Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Istoric

La 25 martie 1957 este adoptata Conventia relativa la unele institutii comune Comunitatilor Europene, care prevede ca atributiile conferite Curtii de Justitie, de fiecare dintre cele doua tratate de la Roma, vor fi exercitate de o Curte de Justitie unica, ce inlocuieste Curtea prevazuta in Tratatul de la Paris. Aceasta situatie a fost prezentata in literatura de specialitate prin formula "une tete a trois casquette" .

Structura

Curtea de Justitie este compusa din 27 de judecatori si 8 avocati generali[2]. Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de comun acord de catre guvernele statelor membre, pentru un mandat de sase ani care poate fi reinnoit. Acestia sunt alesi din randul juristilor care ofera toate garantiile de independenta si care intrunesc conditiile cerute pentru exercitarea, in tarile lor, a celor mai inalte functii jurisdictionale sau a caror competenta este recunoscuta.

Judecatorii Curtii il desemneaza din randul lor pe presedintele Curtii, pentru o perioada de trei ani care poate fi reinnoita. Presedintele conduce lucrarile si serviciile Curtii si, in cazul celor mai mari complete de judecata, prezideaza sedintele si deliberarile.

Avocatii generali asista Curtea. Acestia au rolul de a prezenta, cu deplina impartialitate si in deplina independenta, opinie juridica numita "concluzii" in cauzele care le sunt repartizate.

Grefierul este secretarul general al institutiei, ale carei servicii le conduce sub autoritatea presedintelui Curtii.

Curtea poate judeca in sedinta plenara, in Marea Camera[3] (treisprezece judecatori) sau in camere de cinci sau de trei judecatori. Curtea se intruneste in sedinta plenara in cazurile speciale prevazute de Statutul Curtii (atunci cand trebuie sa pronunte destituirea Ombudsmanului, sa dispuna din oficiu demiterea unui comisar european care nu a respectat obligatiile ce ii revin etc.) si atunci cand apreciaza ca o cauza prezinta o importanta exceptionala. Curtea se intruneste in Marea Camera la cererea unui stat membru sau a unei institutii care este parte intr-un proces, precum si in cauzele deosebit de complexe sau de importante.

Celelalte cauze sunt solutionate in camere de cinci sau de trei judecatori. Presedintii camerelor de cinci judecatori sunt alesi pentru o perioada de trei ani, iar cei ai camerelor de trei judecatori, pentru o perioada de un an. Membrii Curtii de Justitie nu accepta cadouri, de orice natura ar fi, care ar putea pune sub semnul intrebarii independenta lor. De asemenea, membrii evita orice situatie de natura sa genereze un conflict de interese.

Competenta

Pentru a-si indeplini cu bine misiunea, Curtii i-au fost atribuite comptente jurisdictionale bine definite, pe care le exercita in cadrul procedurii intrebarilor preliminare si al diferitelor categorii de actiuni.

Diferitele tipuri de proceduri :

Procedura intrebarilor preliminare

Curtea de Justitie colaboreaza cu instantele judecatoresti din statele membre, care sunt instantele de drept comun in materia dreptului comunitar. Pentru a asigura o aplicare efectiva si omogena a legislatiei comunitare si pentru a evita orice interpretare divergenta, instantele nationale pot si uneori trebuie sa se adreseze Curtii de Justitie solicitandu-i sa clarifice un aspect privind interpretarea dreptului comunitar, in scopul de a le permite, de exemplu, sa verifice conformitatea legislatiei nationale cu dreptul comunitar. Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare poate de asemenea avea ca obiect controlul validitatii unui act de drept comunitar.

Raspunsul Curtii de Justitie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotarari sau a unei ordonante motivate. Instanta nationala destinatara este tinuta de interpretarea data atunci cand solutioneaza litigiul aflat pe rolul sau. Hotararea Curtii de Justitie este in aceeasi masura obligatorie pentru celelalte instante nationale sesizate cu o problema identica.

Tot prin intermediul cererilor de pronuntare a unei hotarari preliminare, fiecare cetatean european poate sa obtina precizarea normelor comunitare care il privesc. Intr-adevar, cu toate ca aceasta cerere nu poate fi formulata decat de o instanta judecatoreasca nationala, toate partile din procedura in fata acesteia din urma, statele membre si institutiile europene pot participa la procedura initiata la Curtea de Justitie. Astfel, mai multe principii importante ale dreptului comunitar au fost stabilite in urma unor intrebari preliminare, adresate uneori de catre instantele judecatoresti nationale de rang inferior.

 Actiunea in constatarea neindeplinirii obligatiilor

Aceasta actiune permite Curtii de Justitie sa controleze respectarea de catre statele membre a obligatiilor care le revin in temeiul dreptului comunitar. Sesizarea Curtii de Justitie este precedata de o procedura prealabila initiata de Comisie prin care i se da statului membru posibilitatea de a raspunde motivelor invocate impotriva sa. Daca aceasta procedura nu determina statul membru sa isi indeplineasca obligatiile, poate fi introdusa la Curtea de Justitie o actiune privind incalcarea dreptului comunitar.

Aceasta actiune poate fi introdusa fie de catre Comisie - cazul cel mai frecvent intalnit in practica -, fie de catre un stat membru. In cazul in care Curtea de Justitie constata neindeplinirea obligatiilor, statul este obligat sa puna imediat capat acestei situatii. Daca, in urma unei noi sesizari din partea Comisiei, Curtea de Justitie constata ca statul membru in cauza nu s-a conformat hotararii sale, aceasta ii poate impune plata unei sume forfetare sau a unor penalitati cu titlu cominatoriu.

 Actiunea in anulare

Prin intermediul acestei actiuni, reclamantul solicita anularea unui act al unei institutii (regulament, directiva, decizie). Curtea de Justitie este singura competenta sa solutioneze actiunile introduse de catre un stat membru impotriva Parlamentului European si/sau impotriva Consiliului (cu exceptia actelor acestuia din urma in materie de ajutoare de stat, dumping sau competente de executare) sau pe cele introduse de catre o institutie comunitara impotriva alteia. Tribunalul este competent sa judece, in prima instanta, toate celelalte actiuni de acest tip si indeosebi actiunile introduse de catre persoanele private.

Actiunea in constatarea abtinerii de a actiona

Aceasta actiune permite Curtii sa controleze legalitatea inactiunii institutiilor comunitare. Cu toate acestea, o asemenea actiune nu poate fi introdusa decat dupa ce institutiei respective i s-a solicitat sa actioneze. Atunci cand s-a constatat nelegalitatea ab inerii, institutia in cauza trebuie sa puna capat abtinerii de a actiona, luand masurile adecvate. Competenta de a judeca actiunea in constatarea abtinerii de a actiona este impartita intre Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta in functie de aceleasi criterii precum actiunea in anulare.

 Recursul

Curtea de Justitie poate fi sesizata cu recursuri limitate la motive de drept, formulate impotriva hotararilor si a ordonantelor pronuntate de Tribunalul de Prima Instanta. Daca recursul este admisibil si fondat, Curtea de Justitie anuleaza decizia Tribunalului de Prima Instanta. In cazul in care cauza este in stare de a fi judecata, Curtea poate sa o retina spre solutionare. In caz contrar, trebuie sa trimita cauza Tribunalului, care este tinut de decizia pronuntata in recurs.

 Reexaminarea

Deciziile Tribunalului de Prima Instanta care statueaza asupra actiunilor introduse impotriva hotararilor Tribunalului Functiei Publice a Uniunii Europene pot, in mod exceptional, sa faca obiectul unei reexaminari din partea Curtii de Justitie.

Indiferent de natura cauzei, procedura include o faza scrisa si, in general, o faza orala, care se desfasoara in cadrul unei sedinte publice. Trebuie totusi sa se faca distinctia intre, pe de o parte, procedura intrebarilor preliminare si, pe de alta parte, celelalte actiuni, denumite actiuni directe.

Sesizarea Curtii si procedura scrisa

- in ceea ce priveste procedura intrebarilor preliminare

Instanta nationala adreseaza Curtii de Justitie intrebari privind interpretarea sau validitatea unei dispozitii de drept comunitar, in general sub forma unei decizii jurisdictionale, in conformitate cu normele nationale de procedura. Dupa traducerea cererii in toate limbile comunitare de catre Serviciul de traduceri al Curtii, grefa o comunica partilor din actiunea principala, precum si tuturor statelor membre si institutiilor. Grefa asigura publicarea in Jurnalul Oficial a unei comunicari care indica, printre altele, partile in cauza si continutul intrebarilor. Partile, statele membre si institutiile Uniunii Europene au la dispozitie doua luni pentru a prezenta Curtii observatii scrise.

- in ceea ce priveste actiunile directe

Curtea trebuie sesizata printr-o cerere introductiva adresata grefei. Grefierul asigura publicarea in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unei comunicari privind actiunea, care indica motivele i concluziile reclamantului. In acelasi timp, cererea introductiva este comunicata partii adverse, care are la dispozitie o luna pentru a depune un memoriu in aparare. Reclamantul poate depune o replica, paratul o duplica, termenul fiind, de fiecare data, de o luna. Termenele de prezentare a acestor documente trebuie respectate, cu exceptia situatiei in care presedintele acorda o prelungire a acestora.

In ambele tipuri de actiuni, presedintele si primul avocat general desemneaza un judecator raportor si, respectiv, un avocat general, insarcinati sa urmareasca desfasurarea cauzei.

Masurile preparatorii si raportul cauzei

In toate procedurile, dupa terminarea procedurii scrise, partilor li se solicita sa indice, in termen de o luna, daca si de ce solicita organizarea unei edin e pentru audierea pledoariilor. Pe baza raportului judecatorului raportor si dupa ascultarea avocatului general, Curtea decide daca trebuie luate in cauza masuri de cercetare judecatoreasca, completul caruia ar trebui sa-i fie repartizata cauza si daca este necesara organizarea unei sedinte pentru audierea pledoariilor; data acesteia din urma va fi stabilita de catre presedinte. Judecatorul raportor rezuma, intr-un raport al cauzei, faptele invocate, precum si argumentele partilor si, daca este cazul, cele ale intervenientilor. Acest raport este adus la cunostinta publicului in limba de procedura, in cursul sedintei.

Sedinta publica si concluziile avocatului general

Cauza este pledata in sedinta publica , in fata completului de judecata si a avocatului general. Judecatorii si avocatul general pot adresa partilor intrebarile pe care le considera oportune. Dupa cateva saptamani, concluziile avocatului general sunt prezentate in fata Curtii de Justitie, tot in sedinta publica. In cadrul concluziilor, acesta analizeaza in detaliu aspectele indeosebi juridice ale litigiului si propune in deplina independenta Curtii de Justitie raspunsul care considera ca trebuie dat problemei ridicate. Astfel se termina procedura orala. In cazul in care apreciaza ca nicio problema noua de drept nu este ridicata in cauza, Curtea, dupa ascultarea avocatului general, poate decide judecarea cauzei fara concluzii.

Hotararile

Judecatorii delibereaza pe baza unui proiect de hotarare redactat de catre judecatorul raportor. Fiecare judecator din completul respectiv poate propune modificari. Deciziile Curtii de Justitie sunt adoptate cu majoritate de voturi, fara ca eventualele opinii divergente sa fie mentionate. Hotararile sunt semnate de catre toti judecatorii care au participat la deliberari, iar dispozitivul acestora este pronuntat in sedinta publica. Hotararile si concluziile avocatilor generali sunt disponibile pe site-ul internet al Curtii chiar in ziua pronuntarii sau, respectiv, a prezentarii. In cea mai mare parte a cazurilor, acestea sunt ulterior publicate in Repertoriul jurisprudentei Curtii de Justitie si a Tribunalului de Prima Instanta.

Procedurile speciale

Ordonanta motivata

Atunci cand o intrebare preliminara este identica cu o intrebare asupra careia Curtea a avut deja ocazia sa se pronunte sau atunci cand raspunsul la o astfel de intrebare nu lasa loc niciunei indoieli rezonabile sau poate fi in mod clar dedus din jurisprudenta, Curtea, dupa ascultarea avocatului general, poate sa se pronunte prin ordonanta motivata in cuprinsul careia se face trimitere mai ales la hotararea anterioara sau la jurisprudenta pertinenta.

Procedura accelerata

Procedura accelerata permite Curtii sa se pronunte cu rapiditate asupra cauzelor extrem de urgente, reducand termenele si eliminand anumite etape ale procedurii. In urma unei cereri formulate de una dintre parti, presedintele Curtii decide, dupa ascultarea celorlalte parti, daca o urgenta deosebita justifica folosirea procedurii accelerate. O astfel de procedura este de asemenea prevazuta in cazul trimiterilor preliminare. In acest caz, cererea este formulata de instanta judecatoreasca nationala care sesizeaza Curtea.

  Procedura masurilor provizorii

Procedura masurilor provizorii urmareste sa obtina suspendarea executarii unui act al unei institutii, care face de asemenea obiectul unei actiuni, sau orice alta masura provizorie necesara pentru a preveni un prejudiciu grav si ireparabil in dauna unei parti.

Cheltuielile de procedura

Procedura in fata Curtii de Justitie este scutita de cheltuieli. In schimb, onorariul avocatului abilitat sa puna concluzii in fata instantelor unui stat membru, ce reprezinta partile, nu este suportat de Curte. Cu toate acestea, daca o parte se afla in imposibilitatea de a face fata, in totalitate sau in parte, cheltuielilor de judecata aceasta poate, fara a fi reprezentata de un avocat, solicita sa beneficieze de asistenta judiciara gratuita. Cererea trebuie sa fie insotita de toate informatiile care demonstreaza ca solicitantul este in nevoie.

Regimul lingvistic

In ceea ce priveste actiunile directe, limba utilizata in cererea introductiva (care poate fi una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene) va fi limba de procedura a cauzei, adica limba in care aceasta se va desfasura. In ceea ce priveste cererile de pronuntare a unor hotarari preliminare, limba de procedura este cea a instantei judecatoresti nationale care se adreseaza Curtii de Justitie. Dezbaterile care au loc in timpul sedintelor sunt traduse simultan, in functie de necesitati, in diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene. Judecatorii delibereaza fara interpreti, folosind o limba comuna, care este, in mod traditional, franceza.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene reprezinta institutia jurisdictionala comunitara. Aceasta este compusa din trei instante: Curtea de Justitie, Tribunalul de Prima Instanta si Tribunalul Functiei Publice, ale caror misiuni esentiale sunt examinarea legalita ii actelor comunitare si asigurarea interpretarii si aplicarii uniforme a dreptului comunitar.

BIBLIOGRAFIE:

Elise Nicoleta Valcu, "Drept comunitar european", Editura    

Sitech, Craiova, 2008

Dacian Cosmin Dragos, "Uniunea Europeana. Institutii,

mecanisme", Editura All Beck, Bucuresti, 2007

Dumitru Mazilu, " Integrarea europeana. Drept comunitar si institutii

europene", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001