CONSIDERATII GENERALE PRIVIND FUNCTIA PUBLICA, SERVICIUL PUBLIC SI FUNCTIONARUL PUBLIC

1 Consideratii generale privind functia publica

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome iar functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica.

Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii iar exercitarea raporturilor de serviciu se realizeaza de regula pe o perioada nedeterminata, prin exceptie si pe o perioada determinata, in conditiile expres prevazute de lege.

Din definitia raportului de serviciu data de legiuitor, se realizeaza distinctia dintre raportul specific functionarului public si raporul de munca al salariatului.

Unul din elementele fundamentale care deosebesc statutul juridic al salariatului de cel al functionarului public este izvorul de drept din care se naste raportul de munca si, respectiv cel de serviciu. Astfel in cazul raportului de munca acesta izvoraste dintr-un contract individual de munca, act cu caracter bilateral, sinalagmatic, oneros, negociat de angajat si angajator, iar in ceea ce priveste raportul de serviciu, acesta se naste dintr-un act de numire in functie, act administrativ care reprezinta o manifestare de vointa cu caracter unilateral, un act de putere publica.

2 Activitatile pe care le desfasoara functionarii publici

In virtutea prerogativelor de putere publica, activitatile pe care functionarii publici le desfasoara, sunt urmatoarele:

a)      punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;

b)      elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

c)      elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei necesare executarii legilor, in vederea realizarii competentei autoritatii sau institutiei publice;

d)      consilierea, controlul si auditul public intern;

e)      gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

Specific raporturilor juridice de munca ale functionarilor publici este aceea ca reprezinta autoritatea statala in diferite domenii si desfasoara in principal anumite activitati: aplicarea si executarea legilor, control, coordonare, conducere, luarea deciziilor.

3 Particularitatile functiei publice

Din dispozitiile legale, precum si din opiniile exprimate in literatura de specialitate, rezulta unele trasaturi specifice functiei publice, ce ne permite sa o identificam si sa o detasam de alte functii care nu au un caracter public. Aceste trasaturi specifice, ar fi:

a) reprezinta un complex de atributii si responsabilitati, stabilite de legiuitor;

b) este permanenta (are caracter de continuitate, fiind creata prin lege), in sensul ca sunt infiintate pentru satisfacerea unui interes general, in mod perpetuu, adica fara limita de timp si fara interminenta;

c) este creata de lege si in baza legii prin hotararea unei autoritati publice;

d) are o functionare continua;

e) este creata sa realizeze satisfacerea intereselor generale si a celor locale;

f) persoana fizica ce o detine este investita legal in functie si o exercita in baza si executarea legii;

g) functia publica se ocupa prin numire, concurs sau alegere in modul prevazut de lege;

Exista o serie de particularitati care ii individualizeaza pe functionarii publici de celelalte categorii de personal si anume:

a) conditiile pentru ocuparea functiilor publice si selectia persoanelor sunt mai riguroase;

b) calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia celei de cadru didactic;

c) functionarii publici au dreptul la cariera, bucurandu-se de stabilitate in functie;

d) sunt purtatorii autoritatii publice;

e) raspunderea juridica este mai accentuata si diversificata in raport de normele incalcate;

f) raporturile de serviciu pot inceta prin eliberarea din functie si destituirea din functie

Deontologia, prin obiectul sau specific si metodele proprii, se afla la intersectia dintre drept si morala, ea include astfel norme de comportament, care privesc atat relatiile de serviciu de toate tipurile, ceea ce poate fi evocat prin sintagma de 'comportament profesional' cat si cele care privesc viata privata a acestuia.Deontologia trebuie astfel sa se regaseasca in toate formele de exprimare ale existentei individului.

In concluzie, putem afirma, fara echivoc, ca se poate vorbi despre o deontologie a functionarilor publici, care se fundamenteaza pe principiul ca acesta are ca unic scop al activitatii sale servirea intereselor institutiei publice careia ii apartine, ceea ce presupune, in egala masura, aptitudini, cunostinte, sanatate si moralitate.

Succesul activitatii functionarilor publici in diferite structuri ale aparatului de stat depinde in mare masura nu numai de profesionalismul si conduita acestora ci si de masurile pe care le intreprinde statul pentru a face aceasta munca efectiva, atractiva, stabila, in stricta concordanta cu interesele pe care le manifesta cetatenii.

4 Scopul functiei publice : realizarea serviciului public, trasaturile acestuia;

Prin promulgarea legii privind statutul functionarilor, legiuitorul a reglementat regimul general al raporturilor juridice dintre functionari publici pe de o parte, si autoritatile si institutiile publice, centrale si locale , pe de alta parte precum si scopul functiei publice care consta in asigurarea, in conformitate cu dispozitiile legale a unui serviciu stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor , precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala"

Potrivit teoriei separatiei puterilor in stat, functiile pe care statul le dobandeste in asigurarea suveranitatii sale, functia legislativa, functia executiva si functia judecatoreasca nu pot fi realizate decat prin exercitarea lor de catre puteri independente, reprezentate la nivel politico-juridic de organe corespunzatoare. Pentru realizarea acestor functii ale statului se infiinteaza servicii publice, care, la randul lor, sunt inzestrate cu functii publice - atributii, competente si raspunderi specifice sarcinilor pe care acestea le realizeaza in scopul satisfacerii intereselor generale ale societatii

Aceste functii publice trebuie sa fie ocupate de persoane cu o calificare de specialitate care sa realizeze concret atributiile functiei publice pe care o ocupa in cadrul serviciului public, cu drepturi si indatoriri corespunzatoare iar baza materiala necesara activitatii serviciului public este asigurata din patrimoniul public sau privat si din bugetul de stat sau din bugetul local. Serviciul public este prestat contra plata sau gratuit, in dependenta de tipul de serviciu si modul de prestare al acestuia.

Scopul functiei publice asa cum este definit de legea privind functionarul public, are in vedere realizarea unui serviciu public care sa intruneasca acele calitati care sunt esentiale si inerente intr-o societate democratica, si anume:

a) legalitatea reprezinta prima trasatura a serviciului public si se refera la faptul ca serviciul public se realizeaza in conformitate cu dispozitiile legale, legalitatea fiind de fapt esenta activitatii statului, a administratiei in asamblul ei

b)caracterul stabil al serviciului public, stabilitatea functionarului public atrage dupa sine stabilitatea administratiei, astfel ca ocrotirea stabilitatii functionarului public este importanta atat pentru functionarea corespunzatoarea a serviciului public, cat si pentru functionarul public.

Fara a fi reglementata de sine statator de art.39 din Codul muncii, ca unul din drepturile salariatului, stabilitatea in munca reprezinta, alaturi de libertatea muncii, unul din elementele componente ale dreptului la munca

c) caracterul profesional al serviciului public deriva, pe de o parte, din profesionalismul celor care realizeaza serviciul public, iar pe de alta parte, din calitatea prestatiilor serviciului public respectiv.

Prin infiintarea Institutului National de Administratie ca autoritatea publica care sa formeze functionarii publici care vor lucra in administratia publica centrala si locala s-a creat cadrul legal si institutional necesar pentru a se realiza procesul de profesionalizare a personalului din administratie si implicit a calitatii actului administrative.

d) transparenta serviciului public, problema transparentei fiind pusa cu insistenta nu numai pentru administratia publica, dar si pentru intreaga viata publica din tara noastra.

Acest drept rezulta insasi din dreptul fundamental al persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public conform art.31 din Constitutia Romaniei, cat si obligatia autoritatii de a informa corect cetatenii asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

e) eficienta serviciului public a devenit un scop extrem de important , iar realizarea ei este conditionata de stilul de activitate al functionarilor din administratie, de aptitudinea lor de a raspunde si a corespunde exigentelor care se asteapta de la ei.

f) impartialitate serviciului public este o trasatura care isi afla legimitatea in art.16 din Constitutie si care proclama egalitatea tuturor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari, precum si faptul ca nimeni nu este mai presus de lege.

g) realizarea prin intermediul serviciului public, atat a interesului cetatenilor, cat si al institutiilor publice din administratia publica centrala si locala, astfel ca prin intermediul serviciului public trebuie sa se urmareasca, in egala masura, realizarea interesului destinatarului serviciului public, al cetateanului, cat si al autoritatilor si al institutiilor publice din administratia publica locala si centrala.

5 Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice;

Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt urmatoarele: legalitate , impartialitate, obiectivitate , transparenta, eficienta si eficacitate, responsabilitate , orientare spre cetatean, stabilitate in exercitarea functiei publice si subordonare ierarhica.

Principiul legalitatii reflecta supunerea statului, a autoritatilor publice, fata de lege, obiectivitatea reprezinta o trasatura prin care se evoca aptitudinea de a actiona detasat de propria subiectivitate.

La nivelul administratiei publice, responsabilitatea este asigurata prin calitatea profesionala si morala a personalului care isi desfasoara activitatea in aceste structuri.

Potrivit principiului - orientarea catre cetatean, functionarului public trebuie sa raspunda cerintelor si nevoilor cetateanului.

Unele din principiile care stau la baza exercitarii functiei publice se regasesc enumerate si printre trasaturile serviciului public( impartialitate, eficienta, transparenta si stabilitate) celelalte principii se refera la:

a) indatorirea functionarilor publici de a respecta Constitutia si legile tarii (principiul legalitatii);

b) atitudinea de a actiona detasat de propria subiectivitate si de a oferi solutii in conformitate cu elementele de fapt si de drept ale unei situatii determinate (principiul obiectivitatii);

c) strict juridic, responsabilitatea exista numai inauntrul limitelor impuse de legiuitor;

d) orientarea catre cetatean trebuie asezata la baza intregii activitati a administratiei publice deoarece cetateanul este destinatarul serviciilor administratiei, slujirea intereselor lui trebuie sa fie ratiunea de a fi a administratiei si a functionarilor sai.

e) toti functionarii publici trebuie sa se conformeze dispozitiilor superiorului ierarhic, cu exceptia celor vadit ilegale si celor care compromit grav interesul public

Principiile care guverneaza deontologia functionarilor publici sunt in principal faptul ca functionarii publici se afla in permanenta la dispozitia institutiilor din care fac parte iar in al doilea rand devotamentul absolut in slujirea intereselor institutiei publice si a politicii nationale.

6 Clasificarea functionarilor publici, categorii de functionari publici

Functiile publice se clasifica in mai multe categorii astfel:

a) din punct de vedere al realizarii competentelor acestea sunt: functii publice generale si functii publice specifice;

Functiile publice generale reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor generale iar functiile publice specifice reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, stabilite in vederea realizarii competentelor lor specifice, sau care necesita competente si responsabilitati specifice.

b) in raport cu nivelul studiilor absolvite, acestea se impart in 3 clase: functii publice din clasa I care cuprind functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta; functii publice din clasa a II-a care cuprind functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma; functii publice din clasa a III-a care cuprind functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diploma de bacalaureat;

c) dupa nivelul in care isi desfasoara activitatea functionarii publici, aceste se impart in: functii publice de stat; functii publice teritoriale; functii publice locale.

d) dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice , acestea se impart in trei categorii: functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici; functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere; functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie;

Functionarul public este persoana care in scopul realizarii unei anumite activitati este investita prin numire, contract sau alegere, intr-o functie publica din cadrul unei autoritati publice organizate la nivel central sau local, ori intr-un serviciu public organizat ca institutie publica, ori in structuri asimilare acestora.