Uniunea Europeana

Uniunea Europeana

Dupa cum este cunoscut, motorul integrarii europene a fost integrarea economica.

Definita in sens restrans, integrarea economica europeana inseamna

inlaturarea barierelor din comert si

introducerea liberei circulatii a capitalului si a fortei de munca.

Definita in sens larg, integrarea economica europeana inseamna si cuprinderea politicilor comune in anumite domenii, astfel

agricultura

stabilitatea economica;

asistenta financiara pentru regiunile slab dezvoltate.[1]

Dezvoltarea integrarii europene

Din punctul de vedere al gradului de integrare, in literatura de specialitate, au fost identificate 5 forme ale integrarii economice: zona de comert liber, uniunea vamala, piata unica, uniunea economica, integrarea economica totala. Trasaturile fiecarei forme de integrare economica sunt prezentate in tabelul nr.13

Tabelul nr.13 - Formele integrarii economice[2]

Avand in vedere trasaturile specifice ale fiecarei forme de integrare economica, se poate aprecia ca:

uniunea vamala. La 1 iulie 1968, UE a incheiat eliminarea tarifelor vamale si a restrictiilor cantitative in comertul intre tarile membre si a adoptat un tarif vamal unic fata de tarile terte, practicat de catre toate tarile membre

piata unica. UE a desfiintat frontierele economice interne (intre statele membre) pentru miscarea produselor, serviciilor, capitalului si persoanelor, incepand cu 1 ianuarie 1993;

uniunea economica si monetara. 12 state membre, dintre care 15 ale UE, au introdus moneda unica - euro, incepand cu 1 ianuarie 1999. De asemenea, cele trei state membre - Danemarca, Regatul Unit si Suedia- care nu fac parte din zona euro, se afla in UEM (dar fara a adopta moneda unica) si prin urmare, participa la coordonarea politicilor economice.

extinderea de la 1 mai 2004 prin aderarea a 10 state: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria.

Crearea uniunii vamale in cadrul UE a inceput in anul 1958 (odata cu intrarea in vigoare a tratatului de la Roma) si a fost finalizata la 1 iulie 1968, cand cele doua criterii de baza ale unei astfel de uniuni au fost indeplinite, respectiv:

taxele vamale si restrictiile, in special cantitative, din comertul intre statele membre au fost eliminate;

statele membre practica un tarif vamal unic si o politica comerciala unica in relatiile cu tarile terte.

Teritoriul vamal al Comunitatii cuprinde teritoriile statelor membre (cu exceptia teritoriilor de peste mari si a anumitor teritorii germane si italiene); statele Monaco, San Marino si alte teritorii; departamentele franceze de peste mari; apele teritoriale si spatiul aerian.

Relatiile vamale dintre Comunitate si statele terte sunt reglementate prin tariful vamal comun, denumit tarif extern comun (TEC), care este alcatuit din nomenclatorul comun (NC), cotele taxelor vamale si tariful integrat al Comunitatilor Euronene (TARIC). Tariful extern comun a intrat in vigoare la 1 iulie 1968, cand s-a incheiat procesul de eliminare a barierelor vamale interne; de la aceasta data politica comerciala a trecut in competenta Comunitatii.

In principiu, tariful extern comun se aplica atat produselor industriale cat si celor agricole importate in Comunitate din terte tari. Pentru anumite produse, insa, tariful extern comun este completat sau inlocuit dupa caz, cu prelevari. Astfel, la came de porc, vin s.a, pe langa taxele vamale, se percep si prelevari in timp ce la cereale, orez si zahar, taxele vamale sunt inlocuite cu prelevari.

Potrivit dreptului comunitar, prelevarile nu reprezinta taxe vamale propriu-zise de import, ci taxe percepute la admiterea unor produse agricole in Comunitate, in scopul egalizarii preturilor de import cu preturile comunitare.

Preturile produselor agricole practicate in Comunitate sunt superioare preturilor mondiale, prelevarile percepute la import aduc preturile de import la nivelul celor comunitare. De regula, prelevarile se stabilesc de comisie sub forma unei diferente de pret (la cereale, spre exemplu ca diferenta intre pretul prag si pretul produsului importat, in conditia FOB), care se modifica de la o perioada la alta. Spre deosebire de taxele vamale care, odata stabilite, se consolideaza (ingheata), prelevarile nu sunt supuse consolidarii.

De la instituirea tarifului extern comun, taxele vamale de import au suferit repetate reduceri.

Taxele vamale percepute de statele membre la importul de produse din tarile si teritoriile asociate urmau sa fie eliminate in mod treptat. La fel urmau sa procedeze si tarile si teritoriile asociate. Totusi, acestea din urma puteau sa perceapa taxe vamale, la unele produse originale din CEE, in masura in care ele raspundeau necesitatii de dezvoltare si de industrializare sau care, avand caracter fiscal, se mentineau pentru alimentarea bugetelor lor. Ulterior, si aceste taxe urmau a fi eliminate in mod progresiv.

Aderarea Marii Britanii la CEE, la 1 ianuarie 1973, a ridicat problema relatiilor Comunitatii cu tarile care faceau parte din Commonwealth si care erau strans legate, sub raport economic, de Marea Britanie. Dintre acestea, 20 au fost incluse in protocolul anexat la actul de asociere al Marii Britanii la CEE, pentru a beneficia de un regim special.

Desi UE a finalizat uniunea vamala inca de la mijlocul anului 1968, totusi aceasta a devenit deplin functionala la 1 ianuarie 1993, cand, prin trecerea la piata unica, a fost desfiintat controlul vamal de rutina la frontierele intre statele membre, iar organele vamale au incetat sa mai colecteze accizele si taxa pe valoarea adaugata pentru produsele si serviciile care formau obiectul comertului intre statele membre.

O conditie esentiala pentru cele 10 state devenite membre de la 1 mai 2004 a constituit-o adoptarea legislatiei vamale a UE, crearea cadrului institutional, administrativ de aplicare a standardelor UE din prima zi a aderarii.

Capacitatea UE de a acorda derogari sau perioade tranzitorii in adoptarea si aplicarea legislatiei este extrem de limitata deoarece, astfel de "inlesniri" ar pune in pericol, data fiind desfiintarea controalelor vamale intre statele membre, securitatea cetatenilor europeni si a firmelor din intreaga UE, interesele financiare ale UE precum si activitatea de combatere a fraudelor.

Din cauza lipsei de experienta a tarilor candidate in aplicarea standardelor vamale ale UE, aceste tari au primit un ajutor direct din partea UE pentru pregatirea sistemelor vamale nationale in vederea aderarii, in principal prin asistenta de specialitate finantata din fonduri PHARE, programe de pregatire profesionala a personalului vamal (programul MATHEUS), si prin cooperarea cu administratiile vamale din statele membre.

Politici si proceduri in comertul cu UE

2.1 Politica comerciala comuna

Conditiile in care se realizeaza comertul cu tarile nemembre sunt reglementate de Politica Comerciala Comuna (PCC). Aceasta politica impune statelor membre sa adopte pozitii comune in contractele comerciale cu alte tari. Uniunea Europeana actioneaza ca un bloc unitar in relatiile cu organizatii ca Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT) si Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE). PCC slabileste reglementari comune pentru nivelurile tarifelor, restrictii calitative, acorduri comerciale cu statele nemembre, politica de export a UE si masurile de protectie comerciala. Propunerea Comisiei Europene de armonizare a procedurilor de luare a deciziilor in domeniul economic cuprinde amendamente care se refera la:

protectia impotriva dumping-ului sau a importurilor subventionate din tari care nu sunt membre UE, incluzand modificari ale procesului de luare a deciziilor pentru impunerea de taxe

intarirea politicii comerciale comune in privinta protectiei impotriva practicilor comerciale ilicite

reguli comune privind importul, incluzand modificari care sa permita Comisiei fie sa limiteze perioada de valabilitate a documentelor de import, fie sa schimbe regulile de import al produselor care prin cantitati mari sau prin conditiile favorabile importatorilor ar putea constitui o amenintare care sa prejudicieze grav producatorii comunitari.

Tarifele externe comune

Tariful vamal cuprinde doua tipuri de taxe vamale:

taxe autonome care sunt adoptate de catre UE in mod unilateral;

taxe conventionale care sunt negociate de UE cu GATT.

Reguli comune pentru importuri

Importurile in UE sunt libere si nu sunt subiect pentru restrictii cantitative. Restrictiile cantitative se refera la cote, licente de import sau orice alta restrictie partiala sau totala, cantitativa sau valorica a importurilor. Restrictiile cantitative, daca acestea exista, pot fi impuse numai la nivel comunitar, dar exista totusi exceptii de la aceasta regula de baza.

Supravegherea

Supravegherea importurilor poate fi introdusa numai in urmatoarele situatii:

patrunderea sau cresterea ponderii pe piata a unui anumit produs realizat intr-o terta tara amenintata sa aduca prejudicii producatorilor comunitari

interesele comunitare cer masuri de supraveghere.

Masuri protectioniste

Aceste masuri pot fi luate pe doua cai:

de catre Comisie, prin autorizarea unui stat membru sa impuna un termen limita de valabilitate a documentelor de import;

permitand statului membru sa schimbe legile de import pentru acel produs, astfel incat acel produs sa poata fi pus in circulatie numai pe baza prezentarii unui document de import.

2.2 Proceduri vamale

Toate legile vamale relevante din UE aplicabile in relatiile comerciale dintre Uniune si o terta tara sunt cuprinse in Codul Vamal Comunitar. In afara de stabilirea legilor care guverneaza tratamentul vamal aprobat pentru a fi utilizat asupra bunurilor, Codul Vamal Comunitar acopera si alte aspecte:

baza in care sunt aplicate taxele de import si export cat si alte masuri legate de comertul cu bunuri;

prevederile aplicabile bunurilor aduse in teritoriul vamal al Uniunii pana cand este stabilit tratamentul vamal aprobat a fi utilizat;

legile care se aplica bunurilor care ies din UE;

datoria vamala si dreptul de a face apel.

Nomenclatorul vamal

Pentru a asigura aplicarea in mod egal a Tarifului Vamal Comun la frontierele externe ale UE, bunurile sunt clasificate conform Nomenclatorului Combinat. Comisia Europeana a stabilit, de asemenea, Tariful Integrat al UE. Acesta se bazeaza pe nomenclatorul comun si este utilizat de Comisia Europeana si de statele membre pentru aplicarea masurilor comunitare legate de importuri si exporturi si schimburile comerciale dintre statele membre.

Evaluarea bunurilor

Valoarea bunului, necesara stabilirii taxelor vamale, se stabileste de autoritatea nationala vamala, astfel:

valoarea de tranzactie sau pretul efectiv platit, ajustat cu diferite costuri care tin cont de diverse comisioane si de cheltuielile de transport;

valoarea de tranzactie a unor bunuri identice exportate catre UE si care au fost vandute aproximativ in aceeasi perioada;

valoarea de tranzactie a unor bunuri similare, exportate catre UE;

pretul unitar de vanzare al fiecarui bun importat sau al bunului identic/similar atunci cand aceste bunuri sunt vandute in cantitati foarte mari;

valoarea calculata a bunurilor;

valoarea determinata prin utilizarea de metode continute in GATT, pe baza datelor disponibile in UE.

Prelucrarea interna

Companiile din UE pot importa materii prime care sunt folosite in fabricarea unor produse destinate unor tari nemembre, fara a plati taxele vamale pentru acestea. Importatorul, producatorul si exportatorul pot fi companii diferite.

Prelucrarea externa

Acordurile care privesc prelucrarea externa permit companiilor sa reimporte bunuri originare din Uniune fara plata taxelor vamale, daca aceste bunuri au fost prelucrate in state nemembre. Taxa vamala in acest caz se aplica doar la valoarea componentelor adaugate in procesul de productie din tara nemembra, la care se adauga asigurarea si transportul catre UE. Bunurile reimportate intr-o tara membra, alta decat cea din care au fost exportate pot obtine aceeasi scutire la plata taxei vamale, in baza procedurii triunghiulare.

2.3 Masuri de protectie comerciala

Regulile comunitare se conformeaza acordului GATT, care reglementeaza comertul international, si pot lua urmatoarele forme:

Masuri de protectie (de salvgardare): tarife, cote, licente de import si retragerea facilitatilor tarifare.

Taxele anti-dumping:

Potrivit reglementarilor in vigoare, un produs este considerat ca fiind subventionat daca pretul sau de export catre Uniune este mai mic decat valoarea normala a unui astfel de produs. Valoarea normala este de obicei inteleasa ca fiind pretul solicitat de catre exportator pe piata sa locala, in timp ce pretul de export este inteles ca fiind pretul final solicitat primului cumparator din Uniune. Diferenta dintre cele doua preturi sau suma cu care pretul normal depaseste pretul de export este considerata ca marja de dumping.

Taxe vamale de contracarare: este o masura care poate fi impusa pentru a contracara efectele subventiilor unui produs importat.

Politici comerciale

Acordurile voluntare de restrictionare:

Comisia Europeana este imputernicita sa accepte, in numele statelor membre, "acorduri" voluntare de restrictionare a exporturilor dintr-o terta tara. Acestea sunt acorduri bilaterale neoficiale intre Uniune si o terta tara si se refera de regula la produse sensibile cum sunt textilele, otelul si masinile.

Relatiile Romaniei cu UE

3.1 Acordul de asociere a Romaniei cu CEE

Relatiile economice ale Romaniei cu Comunitatile Europene au debutat la finele anilor '60, cand autoritatile de la Bucuresti au fost primele din zona decise sa dinamizeze si sa diversifice schimburile economice cu Comunitatea Economica Europeana (CEE). Influentate de evolutiile politice de moment, relatiile au evoluat pozitiv, astfel incat, incepand cu anul 1974, Romania a fost inclusa pe lista beneficiarilor de SGP din partea CEE.

Schema de preferinte a CEE a functionat pana la 30 aprilie 1993, data dupa care a intrat in vigoare Acordul interimar de asociere la Uniunea Europeana. In anul 1975, ca urmare a rezultatelor incurajatoare din comertul bilateral (cu toate neajunsurile cauzate de existenta planului unic de export-import), s-a intremat un dialog de lucru intre CEE si Romania. In urma acestui dialog, fara precedent in zona tarilor socialiste, in anul 1980 s-a semnat Acordul cu privire la produsele industriale care a insemnat in plan politic o prima recunoastere a CEE, din partea unei tari din blocul estic, si care, din punct de vedere economic a avut o importanta majora in dezvoltarea schimburilor si a produs o anumita modernizare a industriei romanesti.

In anul 1982, Romania a propus autoritatilor comunitare negocierea si incheierea unui acord de comert si de cooperare economica si comerciala, care nu a putut fi realizat din considerente politice. Acest tip de acord a putut fi incheiat abia in mai 1991, ca urmare a recunoasterii oficiale de catre Romania a CEE si a normalizarii si dezvoltarii relatiilor economice si politice.

Posibilitatea incheierii unui acord de comert liber a aparut imediat dupa intrarea in vigoare a Acordului de Comert.

Acordul de comert liber s-a semnat la 1 februarie 1993 si a intrat in vigoare la 1 mai 1993.

Pentru partea de acord preferential, de formare a unei zone de comert liber, sunt caracteristice si deosebit de importante doua clauze: cea a asimetriei concesiilor si clauza de accelerare. Clauza asimetriei concesiilor este cea care face ca Acordul European sa fie un sistem vamal preferential. Pentru domeniul produselor industriale, UE s-a angajat la eliminarea taxelor vamale pentru majoritatea produselor romanesti. In forma sa din 1993, aceasta eliminare a taxelor vamale nu cuprindea unele produse sensibile: textile, siderurgice, unele produse chimice, mobila, sticlarie-menaj, unele produse de incaltaminte (care beneficiau de taxe vamale zero doar in limita unor contingente anuale, dupa epuizarea carora se aplica o taxa vamala redusa in fiecare an, pana la deplina eliminare in 5 ani. In baza clauzei de accelerare, procesul de eliminare a taxelor vamale la produse industriale a fost mult accelerat, astfel incat la inceputul anului 1997 mai existau cateva restrictii la importul din Romania, eliminarea acestora fiind realizata la 1 ianuarie 1998.

Este demn de remarcat faptul ca UE nu a cerut nici un fel de compensatii partii romane pentru accelerarea procesului de deschidere a pietei.

Comparativ cu angajamentele de deschidere a pietei din partea UE, Romania a abordat liberalizarea importurilor de produse industriale din Comunitate pe 4 niveluri si intr-o perioada de zece ani, perioada de tranzitie cuprinsa in Acord.

Cele patru niveluri se refera la patru grupari de produse industriale pentru care se aplica calendare diferite de eliminare a taxelor vamale.

Prima grupare este formata din produse nesensibile sau care nu se produc in Romania. Din verificarea atenta a listei se poate concluziona ca nu se prea produc nici in UE. Pentru acestea, taxele vamale se elimina de la intrarea in vigoare a Acordului.

A doua grupare este formata din produse complementare, la care taxele vamale se elimina in 5 ani de la intrarea in vigoare a Acordului, incepand cu o reducere de 20 % in primul an, 40 % in al doilea an, 60 % dupa trei ani, 80 % dupa patru ani si 100 % dupa cinci ani.

A treia grupare include produse sensibile, a caror liberalizare incepe la trei ani de la intrarea in vigoare a Acordului si se termina in 9 ani, reducerea cu 50 % a taxelor vamale producandu-se la finele anului cinci.

A patra grupare de produse extrem de sensibile, include autoturismele si produse similare a caror taxe vamale s-au eliminat complet in 2003.

Tinand cont de faptul ca marea majoritate a importurilor din UE se cantoneaza in gruparea a treia, precum si de faptul ca, la importul in Romania, nivelul taxelor vamale pentru aceste produse, este de 15-35 %, caracterul de acord preferential este evident.

In domeniul produselor agricole, rezultatele au fost mult mai modeste si s-au concretizat in convenirea unor concesii de valoare economica sensibil egala. Sensibilitatea domeniului pentru ambii parteneri, performantele reduse ale exporturilor romanesti in anii premergatori incheierii acordului, precum si inexistenta unei politici agricole romanesti, au influentat mult aria de cuprindere a negocierilor.

Concesiile la produsele agricole imbraca urmatoarele forme:

Din partea UE

reducerea sau eliminarea taxelor vamale la unele produse de baza;

reducerea cu 50 % a taxei de prelevare la produse de baza;

reducerea cu pana la 60 % la produsele cu taxe de prelevare sau plafoane anuale;

reducerea cu 60 % a restitutiilor si eliminarea taxelor vamale la unele produse transformate.

Din partea Romaniei:

reducerea graduala a taxelor vamale cu 25 % intr-o perioada de 5 ani (la unele produse de baza);

reducerea treptata, dupa trei ani, a taxelor vamale la unele produse transformate.

Aria de cuprindere a acestui sistem preferential este generoasa, mai ales in conditiile in care peste 65 % din exporturile Romaniei au ca destinatie Uniunea Europeana.

Acordul nu cuprinde clauze separatorii, orice problema care apare in derularea sa urmand a fi solutionata in cadrul Consiliului de Asociere.

Daca, din punct de vedere al eligibilitatii marfurilor industriale romanesti, practic nu mai exista nici un fel de problema, regulile de origine convenite reflecta preocuparile UE de a asigura ca beneficiile tarifare vor fi acordate numai produselor originare in Romania. Tinand cont de faptul ca UE are Acorduri de Asociere din aceeasi perioada cu alte 6 state din Europa Centrala si de Est, precum si datorita faptului ca Acordul de Comert Liber cu statele AELS este foarte asemanator in ceea ce priveste regulile de origine si ca acestea au fost prelute si in Acordurile CEFTA, in anii 1995 si 1996 s-a desfasurat un amplu proces de armonizare a regulilor de origine din acordurile europene si includerea in acestea a cumulului de origine in diagonala.

Regulile de origine aplicabile de la 1.01.1997 in relatiile comerciale dintre Romania si UE sunt similare cu cele aplicabile in relatiile Romaniei cu tarile AELS si cu tarile CEFTA. Pentru Romania, ele permit cumulul de origine al produselor romanesti cu cele comunitare, ale tarilor CEFTA si ale tarilor AELS, incitand pe aceasta cale, la dezvoltarea cooperarii industriale din intreaga zona Europa si permitand cresterea eficientei productiei, pe baza avantajului comparativ.

Conform acestor reguli de origine cuprinse in Protocolul 4 al Acordului de Asociere, sunt considerate originare in Romania:

marfurile obtinute integral in Romania;

marfurile suficient prelucrate in Romania;

marfurile prelucrate in Romania, care au avut importuri de materii prime si materiale din UE, tarile AELS, tarile CEFTA, in proportii suficiente pentru a respecta criteriul de "suficienta prelucrare".

Pentru definirea caracterului de "suficienta prelucrare", Protocolul 4 are o singura regula si aproape 100 pagini de exceptii pe produse si grupe de produse.

Regula este ca daca marfurile exportate au o alta incadrare tarifara conform Sistemului Armonizat al Organizatiei Mondiale a Vamilor de la Bruxelles la nivelul de 4 cifre decat materiile prime sau materialele importate, produsul finit va dobandi originea tarii unde s-a facut transformarea.

Exceptiile de la aceasta regula reflecta preocuparile UE de a proteja anumite industrii nationale atat de posibila amenintare a produselor romanesti, cat mai ales pentru anumite domenii, de eludarea de catre alti exportatori a conditiilor de origine si de acces pe piata UE.

Din studierea atenta a Acordului de Asociere la Uniunea Europeana reiese clar faptul ca pentru partea de preferinte vamale, acest act este de o importanta cruciala pentru reforma si restructurarea in Romania, pentru perioada de tranzitie de 10 ani. Autoritatile romane au negociat si asigurat un cadru in care comertul exterior romanesc se poate desfasura in conditii de comert preferential, domeniile economice competitive se pot dezvolta, zonele furnizoare de produse fara cerere se pot reprofila, operatorii economici au un cadru stabil si previzibil in care isi pot construi segmente de piata. De acum inainte, totul, inclusiv posibilitatea de negociere de noi concesii, depinde de modul in care industria si agricultura, prin intreprinderile existente, vor reusi sa cunoasca, inteleaga si valorifice avantajele de comert preferential create.

In continuare prezentam structura comertului exterior al Romaniei cu Europa (figura nr.16) si cu UE, in perioada 1996-2001 (figura nr.17).

Figura nr.16 - Structura comertului exterior al Romaniei in perioada 1996-2001 cu Europa