NATO si cu celelalte state care pot sprijini eforturile noastre de apropiere de Alianta Nord-Atlantica.

In cadrul cooperarii bilaterale si multilaterale, armata noastra va participa la exercitii in structurile gruparilor de forte intrunite si la operatiile multinationale in sprijinul pacii. Contributia noastra va fi, in primul rand, cu unitati nominalizate pentru mentinerea pacii, de sprijin, logistice si cu ofiteri specialisti in domeniul cooperarii civili - militari. Prin aceste parteneriate, in care armata este angajata, putem sa continuam perfectionarea sistemului nostru de gestionare a crizelor. in cadrul cooperarii subregionale, vom participa activ la: Forta multinationala de pace din sud-estul Europei (MPF-SEE), impreuna cu Albania, Bulgaria, FYROM, Grecia, Italia, Turcia; Initiativa de Cooperare Central-Europeana (CENCOOP), impreuna cu Austria, Elvetia, Slovacia, Slovenia si Ungaria; Brigada multinationala cu capacitatea de lupta ridicata a fortelor ONU in asteptare (SHIRBRIG); Grupul de cooperare navala in Marea Neagra (BLACKSEAFOR), cu participarea Bulgariei, Georgiei, Federatiei Ruse, Turciei si Ucrainei.

Integrarea graduala. Pentru realizarea obiectivelor de securitate nationala, Romania trebuie sa se integreze in institutiile euro-atlanticc si europene si sa-si consolideze rolul in alte structuri de securitate. Integrarea in NATO este prioritara si este cea mai buna optiune pentru Romania de a avansa catre un mediu de securitate colectiva.

. Integrarea in NATO. Summit-ul de la Washington a dat o noua dimensiune largirii NATO, prin promovarea conceptului de Plan de actiune pentru aderare. Armata Romaniei este angajata activ in procesul de infaptuire a cerintelor militare ale programului. in acest sens, principalele directii de actiune ale armatei sunt urmatoarele:

indeplinirea obiectivelor stabilite in Programele nationale anuale de pregatire pentru integrare;

angajarea deplina in Parteneriatul pentru Pace Operational;

abordarea problemelor de securitate si a procesului de planificare a apararii potrivit noului concept strategic al NATO;

amplificarea progresiva a participarii la structurile si actiunile comune, indeosebi in domeniile planificarii strategice si operationale, sistemelor de comanda, control, comunicatii si informatica, managementului si apararii spatiului aerian, sistemelor de instructie si infrastructura, precum si al coordonarii miscarii;

asigurarea capabilitatilor reale pentru apararea colectiva si pentru implementarea altor masuri luate de Alianta Nord-Atlantica;

realizarea standardizarii si a interoperabilitatii.

in cadrul cooperarii prin partencriat cu NATO, Romania sprijina dezvoltarea

Identitatii de Securitate si Aparare Europeana (ESDI). Aceasta constituie un element important al politicii de integrare a Romaniei, reprezentand un instrument de abordare si solutionare a provocarilor regionale in viitor. Intentionam sa sprijinim si sa participam la exercitiile planificate de gestionare a crizelor, incluzand operatiile de raspuns la acestea, la operatii de sprijin al pacii, de cautare - salvare, precum si de asistenta umanitara.

OSCE si Natiunile Unite. Vom continua sa participam la operatiile de sprijin al pacii. Implicarea noastra in acest gen de operatii va demonstra ca Romania este pe deplin angajata in construirea noii arhitecturi a securitatii regionale si europene. Participarea noastra va avea la baza interesele nationale. in OSCE, in special, vom sprijini cu tarie diplomatia preventiva, prevenirea conflictelor si initiativele statelor europene de reabilitare postconflict. Angajamentele se vor materializa in participarea Armatei Romaniei la initiativele de cooperare militara pentru constituirea fortelor militare multinationale, destinate in special executarii misiunilor de mentinere a pacii si umanitare, sub mandatul ONU sau al OSCE.

Controlul armamentelor. Un rol important in strategia noastra de integrare il are controlul armamentelor. Romania este parte la mai multe tratate internationale privind controlul armamentelor, care au contribuit in mod semnificativ la reducerea tensiunilor in Europa si la limitarea proliferarii armelor conventionale si de distrugere in masa. Prioritatile etapei vizeaza consolidarea si dezvoltarea masurilor urmarind intarirea increderii si transparentei in Europa Centrala si de Est, cresterea eficientei acordurilor bilaterale si regionale, sporirea contributiei la solutionarea tensiunilor si conflictelor din vecinatatea Romaniei (spatiul ex-iugoslav, partea europeana a spatiului ex-sovietic). O sarcina de baza o reprezinta implementarea Tratatului CFE adaptat, care constituie unul din elementele de baza ale noii arhitecturi de securitate europeana. Totodata, sprijinim si contribuim la alte initiative de control al armamentelor si urmarim intarirea capabilitatilor nationale de verificare.

MISIUNI STRATEGICE

Misiunile strategice ale armatei au la baza obiectivele politicii de aparare si prioritatile acesteia, principiile strategice, hotararile organismelor de conducere abilitate, precum si evolutiile mediului de securitate intem si international. in raport cu starea mediului de securitate, misiunile se grupeaza astfel: in timp de pace, in situatii de criza si in timp de razboi.

In timp de pace, armata trebuie sa asigure o capacitate defensiva credibila bazata pe organizare, inzestrare, instruire si cooperare. Principalele misiuni strategice sunt:

stabilirea fortelor pentru realizarea capacitatilor de actiune (riposta) la nivelul planificat, in raport cu obiectivele stabilite si cu resursele alocate;

prevenirea sau participarea la prevenirea conflictelor si agresiunii;

pregatirea populatiei, economiei si teritoriului pentru aparare si pentru asigurarea sprijinului national pentru operatiile multinationale;

indeplinirea componentei militare a Programului national de pregatire pentru aderare, in vederea realizarii obiectivelor de interoperabilitate si standardizare, a scopurilor de parteneriat si integrare;

cooperarea pentru pregatire in cadrul Parteneriatului pentru Pace si conform acordurilor bi si multilaterale cu alte state;

participarea la misiuni in sprijinul pacii si umanitare;

sprijinirea autoritatilor publice in caz de urgente civile, calamitati naturale si alte dezastre.

in situatii de criza. in

raport cu caracterul crizei (interna sau internationala) care afecteaza direct Romania, armata poate participa, potrivit prevederilor legale si in cooperare cu alte

institutii ale statului de drept, la urmatoarele actiuni: sprijin logistic acordat Ministerului de Interne si autoritatilor publice locale; prevenirea actiunilor destabilizatoare; neutralizarea elementelor terorist-diversioniste si a altor formatiuni ilegal inarmate; controlul cailor de acces la anumite obiective de importanta strategica; prevenirea proliferarii armelor conventionale si de distrugere in masa; interventia in scopul protejarii cetatenilor si a infrastructurii de baza; monitorizarea si avertizarea strategica in adancime cu fortele specializate; realizarea sigurantei strategice la frontiera si la obiective de o importanta vitala; stoparea traficului cu armament si munitii; limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor.

Angajarea armatei in aceste tipuri de actiuni se va realiza in conformitate cu planurile guvernamentale si locale (zonale, departamentale); ea va avea un caracter gradual si flexibil si se va executa numai dupa informarea populatiei cu privire la pericole si la necesitatea utilizarii fortelor armate. Armata va participa numai cu fortele stabilite pentru astfel de actiuni, inzestrate in mod corespunzator. Armata va acorda sprijin in cazul dezastrelor naturale, la solicitarea autoritatilor centrale sau locale. in acest sens, armata va desemna structurile necesare care vor actiona in cooperare cu fortele de protectie civila si cu administratia publica locala. In unele situatii, pe baza deciziei autoritatii nationale de comanda, armata poate participa la acest tip de operatii si in afara granitelor nationale, scopul fiind limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor. Participarea la misiunile de gestionare si de raspuns in cazul crizelor regionale (situatie care poate avea loc si pe timp de pace) va fi realizata numai cu aprobarea autoritatii nationale de comanda si cu alocarea fondurilor corespunzatoare. incetarea implicarii militare va avea un caracter flexibil si gradual, pentru a preveni reizbucnirea crizei. Fortele militare vor inceta operatiile de indata ce autoritatile civile responsabile vor fi capabile sa mentina controlul. in situatia participarii la operatii multinationale, Romania va transfera autoritatea de comanda asupra unitatilor sale, comandantului fortei multinationale, in conformitate cu procedurile comune convenite si aprobate de Parlamentul Romaniei.

in timp de razboi, misiunile fortelor armate se stabilesc in conformitate cu obiectivul politic declarat si cu evaluarea situatiei strategice. Obiectivul politic se stabileste de catre autoritatea nationala de comanda. in vederea realizarii acestuia, putem infrunta adversari, pornind de la cei care utilizeaza tehnologii simple intr-un mod novator, pana la aceia care folosesc tehnologii avansate si o mare cantitate de informatii. Aceasta gama de conflicte potentiale constituie o provocare ce necesita o forta capabila de o riposta rapida. Aceasta inseamna o forta cu o organizare superioara, doctrina si instruire, dotata cu tehnica de lupta moderna si un potential actionai performant.

La razboi, fortele armate, prin organizarea si desfasurarea unor riposte decisive, trebuie sa respinga actiunile militare ale agresorului si sa creeze conditii favorabile in vederea incheierii sau impunerii pacii, corespunzator intereselor statului roman si in stricta conformitate cu situatia prevazuta de catre autoritatile nationale de comanda pentru incetarea operatiilor militare. Confruntarile violente se vor manifesta in campul informational si al tehnologiei avansate, al razboiului in toate mediile si mai putin intre grupari armate posesoare de tehnica si efective numeroase. Ponderea factorilor cantitativi si energetici se va diminua continuu in favoarea celor calitativi si informationali

Succesul fortelor armate ale Romaniei intr-un viitor conflict militar va depinde de: evitarea surprinderii, ih special in campul informational; capacitatea de a riposta eficient; cooperarea activa cu fortele partenere (aliate); activarea oportuna a fortelor de rezerva; desfasurarea cu profesionalism a operatiilor intrunite; executarea apararii active; asigurarea protectiei depline a fortelor.

CONDUCEREA FORTELOR SISTEMULUI NATIONAL DE APARARE

Conducerea de ansamblu - (politico-militara) - a fortelor armate revine autoritatii nationale de comanda (Parlamentul, Presedintele Romaniei, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul, Ministerul Apararii Nationale si autoritatile administratiei publice cu atributii in domeniul apararii nationale). Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si, totodata, presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii - institutie careia ii revine responsabilitatea de a organiza si coordona activitatile din domeniul apararii nationale.

Potrivit deciziilor autoritatii nationale de comanda, la nivel strategic, Statului Major General ii revine responsabilitatea exercitarii conducerii operationale, respectiv a comenzii militare a armatei si a operatiilor acesteia. Coordonarea unitara a activitatilor si actiunilor de aceasta natura se exercita de catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Pentru conducerea operationala curenta a actiunilor militare la pace si in situatii de criza functioneaza Centrul National de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situatii de Criza). In situatii deosebite, prin hotararea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, pentru conducerea operatiilor militare principale se infiinteaza Marele Cartier General.

La nivel operativ, conducerea actiunilor militare se exercita de Comandamentul Operational intrunit (COPI), Comandamentele Operationale ale Fortelor Aeriene si Fortelor Navale, precum si de comandamentele operationale teritoriale.

Pentru conducerea unor actiuni militare cu caracter deosebit, cu un grad mare de independenta sau/si in raioane (zone) cu trasaturi distincte, se constituie si functioneaza comandamente operationale intrunite de nivel divizie.

Comandamentul Operational intrunit si comandamentele tactice trebuie sa fie in masura sa actioneze oriunde pe teritoriul national, precum si in spatiul de interes strategic al Romaniei, in compunerea unor grupari de forte multinationale.

Conducerea procesului de organizare, inzestrare si de pregatire a fortelor, a procesului de asigurare logistica si administrativa a trupelor, precum si conducerea operationala curenta a actiunilor militare cu caracter teritorial se executa de statele majore ale categoriilor de forte ale armatei, care pe timp de pace vor avea in subordine toate structurile luptatoare, de sprijin de lupta si logistice. in situatii de criza sau in cazul participarii la operatii in afara granitelor tarii, categoriile de forte ale armatei vor pune la dispozitia Comandamentului Operational intrunit sau comandamentelor operationale tactice fortele necesare pentru indeplinirea misiunilor stabilite de catre Statul Major General.

Comandamentele teritoriale vor avea responsabilitatea de a proteja teritoriul Romaniei, de a asigura pregatirea fortelor principale si de rezerva, trecerea de la starea de pace la cea de razboi prin ridicarea graduala a capacitatii de lupta si direct prin mobilizare.

Conducerea operatii lor intrunite impune perfectionarea capabilitatilor necesare culegerii, prelucrarii si utilizarii neintrerupte a informatiilor. Realizarea conducerii fortelor impune existenta sistemului C4I la toate esaloanele. Sistemele C4I trebuie sa asigure, in conditiile dinamismului deosebit al actiunilor militare si al fluiditatii dispozitivelor, acoperirea cu posibilitati de conducere a intregului spatiu de responsabilitate al comandamentelor operationale, a realizarii comenzii si a controlului in timp real al fortelor si al mijloacelor la dispozitie.

Pe timp de pace, in situatii de criza si la razboi, conducerea Ministerului Apararii Nationale se exercita de ministrul apararii nationale, care il reprezinta in raporturile cu celelalte ministere si organisme guvernamentale, cu alte autoritati ale administratiei publice, cu organisme similare din alte state.

Seful Statului Major General, cea mai inalta autoritate militara a armatei, este principalul consilier militar al presedintelui tarii, Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si ministrului apararii nationale si exercita conducerea (comanda) militara a armatei. in indeplinirea acestor responsabilitati, seful Statului Major General este ajutat de Comitetul Sefilor de State Majore.

Pentru starea de urgenta, in situatia existentei unor amenintari la adresa sigurantei nationale sau a democratiei constitutionale, Ministerul Apararii Nationale va organiza si va conduce activitatile pentru sprijinul logistic al fortelor Ministerului de Interne, atunci cand acest sprijin este solicitat. in cazul iminentei ori al producerii unor dezastre, Statul Major General organizeaza si conduce - potrivit planurilor de cooperare/interventii si masurilor stabilite de catre Comisia Guvernamentala de Aparare impotriva Dezastrelor-participarea cu forte si mijloace ale armatei pentru limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor naturale si ale accidentelor.

Pentru starea de asediu, Ministerului Apararii Nationale ii revine sarcina principala in coordonarea aplicarii masurilor dispuse prin decretul de instituire a acesteia. Conducerea efectiva a actiunilor militare se exercita de Statul Major General prin Centrul National de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situatii de Criza).

Pe plan teritorial, la nivel de judet si de capitala, se infiinteaza, prin hotarare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, functia de comandant militar. Atributiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de catre Statul Major General si se aproba prin hotarare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Structurile, la pace si la razboi, ale comandamentelor, precum si procedurile de lucru pentru elaborarea conceptiilor, planurilor si documentelor organizatorice de aplicare a acestora vor fi conform standardelor existente in cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Acest proces are drept scop perfectionarea conducerii militare la toate esaloanele si crearea conditiilor de realizare a interoperabilitatii cu structurile similare ale NATO si ale Uniunii Europene (UEO).

STRUCTURA SI ORGANIZAREA FORTEI PROIECT-2005

Capabilitatile armatei trebuie sa corespunda cerintelor legate de indeplinirea intregii game de misiuni strategice, de la cele organizate pe timp de pace pana la cele din timp de razboi. Pentru a face fata provocarilor la adresa securitatii nationale in deceniul urmator, Armata Romaniei trebuie sa intrebuinteze atat fortele active existente la pace, cat si pe cele care vor fi completate sau mobilizate. Armata include, din punct de vedere functional, fortele operationale, fortele teritoriale si de rezerva.

Fortele operationale sunt alcatuite din mari unitati si unitati mecanizate, de tancuri, artilerie, vanatori de munte, aeromobile, aviatie, aparare antiaeriana si de marina, cu efective complete, instruite si dotate adecvat, in situatii de criza si de razboi, ele trebuie sa fie in masura sa treaca in subordinea comandamentelor operationale, in vederea constituirii gruparii de forte necesare pentru ducerea actiunilor militare atat pe teritoriul national, cat si in afara acestuia, in cadrul fortelor multinationale.

Fortele teritoriale si de rezerva vor fi alcatuite din mari unitati si unitati apartinand tuturor categoriilor de forte armate. Acestea sunt destinate pentru executarea apararii teritoriale, pregatirea si executarea mobilizarii, precum si pentru sprij inul autoritatilor locale in cazul unor urgente civile, in situatii de criza, ele pot participa cu structurile active in subordinea Comandamentului Operational intrunit, in vederea indeplinirii misiunilor stabilite. in timp de razboi, dupa completare/mobilizare si dupa o pregatire intensiva pentru lupta, fortele teritoriale pot actiona, in functie de situatie, fie in subordinea Comandamentului Operational intrunit, fie in subordinea comandamentelor teritoriale.

Din punct de vedere actionai, armata cuprinde: fortele de supraveghere si de avertizare timpurie, fortele de actiune in situatii de criza, fortele principale si fortele de rezerva. Categoria operationala in care este inclusa fiecare structura determina prioritatile unitatii respective in orientarea resurselor, a personalului, tehnicii si a instruirii. Este imperioasa realizarea unui echilibru in cadrul armatei, intre unitatile prioritare cu o capacitate de lupta ridicata si fortele care au un nivel de instruire mai redus si variabil, reprezentand majoritatea fortelor necesare la razboi.

Fortele de supraveghere si avertizare timpurie includ structuri specializate, subordonate nemijlocit atat Statului Major General si altor structuri centrale ale Ministerului Apararii Nationale, cat si categoriilor de forte armate. Au in compunere unitati si subunitati de cercetare si de razboi electronic, structuri de informatii, cele destinate realizarii sistemelor C4I, precum si unitati luptatoare mai compacte, modulare si mobile. Ele sunt destinate descoperirii indiciilor unor posibile conflicte militare si crize, gestionarii evolutiei factorilor de amplificare a pericolelor la adresa securitatii nationale, precum si pentru prevenirea surprinderii. Aceste forte functioneaza, in general, in serviciu de lupta permanent.

Fortele de actiune in situatii de criza sunt destinate participarii la gestionarea crizelor, precum si executarii primei riposte in caz de conflict armat. Ele participa la eforturile de realizare a obiectivelor strategiei militare in timp de pace si constituie elementul principal al descurajarii. Aceste forte sunt dislocate astfel incat sa asigure operationalizarea principalelor directii si raioane din cadrul zonelor de operatii. Fortele de actiune in situatii de criza cuprind: forte de angajare zonala imediata; forte de reactie rapida; comandamente, mari unitati si unitati nominalizate in Programul individual de parteneriat Romania-NATO. Fortele de reactie rapida vor include mari unitati si unitati ale tuturor categoriilor de forte ale armatei, capabile sa actioneze atat independent, cat si intrunit. Prin deciziile autoritatii nationale de comanda, o parte din fortele de reactie rapida va putea fi intrebuintata in cadrul structurilor multinationale pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, precum si in alte misiuni internationale, sub egida ONU si OSCE. Fortele participante vor avea marimea, capacitatea actionala si de desfasurare, precum si sprijinul logistic adecvate.

Fortele principale sunt alcatuite din marile unitati si unitatile existente la pace, incadrate, in majoritate, cu efective reduse. Desi personalul de baza va fi constituit din militari de profesie, va exista totusi un procent semnificativ de militari in termen. Aceste forte devin operationale pentru razboi numai dupa completarea lor cu resurse umane si materiale si dupa o perioada adecvata de pregatire intensiva pentru lupta. in unele situatii de criza, daca escaladarea amenintarii are loc in timp foarte scurt, elementele activate din compunerea lor pot fi incluse in gruparile de forte destinate gestionarii crizei.

Fortele de rezerva reprezinta marile unitati si unitatile care se infiinteaza la mobilizare. Ele sunt constituite din comandamente, centre de instructie si alte formatiuni militare prevazute cu structuri si nuclee strict necesare pentru functionare in timp de pace. Centrele infiinteaza, la mobilizare, mari unitati si unitati luptatoare, de sprijin de lupta si logistic.

Fortele principale si fortele de rezerva realizeaza capacitatea de lupta dupa completarea/infiintarea lor si executarea unui numar de zile de pregatire intensiva.

Din punct de vedere structural, Armata Romaniei se compune din: Fortele Terestre, Fortele Aeriene si Fortele Navale. Pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter deosebit, atat la nivel central cat si in cadrul categoriilor de forte ale armatei, se constituie si functioneaza Fortele Speciale. Aceste forte sunt cele care initiaza, amplifica si gestioneaza operatiile speciale in spatiul controlat de agresor.

Fortele Terestre reprezinta componenta de baza a armatei si sunt destinate sa execue toata gama actiunilor militare, cu caracter terestru si aeromobil, in orice zona si pe orice directie, independent sau intrunit cu celelalte categorii de forte ale armatei, sa desfasoare operatii si lupte de aparare si ofensive pentru capturarea ori nimicirea inamicului patruns pe teritoriul national, atat in compunerea structurilor militare nationale, cat si a celor multinationale.

Structurile operationale vor cuprinde 8 brigazi luptatoare, 4 de sprijin de lupta si 2 de logistica. O parte din unitatile ce compun structura operationala trebuie sa fie in masura sa actioneze si in afara teritoriului national, in cadrul gruparilor multinationale de forte. Structurile de mobilizare si de rezerva vor cuprinde 10 brigazi luptatoare, 5 de sprijin de lupta si 2 de logistica.

Fortele Aeriene sunt destinate sa apere suveranitatea statului in spatiul aerian national, independent sau impreuna cu celelalte categorii dc forte armate, precum si in compunerea gruparilor de forte multinationale, in scopul castigarii si mentinerii controlului asupra spatiului aerian si sprijinirii din aer a fortelor terestre sau maritime angajate in actiuni militare. Ele vor fi, preponderent, in categoria fortelor de supraveghere sau de reactie. Fortele active vor avea in compunere un comandament operational, 2 comandamente de divizie aeriana, 4 baze aeriene si 2 brigazi de aparare antiaeriana. Fortele de rezerva vor cuprinde 2 baze aeriene si 2-3 aerodromuri.

Fortele Navale sunt destinate sa execute actiuni militare independent, impreuna cu celelalte categorii de forte ale armatei, in compunerea unor grupari multinationale, in spatiul de interes maritim, fluvial si terestru pentru: apararea comunicatiilor maritime si fluviale proprii; asigurarea iesirii Romaniei la mare; exercitarea drepturilor legitime ale statului in zona economica exclusiva; lovirea comunicatiilor navale ale inamicului; interzicerea debarcarii desantului maritim; apararea Dobrogei; indeplinirea misiunilor de sprijin al pacii si umanitare

Structurile vor fi incluse, indeosebi, in categoria fortelor de supraveghere sau de reactie rapida si vor avea in compunere un comandament operational, Flota Maritima, Flotila Fluviala si alte forte.

Flota Maritima asigura protectia si apararea litoralului maritim, a apelor teritoriale, precum si protectia bunurilor si intereselor statului roman din cadrul spatiului maritim cu regim de zona economica exclusiva (similar). Fortele operationale din cadrul Flotei Maritime trebuie sa fie in masura sa asigure o prezenta activa in apele internationale ale Marii Negre pentru protectia, in mod independent sau in cooperare cu forte aliate/partenere, a intereselor statului roman sau a regulilor de drept international.

Unitatile navale din compunerea Flotei Maritime trebuie sa fie capabile sa ia parte la operatii comune in sprijinul pacii, in cadrul unor grupari multinationale in spatiul de interes strategic al Romaniei, precum si sa furnizeze o prezenta limitata in cadrul altor zone in conformitate cu obligatiile asumate prin Parteneriatul pentru Pace (integrarea in Alianta Nord-Atlantica).

Flotila Fluviala asigura paza si apararea Deltei Dunarii, a Dunarii maritime si interioare, precum si protectia intereselor statului roman in apele de frontiera.

CONCEPTIA DE PREGATIRE SI DE ANGAJARE A ARMATEI IN ACTIUNI MILITARE

Pregatirea armatei cuprinde doua componente principale: formarea si perfectionarea militarilor de profesie, prin sistemul invatamantului militar si pregatirea pentru lupta (instruirea) a structurilor militare.

Sistemul de invatamant pentru ofiteri si subofiteri (maistri militari) este astfel conceput, incat sa asigure o buna pregatire manageriala, tehnica si de specialitate si se completeaza cu sistemul de pregatire al gradatilor si soldatilor profesionisti, precum si cu sistemul de apreciere a salariatilor civili.

Un accent deosebit vom pune pe participarea a cat mai multor ofiteri in colegiile, scolile si institutele de pregatire (inclusiv limbi straine) din alte tari. Centrul Regional de Pregatire NATO/PfP din Romania va specializa personalul in cunoasterea si lucrul cu procedurile NATO, la nivel tactic si intrunit. Locul si rolul subofiterului in structura profesionala a armatei vor fi redefinite. El va fi comandant de structuri militare de la baza ierarhiei militare (echipaj, grupa, pluton), instructor, lucrator de stat major, specialist in domeniul tehnic si administrativ.

Pregatirea pentru lupta a armatei are ca obiectiv general cresterea capacitatii comandamentelor si a trupelor de a desfasura actiuni militare independent, intrunit, in cooperare cu celelalte forte ale sistemului national de aparare, precum si in cadrul coalitiilor sau aliantelor. Pregatirea pentru lupta a elementelor componente va avea unele particularitati, in functie de locul lor in structura armatei.

Pregatirea pentru lupta a fortelor de supraveghere si de avertizare timpurie se va executa concomitent cu indeplinirea misiunilor de baza ce le revin, corespunzator categoriei de forte ale armatei si armei din care fac parte. In acelasi mod se vor instrui si fortele de actiune in situatii de criza. in perioada premergatoare datei la care vor participa la operatii multinationale, ele vor executa o pregatire particularizata la specificul fiecarei misiuni.

Structurile militare cu efective complete din compunereafortelor principale se vor instrui pentru a fi in masura sa indeplineasca misiuni de lupta concomitent cu Fortele de Reactie Rapida sau, dupa un anumit interval, determinat de durata completarii pana la necesarul de razboi si parcurgerii unei perioade de pregatire intensiva. Structurile militare cu efective reduse vor pregati numai personalul incadrat, desfasurand totodata activitati specifice cresterii capacitatii de lupta prin mobilizare.

Fortele de rezerva executa pregatirea de comandament, concomitent cu activitatile care vizeaza aplicarea planurilor de mobilizare. Pentru rezervistii prevazuti in planurile proprii, structurile militare care se mobilizeaza organizeaza convocari sau concentrari de instructie.

Principala caracteristica a procesului de pregatire va fi standardizarea instruirii de baza la un nivel maxim posibil pentru fiecare categorie de forte ale armatei. O atentie deosebita va fi acordata problemelor specifice, procedurilor de stat major si intrebuintarii tehnicii de lupta, punandu-se accent pe indeplinirea misiunilor prin utilizarea sistemului C4I. Sarcina prioritara a instruirii o va constitui profesionalizarea personalului potrivit standardelor nationale si ale Aliantei Nord-Atlantice.

Personalul militar va fi instruit in scopul mentinerii deprinderilor impuse de utilizarea tehnicii de lupta necesare indeplinirii misiunilor. Treptat, se va mari numarul tragerilor executate in poligoane, al orelor alocate pentru conducerea vehiculelor, al orelor de zbor si de navigatie maritima si fluviala. Instruirea va fi orientata catre cresterea starii de operativitate a fortelor. Unitatile de supraveghere si avertizare timpurie vor trebui sa identifice si sa raspunda in mod adecvat primilor indici de deteriorare a situatiei interne sau externe. Fortele de reactie rapida isi vor perfectiona capabilitatile pentru a fi in masura sa se deplaseze rapid din garnizoanele de resedinta, cu toate mijloacele la dispozitie. Ele isi vor dezvolta si exersa capacitatea de a desfasura actiunile intr-un mod coerent, intrunit si in timp scurt.

Armata va respecta standardele de operativitate stabilite. Fortele de supraveghere si de avertizare timpurie, precum si cele de actiune in situatii de criza vor fi incadrate in proportie de cel putin 90% (pentru fortele aeriene raportul va fi de 2:1 pentru echipaj/avion). Unitatilor nu li se vor repartiza mai putin de 90% din necesarul de tehnica de lupta. Standardul pentru capacitatea de lupta operativa va fi de 80%. in vederea asigurarii cerintelor de pregatire vor fi repartizate cel putin 80% din resursele necesare. Pe masura ce resursele necesare vor fi realizate, standardele operative vor fi ridicate la niveluri cat mai inalte, incepand cu fortele de reactie imediata si rapida, care sunt prioritare.

Conceptia de angajare a armatei Romane in situatii de criza si de razboi are in vedere principiile, conceptele strategice, misiunile si capabilitatile sale si in perspectiva ale Fortei Proiect - 2005. Conceptia de angajare cuprinde modalitatile si succesiunea de intrebuintare a fortelor, pentru indeplinirea obiectivului (obiectivelor) stabilit (stabilite) de catre autoritatea nationala de conducere. Trecerea graduala de la starea de pace la starea de razboi trebuie sa se faca anticipat, intr-un timp suficient pentru activarea resurselor, capacitarea structurilor si operationalizarca fortelor, in raport cu evolutia amenintarilor si cu manifestarea pericolelor.

In situatii de criza, in functie de misiunea primita, armata va angaja numai acele forte care sunt necesare pentru rezolvarea crizei, pastrandu-si libertatea de actiune pentru a raspunde unei escaladari.

Participarea militarilor Armatei Romaniei la operatii in sprijinul pacii se va face potrivit prevederilor strategiei si doctrinei militare intrunite, precum si prevederilor strategiei (doctrinei) operationale comune convenite.

La razboi, conceptia de angajare a armatei va viza blocarea si respingerea agresorului, folosind fortele de reactie rapida, concomitent cu lovirea inadancime a obiectivelor lui vitale (pentru a i se reduce potentialul ofensiv). Decalajul tehnologic impune abordarea tehnicilor de lupta neconventionala, care se constituie in lovitura de raspuns asimetrica in spatiile cucerite prin agresiune. Astfel, se vor crea conditiile pentru angajarea decisiva a fortelor principale si, in cooperare cu celelalte elemente ale Sistemului Apararii Nationale, pentru obtinerea unui deznodamant favorabil, in conformitate cu situatia prevazuta pentru incheierea operatiilor de catre autoritatea nationala de conducere.

in cazul participarii la operatii militare in cadrul unor grupari multinationale, fortele Armatei Romaniei angajate vor fi organizate si conduse potrivit regulilor de angajare si planurilor operationale comune convenite, sub comanda autoritatilor militare stabilite prin acord. Comandamentul national isi va exercita autoritatea de personal, de jurisdictie si disciplina, precum si responsabilitatile privind inzestrarea, sprijinul logistic, asistenta medicala si spirituala (religioasa). Interactiunea dintre armata si mediul civil (atat guvernamental cat si neguvernamental), in care se actioneaza, este importanta pentru succesul operatiilor. Cooperarea dintre civili si militari este interdependenta: mijloacele militare sunt solicitate tot mai mult pentru a ajuta autoritatile civile; in acelasi timp sprijinul civil al operatiilor militare este important pentru logistica, comunicatii, ajutor medical si relatii publice.

LOGISTICA

Logistica trebuie sa-si adapteze capabilitatile la scopurile si obiectivele cuprinse in strategia militara, prin stabilirea prioritatilor necesare asigurarii unui sprijin adecvat, dinamic si oportun pentru sustinerea fortelor. Sistemul logistic trebuie sa asigure libertatea de actiune atat in timp de pace, cat si in situatii de criza si la razboi. El trebuie sa fie suplu si flexibil pentru a sustine participarea la noi tipuri de angajamente / misiuni multinationale de sprijin al pacii. In acest scop, vom moderniza sistemul logistic, avand in vedere urmatoarele obiective:

sa devina integrat, cu o structura modulara, interoperabila cu sistemele logistice ale armatelor moderne din tarile membre ale NATO, care sa asigure o autonomie initiala a unitatilor, in functie de locul lor in cadrul structurii operationale (in fortele de supraveghere si de avertizare timpurie, in fortele de actiune in situatii de criza, in fortele principale sau de rezerva);

asigurarea unui inalt grad de viabilitate, flexibilitate si capacitate de adaptare modulara in sprijinirea fortelor, conform diferitelor misiuni repartizate acestora;

.realizarea unei conceptii de planificare centralizata si de implementare descentralizata pentru a asigura sprijinul logistic necesar in vederea executarii operatiilor planificate pe teritoriul national si in spatiul dc interes strategic;

.dezvoltarea unui sistem informatic de logistica, comparabil cu cel al NATO;

.eliminarea paralelismelor si a intrepatrunderii sarcinilor in domeniul logistic intre categoriile dc forte ale armatei, comandamente si directii centrale;

.renuntarea la principiul preventiv planificat, de executare a reparatiilor de tehnica din inzestrarea armatei si aplicarea sistemului de mentenanta dupa necesitate, pe baza de diagnostic;

.implicarea societatilor comerciale civile de profil in realizarea unor sarcini ale componentelor logisticii.

Adaptarea sistemului logistic la noua structura de forte si modernizarea acestuia vor asigura conditiile materiale si de asistenta necesare pentru indeplinirea obiectivelor strategiei militare.

INFRASTRUCTURA

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii vor avea in vedere: noua structura a fortelor si unitatilor acestora; cresterea conditiilor dc pregatire si dc trai ale militarilor; mutatiile geostrategice produse in vecinatatea tarii noastre (granita comuna cu un stat al Aliantei Nord-Atlantice, zone de instabilitate in proximitatea granitelor nationale); intelegerile comune care se vor incheia cu NATO privind acordarea unor facilitati de infrastructura.

Infrastructura noastra trebuie sa aiba capacitatea de a sustine atat potentialul militar propriu, cat si pe cel al partenerilor si al viitorilor aliati in cadrul unor actiuni comune.

Trebuie dezvoltat un sistem national de infrastructura, pentru ca, in calitate de tara gazda, Romania sa fie in masura sa sprijine de pe teritoriul sau operatiile multinationale de coalitie sau alianta. Aceasta nu numai ca demonstreaza hotararea noastra de a ii un partener si un viitor aliat responsabil si capabil, ci serveste si la protejarea intereselor noastre nationale.

Pe masura ce se desfasoara restructurarea fortelor armate, o parte a infrastructurii Ministerului Apararii Nationale va deveni excedentara si din ce in ce mai costisitoare. De aceea, pentru economisirea resurselor, vor trebui identificate elemente de infrastructura in exces, in vederea dezafectarii. Aceasta se va realiza prin valorificarea adecvata a obiectivelor militare care vor fi inchise si/sau transferate in alta proprietate.

Infrastructura ramasa va beneficia de resurse, in mod prioritar, in scopul dezvoltarii si al imbunatatirii. Bazele aeriene vor fi modernizate potrivit standardelor NATO. Infrastructura teritoriala va fi mentinuta si dezvoltata conform prevederilor legale, astfel incat sa fie asigurate capacitatile operative si de reactie rapida necesare pentru indeplinirea misiunilor.

Modernizarea infrastructurii informationale a apararii este o necesitate care rezulta din rolul strategic al informatiei in apararea nationala. Utilizarea tehnologiei informatiei si managementul resurselor informationale, in context C4I, trebuie sa asigure, prin sistemele stationare si semistationare, capacitatile de generare, utilizare si de acces distribuit la informatiile necesare pentru asistarea deciziei, securitatea datelor si succesul oricarei misiuni.

RESURSELE APARARII ARMATE

Acestea cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, stiintifice, materiale si de alta natura, care vor fi alocate de catre stat pentru pregatirea apararii armate a tarii. Ele determina, din punct de vedere cantitativ si calitativ, compunerea fortelor si dotarea lor cu tehnica de lupta necesara.

Un accent deosebit va fi pus pe imbunatatirea conditiilor de viata, lucru si de recreere ale militarilor. Factorul uman trebuie sa devina principalul generator de forta al apararii nationale si va trebui situat in centrul preocuparilor sistemului militar.

Noul sistem romanesc de planificare, programare si bugetare este compatibil cu sistemele similare ale statelor din NATO. Abordarea integrata a gestionarii resurselor va fi in concordanta cu misiunile fortelor armate si va tine seama de modificarile structurale, precum si de influenta lor asupra capabilitatilor militare. Efectivele Armatei Romaniei vor include 112.000 de militari si 28.000 de civili. Transpunerea in practica a cerintelor restructurarii si inzestrarii armatei impune o crestere reala a fondurilor de la aproximativ 710 mil.$, incepand cu anul 2000, la 1190 mil.$ in anul 2007, la care se adauga datoria externa pentru cheltuielile de inzestrare si sumele necesare pentru invatamant si sanatate. Aceasta este cea mai buna optiune pentru Romania si, in acelasi timp, un element realist de stabilitate pentru procesul de planificare. in aceste conditii, strategia alocarii resurselor va viza, simultan, doua aspecte fundamentale. in primul rand, fondurile vor fi repartizate, cu prioritate, pentru programele care asigura realizarea Fortei Proiect - 2005 si economisirea costurilor printr-o eliminare rapida a mijloacelor si programelor care nu mai sunt necesare. in al doilea rand, o directie prioritara va fi echilibrarea bugetului in privinta alocarii resurselor. in anul 2000, bugetul nostru va aloca 57% pentru personal, 33% pentru operare si mentenanta, 28% pentru achizitionarea tehnicii de lupta, 13 % pentru regie. Estimam ca in anul 2006 sa ajungem la standardele realizate de Alianta Nord-Atlantica (40% - personal, 35-40% - inzestrare, 25-20% -operare si mentenanta).

Alocarea resurselor va fi strans legata de bugetul prevazut pentru procesul multianual de planificare. Procesul cuprinde doua faze. Prima faza (2000 - 2003) va fi concentrata pe orientarea resurselor catre restructurarea fortelor operationale, la nivelul cerintelor minime, pentru o aparare credibila si pentru interoperabilitate. Faza a doua (2004 - 2007) se va concentra, in special, pe modernizarea tehnicii de lupta. Fazele procesului se intrepatrund, iar termenul limita pentru executarea lor se poate modifica in functie de alocarea fondurilor suplimentare.

CONCLUZII

Armata Romaniei actioneaza, in baza hotararilor autoritatii nationale de comanda, pentru apararea si promovarea intereselor nationale de securitate ale tarii, prevazute in documentele oficiale ale starului. Resursele umane si materiale ale Romaniei si importanta pozitiei sale geografice ne determina sa servim cel mai bine interesele nationale prin contributia la securitatea regionala. Din punct de vedere militar, o forta agila si capabila sa execute actiuni adecvate este cea mai potrivita acestui scop.

O astfel de forta poate contribui la operatiile de securitate sub egida ONU, a OSCE sau a altor organizatii internationale, intrucat unitatile sale sunt transportabile, mobile si capabile sa se integreze rapid in structurile multinationale. Aceasta forta contribuie la securitatea regionala, ea reprezentand baza activitatilor de parteneriat cu vecinii nostri, cu alte state din regiune si constituie, totodata, un veritabil model

pentru formarea militarilor profesionisti. Ea poate actiona rapid si eficient atat pentru prevenirea conflictelor si gestiunea crizelor, inainte ca acestea sa se transforme in conflict, cat si pentru respingerea agresiunii (in cazul in care s-a produs) si obtinerea victoriei.

Desi formarea si dezvoltarea Fortei Proiect - 2005 este costisitoare, actualul mediu de securitate ne permite totusi sa realizam acest obiectiv, mentinand un nivel adecvat al capacitatii de riposta. Stabilirea noii structuri a fortei, modernizarea, profesionalizarea, standardizarea pregatirii si rationalizarea temporara a unor achizitii constituie cea mai buna optiune in conditiile constrangerilor impuse de tranzitie. Logistica trebuie sa-si adapteze capabilitatile la scopurile si obiectivele cuprinse in aceasta strategie, printr-un sprijin adecvat pentru sustinerea fortelor.

Infrastructura noastra trebuie sa aiba capacitatea de a sustine atat sistemul militar propriu, cat si pe cel al partenerilor si al viitorilor aliati.

Resursele apararii armate, incluzand personalul, mijloacele financiare, tehnologice, stiintifice, materiale si de alta natura alocate de catre stat, determina cantitativ si calitativ alcatuirea fortelor si dotarea cu tehnica de lupta necesare pentru apararea tarii.

Armata Romaniei va fi, in continuare, capabila sa descurajeze si, daca este necesar, sa infranga o eventuala agresiune armata impotriva tarii noastre. Ea estegata sa apere interesele natiunii la ordinul conducerii politice si conform Constitutiei. Fortele noastre armate nu sunt destinate sa devina o sursa de ingrijorare pentru alte state. Armata Romaniei este si va ramane una dintre institutiile fundamentale ale statului si ale securitatii nationale.

Paul King

Criza financiara: care sunt costurile pentru securitate

[ Cuprins

[ Numere anterioare

[ Programul 2009

[ Autorii articolelor

[ In numar

Romania si NATO

Unul dintre obiectivele prioritare ale politicii externe si interne a Romaniei dupa prabusirea comunismului l-a constituit aderarea la NATO. Primele relaii ale Romaniei cu NATO dateaza din anul 1990, cand, printr-o scrisoare oficiala, secretarul general al NATO (pe atunci Manfred Worner) era invitat sa viziteze Romania si in care se sugera, de asemenea, ideea acreditarii unui ambassador roman la NATO. Romania a adresat formal cererea de aderare la Aliana Nord-Atlantica in 1993. De atunci si pana in prezent, Romania a participat la diferite programe, iniiative si aciuni ale Organizaiei. Primul pas concret in acest sens a fost participarea Romaniei la Parteneriatul pentru Pace, inca din 1994. In plan intern, Romania a demarat procesul de reforma a sistemului de aparare, a lansat Planul anual de pregatire pentru aderare (in cadrul mai larg definit de Planul de aciune in vederea admiterii de noi membri, elaborat de NATO in 1999) si, in urma Summit-ului de la Praga (21-22 noiembrie 2002), a elaborat un

calendar pentru finalizarea reformelor. Dupa cum am aratat, Romania a fost invitata sa adere la

NATO in noiembrie 2002. Dupa incheierea procedurii de ratificare, in arile membre ale NATO, a Protocolului de aderare a Romaniei la NATO si in urma ratificarii acestuia de catre

Parlamentul Romaniei, incepand din 2004, ara noastra este membru cu drepturi depline al Alianei Nord-Atlantice.